908 matches
-
negresă care semăna cu mine la perfecție, dar era dintr-o familie bogată? Am făcut o criză cumplită de gelozie...". "Ei bine, visul mi s-a repetat din nou, azi-noapte...". "Și apoi ce s-a întâmplat?", am întrebat, cu voce tremurândă. Uitasem de unde putea veni lovitura de grație. Apoi v-am ucis pe amândoi... Cu un cuțit și o armă automată. Sunt speriată, nu știu ce să fac...". I-am atins obrazul cu degetele, într-un gest delicat. Fă ceea ce îți spune conștiința
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1485981544.html [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
cât am citit am simțit un puternic sentiment religios, patriotic, dragoste de natura înconjurătoare, de părinți, de copii și mult, mult eros. O revărsare de talent spontan, sincer, ca răcoarea unei dimineți de vară, suflete de poeți ținute în palma tremurândă, fluturi îmbrăcați diafan în culori siderale, har prins între paginile unei cărți, clipe oprite în loc spre a mărturisi frumusețea unui timp în care poezia ține de foame de sete, de mama, de țară, de speranță de sănătate a sufletului și
DĂRUIRE ŞI RESPECT SAU DREPTUL LA POEZIE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1219 din 03 mai 2014 by http://confluente.ro/Dorina_stoica_1399136440.html [Corola-blog/BlogPost/343237_a_344566]
-
venit timpul să plec..tatăl tău mă așteaptă..întinse mâna spre ceva imaginar. Nu era nimeni cu ei în mansardă. -Mamă..ce-ai făcut? Ce era în sticlă? -Nu fi supărat..sunt fericită, el m-așteaptă.. Fiul îi sărută mâinile tremurânde, cu lacrimi în ochi: -Ce-ai băut? De ce? -Elixirul vieții...a șoptit cu glas stins. Pleoapele s-au închis peste ultima fărâmă de lume, în vreme ce sufletul trecea granița spre nemărginire. Camelia Constantin 2011 Referință Bibliografică: Elixirul / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN
ELIXIRUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 by http://confluente.ro/Elixirul_camelia_constantin_1331720962.html [Corola-blog/BlogPost/348362_a_349691]
-
alteori de sfârcuri, prea bătrâni și prea anoști. vine ziua imbecilă, când aflăm că s-a dus vremea; o să-mi râzi în nas, senilă, și-o să-mi răspunzi în zeflemea. te-oi trece, trist, în carnețel cu mâna de-amu tremurândă; voi regreta în chip și fel că ai fost dulce și plăpândă, dar eu, de-a dreptul un zevzec, înghit ca un flămând în sec. mi-ai spus vrute și nevrute, precum că-n viață pierdem multe și-acum adânc în piept
VOI REGRETA ÎN CHIP ŞI FEL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 by http://confluente.ro/_voi_regreta_in_chip_si_fel_george_safir_1375608733.html [Corola-blog/BlogPost/364189_a_365518]
-
cât am putut, alunecâd ades pe zăpada moale sub care se afla un strat de gheață. Coborâse deja. Mă aștepta în scara blocului , lângă ușă. Mi-a întins cheile, vădit tulburat, neștind ce să spună, ce să facă cu mâinile tremurânde. - Dragul meu! Ce mă fac eu fără tine!? Mi-a fost peste puterile mele să-mi stăpânesc lacrimile care curgeau fără stavilă și-mi ardeau obrajii. - Nu înțeleg de ce plângi. Oare nu asta ți-ai dorit? Mă privea într-un
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ultima_imbratisare_valentina_becart_1374881075.html [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
nu-mi putea da seama de unde vine, m-am dus în atelierul profesorului meu de pictiură, artistul Vespasian Lungu unde preda elevilor din anul I de studiu noțiuni de perspectiva artei, cu rugămintea de a-mi asculta dorința. Cu vocea tremurândă și emoționată am început să-i vorbesc: - Domnule profesor, doresc nespus să fiu prezentă la spectacolul care va avea loc mâine seară la Teatrul Maria Filotti, la recitalul de pian al domnișoarei Odette, însă nu am bani pentru a-mi
ODETTE, PIANISTA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 by http://confluente.ro/Constanta_abalasei_donosa_1399818091.html [Corola-blog/BlogPost/350702_a_352031]
