894 matches
-
fruntea statelor lumii, care poartă obedient și cu vădită stupiditate de atâta amar de vreme încoace mapa zilnică a managerilor-sforari ai mapamondului, întorcând acelor alegători creduli și lesne manipulabili mediatic nicidecum obrazul lor propriu, ci fesele în general grase și tremurânde ca o piftie cu structura pervertită de descompunere firească.) Și dacă s-ar limita totul numai la spectacolul acesta atât de sufocant al momentului!... Lucrurile stau însă mult mai grav decât își poate cineva imagina într-o primă instanță, fiindcă
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
demnitate...” O lumină molatecă i s-a aprins în fața ochilor, iar Costică pădurarul, pe care-l omorâse cu baioneta de la armă, l-a văzut în vatra acoperită de un fum înecăcios, cum se ridică din genunchi și întinde o mână tremurândă spre el, iar cu cealaltă își apăsa rana de la piept din care țâșnea un șuvoi de sânge. Costică a căscat gura, fără a scoate un sunet, dar ochii holbați cereau îndurare. Andrei voia să-l ajute ca să se ridice în
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
scuturau salcâmii, deși nu era nici o boare să le miște... -Mami, mami, ninge cu flori de pomi! strigă cea mică , sărind în sus de bucurie. Da, ningea cu flori de pomi peste viața ei, peste plicul acela amenințător din mâinile tremurânde ale noii prietene... -Doamnă, îmi pare rău, dar...vocea îi rămase agățată undeva între cer și pământ...furtuna izbucni din senin, cu tunete și fulgere și bulgări de gheață... -Mami, ninge de-adevăratelea, cu zăpadă și cu flori! Ningea cu
NINGE CU FLORI DE POMI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361463_a_362792]
-
mai realiză că fata n-ar fi avut putere să-l ridice pe fratele ei până la gura fântânii. Mai mult moartă decât vie ajunse lângă căruciorul din care nu se auzea nimic. Nici vorbă de plânsul lui Nuțule. Cu mâini tremurânde ridică căruciorul, trase plăpiumioara și ...... nimic. Căruciorul era gol. Panica o înghiți pe de-a-ntregul. Începu să plângă și să zgâlțâie căruciorul. -Unde-i copilul? Unde-i copilul? Fetița începu și ea să plângă spunând printre suspine: -Io nu, io nu
FÂNTÂNA de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362778_a_364107]
-
fost ea, și în jocul acela de lumini din metal, frânte sau chiar sparte, ca de puterea vreunui cutremur, întrebat fiind cât costă volumul pe care Solomon îl întindea spre trecătorii cu fețele scăldate în beția acelor clipe, cu mâna tremurândă, el făcea semn din cap cu nesecată și nu puțin falsă generozitate, și mai apoi din deget, dând de înțeles că exemplarul nu costă nimic. Beneficiaul ridica mirat din sprâncene, ca și cum ar fi întrebat dacă e normal ca în ziua
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
parte icnește,are un nod în gât. O viață bună,e departe dar are traista lui,atât ! Cutia-i așezată-n față a adunat vreo câțiva lei. Fusese pusă dimineață, o Doamne,ce pot lua cu ei?! Întinde o mână tremurândă să ia covrigul dat în dar. Puțin și gura e flămândă, ce va fi mâine? Tot coșmar! Din piept îi iese greu oftatul. Trotuarul s-a udat de ploaie, la noapte unde-și pune capul când apa hainele-i înmoaie
UN OM DUCEA O VIAŢĂ-N TRAISTĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363425_a_364754]
-
Articolele Autorului Rațiunea se cufunda. Un leș într-o vâltoare, În ochii strânși și-nchiși ard flăcări violete, Mintea se zbate, rămasă fără apărare. Cuprinsă de-o încinsă, mistuitoare sete. Iluzii fără fete, fantome-nșelătoare. În cioburi de oglindă,contururi tremurânde. Corpul întreg se-ncoardă, ca o săgeată franța. Cuprins de fierbințeala iluziilor arzânde. Știi c-o să se oprească, dar groază te zugrumă. O clipă de supliciu, cât o eternitate. În care viața pare-o înfiorătoare glumă. Și-ai vrea să dormi
CALEA DESERTACIUNII de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363587_a_364916]
-
ne-mbătăm de noi cu mirul fericirii Înlănțuind eternul în brațele iubirii, Să prindem clipa timpului între noi Iar locul sfânt să-l umplem amândoi, Să fim nemuritorii stăpâni în univers, Tu simfonie sfântă, eu rima unui vers, Tu undă tremurândă într-o dorință Prinsă între țărmuri de a mea voință, Îmbrățișați pe veci în necuprinsul zării Cu tot ce-i trecător de aici să dăm uitării, Pământu-întreg să-l umplem cu iubirea, Iar clipa regăsirii s-o bem cu nemurirea
SĂ-ŢI SPUN IUBITO ... de DAN BORBEI în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362309_a_363638]
-
