4,948 matches
-
Codul civil, Întrucât acest conflict poate viza mai multe fațete ale problemei În discuție. unele conflicte pot să apară și În cazul unor lucrări de construcții voluptuare, când autorul lor a fost de reacredință și proprietarului imobilului nu-i face trebuință sau cere pur și simplu desființarea ei. III. Alte servituții instituite În folos rural sau urban care pot genera conflicte Între proprietarul fondului căruia i se cuvine o servitute și proprietarul fondului care este pus la dispoziție primului, atunci când proprietățile
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
sau curățirii casei sufletului, în calea căreia, cel rău, și amăgitor, pune „rușinea”. În acest text cu valențe de parabolă, găsim o rugăciune adevărată, rostită din inimă: „- Doamne, nu pleca de la mine, nu mă lăsa așa! Dă-mi cele de trebuință, Te rog, că Tu ești vistieria cea nesecată și neîmpuținată! Ajută-mă, că nu am pe nimeni afară de Tine care să mă poată ajuta!”. „Să nu facem rău!” - este o proză orientată precis către revelarea spiritualității, a unei spiritualități angajate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
atât de mare de a-mi curăța casa se născuse imediat în sufletul meu. Nu o mai simțisem nicicând altădată. Hotărâsem să nu mai amân, ci să mă apuc imediat. Dar, când să încep, nu găseam nimic din cele de trebuință. Dorința și ardoarea mea s-au potolit. Întristată, m-am așezat din nou pe pat. Cineva parcă-mi șoptea: - Nu te neliniști și nu-ți fă griji, vei începe de mâine, sau din altă zi! A trecut o zi, a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și să fie viu, cunoaște toate căile pe care se poate ajunge la inima omului. Am căzut în genunchi și, cu ochii plini de lacrimi, am strigat: - Doamne, nu pleca de la mine, nu mă lăsa așa! Dă-mi cele de trebuință, Te rog, că Tu ești vistieria cea nesecată și neîmpuținată! Ajută-mă, că nu am pe nimeni afară de Tine care să mă poată ajuta! - Ce voiești să-ți dau? m-ai întrebat Tu. - Tu știi ce-mi trebuie, dă-mi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se ascundă de frica ei. Bătea un vânt puternic care urla a supărare și a mânie, îngrămădise zăpada prin locuri mai la dos, lăsând pământul dezgolit. Pe drum nu mai vedeai nici maturi, nici copii, înafară de acei care aveau trebuințe mari. În acea după-amiază, eu mă aflam în bucătărie pregătind cina. Copiii se jucau împreună în camera lor. Când mai apropiasem treaba de sfârșit, intrasem să văd ce faceau ei. Fetița se juca, băiatul, însă, nu era în casă. Mă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Ne spuse zâmbind că și hoții când se pornesc la furat spun: „Doamne, ajută!”, dar aceasta nu înseamnă că Dumnezeu îi ajută, în schimb, atunci când cerem ceva de folos, fie chiar și numai un suspin, gândindu-ne la cele de trebuință, El ne va trimite ajutorul Său. Întâlnirea cu aceste cunoscute ale mele fu o lecție de credință pentru mine, pentru tot restul vieții. Cana cu apă De multe ori, mi se îmtâmplă ca, atunci când mi-i sete tare de apă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mă ascultă și începu a-mi răspunde cu o întrebare: - Dar care om poate ști cât îi este dat să trăiască? Cine știe de va ajunge la bătrânețe sau nu? Acest lucru este ca și cum omul ar avea toate cele de trebuință pentru a se spăla: baie, apă caldă, săpun, prosop, dar nu se folosește de ele. Umblă nespălat și murdar, amânând spălarea pentru mai târziu. Nu se gândește că moartea poate veni pe neașteptate și îl va găsi murdar și, atunci
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
totodată, dorea să-și ușureze puțin sufletul de durerea ce o apăsa. Începuse să-mi povestească următoarea istorioară: „Ne căsătorisem de câțiva ani, trăiam în dragoste și înțelegere. Visam ca toți tinerii să avem casa noastră cu toate cele de trebuință în ea. Ne făceam iluzii. Eu îmi imaginam un cuib al nostru, unde să domine pacea și voia bună, unde să se audă voci de copii, iar eu să le pot da toată dragostea și atenția mea. Era o dorință
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Într-o zi, niște prieteni buni, veniseră la noi în ospeție și ne propuseră să încercăm a pleca împreună la muncă în străinătate. Doar așa, ziceau ei, vom putea face rost de bani pentru o locuință și pentru cele de trebuință. Propunerea lor ne plăcu, o găsisem bună și fusesem de acord cu ei. Ne hotărâsem și începusem pregătirea de plecare. Eram plini de încredere că vom reuși, fiind tineri și sănătoși. Totul era înainte, aveam timp pentru toate. Veni ziua