-
Undeva, într-un copac, Ea se unduie, împlinită, Baiadera de pe lac! DESPĂRȚIRE O-mbrățișare dată-n fugă, Un sărut și o privire. Și te-a luat de lângă mine, Nemiloasă despărțire. Lacrimile-ncătușate Sub pleoape fremătânde, Au luat gustul sărutării De pe buze tremurânde. În urma ta aud ecoul "Mă întorc curând la tine,. Va trece timpul, ca o boare, Ai încredere în mine". Cum nu ți-am spus că-mie este teamă, Că am să pierd tot ce iubesc? De unde am găsit puterea La despărțire
NATURĂ ŞI IUBIRE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 by http://confluente.ro/ada_segal_1441012793.html [Corola-blog/BlogPost/379514_a_380843]
-
și infraroșie toți fluturașii din stomac ți-au luat-o razna.Dupa ce el a plecat ,te pipai și te intrebi cum nu te-ai dezintegrat sub atâta electricitate.Zambesti și-ți atingi ușor buzele cu vârfurile nesigure ale degetelor tremurânde.... Da, unii bărbați au puterea asta. Că mai sunt și unii după care ai alerga cu foarfeci...asta-i altă treabă. Altă postare despre bărbați?Bineintelesofcourseporsupuestobiensur!!!!!!!!!!!!!!! Azi voi vorbi despre un bărbat care mă face să mă simt frumoasă și
SENOR ELIAS de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Senor_elias.html [Corola-blog/BlogPost/359292_a_360621]
-
mă iubească, în felul lui, imbratisindu-mi amintirile, Rămase intacte din fiecare zi...nu am ales. El nu s-a supărat pe mine și nici nu m-a intrebat De ce te-am părăsit, de ce am vrut, ca să te fi uitat. Clipe tremurânde de iubire, mi-au mai rămas, Ascunse-n noapte, ce locuri fantomatice Și pline de mister, am putut că să-mpresor, Cât de frumos și sumbru, în același timp poate a fi... Fantomele, din noaptea, cu vântul, căruia nu-i
FANTOMELE NOPȚII MELE de COSTI POP în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Costi_pop_1397510601.html [Corola-blog/BlogPost/347830_a_349159]
-
timpului, ... V. SENTIMENTALĂ, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 2013 din 05 iulie 2016. Sentimentală... Plânsul mi- e sec, fără cuvinte, Amestecat în șoaptele stinse, Peste pleoape, sărutu-ți cuminte Îmi scutură flori cu petale aprinse. Mâinile- mi se opresc, tremurânde, La mijloc de gest tandru, firesc, Ochii- ți triști în care marea se-ascunde, Cât de adânc, de direct mă privesc... Ai ales: învolburata, privirea de-acum, Se revarsă în sufletu-mi strâns, inundat De ploile reci, scuturând zarzăru-n drum
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dania_badea/canal [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
lacrimi calde-mi brodează pe ie, Mi-e dor de noi și pledez" ... Citește mai mult Sentimentală...Plânsul mi- e sec, fără cuvinte,Amestecat în șoaptele stinse,Pește pleoape, sărutu-ți cuminteîmi scutură flori cu petale aprinse.Mâinile- mi se opresc, tremurânde,La mijloc de gest tandru, firesc,Ochii- ți triști în care marea se-ascunde,Cât de adânc, de direct mă privesc...Ai ales: învolburata, privirea de-acum,Se revarsă în sufletu-mi strâns, inundatDe ploile reci, scuturând zarzăru-n drum,Ceru
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dania_badea/canal [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
din 19 martie 2015 Toate Articolele Autorului Elohime, luminile se varsă! Pe vârfu-i, alunecând stele se prefiră, Dansează frenetic pe ram, scăldând lumină, Torcând lianele de inimi când sosiră; Elohime, luminile se varsă! Prinzând trunchiul lumii, secerându-l din mijloc, Tremurânde, cad pe frunza lui senină, Șovăită le devine ruga sub al limbii foc; Elohime, luminile se varsă! Peste rădăcini născânde, înfierate-n dor, Sfâșiită-i culmea-n haos când dorința se anină, Făcând cosmosul jăratic, din humă și din amor; Pelerinul
AUTOR MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1426751201.html [Corola-blog/BlogPost/370249_a_371578]
-
