1,604 matches
-
pe care le păstra pentru eventualele urgențe. Se îndoia, amarnic, că fusese inspirată și nu era deloc convinsă că pronunția ei în engleză sunase măcar acceptabil. La întoarcerea directorului, ea i se înfățișă palidă, reușind cu greu să-și înfrâneze tremurul vocii. Îl puse în temă cu evenimentele zilei și cu isprava pe care o făcuse. Își ceru scuze că-și permisese să facă un astfel de gest și declară că e gata să suporte consecințele. Se așteptă să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
am avut eu cândva o copilărie adorabilă, eroică și formi dabilă, de Înscris pe foaie de aur, n-am avut eu parte de un noroc nemaipomenit? Rimbaud, Dimineața Vocea nu i s-a auzit decât câteva clipe. A plutit un tremur În aer, nu s-a mai repetat niciodată. Pramoedya Ananta Toer, Yang Sudah Hilang „Visele mele sunt ca veghea celorlalți... Memoria mea, domnule, e o grămadă de gunoaie!“ Jorge Luis Borges, Memoria lui Funes 1 Când s-a Întâmplat În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dat banana. Mănânc-o, o să-ți revii. Era bine coaptă, moale și dulce. Adam a mâncat o repede și și-a șters degetele lipicioase pe haine. Poate că fusese datorită brizei răcoroase, poate că nu era decât o părere, dar tremurul pe care-l resimțea În coșul pieptului a Început să-i treacă și bătăile inimii i s-au potolit. și-a mijit ochii să nu-i intre praful În ei și a Întors spatele vântului. Stătea cu capul lângă Neng
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Înceteze și să o lase singură cu Karl ca să poată strânge toate amănuntele În memorie, unde avea să rămână neatinse și netulburate pentru tot restul vieții ei. Profilul lui În lumina lunii. Răcoarea umedă a pielii. Ezitarea, poate chiar un tremur al glasului. Însă pasărea nu s-a oprit. Așa că acum, de câte ori Își amintește acel moment În care fusese aruncată din siguranța copilăriei În mocirla maturității, tot ce aude e chemarea păsării, insistentă, repetată la nesfârșit. 28 Orfelinatul nu era departe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dintre sânii ei uriași. Dimineața se trezea oarecum refăcut, de obicei se abținea să pună alcool în gură, obsesia lui era să nu fie mutat disciplinar, i se mai întâmplase, se ducea la școală, avea o greutate în respirație, un tremur al mâinilor, dar psihic era pregătit pentru o nouă zi, îi revenea până și umorul. În timpul orelor, atunci când năvălea către poartă, cu vigoare, cu precizie, simțind cum duduie sub pașii lui dușumeaua, trântind și prinzând ritmic mingea, devenită un ritm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
probleme. A refuzat să mai întârzie până la prânz. Nu era timp și așa se aflau în întârziere. Și-a arătat demonstrativ ceasul apoi a întrebat-o pe Carmina dacă n-ar fi bine să se echipeze de plecare. Avea un tremur în voce. Până s-a înapoiat ea, a fost foarte nerăbdător. S-a ridicat de pe scaun, a studiat calendarul bisericesc, a răsfoit o carte despre Blaga, aflată pe noptieră, a privit pe fereastră în curte, a rupt o frunză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oră și în voce i s-ar simți ironia... În realitate cel care o sunase la ușă fusese Ovidiu. Se trezise în parcare, lângă locuința sa, furia i se dizolvase pe drum, rămăsese doar o stare de incubație lentă, un tremur al mâinilor. Nu s-ar fi crezut capabil să facă ceea ce făcuse. Trebuia să găsească alt final. Răsuci cheia în contact și rulă înapoi, opri în fața blocului Carminei, în timp ce înainta pe alee văzu la apartamentul ei lumina aprinsă peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu adevărat un anotimp foarte frumos, care trezește întreaga natură la viață și care merită cu siguranță cele mai sincere felicitări! Alina Catană, clasa a V-a C O zi de primăvară Tăcere... Doar din odaia de alături se aude tremurul unui suspin gingaș de copil. Pe fereastră a pătruns un mănunchi de curcubee luminoase. Merg la geam și nimeresc sub cascada surâzătoare și călduță a primelor raze de dimineață. Din negura amintirilor ies la iveală zile cu soare călduț când
