945 matches
-
puterea le este sleită, și au ajuns ca niște femei. Vrăjmașii pun foc locuințelor lor și le sfărîmă zăvoarele! 31. Se întîlnesc alergătorii, se încrucișează solii, ca să vestească împăratului Babilonului, că cetatea lui este luată din toate părțile, 32. că trecătorile sunt luate, bălțile cu trestie sunt uscate de foc, și oamenii de război îngroziți. 33. Căci așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Fiica Babilonului este ca o arie pe vremea cînd este călcată cu picioarele: încă o clipă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Egipt. 27. În ziua aceea, se va lua povara lui de pe umărul tău, și jugul lui de pe gîtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime. 28. El vine asupra Aiatului, străbate Migronul, își lasă calabalîcul la Micmaș. 29. Trec trecătoarea, se culcă la Gheba; Rama tremură, Ghibea lui Saul o ia la fugă. 30. Ridică-ți glasul, fiica Galimului!" Ia seama, Lais!" "Vai de tine, Anatot!" 31. Madmena se împrăștie, locuitorii din Ghebim fug. 32. Încă o zi de oprire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
fiindcă devenim turnători, delatori, foști securiști, sau ce mama dracului le-o mai fi trecut prin cap celor de la CIA, ca să adoarmă complet în român spiritul civic. Dacă în Austria sau Germania un vecin s-ar apuca să violeze o trecătoare pe stradă, fiți siguri că oamenii de pe acolo ar pune imediat mâna pe telefon și ar chema poliția, după care ar interveni ei înșiși pentru a opri infracțiunea respectivă. La ei aceasta se cheamă spirit civic. Dacă austriecii sau nemții
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
invadeze, deci, Galiile dinspre miazănoapte, observă Sebastianus, mângâindu-și gânditor bărbia și având în minte zvonurile ce ajunseseră la Ravena înainte de plecarea sa, legate de o armată hună care încerca în Reția să-i forțeze pe alamani să le cedeze trecătoarea. Ar trebui să vă bucurați de asta; pământurile voastre nu vor fi devastate... Deci, dacă... — Nu, îl întrerupse Gundovek. Apoi, întorcându-se spre fiul său, adăugă: — Spune-i și restul. Mai e și o altă armată, alcătuită mai ales din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Dacă hunii trec Rinul la miazănoapte, e limpede că gepizii intenționează să facă același lucru aici. Poate ținta lor e Lugdunum; dar s-ar putea să urmărească să cucerească pasurile din munți. Cu siguranță, ne vor forța să le cedăm trecătoarea și, întrucât noi o să ne opunem, o să ne luptăm. Ar trebui să treacă pe la Augusta și mi-ai spus că te-ai îngrijit să fie bine supravegheată. — Da, din fericire, Reinwalt e cel care o va apăra. E un războinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mi-au spus că mii de fugari se refugiază către Noviodunum. Sebastianus înțelese repede posibilele implicații ale ultimelor evenimente: — Vesontio! Dacă cetatea cade sau dacă doar reușesc să o încercuiască, gepizii pot să ajungă la Noviodunum și, de acolo, la trecătorile din Alpi. Dacă le blochează, Etius nu va putea să le vină în ajutor și Italia însăși va fi amenințată. — Așa e. Trebuie să-i oprim cu orice preț, ca să-i dăm tatălui meu timp să se retragă aici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu hunii de la egal la egal; acum însă, în condiții de inferioritate numerică, nu aveau prea multe speranțe. își dădea foarte bine seama că, dacă rezistența lor ar fi căzut, nimic nu ar mai fi stat între barbarii invadatori și trecătorile alpine. Italia însăși era poate în pericol. își aminti deodată de ceva ce, de acum, era pentru el o datorie de căpătâi. „Vitalius!“ strigă el. Ordonanța sa fu imediat lângă el, gata la ordin. Fără să-l privească măcar, Sebastianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
au luat Vesontio și amenință Lugdunum. Burgunzii se pregătesc de luptă cu hunii pe drumul dintre Vesontio și Noviodunum. Eu am să lupt împreună cu ei, apărând onoarea Romei. Dacă vei primi această misivă, asta înseamnă că am fost înfrânți și trecătorile alpine sunt amenințate. După ce îi zise ordonanței să adauge obișnuitele formule de încheiere, Sebastianus îi spuse scurt. — Dă-mi-o încoace! Imprimă de îndată sigiliul inelului său pe ceara tăbliței; era conștient că ar fi fost mult mai oportun, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