pe pernă O lacrimă se frânge... ULTIMUL TANGO Și am dansat cu tine ultimul tango, Iar muzica se răspândea-n surdină, Eram ca două picături de stea Ce străluceau sub bolta cea senină. M-ai strâns la piept cu brațe tremurânde, Iar mâinile vibrau ca două frunze, În pas de dans mă atingeai ușor, Parfumul meu se contopea cu-al tău. Eram un singur trup și un pian... Acorduri de tango noi respiram, Privirile, când se-ntâlneau, se sărutau, Obrajii-mbujorați
SUSPINUL FLORILOR DE CRIN (1) POEME de CARMEN NOROCEA în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 by http://confluente.ro/carmen_norocea_1424870241.html [Corola-blog/BlogPost/366002_a_367331]
-
floarea nopții e mireasă, Regina ce-mi surâde-n geam. Și eu adorm când luna plină Dansează-n rochia de voal Cu pași mărunți de balerină, În cânt de greieri... ce regal! Acum, ce-aud? Marșuri funebre, Convoi de frunze tremurânde Hălăduind printre tenebre Cu dor de viață sunt flămânde. De ce te-or fi iubind poeții Și te vor muză-n poezie? Tu n-ai nimic din duhul vieții, Ești anotimp în agonie. Eu nu-s poet, dar daca-aș fi
MĂ IARTĂ, TOAMNĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angelina_nadejde_1447569171.html [Corola-blog/BlogPost/342854_a_344183]
-
scâncit în resemnări.Au trecut pe lângă mineOameni, munți și sentimente,... XI. PELERINA, de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2242 din 19 februarie 2017. Să nu spui adio, coarda încă doare Pe rana deschisă mi-au turnat iar sare, Pleopa tremurândă caută și-acum Colțul de lumină și Omul cel bun. Aripa se frânge când furtuni lovesc Cad mereu în mine și mă poticnesc Stâncile crescute chiar în fața mea Știu că într-o zi sigur vor cădea... Vulturi o să vină să
CAMELIA CRISTEA by http://confluente.ro/articole/camelia_cristea/canal [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
mea Știu că într-o zi sigur vor cădea... Vulturi o să vină să mă înalțe-n zbor Sufletul e tânăr chiar nemuritor, ... Citește mai mult Să nu spui adio, coarda încă doarePe rana deschisă mi-au turnat iar sare,Pleopa tremurândă caută și-acumColțul de lumină și Omul cel bun.Aripa se frânge când furtuni lovescCad mereu în mine și mă poticnesc Stâncile crescute chiar în fața meaștiu că într-o zi sigur vor cădea...Vulturi o să vină să mă înalțe-n
CAMELIA CRISTEA by http://confluente.ro/articole/camelia_cristea/canal [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
nu mai locuia niciun alt bărbat acolo. I-am privit trupul minunat printre aburii cafelei fierbinți. Era tot ce îmi puteam dori... Nu puteam crede că sunt atât de norocos. Am dezbrăcat-o încet, i-am sărutat pielea fragedă, coapsele tremurânde, umerii dezgoliți. „Te iubesc... Aș face orice pentru tine”, am șoptit, în timp ce m-am ridicat cu gura către gâtul ei. Avea o cicatrice enormă, de parcă cineva ar fi încercat în trecut să-i taie gâtul. M-am blocat. Am încercat
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1484351149.html [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
Întoarse. Urcarea celor două etaje Îl obosi. Deschise ușa cu greutatea trupului silit să se miște cu o iuțeală nefirească. Intră În bucătărie pe dibuite, aprinse din nou bricheta, și apucă din sertar coada satârului. Îl apucă cu o mână tremurândă. Genunchii i se muiară și ei. Cu satârul Într-o mână și bricheta În cealaltă se așeză să-și tragă sufletul pentru câteva clipe, pe scaunul melaminat din bucătăria nouă, abia cumpărată pentru noua locuință. Apoi se ridică Îmbărbătându-se
[Corola-other/Imaginative/76_a_324]
-
tăcerea cerului aud murmur din ultimul dor la ziua ta nemărginirea cântă * Marea în furtună caută Iubirea de sub tei Hohotul lacrimii din ochiul Amurgului în flăcări murmură Imensitatea durerii Ecoul tace Muzica vântului amintește despre Iubiri pierdute Nopți cu lună tremurândă Enigmatic și visător Singur printre oameni Cineva prin albul umbrelor devine Un trubadur al tristeții dintre cuvinte Petru Jipa - Eminescu Regele se integrează în cuvânt. Diadema frunții lui este de fapt iubirea Sau patima vieții, aplecată peste dor. Iar cuvântul
