40,073 matches
-
sfîrșit [...] ci tocmai atunci începe să povestească (să povestească adică despre acel eu ingenuu care nu știa și nu avea cum să știe că totul luase deja sfîrșit). Cine procedează astfel nu a reușit să își încheie socotelile cu propriul trecut? Dimpotrivă, este cineva care atenționează că trecutul poate fi revizitat numai din momentul în care prezentul este gol și numai amintirea (chiar dacă fără o ordine anume, sau poate tocmai de aceea) ne restituie acel ceva, pentru care dacă nu merită
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
să povestească adică despre acel eu ingenuu care nu știa și nu avea cum să știe că totul luase deja sfîrșit). Cine procedează astfel nu a reușit să își încheie socotelile cu propriul trecut? Dimpotrivă, este cineva care atenționează că trecutul poate fi revizitat numai din momentul în care prezentul este gol și numai amintirea (chiar dacă fără o ordine anume, sau poate tocmai de aceea) ne restituie acel ceva, pentru care dacă nu merită să trăiești, merită cel puțin să mori
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
ideile sale (ci poate doar de radicalismul unora dintre ele) trebuie să facă față "noii terori intelectuale" apărute în mass-media anilor nouăzeci și profesată împotriva "colaboraționiștilor" de numeroși intelectuali de bine, erijați, cu o poză marțială care ține loc de trecut, în judecători ai istoriei. S-ar putea crede, date fiind, în genere, circumstanțele de la noi ale unor astfel de calificări și de îndemnuri, că acestea vor rămâne, și în cazul de față, la nivelul unor lăudabile proiecte. Nimic mai fals
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
gol care se interpunea între noi, cei de la mijlocul anilor '70, și cei ce - la ieșirea din al doilea război mondial - reprezentau valorile pe care intenționam să clădim o altă Românie". Drept care cercetătorul și-a început drumul prin "subteranele" unui trecut ocultat, la care istoricii nu aveau acces, întrucît nu era consemnat în documente. Rezultatul l-a constituit o imagine în care prea cunoscutele compromisuri au apărut într-o apreciabilă parte contrabalansate de semnele unei opoziții pe cît de inaparente pe
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
condițiilor culturale de moment, așa după cum anumite ambiții de a face cultura politică și de a nu o lăsa să fie ceea ce trebuie ea să fie - contribuie în cealaltă măsură la criza despre care vorbim". Azi la fel ca ieri! Trecutul și prezentul funcționează aidoma unor oglinzi paralele. Cît privește tendenționismul, acesta se proiecta la orizont precum un monstru teribil la sfîrșitul anilor '40, fără însă a fi dispărut acum, cînd, nemaiavînd șansa de-a porunci, face figura, deloc inofensivă, a
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
a reflecta în speță la ambiția unor aspecte ale relativului nociv de-a persista în preajma noastră, îndemnîndu-ne a le pune din nou față-n față cu principiile. Astfel încît discuția critică pe care o purtăm are de învățat din experiența trecutului imediat postbelic, putînd primi din dosarul extrem de tensionat al perioadei în chestiune impulsuri salutare.
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
în continuare atribuit germanilor. Asumarea responsabilității trece prin admiterea vinei, iar în calea acesteia stau o serie complexă de mecanisme psihologice de apărare; cel mai puternic ar trebui să fie uitarea, funcționarea memoriei selective care să purifice comunitatea de faptele trecutului. La Jedwabne însă nu s-a petrecut așa ceva. Povestea s-a transmis peste generații; chiar dacă nu sînt dispuși s-o mărturisească față de străini, locuitorii de toate vîrstele știu ce s-a petrecut, știu unde-au fost îngropate cadavrele evreilor, deși
Antisemitism și inginerie socială by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14456_a_15781]
-
ascendentă. Singurul temei al speranței noastre sunt extraordinarele capacități înnăscute ale omului de a reface ordinea socială." Toate sursele ordinii sociale - natura, autoorganizarea, religia și politica - sunt obligate astăzi să inițieze soluții, așa cum au izbutit să o facă și în trecut. Din acest punct de vedere, Europa poate fi un exemplu. Europa a cunoscut de-a-lungul istoriei sale destule rupturi, la vremea lor crunte, care toate au fost în timp depășite. ----------------------- Francis Fukuyama. Marea Ruptură. Natura umană și refacerea ordinii sociale. Traducere
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
simbolist", "decadent", "monocord", poetul toamnei, al tîrgului de provincie și al plumbului. Intrată în sfera de interese a noii critici, opera lui Bacovia își recuperează încet dar sigur propria sa esență, devine "a noastră", depășind pragul atît de greu de trecut al clișeelor critice, o mare importanță în acest proces avînd cartea lui Mircea Scarlat (urmată de aceea a lui Ion Simuț), unul dintre reprezentanții noii critici pentru care, în pofida unor spirite (neo)dogmatice, suveran rămîne textul; iar nu circumstanțele apariției