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se putea măcina. După plecarea lor, spre seară, se schimbase brusc timpul. Venise un vânt puternic și ninsese toată noaptea. Se adunase atâta zăpadă, că nu puteai ieși din casă. Dimineața, frații tăi făcuseră cărări, ca să poată aduce cele de trebuință în casă. Afară, era o vijelie de nu îndrăznea nimeni să iasă din casă, iar troienile erau înalte. Făcusem focul în sobă și, după ce vă hrănisem pe voi, tu erai mică, poate să fi avut un an, aud că cineva
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vieții de familie, aveau doi copilași și simțul datoriei de părinți prinse rădăcini trainice în sufletele lor. Se stăruiră să fie și ei ca toți oamenii harnici și gospodari. Toată vara și toamna au adunat ca furnicuțele toate cele de trebuință pentru iarnă, ca să poată fi pregătiți și liniștiți și ei, la fel ca toți oamenii. Erau ultimele zile ale lunii noiembrie, dar destul de frig, pământul noaptea îngheța, iar ziua, când temperatura creștea puțin, se dezgheța. În acea seară, ca de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
interesa? - Nu m-am gândit la ceva anume! Bulibașa strigă o fată din cort: - Zițo, ia adă tu pentru domnu’ o pernă din acelea frumoase! Poate dacă stăm de vorbă mai mult, vom negustori și vreo afacere. - Deocamdată n-am trebuință de nimic. Știu că toți căldărarii făuresc multe obiecte trebuitoare pentru casa omului, dar acum... - Poate, vă mai gândiți! V-am spus că avem niște meșteri! Din cort răsări o fetișcană de-o șchioapă, cu o fustă înflorată și o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se umplu pivnițele și cămările. - Spoim cazane, tingiri! strigau ei cât îi țineau puterile, și oamenii ieșeau pe la porți, îi chemau în curțile lor, le ofereau mai întâi hrană și băutură, ca apoi să le solicite meșterirea unor obiecte de trebuință imediată. Nu se îndoiau de măiestria meșteșugarilor. În urma lor, veneau țigăncile care, întâlnind câte o codană, nu o lăsau până nu-i ghiceau: Vino la baba să-ți ghicească nărocu’ frumușațo!, ziceau ele cu glasul muiat în mierea unor vorbe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mii de fire nevăzute de șatră fiindcă, din primele clipe ale zorilor, o întâlnea pe Voica, fata pe care o îndrăgise nespus de mult, numai cu ea împletea deseori sumedenie de gânduri și vise... Se priveau minute în șir, neavând trebuință de cuvinte, socotindu-le ca fiind de prisos, căci în locul acestora vorbeau ochii... Se întâmpla ca uneori Vișinel, prins în unele jocuri cu Mihăiță, să zăbovească peste lăsarea serii. Când își arunca ochii spre afară, intra în panică. Ina, intuindu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
piele, pe care bunica le recondiționa cu mare grijă și le vindea ca fiind ganț noi sau îmbrăcate o dată sau de două ori. Satisfacția gheșeftului era așa de mare, încât ne dăruia la toți din câștig câte un lucru de trebuință. Pe vremea aceea, nu se inventaseră pamperșii, iar chiloții de damă se găseau mai greu, așa că țărăncile umblau goale pe sub catrința înfășurată de două-trei ori și strânsă la brâu cu bârnețul lung de câțiva metri. O întâmplare hazlie mi-a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
termina programul de lucru săptămânal și muncitorii plecau acasă la țară, timp în care eu sustrăgeam cheile aflate în biroul tatei și, împreună cu Costeștii și Cimpoieșii, pe șest, inspectam toate încăperile, în căutare de fier vechi sau unele scule de trebuință. La bucătărie, cotrobăiam de-ale gurii, iar la plecare, Virgil, care era liderul nostru, își încheia ”vizita”cu un ritual special, acela de a se urina în castronul cu sare de bucătărie. De-a lungul timpului nu s-a auzit
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
În al doilea rând, el vizează relația dintre două libere arbitre, și de aici, implicit, se are În vedere, În al treilea rând, numai forma acestei relații, nu și materia ei. Se confruntă două libere arbitre, și nu dorințe sau trebuințe, ca În etică. Nu scopul vizat sau materia liberului arbitru contează, ci numai forma lui poate fi raportată la legea universală a libertății care stipulează că acțiunea unuia trebuie să fie În acord cu libertatea celuilalt. „dreptul este totalitatea condițiilor
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