loc cum arăți! - Dă-mi apă te rog, am gura uscată de nici nu pot vorbi. Sebastian se grăbi să ia un pahar din raftul bufetului, scoase sticla cu apă minerală din frigider și o servi. Georgeta apucă cu mâna tremurândă paharul din care căzu câteva picături pe jos, bău cu sete întregul conținut și cu cealaltă mâna apăsându-și pieptul, răsuflă puternic de parcă se ridicase o greutate de pe sternul său, greutate care nu o lăsa să mai respire. Simțea că
ROMAN. CAPITOLUL SAPTESPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362419_a_363748]
-
noi, numai noi și bunul Dumnezeu, mă purta spre culmea fericirii. Nu mai știam ce rugăciune de mulțumire să mai înalț pentru realizarea mult așteptată, dorită de-o viață. Tremuram numai la gândul mângâierilor ei, fie chiar cu mâinile-i tremurânde, a iubirii care ne ținuse departe dar acum ne oferea posibilitatea desăvârșirii ei. Nu vom avea nici un obstacol a ne iubi și ne vom arunca dacă nu în „blăstămățiile" posibile cândva cel puțin a continuității vieții împreună fără nici o reținere
IARNA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361097_a_362426]
-
și păsările abia ținându-și înclinarea sapă cu aripile lor în piatra albastră ce se rostogolise în mare și o înclina și soarele-nclinat și luna curg pe-alături de valuri de vârfuri numai o floare albă de cireș atât de tremurândă și dreaptă ridică și reazemă ideile ce se-nclinaseră ... Citește mai mult ziua aceasta este mai înclinatădecât de obiceioamenii sunt mai înclinațiși cu gândurile înclinatenu se mai vădși păsărileabia ținându-și înclinareasapă cu aripile lor în piatra albastră ce se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
te mai regăsești, tu cel dinainte, demult în lumea din tine, undeva pe urmele mele erai, acum faci pași în nemărginirea desfășurată ca un cerșaf ce despică cerul și, rând pe rând, te-așează în inima mea, mi-auzi vocea tremurândă, plină de tonuri celeste, încărcată de pasiune, ceva divin în tot ce vibrează pe corzile ei. În tine ai ascuns tot cerul, frumoaso! Întinde-mi o mână ori deschide-mi fereastra, întunericul dispare și lumina e-n toi! Rămâi în
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
roua buzelor mele taină ochilor tăi se-ntalnesc pe ascuns și s-aprind în văpăi. între scrâșnet și zâmbet. sânul meu tresăltând. gură ta cautanda. gură unui flamand. te mai port sub o geana doar prin sânge mă simți lacrima tremurânda din icoana cu sfinți. fulgerare de zâmbet fulguire de gand toamnă asta străină se răzbună plângând. mă mai doare o frunză te mai doare un vis îți sunt rană deschisă mi-esti prin vise proscris. inutile cuvinte s-au pierdut
INUTILE CUVINTE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360799_a_362128]
-
lucra ea. - Încerc să termin listele de recensământ pe care mi le-ați lăsat de dimineață pe birou. - Lasă-le, nu sunt așa de urgente. Astăzi îți dau voie să pleci mai devreme acasă, îi spuse primarul cu o voce tremurândă, încă sub influența emoțiilor de când aflase despre decesul lui George, apoi intră în biroul lui fără să mai schimbe vreo vorbă cu ea, cum făcea de obicei. Frusina îl simți că este tulburat după felul cum i-a vorbit și
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
aici. Se ridică și se duse în camera unde se afla sicriul. Nici nu observă câte persoane se aflau în cameră. L-a sărutat pe frunte și pe obraji și începu să-l mângâie pe frunte și păr. Cu vocea tremurândă și gâtuită de durere începu să-i șoptească: - Iubirea mea, ce-o să mă fac eu fără tine, fără dragostea ta? Tu îmi dădeai putere de a trăi, de a merge mai departe! Și lacrimile începură să-i curgă șiroaie. Îi
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
patul morții. Se chinuia. Nu putea să-și dea sufletul fără împărtășanie și iertarea preotului care se deplasase la casa muribundului. L-a recunoscut. Lacrimile se prelingeau asemenea a două robinete deschise. Roagă preotul să-l ierte cu o voce tremurândă, cu greu inteligibilă. „Dumnezeu să te ierte, Neagule, el este singurul care poate să ierte”. „Roagă-te, părinte, pentru iertarea mea”. După câteva minute de ritual, preotul pleacă, face câțiva pași, se întoarce și aude un oftat greu al lui
ION BERCA – PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360843_a_362172]
-
profesionistă fata i-a băgat mână în pantaloni. Cum a dat de ceva tare a și început să geamă de plăcere. I-a desfăcut nasturii de la pantaloni cu o iuțeala demnă de invidiat de orice curvă bătrână. Doru, cu mâinile tremurânde, i-a tras chiloții până la genunchi. De acolo i-a dat Mădălina cu multă ușurință, îndoind genunchii și trăgându-i cu degetele de la picioare. În câteva secunde băiatul avea pantalonii la picioare, sub bancă. Odată cu pantalonii au căzut și chiloții