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
în succesiunea logică subiect - verb - obiect (netulburată de impresii și de pasiuni!). în istoria lingvisticii românești, evaluările unor trăsături ale limbii și atitudinile normative față de ele n-au fost totdeauna doar moderate și consensuale. O situație în prezent necontroversată, în trecut ceva mai discutată, e reprezentată de dublarea pronominală a complementului direct sau indirect (exprimat printr-un substantiv sau un pronume cu formă accentuată: Pe Dan îl caut; îl văd pe el; Mie îmi place; Mi-a zis mie... etc.). Teoriile
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
este o ultimă tehnică de salvare: "Așadar, gândesc sau încerc a gândi ca un adevărat condamnat la moarte. Simt nevoia să-mi povestesc viața. De fapt asta am vrut să și spun. Doresc să-mi înfrumusețez și să-mi oxigenez trecutul, ființarea." Dacă te uiți în urmă, timpul nu curge asemenea unui lichid prin vasele comunicante, egal și indiferent, ci discontinuu, pe "fragmente", din insulă în insulă de semnificație. Povestirea integrează semnificațiile într-un ansamblu larg al metamorfozei infernurilor, unul comunisit
Metamorfoza infernurilor by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14489_a_15814]
-
cer care să-i facă pe dnii Baboi și Ghideanu ignifugi? În DISCOBOLUL (nr. 62-64), dl Nae Antonescu, fidel restituirilor istorico-literare, îi schițează un portret prozatorului și criticului Mihail Chirnoagă (1913-1948), colaborator la Frizele brașovene în anii '30 ai secolului trecut și autor, între altele, al unei Introduceri critice la poezia lui L. Blaga prea puțin cunoscută, din păcate, specialiștilor în opera poetului ardelean. Italienist, Mihail Chirnoagă a avut o polemică isprăvită prost pentru Frize cu alt italienist, Pimen Constantinescu (1905-1973
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14480_a_15805]
-
și Nicolae Leahu) pornind, așa cum mărturisește, de la moderniștii tardivi spre ezitanți și postmoderniști. Un astfel de demers presupune câteva preliminarii de lămurire a opoziției modernism-postmodernism pe care autoarea le abordează în paralel relevând diferențele fundamentale: "Tragismul modernist provocat de marcajul trecutului nu este totuși anulat prin atitudinea ironică, ci doar disimulat. Am putea vorbi de un dublu tragism, în cazul postmoderniștilor, cel rezultat din imposibilitatea de a se rupe de trecut, dar și din incapacitatea de a conserva atitudinea gravă față de
Livrescul la optzeciștii basarabeni by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14488_a_15813]
-
în paralel relevând diferențele fundamentale: "Tragismul modernist provocat de marcajul trecutului nu este totuși anulat prin atitudinea ironică, ci doar disimulat. Am putea vorbi de un dublu tragism, în cazul postmoderniștilor, cel rezultat din imposibilitatea de a se rupe de trecut, dar și din incapacitatea de a conserva atitudinea gravă față de predecesori" (p.22) sau "Poetul optzecist e rebelul ce simte nevoia eliberării de clișeele și convențiile tradiției. Mereu cu ironia la braț, el realizează o acțiune de terapie estetică, eliberând
Livrescul la optzeciștii basarabeni by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14488_a_15813]
-
Nicolae Manolescu Iată întrebarea, referitoare la literatura anilor '60, de la care pornește dezbaterea de miercuri 27 noiembrie din cadrul Întâlnirilor "României literare". Cînd scriu aceste rînduri, dezbaterea n-a avut încă loc, cînd vor apărea, ea va fi deja de domeniul trecutului. Așa că n-o pot nici influența, nici beneficia de pe urma ei. Editorialul meu reprezintă un punct de vedere personal, pe care-l voi expune ca atare și în dezbatere. Două serii de fenomene politice s-au intersectat în viața literară românească
Dezgheț cu voiede la partid? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14508_a_15833]
-
se delimiteze de predecesorii săi într-o manieră la fel de originală ca liderul român. Nici Gomulka, în Polonia anului 1956, nici Dubcek în Cehoslovacia anului 1968. Originalitatea lui Ceaușescu a constat în a o rupe cu forme și cu persoane din trecut, fără a se atinge cîtuși de puțin de esența sistemului. N-a existat nici o primăvară de la București. Nici o reformă dinlăuntru a PCR. Și nici o conștiință a necesității ei. În aceste condiții, liberalizarea a fost ea însăși la noi una originală
Dezgheț cu voiede la partid? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14508_a_15833]
-
tine ca scriitor. R.B.: Dar - Nora Iuga, d-voastră ați fost și înainte de a avea experiența unui "Schloss Solitude" sau unor deplasări de creație în străinătate anticipativă în ceea ce ați scris - anticipativă și în același timp legată de un anumit trecut de avangardă devenit tradiție... N. I.: Rodica dragă, eu nu știu dacă la mine lucrul acesta a fost învățat, pentru că eu de pildă, în tinerețea mea, nu am avut posibilitatea să vin în contact cu avangarda, nici cu cea românească, nici
