880 matches
-
trândăvesc tot mai late în pajiștile unei preafrumoase limbi. Iar drumurile de țară scârțâie de coviltirile prozei tradiționaliste, oloage și infantile ca un ultim mereving. Poezie leneșă, iarăși: jalnica, cerșetoarea cantilenă a nomazilor ultimi-simboliști. Palidă ca un altoi neprins; oribilă, tremurătoare ca un plămân expectorat - fie buretele răcoritor pentru fruntea (enormă) a vreunui critic, congestionat până la urmă, nedumerit, nefericit de viforul și săbiile albastre și adâncul de rai în care vrea să fie văzut Spiritul. Poezie leneșă: poezia sinceră, inepta insistență
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lui Mihăiță. Cozonac cu mult rahat și sarmale cât pumnul de mari, ce zici? Poate vine Petrică la colindat dacă îi mai trece gâtul... În scurt timp, mirosurile începură să dea năvală prin casă, aburind ferestrele. Frământă aluatul cu mâinile tremurătoare și deformate de artrită, împături frunzele de varză pe pipăite, pentru că privirea nu o mai ajuta și deretică încă odată în căsuța ei încălzită de la cuptorul încins. Găsi câteva globuri într-o cutie de carton rătăcită prin dulapul vechi, de pe
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
încălecat pe telecomandă și a-nceput să haiducească pe toate canalele.Peste tot moderatorii și invitații lor se bălăcăreau,se agitau,amenințau...Gigi tremura...scrâșnea...Iar Silvica sforăia ușor cu fluierături duioase.Încet,încet,sforăiturile s-au amplificat cu zgomote tremurătoare,determinându-l pe Gigi să mărească și el semnalul sonor al televizoruluiDin țevile de calorifer au început să se scurgă ciocănituri nervoase.Nu se mai înțelegea nimic.Nervos,Gigi a zgâlțâit-o zdravăn pe Silvica Sforăielile încetară,dar fericirea lui
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
-mă într-un veac de uitare numai mireasma femeii iubite mai trece prin vântul de miază-zi mersul ei mai curat decât apa fântânilor miroase a trandafiri și-a iluzii livada mea de vise bate-a culorile toamnei și-a ramuri tremurătoare de stele deschid geamul să văd zăpezile de mâine și te chem să-mi ștergi tâmpla de brume iubito... duminică, 4 august 2013 Referință Bibliografică: gvadriga singurătății / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 947, Anul III, 04
GVADRIGA SINGURĂTĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364193_a_365522]
-
zburând în zigzag. Crizantema, împărăteasa sufletului își desfășoară splendoarea franjurată, cu grația nestăpânită a unei inimi pierdute . Gălbenelele, mici, insistente, se înfig neiertătoare ca niște străjeri puși să pască și să spele picioarele împărătesei pregătită pentru marea confruntare cu simțurile tremurătoare. Ia te uită! Mă urmărește o gâză mignonă, frumoasă și elegantă, cu puful abia ieșit din tremurul nopții. O voi atrage în pliurile unei floricele și tremurând amândoi de încordare o să-i mototolesc platoșa și-i voi morfoli pistilul ei
GÂNDIREA UNUI ZBURĂTOR de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366830_a_368159]
-
Veneția când se plimba noaptea pe canale și cânta, avea impresia că deasupra valurilor zărea chipul Ondei care dispărea foarte repede: „Atunci se făcea uneori ca și cum Onda cea dragă, mireasa sufletului său, i-ar trece prin fața ochilor, în lungi văluri tremurătoare, cu surâsu-i blând, întorcându-și capul spre el sau ridicându-se în vârful picioarelor și rotindu-se în jurul lui.” El se îndrăgostește de o altă fată și aceasta simte că între ei se află o ființă amenințătoare. Când cei doi
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
de bara de susținere a plasei pentru bagaje, în fața ei, împingând-o cu bastonul pentru a o atenționa. Am obosit, maică... E zăpușeală rău în droaga asta, a încercat ea să se justifice, ducându-și din nou, cu o mișcare tremurătoare, batista peste frunte. Cealaltă femeie, bine legată și îndrăzneț îmbrăcată pentru cei aproape 60 de ani purtați cu semeție pe umerii acoperiți doar de bretelele subțiri ale rochiei de culoare crem, neatentă, cu gândul plecat nu se știe unde ori
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
ori simțământ astăzi îmbrăcate cu pământ clisos și-nlăcrimat. Purta totem cu zări solemne în care noi suntem doar semne, și-ntâmplări; și ne-am născut ca semnele să aibă început și viața mea eroare. Chitara lui cu glasul corodat cânta tremurător, tărăgănat: că voi arde însingurările și voi sparge toate mările cu mugetul nebun. Dar cine pune foc în vară și-n iarnă fulguire rară, și cine zările măsoară c-un drum plecat cu mine prin gândul aruncat de-a dura
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
