85,443 matches
-
părea ostentativ apelul său la modă, la inovație; chiar atitudinea programatică de a da un conținut reînnoit salutului banalizat era prea conformă cu noile modele ale comunicării eficiente, ale succesului în relațiile publice. Analizînd-o acum (și sub puterea obișnuinței, căci trecerea timpului a fixat-o în uz), trebuie să recunosc că nu pot să-i fac reproșuri serioase. În prezent, formula apare cu rol de inițiere sau de închidere a dialogului oral sau a mesajului scris („O zi bună tuturor. Aș
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
după înțelesul cuvintelor și în tonul jovial cu care vorbea, dar fără să presinte mirosul de rachiu al omului bat. Mai greu a mers representarea adunarei electorale. Cu totul fără charme a fost discursul lui Cațavencu, mai cu samă la trecerea de la emoțiune, la tonul avocățesc, cu care pronunți tu pe urmă cuvântul «fraților». În totul însă a fost minunat și s-a râs foarte mult. Numai Nicu Gane a găsit că prea multe ticuri au persoanele tale: fix, curat, aveți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13538_a_14863]
-
Ioan Holban Început în 1982, ciclul epic Prințul Ghica (I, 1982; II, 1984; III, 1986) marchează un moment important al scrisului Danei Dumitriu prin trecerea de la formula romanului „psihologic” din cărțile precedente - Migrații (1971), Masa zarafului (1972), Duminica mironosițelor (1977), Întoarcerea lui Pascal (1979), Sărbătorile răbdării (1980) - la modalitatea specifică romanului așa-zis „istoric”: reperul este secolul XIX, iar semnificația abordării sale epice este definirea
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
au luat responsabilitățile a generații de sacrificați și s-au pornit, cu o furie autodevoratoare, să construiască epopeic și, de cele mai multe ori, din foarte puțin. Au convocat cu puterile lor mediumnice spiritele strămoșilor, au adunat cu lăcomie cioburile nefolosite în trecerea de la Eden la Istorie și s-au pornit să croiască prometeic, să recompună schelete doar dintr-o falangă rătăcită și apoi să anime totul printr-o vitalitate nărăvașă ca o viitură. Așa cum ontogeneza este cursul scurt de filogeneză, gestul lor
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
cerber. „E un domn Eminescu.” Puțin după aceea, mintea lui arzătoare s-a întunecat. În mai 2003, când transcriu acest text vechi scris pe timpuri în plin totalitarism, un interviu luat Hazardului neiertător prefăcut într-un adolescent curios, martor al trecerii Geniului, mă întreb, dacă, pe pământ, și mai cu seamă în România de astăzi, plină de atâți inși rudimentari, primitivi, înzestrați cu fel de fel de puteri, de la Miki Șpagă și Văcăroiu, până la ultimul ușier, mai face să legi între
Fără șase 100 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13573_a_14898]
-
din ea un schelet de metal maroniu, acoperit cu insemne funcționale lăsate de muncitori, obiect de studiu pentru arhitecți, culisă ideală pentru teatru și operă modernă, care se prezintă publicului într-o superbă lumină semiartificială. Lumină care, fie spus în trecere, amintește de un acvariu sau de un film de Andrei Tarkowski. Deschiderea acestei ruine pentru public a cerut o luptă politică îndelungată, de fapt se proiectase să fie dărîmată fără mare vîlvă și fără mai multe cheltuieli, pentru a se
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
cît acestea se joacă. Ați revăzut „Unchiul Vanea” după un an, la un festival în Mexic, și apoi după doi ani aici, pe scena „Bulandrei”. Este o punte în timp: cum ați trecut-o, cum ați găsit spectacolul? - E o trecere dificilă. Știu asta din interior, pentru că sînt și actor. Din păcate, după un timp, majoritatea spectacolelor realizate se schimbă într-o direcție deloc bună. În ceea ce privește „Unchiul Vanea”, am simțit nevoia să mai lucrăm cîte ceva la întîlnirea cu trupa în
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
în „Unchiul Vanea”. După repetițiile cu „Căsătoria”, „Unchiul Vanea” nu s-a jucat, dar sînt convins că va curge din nou o energie specială, că vor exista anumite relații umane care vor crea din nou anumite efecte. - Cum a fost trecerea de la Cehov la Gogol? - Alegerea de a monta „Căsătoria” îmi aparține. Îmi place piesa foarte mult și cînd am văzut că personajele coincid ideal cu actorii care au jucat în „Unchiul Vanea”, nu am stat pe gînduri. - Sala Izvor de la
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
apărut fără girul unui estetician ca Ion Ianoși, care avea un cuvânt la secția de propagandă a C.C., Nicolae Manolescu n-ar fi ținut cronica literară ocolind în genere servituțile ideologice, fără susținerea fermă a lui G. Ivașcu, om cu trecere la Partid. Afirmarea unor mari și tinere talente ca Nichita Stănescu, Ștefan Bănulescu, a unor critici ca Matei Călinescu, Gabriel Dimisianu și a încă altora, probabil s-ar fi produs mai dificil sau deloc, fără sprijinul lui Paul Georgescu și