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/La_steaua_care_a_rasarit_romeo_tarhon_1389814356.html [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
lume. Mai mult am dedus, decât am înțeles, că-mi spunea să intru. Oarecum ezitând, intru în casă. Privirea mi se oprește pe un Om... Să fi avut în jur de 80-85 de ani. Era gârbovit, slab, nebărbierit, cu mâinile tremurânde, murdare de funingine. Se chinuia să scoată cenușa din vatră. În fața sobei era destulă cenușă pe jos, cât să-mi dau seama că suferă de Parkinson, într-un stadiu suficient de avansat, astfel încât să nu reușească să verse toată cenușa
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1421144311.html [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]
-
în poziții nefericite. În colț, un trup firav de mamă, făcut una cu poza unei tinere frumoase, repetă mecanic: “fiica mea..., fiica mea..., fiica mea...!" Privirea îi trece, pierdută, dincolo de existență. "- Am trei băieți și-o fată!" strigă cu voce tremurândă, cu-o urmă de mândrie, însă obrazul lacrima-i îneacă bătrânului, ce-n brațe ține poza cu draga lui soție. Moartea se plimbă, mândră, cu cheia nemuririi la gât, pe potecile bătătorite de rugile sufletelor din azilul inimilor frânte. Autor
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1421144311.html [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]
-
sfârșit, acasă am ajuns ... Câtă frumusețe și câtă exaltare! Câtă seninătate și câtă dorință! Indiferent de vârstă, sex, religie, grad de cultură, nu poți să nu strivești emoții și dorințe alături de autoare. Speranța plutește în versurile ei, și-n palmele tremurânde ale cititorului, care ține evlavios cartea Domniei Sale, mărturie a unei inimi care nu și-a pierdut tinerețea și nici încrederea în oameni, în Dumnezeu și în darul fiecărei zile. După clipa de extaz, urmează, inevitabil, trista prăbușire. El, din motive
ÎN CALEA TIMPULUI. DESTĂINUIRI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 by http://confluente.ro/In_calea_timpului_destainui_corina_lucia_costea_1382170286.html [Corola-blog/BlogPost/352476_a_353805]
-
că i-am iubit pe toți încît n-are rost tristețea să-mi ațină calea ca-n pădure potera la hoți o s-o ard odată cu hîrtia de sub care am ieșit în lume scris pe terfeloage de carton de o mână tremurîndă cu-n cărbune mama de mă va vedea pe cruce de pe cruce mă va coborî și-mi va arăta alt drum și drumul pe spinarea lui mă va sui plină de scripcari și voie bună cum se-ntîmplă-n viața celor mulți
Norduri by Gellu Dorian [Corola-website/Imaginative/7679_a_9004]
-
ici-colo, brândușe proaspete, un incendiu viu, vegetal, de nepotolit în dimineața aceasta rece de toamnă, pe marginea aleii tot mai înguste ce coboară spre ochiul de apă în mijloc cu foișorul de lemn înnegrit, scăldat de umbrele verzi în ude tremurânde, în ele crește tot mai înalt un alt munte dedesubt sub un alt cer mai adânc, sub arcade imense de lemn viu, de stejari noduroși, centenari pe care încă sar iuți, amețitor acele unui ceasornic vegetal înapoi spre clipa ce-
Poezii by Vasile Dan [Corola-website/Imaginative/4854_a_6179]
-
-te... Și uite-l în sfîrșit dezmeticindu-se, ca ieșit din transă, și luînd-o peste stradă, ținîndu-l strîns pe Ierusalim de după umăr, ca pe o achiziție valoroasă ce i-ar putea fi furată. Ajuns în fața porții, mîna lui fierbinte și tremurîndă prinse să mîngîie și să frămînte șlițul îngerașului blond și se întoarse apoi printre picioare pipăind febril fesele micuțe. Hai sus odată, îi șuieră Ierusalim în ureche, cu o patimă ce nu era deloc contrafăcută. Și el fremăta, abia aștepta
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]