la întâmplare, o carte de versuri. Gândind că lectura îmi va dărui pacea mult râvnită, m-am abandonat ei. În van însă, căci șuvoiul gândurilor mele zbuciumate nu se liniștea. În popasul acela de fine și fragile rime, o flacără tremurătoare aducea la suprafață întrebări, îndoieli și spaime ce îmbrăcau nuanțele unei depline nefericiri. „Hai să uităm cum o floare e uitată/... Să uităm tot, o dată și încă o dată”, am citit. Fals și pretențios, așa îmi păreau că sună aceste cuvinte
LOGODNICUL MEU, FRED (ULTIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348677_a_350006]
-
ursuz la clanță Se vâră adânc în mine tristețea din copaci ce și-au pierdut culoarea ca pozele bunicii miroase întomnarea a prânz de vârcolaci și-a fugă necurmată de lupii lungi ai fricii prin calendarul minții cu-un tic tremurător mă răsfoiesc prin toamne ce parcă nu au fost aș ascuți din nou uitatul meu topor dar gândul mi-l întorc știind că n-are rost prietenii și leatul copiii-și duc la școală și frații mei mai mici toți
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > SĂMÂNȚA...STÂNCA Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 772 din 10 februarie 2013 Toate Articolele Autorului De teamă, M-am încătușat pe-o stâncă La fel ca Prometeu. Am plâns Cu inima tremurătoare, C-am fost înfrântă. Dar,într-o zi, a răsărit Pe stâncă, lângă mine, Cerească floare, Albă, argintie, Numită gingășie. Sămânța ei, De îngerul Nădejdii A fost semănată, În sufletu-mi ascunsă, Timidă și sfioasă, Alături de povața mamei, Sămânța a
SĂMÂNŢA...STÂNCA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366075_a_367404]
-
de bara de susținere a plasei pentru bagaje, în fața ei, împingând-o cu bastonul pentru a o atenționa. Am obosit, maică... E zăpușeală rău în droaga asta, a încercat ea să se justifice, ducându-și din nou, cu o mișcare tremurătoare, batista peste frunte. Cealaltă femeie, bine legată și îndrăzneț îmbrăcată pentru cei aproape 60 de ani purtați cu semeție pe umerii acoperiți doar de bretelele subțiri ale rochiei de culoare crem, neatentă, cu gândul plecat nu se știe unde ori
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
ne-avântă, ne luminează-n față Și-ntâiul pas ne pare mai ușor de trecut. Cu flamura ta verde cuprinzi imensa zare Și o încarci în cântec pe-ale mierlei viori, Natura toată freamătă prin mici viețuitoare, Primăvară, ne aduci tremurători fiori! Bine-ai venit, la noi, mlădioasă fecioară! Cu blândul tău zefir ce ne bate-n în fereștri, Ne înflorești grădinile dinlăuntru și de-afară Pe ulicioara vieții noastre, cochetă când pășești! Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Primăvară, mlădioasă fecioară / Cornelia
PRIMĂVARĂ, MLĂDIOASĂ FECIOARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365232_a_366561]
-
se înalță albele și somptuoasele coloane ale Academiei, cu frontoane bogat ornamentate, capodopere vechi ale artiștilor din generațiile apuse. Mulțimi de studenți își petrec clipe fericite pe aleile parcului. Alături de Academie, suplu și singuratic, se înalță un plop cu frunze tremurătoare, care presimte furtună și ploaie chiar și atunci când vântul abia adie și ceru-i senin. Un vânt puternic apropie din ce în ce mai mult o furtună întunecată ce coboară de sus, vărsând dintr-odată șuvoaie de apă peste elegantele colonade ale Academiei. Natura
IMAGINI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364834_a_366163]
-
cerul se revarsă, și nu mai e nimeni în muțenia aerului. În tăcere, intact, se va consuma totul. Și curgi în vis, peste lumina gravată. Cuvintele tac, mergi pe strada cea albă. * Doi sau trei nori. Și apoi extensia aerului tremurător, în ceața din zori. Ieșeau la iveală pleoapele mării. Răsăreau, loveau. Loveau flancurile luminii. Semnele-acestea răneau. * Ai ascultat ca și neauzită, scufundată în adâncul fântânilor de lumină, o rumoare, ca o silabă, acolo, între ape. Cădea, dinspre timpan, în spațiul
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
În zăvoi prin lunci Cântă o privighetoare Colo-n luminiș Ochiu' ți-l încântă Căci lângă un tufiș O dulce fată cântă Culegând o floare Ea calcă ușor Plină de candoare Pe moalele covor Eu ușor m-apropii Cu pasul tremurător Asemeni unei stafii Și o sărut ușor Dar ea uitându-se timidă Și-n spăimântată foarte Voia la fugă s-o întindă Dar am cuprins-o-n brațe Și strânsă fiind în brațe Nimic ea nu zicea Simțeam inima-i
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
a citit Maitreyi sau a tradus manele se teme, în această virtualitate, de renașterea noastră spirituală, de o sinteză tare între Occident și Orient! A ne arăta colții, cum ne consilia și Regina Maria. Aceasta este și esența de mister tremurător a globalizării. Tricolorul înclinat ca Rugăciunea lui Brâncuși ni-l pot răpi, dar maidanezul care stă de strajă sub el, nu! S-ar putea, și aici inima ni se bate, ca noi românii să rezistăm și Epocii Wash, până-n postmondenitate