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
mai tot timpul parte din Biroul de conducere al Uniunii Scriitorilor, a fost redactor-șef al revistei „Viața Românească”, director al Editurii didactice și pedagogice (post care însemna o „retrogradare”), profesor universitar, o voce cu autoritate și multă vreme cu trecere la înaltele foruri de partid. S. Damian ține să remarce la el pasiunea polemicii, în care avea o măiestrie de talmudist, lua atitudine „contra huliganismului sau contra excesului de dogme proletcultiste”, fără să ni se precizeze când. În nici un caz
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
precum se știe, pe mai multe niveluri, de la unii redactori de edituri ce purtau epoleți nevăzuți, dar știuți, pînă la forurile «de sus», un «sus» al josniciei), amăgirea că niște texte scăldate într-un «optimism» convențional pot înlesni strecurarea și «trecerea» versurilor celorlalte, izvorîte din lumina libertății ascunse”. E un răstimp al ambiguităților determinate deopotrivă de presiunea exterioară și de cedarea lăuntrică, în diverse grade, la care concedea creatorul: „Scriam mult, angajat parcă într-o cursă contra cronometru, o încercare de
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
Mischie...). Nimeni n-a intrat în subterane, pentru că acelea sunt bine păzite și extrem de periculoase chiar pentru trecătorul neavizat căruia i s-a întâmplat să-i cadă privirea pe ele. Planurile, extrem de simple de altfel, vizează, într-o primă etapă, trecerea în mâinile oligarhiei alese pe sprânceană a tot ce reprezintă sursă de câștig în România (bănci, afaceri mobiliare și imobiliare, import-exporturi de produse alimentare, băuturi, țigări, arme, până la traficul de droguri și carne vie). Într-o a doua etapă, eliminarea
A sufoca, sufocare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13610_a_14935]
-
principiu sarcina de a ne apăra de bandiții de drumul mare, dar a căror prezență, în loc să ne liniștească, ne silea să ne închidem în încăperile noastre, am avut norocul să nimerim într-un han convenabil, frecventat doar de negustori în trecere. Bucuria ne-a fost însă întunecată cînd hangiul ne-a adus la cunoștință niște zvonuri dinspre Konya, cum că orașul ar fi căzut pradă ciumei, iar porțile sale ar fi închise călătorilor. Oricît de neliniștitoare, aceste zvonuri au avut meritul
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
al oricărui lider de extracție comunistă, e pândit de schizofrenie: un limbaj normal, de om care înțelege realitatea în datele ei autentice, și unul aberant, al minciunii sfruntate. Cel dintâi e livrat îndeosebi în străinătate, unde ciorile vopsite n-au trecere, al doilea, acasă, unde amărășteanul înghite orice, pe nemestecate, fie că e ștevie, urzică sau minciună guvernamentală. Cu condiția, desigur, să i se spună basme frumoase despre cât de bine o va duce deși, momentan, mănâncă doar răbdări prijite. Mutarea
Octav-Baba și cei patruzeci ori patruzeci de hoți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13761_a_15086]
-
deteste visceral), el a pierdut, treptat, rolul de primadonă a năstăsismului, pe fondul revenirii tot mai puternice a contrabașilor din partida iliesciană. Sacrificarea lui Gușă greu de spus dacă e una de moment sau una pe termen lung e simptomul trecerii în planul al doilea a echipei vag-reformiste din interiorul partidului. Problema lor nu e că n-au trecut, ci că n-au nici un fel de priză în teritoriu. Deși Gușă a încercat să-și îndulcească imaginea făcâmd turul stadioanelor de
Octav-Baba și cei patruzeci ori patruzeci de hoți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13761_a_15086]
-
fel de priză în teritoriu. Deși Gușă a încercat să-și îndulcească imaginea făcâmd turul stadioanelor de fotbal, nu s-a ales decât cu huiduieli. În ce privește cealaltă așchie năstăsiotă, Victor Ponta, zâmbetul lui moale, de intelectual famelic, o fi având trecere la Palatul Victoria, dar cu siguranță nu impresionează pe nimeni în Piața Matache. În fata primejdiei de moarte, și anume, de a pierde alegerile, Năstase a făcut pasul înapoi, lăsând frâiele în mâna posesorilor de rețete sigure. Nu s-a
Octav-Baba și cei patruzeci ori patruzeci de hoți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13761_a_15086]
-
au întins, în umbra aurie a pădurii, pe iarba de pe mal. Profilul femeii se decupa printre flori. Aici e ca în ținutul unde ne ducem, a spus ea. Așa e, a răspuns el, dar aici e doar un loc de trecere. Și amândoi s-au sculat și s-au îmbrăcat. ( ...) Și au mers înainte. Acum ziua începea să scadă. Mi-e foame, a spus femeia. Avem mure, a spus bărbatul. A pus basmaua pe jos și a desfăcut nodurile. Dar basmaua