caz, În constrângerea materială sau chiar În presiunea socială care se exercită din exterior. Astfel, În dreptul public, aceasta din urmă este cea care poate acționa adeseori singură. Dar aceste mijloace sunt ineficace În raport cu activitățile interioare, cu convingerile, sentimentele sau cu trebuințele reflectate, În aceste cazuri, agentul este singurul care poate acționa, dacă acceptă ideea că a comis o injustiție sau o imoralitate și, În consecință, În el se naște remușcarea; cât despre alte persoane, acestea nu pot acționa decât prin convingere
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Până și de la el - alei betonate, cu peluze de flori multicolore pe margini; înlăuntru -utilități din marmură; pe dinafară, mai încolo, până către clădirea primăriei și șoseaua asfaltată al cărei traseu era pe acolo, un parc imens, fără prea mare trebuință, dar, care lua repede ochii celor în necunoștință de cauză. Peste șosea, îi ademenea, pe consumatori, marele restaurant, proprietate a domnului primar Tataluadam. Se vânau mai mulți iepuri dintr-un foc. Primăria, împreună cu întreaga comună Pojarnița Uscată, ieșeau în evidență
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
făuritori de teorii revolutive au avut în vedere libertatea de dezvoltare a personalității umane și progresul social. Societatea trebuie întemeiată pe bază de contracte, de înțelegere între indivizi, nu pe autoritate. Prin urmare, nu ar fi vorba de uniformizare în trebuințe și în repartiția bunurilor, ci de o egalitate de valoare în fața legii. Scopul revoluției ar fi astfel o democratizare progresivă. În societatea de până acum dreptatea nu a însemnat aproape nimic, deși ea ar fi trebuit să predomine. Dreptatea capătă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
organizațiile și legile, societatea nu va ajunge la o formă mai bună, dacă oamenii rămân aceiași. Revoluția nu poate schimba mentalitatea unui popor, cu toată violența ei. Revoluția este încetarea, schimbarea unei ordini de drept vechi, necomform cu spiritul și trebuințele vremii, dar dreptul este expresia unei mentalități, care și ea trebuie schimbată pentru ca noile forme de drept să aibă succes. Aceasta însă nu e numai în puterea legii și a forței, ci depinde mai ales de educația și morala socială
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
plăcere, de îngrijorare, dar treaba lui era să răscolească jarul, să răsucească metalul în flacăra albăstruie a mangalului și să-l modeleze cu lovituri repezi și precise. Toate acestea, pentru a oferi celor ce aveau nevoie ceea ce le era de trebuință. Asta era, un meșter care lucra cu foc și cu metal încins, în apropierea morții și a vieții, fără să fie atins nici de una, nici de cealaltă, simțindu-le doar căldura și răcoarea, ca pe niște prevestiri. Și uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Într‑un singur alineat. Acum am ajuns la Ruma, unde tata a urmat liceul. Voi da un exemplu care va dezvălui cât de omniscientă era Enciclopedia morților. Principiul e clar, cu toate că ți se taie răsuflarea În fața acestei erudiții, a acestei trebuințe ca totul să fie Înregistrat, tot ceea ce Înseamnă viața unui om. Am dat deci și de o istorie sinoptică a Rumei, diagrama climatică a orașului, descrierea nodului de cale ferată, numele tipografiei și tot ce se tipărea pe vremea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care suntem siliți să‑l facem, va proveni binele guvernării imperturbabile: drumul just al mecanismului ființei naționale, pe care acum a dezechilibrat‑o liberalismul... Rezultatele justifică mijloacele. De aceea, În planurile noastre trebuie să prevaleze nu binele și morala, ci trebuința și eficiența.“ (p. 218) „Ne vom strădui ca Împotriva noastră să nu mai existe comploturi. De aceea vom pedepsi crâncen pe toți acei ca ni se vor Împotrivi cu arma. Pentru orice tentativă de constituire a unei societăți secrete va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În care am Încercat să completez, să descifrez segmentele acelei istorii tulburi care au rămas În umbră până‑n ziua de azi și care, Într‑un fel, nu vor fi niciodată clarificate; așadar, când s‑a pus În mișcare „acea trebuință barocă a intelighenției de a umple golurile“ (Cortazar) și când m‑am decis să Însuflețesc și acele personaje rămase În beznă, În primul rând pe misteriosul emigrant rus care În povestire se numește Belogorcev - ca și pe misteriosul X - al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]