câți soldați are cu el? Fiica lui Waldomar ridică din umeri: — Din câte am înțeles, nu mai mult de zece mii. Sebastianus rămase consternat. în zilele acelea pline de dramatism, își făcuse iluzii că, după ce citise mesajul său, Etius pornise către trecătorile alpine pentru a coborî cu toate legiunile sale în Sapaudia și a-i ajuta pe burgunzi. în loc de asta, se părea că trăsese anumite concluzii din ultima sa misivă care-l făcuseră, în mod evident, să-și schimbe strategia; Magister militum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
interpretări libere: trebuia să se unească în cel mai scurt timp cu gepizii și să se îndrepte către miazănoapte pe drumul spre Cenabum Aureliana, unde trebuia să se întâlnească toate armatele lui Atila. Acolo avea să se hotărască totul. Evitând trecătorile alpine, Flavius Etius ajunsese la Arelate cu o armată a cărei mărime nu era bine cunoscută, iar de acolo căuta să-și adune forțele eterogene ce se puteau opune neamului Hiung-nu și aliaților lui, dar era foarte mult în întârziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zile, ar fi fost cu siguranță pierdută, iar tu știi că de aici se ajunge în Italia în câteva zile. Prin urmare, pe măsură ce situația se clarifica, am deplasat trupe din Lunca Padului în valea Rhonului, prin via Aurelia și prin trecătorile din Darantasia, și acum iată-mă aici, gata să apăr Arelate, dar mai ales să unesc forțele noastre cu cele ale vizigoților, împotriva dușmanului comun, ceea ce e pe cale să se întâmple chiar acum. Respirând adânc, Sebastianus încuviință. Așadar, vizigoții coborau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ale unor experți, pare greu de crezut ca Atila, în momentul în care își purta armata eterogenă spre o confruntare decisivă cu vizigoții lui Theodoric să nu fi fost interesat să țină sub control drumurile dinspre miazăzi ce duceau la trecătorile alpine. Așadar, în roman am pornit de la această ipoteză, asumându-mi întreaga responsabilitate ce îi revine naratorului care nu se lasă descurajat de absența izvoarelor și încearcă totodată să nu contrazică în nici un punct datele sigure, validate de ample cercetări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că în ziua luptei nu era nici sabie, nici suliță în mîinile întregului popor care era cu Saul și Ionatan: nu avea decît Saul și fiul său Ionatan. 23. O ceată de Filisteni a venit și s-a așezat la trecătoarea Micmașului. $14 1. Într-o zi, Ionatan, fiul lui Saul i-a zis tînărului care-i purta armele: "Vino, și să pătrundem pînă la straja Filistenilor, care este dincolo de locul acesta." Și n-a spus nimic tatălui său. 2. Saul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
poporul care era cu el era aproape șase sute de oameni. 3. Ahia, fiul lui Ahitub, fratele lui I-Cabod, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului la Silo, purta efodul. Poporul nu știa că Ionatan s-a dus. 4. Între trecătorile prin care căuta Ionatan să ajungă la straja Filistenilor, era un pisc de stîncă de o parte și un pisc de stîncă de cealaltă parte; unul purta numele Boțeț și celălalt Sene. 5. Unul din aceste piscuri este la miază-noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
dădea Mary, felul în care, la fiecare cot pustiu al râului, Ellis clătina din cap ca s-o liniștească. Jina se uitase peste marginea bărcii și blestemase apa. Se rugase ca somonii să dispară și ca un cutremur să închidă trecătoarea de la Big Mallard, astfel încât oamenii să nu mai vină în zona aia. Fie că era vorba de-o persoană sau de-un loc, Jina știa să recunoască un agresor atunci când îl vedea. Fiul ei s-a aplecat spre în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
într-o rochie roșie de crep, ținându-și aruncat pe umeri paltonul negru cu guler de vulpe, mica ei mândrie, nerostită. Părea ușor întinerită, poate culoarea și croiala rochiei, poate părul tuns scurt, care în curând va fi o modă (trecătoare ca orice modă), după tunsoarea Anei Pauker, personalitate politică a vremii pe atunci, poate numai zveltețea surprinzătoare, mlădierea trupului care-și refuza vârsta, sau altceva inefabil ce scapă observației, așa cum, se întâmplă adesea față de ființa unei femei. - Vi le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dăruit un răsad. Frumoasă a fost, nu pot zice că n-a fost frumoasă, și are dreptate Culi să-i pară rău după dânsa. Și drăgăstoasă a fost, și blândă, numaicât nu-i plăcea să se scoale dimineață. Frumusețile fiind trecătoare, mai mult preț punem noi pe altele; mai ales o bătrână ca mine se bucură de un nepot. Poftiți să ospătați. Am și brânză, dacă vă place. M-am dus eu singură călare, astă vară, până pe Șurian și am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