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
a început să țipe ca cineva pierdut în mijlocul unui vis. Apoi s-a oprit din țipat și a murmurat: Trebuie să mă duc să-l caut. A înaintat de-a bușilea pe cărare, pipăind pământul în căutarea unui loc de trecere pe unde să poată coborî ca să-l caute pe bărbat. Dar nu exista loc de trecere. Atunci a încercat să coboare chiar pe versantul prăpastiei. Agățându-se de ierburi și de rădăcini, s-a lăsat să alunece în josul abisului. Dar
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
și a murmurat: Trebuie să mă duc să-l caut. A înaintat de-a bușilea pe cărare, pipăind pământul în căutarea unui loc de trecere pe unde să poată coborî ca să-l caute pe bărbat. Dar nu exista loc de trecere. Atunci a încercat să coboare chiar pe versantul prăpastiei. Agățându-se de ierburi și de rădăcini, s-a lăsat să alunece în josul abisului. Dar picioarele ei nu întâlneau nici un ieșind de care să se sprijine. Versantul cobora vertical, era un
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
alunece în josul abisului. Dar picioarele ei nu întâlneau nici un ieșind de care să se sprijine. Versantul cobora vertical, era un perete neted de piatră golașă. Trebuie să revin pe cărare, și-a spus femeia, și să caut un loc de trecere mai încolo. Și, agățându-se de ierburi și de rădăcini, a ajuns din nou pe cărare. Dar cărarea dispăruse. Acum mai era doar o bordură îngustă pe care ea nu încăpea, pe care nici picioarele ei nu încăpeau. O bordură
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
fiecare schimbare de guvern, că bunul său amic își va oferi serviciile. În Dicționar, însă, o mică omisiune: nici o trimitere la principala operă din timpul comunismului a maestrului: Mitrea Cocor. O pudicitate căreia îi corespunde, bunăoară, la tema Emil Cioran, trecerea cu vederea a repetat vitriolantelor rânduri despre poporul român, în favoarea singurului paragraf din scrierile acestuia, evocând nostalgic locurile copilăriei. În acest punct, e de relevat că o atenție binevenită s-a acordat în Dicționar scriitorilor exilului, evident cu operele lor
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
a clasicismului, de culoare franceză mai degrabă decât vieneza. În fine, cu aria religioasă semnată Karl Ditters ne întoarcem în perimetrul mării muzici. Ea ridică un semn de întrebare: găsită sub forma unei copii târzii, este probabil un vestigiu al trecerii lui Ditters ( încă nu von Dittersdorf, căci a fost înnobilat abia către sfârșitul vieții) la Oradea, unde a fost capelmaestru timp de patru ani. Dacă este o inedită sau o lucrare deja inclusă în cataloagele operei sale este un subiect
Cultura vechilor cetati by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13750_a_15075]
-
bântuie iluziile./ lepră timpului, opresiva,/ malaxează urbea,/ clipă. În continuare, sensibil, un poem filiform, neintitulat, dispunând de 13 terține: "marele ceas/ pietre reci/ nici o rază// speranța/ cuibărita în ochi/ tremura// îmi dăruiai/ culori răvășite/ lacrima// m-a-nselat soarele/ o linie rece/ trecerea ta// spiritul gloriei/ ponderea absolutului/ tăcere// cenușă inserării/ pierzandu-te/ în suflet te adun// deodată/ aud timpul/ în umila supunere// o clipă simții/ că/ inima-i tace// rugăciune/ dar unde e oare adevărul/ cu tine l-ai luat?// sfârșit de
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13756_a_15081]
-
Cărtărescu a înțeles mai bine decît oricine că în vremurile tulburi pe care le străbatem, locul scriitorului este în miezul realității, iar vocea lui trebuie să se facă auzită. Într-un fel, se poate spune că această carte este o trecere în revistă a unor experiențe care au marcat viața lui Mircea Cărtărescu, de la descoperirea propriului sine în urma citirii unei cărți de Camus, pînă la descoperirea galeriei echipei de fotbal Dinamo, Nuova Guardia Colentina. În fața imbecilităților debitate la ore de maximă
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
acestor diferențe de natură istorică. La 15 septembrie 1840, pe la șase dimineață, vasul Orașul Montereau, gata de plecare, pufăia rotocoale mari de fum în fața cheiului Saint-Bernard. Lume peste lume șosea cu sufletul la gură; butoaie, otgoane, coșuri cu albituri stînjeneau trecerea; mateloții nu răspundeau nici unei întrebări; călătorii se îmbulzeau; baloturile erau urcate în cele două tambururi ale vaporașului și harmalaia se pierdea în fîsîitul aburilor, care, țîșnind de sub plăci de tablă, învăluiau totul într-un nor albicios, în timp ce clopoțelul din fața sună
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]