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 1 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360899_a_362228]
-
să zici? îngână femeia și căzu ca trăsnită de fulger, cu mâinile lălâi pe lângă corp pe scaunul de pe care tocmai se ridicase. Cu ochii împietriți spre el, văzu scrisoarea, parcă pentru prima oară. Își adună puterile și întinse o mână tremurândă spre ea, parcă îi era frigă că o va frige. O desfăcu și o citi dintr-o suflare. Dar cuvintele de acolo se jucau, sau voiau pur și simplu să își bată joc, că nu înțelegea nimic. O mai citi
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
alteori de sfârcuri, prea bătrâni și prea anoști. vine ziua imbecilă, când aflăm că s-a dus vremea; o să-mi râzi în nas, senilă, și-o să-mi răspunzi în zeflemea. te-oi trece, trist, în carnețel cu mâna de-amu tremurândă; voi regreta în chip și fel că ai fost dulce și plăpândă, dar eu, de-a dreptul un zevzec, înghit ca un flămând în sec. mi-ai spus vrute și nevrute, precum că-n viață pierdem multe și-acum adânc în piept
VOI REGRETA ÎN CHIP ŞI FEL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364189_a_365518]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > ȘAPTE PAȘI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 935 din 23 iulie 2013 Toate Articolele Autorului mă rog inimii să-mi lase frâul liber în mâinile tremurânde primul pas e o așchie de Dumnezeu al doilea e așchia patului de funze înainte de înmugurire al treilea mă prinde în bucurie al patrulea se umple de apă din izvorul cuvintelor al cincilea cade din cer cu coada arzând al
ŞAPTE PAŞI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364224_a_365553]
-
pe cer, dorind parcă să ne luăm rămas bun de la lună. Dar ni se dezvăluise o lună plină, apărută în toată splendoarea ei. Un glob de aur, iar în jurul ei, pe o distanță nedefinită, vedeam cercul lunii făcut de razele tremurânde ce împrăștiau lumină de jur împrejur peste sat, pădure, lac și peste locuitorii adormiți. Din sate sau orașe nu ai cum să vezi cercul lunii, însă dintr-un loc deschis vezi cum razele lui aruncă văpăi de aur, tremurând pe
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
bob rotund, din frământare, / Din mâna mamei, obosită, / Iese franzela, cu sudoare. // Hambarele au obosit / Sub greul lanului cu rod; / Încet, încet au putrezit / Și scândurile lor de pod. Cuptorul cere îngrijire / Spre-a coace fața lui Hristos, / Bătrâna-n tremurânda-i fire / Se-nchină zilnic, mai frumos. // Celor ce din pământ fac pâine, / Un steag și-un imn le dăruiesc. / Mă plec, așa cum se cuvine, / Eroi ai pâinii, îi numesc.” Și marele regizor Sergiu Nicolaescu s-a bucurat de atenția
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
un capoțel subțire, toate din mătase de un roz pal. Pe nesimțite mi se alătură la privit, sprijinindu-se de umărul meu și urmărind la fel de încântată familia ciutelor. Mi-a cuprins mijlocul cu un braț și-a așteptat cu buzele tremurânde să primească un sărut. In fața ferestrei larg deschise, stăteam îmbrățișați ca într-un tandru tablou idilic, pregătiți să ne consumăm prima întâlnire de dragoste și să absorbim toată aroma naturii în plină floare, din care făceam și noi parte
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
tine în ultima călătorie câți mai mulți semeni din jurul tău. Bătrânul înțelept se opri pentru o clipă. Broboane de sudoare îi apărură pe fruntea încrețită de riduri. Se șterse lent, îndelung, cu mâneca hainei brațului drept, întorcând către mine palma tremurândă a mâinii. O cicatrice urâtă pleca de la rădăcina degetului mic și se oprea la baza policeului, degetul cel mare. Urma unei răni pierdute și uitate undeva în timp probabil. - Astăzi auzi de un fiu care și-a ucis mama după
COMPLEXUL „ÎNGERUL MORŢII” de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367979_a_369308]
-
munte, Pe care urcă hoarda proscrișilor nebuni. Optzeci și patru cruci stau țepene, piroane În muchii de pământ, dospit din cărămizi, Optzeci și patru voci se tânguie-n canoane - Copii orfani de mame, părinții apatrizi. Din crucile nălțate, cu mâna tremurânda, Un demon dezvelește, ca-ntr-o ceremonie, Doar zece cruci mai mici, cu muchia plăpânda, Vestind în iad un altul, pentru hegemonie. Și ploaia, si furtună, ce zguduie oceane, Se-opresc pe cărăruia ce duce-n Paradis, Iar lacrima îngheață
ROŞU DE NICE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367501_a_368830]