asta, căci pribegia lui Boabdil era fără speranță de întoarcere, iar rumii i-ar fi îngăduit să ia cu el tot ce dorea. El a plecat așadar spre uitare, bogat, dar vrednic de milă, iar în momentul când străbătea ultima trecătoare, de unde încă mai putea vedea Granada, a rămas nemișcat o clipă, cu privirea tulbure și mintea amorțită; castilienii au numit acel loc „Ultimul suspin al maurului“, căci sultanul detronat vărsase acolo, zice-se, câteva lacrimi, de rușine și de remușcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
noastre fiind înghesuite pe alte cinci animale. Spre poarta dinspre Najd, în sudul orașului, ne-am alăturat altor câtorva zeci de călători, cu care am străbătut drumul împreună, pentru o mai mare siguranță. Bandiții erau numeroși în preajma orașului și în trecătorile munților, toată lumea știind că bogății considerabile erau neîncetat cărate spre coastă. * * * În ochii mei de copil, extrema zăpăceală care domnea în portul Almeria a lăsat o amintire de neșters. Mulți oameni se hotărâseră, la fel ca și noi, să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
al meu pentru a-mi șușoti la ureche: Dacă îți spune cineva că zgârcenia este născută din lipsuri, spune-i că se înșală. Birurile sunt cele care au dat naștere zgârceniei! Nu departe de Sefru, caravana a luat-o spre trecătoarea prin care trece drumul către Numidia. Două zile mai târziu, ne aflam în inima pădurii, lângă ruinele unui vechi oraș numit Ain el-Asnam, Izvorul Idolilor. Era acolo un templu în care obișnuiau să se adune seara bărbați și femei, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Vei fi acolo peste o lună. Asta doar dacă nu vrei să mă însoțești la Tombuctu, apoi în Egipt. În chip de răspuns, s-a mulțumit să spună un „Inchallah!“1 enigmatic și neliniștit. Patru zile mai târziu treceam prin trecătoarea Corbilor, pe o vreme simțitor mai rece decât aș fi presupus pentru luna octombrie în care ne aflam. Când a trebuit să facem popas pentru noapte, gărzile au așezat tabăra într-o mică vale dintre două dealuri, trăgând nădejde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-i descoperi contururile ireale, fabuloase. Ireale în sensul de ascunse, nu bazaconiile subconștientului, ale incoerentului. Știam că arta prozatorului este de a ridica giulgiul realului (sună pășunist, dar n-am altceva la îndemână) și de a arăta adevărul etern al trecătoarei (na!) clipe. Nu știam nici atunci, după cum nu știu nici acum, cum poți realiza așa ceva. Talentul, munca pe foaia de hârtie, chinurile creației nu te ajută. Poți doar mima, dar nu poți dezvălui. Poți imita adevărul, dar nu-l poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
degrabă ale iertării, ale împăcării, ale resemnării. Un mare dar al sufletului românesc, dar, în egală măsură, o mare slăbiciune a vieții românilor. Din această împăcare cu răul, cred, obediența, resemnarea cu care ne mlădiem după toate nedreptățile. Revoltele sunt trecătoare, de scurtă durată și vizează răbufniri imediate. Își ucide vecinul pentru o brazdă de pământ, dar suportă - chiar cu secretă admirație - hoțiile celor ce-i iau ogoarele, pădurile, apele. Se încrâncenează în „răzbunare“ pentru un pumn de cuie, dar privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
împreună cu ei au ocupat culmile pe sub care urma să treacă armata. Grosul trupelor își urmă drumul fără să întimpine vreo împotrivire și fără să bănuiască primejdia. Ariergarda, care venea în urmă încărcată cu pradă, a fost atacată de către munteni în trecătoarea Roncevalles și măcelărită până la ultimul om. Câțiva dintre cei mai viteji căpitani francezi au căzut în această împrejurare, iar printre aceștia este pomenit Roland sau Orlando, guvernatorul mlaștinilor, adică al frontierelor Bretaniei. Numele său a fost încununat de celebritate mai
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
s-a pomenit către sfârșitul zilei într-o pădure la poalele unui munte.El a zărit cu mirare o dâră de lumină strecurându-se prin crăpătura unei stânci. S-a apropiat și căutând atent, a descoperit în coasta muntelui o trecătoare îngustă care ducea într-o peșteră adâncă. Roland și-a priponit calul, apoi, dând în lături tufișurile ce-I închideau calea, sări din stâncă în stâncă până când a ajuns la un soi de cavernă. Intrând înăuntru, el a văzut o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]