POSTROMÂNISMUL (4) – CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII ROMÂN? de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355331_a_356660]
-
bere, o fi vreun secret în această alcătuire de întrebări care nouă ne scapă și s-ar putea să avem surpriza să vedem cum trece locomotiva mai înainte de-a se tîrî șinele alea paralele spre zarea albastră, șerpuitoare și tremurătoare, unde par a se împreuna ca fiarele sălbatice ... Categoric! zicea, tare, să se audă că vorbea un om, nu un bou, responsabilul cu protecția socială. Totul ar fi vax albina dacă n-ar fi exact așa, după cum presupunem noi aicea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
mărginite în părțile de jos de păduri, clădirea pare în cursul zilei o căsoaie pustie. Abia spre seară poate fi văzută o umbră care se apropie de clădire, descuie lacătele zdravene de la ușa masivă din lemn, aprinde invariabil o lumină tremurătoare în camera de la parter, iar mai târziu o alta în podul clădirii, și asta timp de câteva ceasuri, până spre miezul nopții. Umbra aceea sunt eu! Eu am semnat procesul verbal de primire al nesuferitului inventar al acestui Observator, cu
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
mamei, când pruncul e bolnav, Strângând durerea-n ele, amară și sărată, Ce și-ar da chiar și viața din trupul ei firav, Ca puștiul să se joace, voios, ca altădată. Sunt lacrimi de bătrână, uitată în nevoi, Cu mâini tremurătoare și cu dorinți puține; Ar vrea atâta doară: să-i vină înapoi Copiii care-acuma-s plecați prin țări străine. Sunt lacrimile grele, vărsate cu regret De cele-ntoarse-acasă ce nu-și găsesc părinții Ce s-au topit de doruri și
LACRIMI de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370831_a_372160]
-
grădină Dulce și pur și atît de duios Gleznele tale de gazela mă amețesc Coapsele tale se deschid că cerurile nopții Primește-mă în dulceața lor, iubire, Că vreau să iți descui iar lacătele porții Petalele tale ca niște dantele tremurătoare Se înfioară de plăcere cînd le prind între buze Tu te cutremuri toată cînd simți că ești pătrunsa Cum da navală vîntul, adesea, printre frunze Și-apoi cînd stai pe burtă nu știu ce să-ți admir, Fundu-și rotund că marea m-
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
toate visele, sângele macilor ni se prelingea printre degete, ucideam candoarea lor, eu stăteam pe marginea zilei, pe cer siluete de cai albi zburau spre apus, tu stăteai sub sălcii pletoase, somnambulo, și dormeai, părul ți se împletise peste ramurile tremurătoare, ca o amforă stăteai plină de antice vise și cu gleznele la soare îl așteptai pe Ulise. luni, 7 iulie 2014 Referință Bibliografică: vis de vară / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1284, Anul IV, 07 iulie
VIS DE VARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371035_a_372364]
-
în care s-ar fi putut citi un roman nespus, o poveste trăită întreagă... o dramă a unei femei cu soarta frântă și cu dorul neîmplinit, din păcate. ‘’Sărmanul meu, unica mea nădejde și mângâiere-mi ești, zicea cu voce tremurătoare mama.’’ Privirea ei de atunci eu am observat-o pe o fotografie veche comună. Eu cu greu am prelucrat-o, dar mărită am pus-o deasupra mesei mele de lucru în Casa Mare, pe care am randat-o special pentru amintirile
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > AM ATINS UN VERS Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Privesc spre cer și mâinile tremurătoare Cotrobăie printre fuioarele de nori. Găsesc veșmânt de ploi strălucitoare... Cu el mi-acopar sufletul, adeseori. E cerul nesfârșit; seninul lui mă doare Și rană mi-e rețină când se-oglindeste-n el. Străbat noi orizonturi flamande de culoare, La capătul de
AM ATINS UN VERS de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370062_a_371391]
-
aștrii durerii proscriși și nespus de ușori (Remember). Mircea Brăilița, animat de un șarmant elan "fin de siècle", creionează peisaje intime aproape "sub pecetea tainei". Versurile sunt intens șlefuite pentru a deveni barcazuri argintii/ tăind întunecata mare// construcții în sfârșit tremurătoare (Construcții în sfârșit tremurătoare). Neîntrerupte alchimizări au loc în vederea aflării cifrului eliberator. Ca un vis beatific, de sub zăpada sfântă/ răsar atunci/ ultime anserine florile clemenței (Ultima abstracție). Pe viitor, nesfârșirea drumului spre Centru însoțită de multiple simboluri evanescente: În Jaipur
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]