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
ce mulțime! ce eleganță! ce belșug!...". Undeva, pe celălalt trotuar, ieșit la plimbare, Mateiu: "... seară dulceagă și lină, de un albastru închis fluid... orașul părea scufundat în adâncimile tainice ale unei mări. Străzile mișunau de lume... închipuirea mă purta în trecut, evocam vedenia a cum trebuie să fi fost în asemenea seri marile cetăți ale vechimei, Babilonul, Palmira, Alexandria, Bizanțul" (p. 63). Alteori, detaliile fac deliciul oricui, nu doar al pasionaților operei sau al personajului care a fost Mateiu Caragiale: nota
Roman cu Mateiu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14513_a_15838]
-
crește sprijinul electoral pentru CVTudor. Politica sprijinirii pe din dos a PRM-ului, la care a recurs partidul de guvernămînt pentru a arăta pisica Occidentului, nu mai poate continua. PSD are acum prilejul istoric de a se rupe de un trecut dubios și de a deveni un partid respectabil și pentru cei care nu-l votează. Premierul Năstase ar trebui să uite că a fost coleg de liceu cu CVTudor și că, la un moment dat, CVT a fost un aliat
Un început de limpezire by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14532_a_15857]
-
provin nu dintr-o abordare tendențioasă, ci în cea mai mare parte din lipsa unor nuanțe ori comentarii. Biografia lui Thomas Kunze e o carte care nu va trece neobservată. Ea merită o dezbatere amplă, pentru că pune în discuție un trecut și un om care ne interesează în cea mai mare măsură.
Portretul unei dictaturi by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14511_a_15836]
-
de muzică contemporană greutatea propriilor lor tentații, dar și povara unui prezent pe care trebuie să-l gândească și să-l moduleze. Ignorând în bună măsură proviziile agonisite și încurajând căldura transformărilor, mersul înainte, ținând cont de faptul că, dacă trecutul este ireparabil, iar prezentul ne stă vraiște la dispoziție, perspectiva nu este doar un loc lesnicios unde să-ți depozitezi dorințele, ci chiar o invitație la rectificarea acestor dorințe. Cele mai multe reuniuni de muzică nouă sunt solidare diversității, formei compozite și
Barrie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14527_a_15852]
-
argumentație teologică distorsionată care a nutrit nu doar frapanta supradimensionare, ci și rătăcirea în esența ei. Dl. Sorin Antohi reamintește ideea lui Jürgen Habermas, potrivit căreia, după insuccesul filosofiei moderne de a-și alcătui o normativitate autonomă, fără recurs la trecut, idealurile utopice se leapădă treptat de caracterul lor secular, adoptînd forme religioase. De altminteri, fondul cultic, al unei religii răsturnate cu capul în jos, pe care-l învederează comunismul (cu componente insusiace, marianice, martirice etc.), a fost relevat în repetate
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
deosebire interesant în scrierea de care ne ocupăm este imaginea unor autori, cîteodată de vîrf, ai epocii, surprinși "pe viu". E vorba de documente de conștiință, dar și de o înregistrare imediată, "factuală", cu o semnificație aparte în reconstituirea unui trecut relativ apropiat, circumscriind, după cum se exprimă Mircea A. Diaconu, autor al unei judicioase prefețe, "un timp al scriiturii care substituie într-un fel timpul istoric". Azi atari fapte sînt frecvent nesocotite în operația de "stilizare, de "retuș", operație mai mult
Mărturii nemijlocite (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14544_a_15869]
-
fără răspuns (unele adresate cititorului). Bineînțeles că ne gândim la Blaga, numai că acesta avea și o constituție de filozof, la fel de proeminentă cum era și aceea de poet. La Adam este o simulare a inocenței prin care se întoarce în trecut (aceasta nu presupune ignorarea prezentului). Pentru că a fi copil înseamnă să te afli într-o continuă stare de grație, în care stare poți atinge o fericire ingenuă și dezinteresată (Florile-n mai răsar cu duiumul./ De unde culoarea, de unde parfumul? - Copil
Melodia întâmplărilor by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14537_a_15862]
-
pășește pe drumurile sale cele mai proprii", sentimentul pesimist nu trebuie să fie caracteristic, de aceea "cele mai proprii" e înlocuit cu neutrul "mai noi". în alt loc dispare pur și simplu adverbul "pururi" (referitor la îndreptarea inspirației poetului spre trecutul istoric și anistoric). Din afirmația că Eminescu avea o viziune a vieții "în care progresul nu mai poate ocupa nici un loc", secvența citată dispare în ambele reeditări. O frază ca "Atitudinea spirituală a lui Eminescu orientată într-un sens opus
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]