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se îndrepta spre poiană, și deodată, la marginea pădurii apăru o căprioară. La fel de neclintită și de uimită ca și mine, mă privi lung cu ochii umezi și calzi. Apoi, pe neașteptate, o zbughi în adâncul pădurii, lăsând în urmă doar tremurul frunzelor, singurele martore, ale apariției ei de o clipă. Era așa de cald, de senin și de frumos acolo! Erau atâtea flori în jur!... Închid ochii și trag adânc, cu nesaț în piept parfumul florilor... Pleoapele încărcate de povara semnului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se pierde. Recuperă cuțitul, Îl șterse prelung cu un șervețel creponat, apoi reveni la poziția cerută la masă de o bună creștere. Altceva n-avem! Observație de prisos. Pe el Îl irita tonul ei. Și privirea obosită. Și tăcerea. Și tremurul mâinii care ducea acum ceșcuța de cafea la buze. Să fi sosit clipa aceea delicată când totul se vede printr-o lentilă subțire de gheață? N-ar fi fost o noutate pentru el, e drept, dar pentru prima simțea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ani la rând. În liniștea care urmă, o descoperiră pe Maria croșetând lângă ușă, Încordată, gata să dispară iarăși la cel mai mic zgomot venind dinspre camera copiilor. Remus se plângea de dureri de gât. Mișcarea nervoasă a mâinilor și tremurul abia perceptibil al bărbiei Însoțeau În chip vădit discursul impetuos, exaltat al bărbatului pe care era gata să-l urmeze până la limita suportabilului, a ridicolului, a frivolității. Pentru ea, Își spunea Flavius-Tiberius, Grațian era, de bună seamă, la fel de mare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-se privit se opri jenat. De emoție, uită să Înghită și Începu să tușească. Atunci se așeză lângă el și Îl cuprinse de după umeri. Îl strângea atât cât să nu-i Îngreuneze respirația. Tusea Începea să se calmeze, nu și tremurul accentuat al mâinii drepte care prelungea spasmul trupului precum mișcarea de gherilă o revoltă generală Înăbușită În mare parte. Sticla cu vin era la Îndemână și avea dopul scos. Flavius-Tiberius turnă În două pahare fără să țină cont de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
minuscule de celulită, coapsele și gambele nu mai au aceeași fermitate discretă a musculaturii... Mă opresc aici. Simple efecte optice sau aceeași bine știută manevră de autopersiflare... Știu bine ce e În spate... Realitatea, dragul meu, zise Iolanda cu un tremur În glas pe care Petru nu Îl sesizase niciodată până atunci. Dacă vrei, facem o comparație... O comparație? Cu ce? Cu mine, zise ea și Începu să se dezbrace. Rămase goală, dar cu o expresie pe chip necunoscută lui Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trase în jos. Arătarea trecu din nou pe sub mine și nemiloasa forță pe care o dezlănțui în urma ei mă rostogoli și mă trase la fund. Am ieșit la suprafață și am tușit: rechin. Cuvântul a ieșit primul, sugrumat de un tremur care-mi bloca respirația, apoi eu, strigând: ajutor. Rechin. Ajutați-mă. Strigam: o Doamne o Doamne o Doamne și loveam din picioare și mă zbăteam și mă zbăteam și strigam. Și-apoi, cumva, căzând din spatele disperatului șir scăpărător al gândurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-ne că era de față la discuția noastră despre el, apoi se prefăcu iarăși că doarme. — Tot nu știu unde mergem. — Of, termină cu asta, o să vezi în curând cu ochii tăi. Scout inspiră adânc și expiră încet, încercând să-și controleze tremurul, apoi spuse, ca pentru sine. — E ca-n Dimineața morții sau cam așa ceva, nu? Apoi mie, zâmbind: — Ai încredere în mine? — Mda, am recunoscut, punând rucsacul în spate. Doar că nu-s prea sigur de ce. Încărcați, am pornit pe alee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că-mi poate auzi inima bătând la fel de tare ca și mine. — Așa e. — Fără discuție. Am scos un braț din sacul meu de dormit, trecându-l pe după umerii ei. — Așa. Am prins ideea? Am simțit trupul ei zguduindu-se sub tremurul slab al unui hohot de râs. — Da, așa cred. După câteva secunde în care hainele ni se încălziră, în care am respirat același aer și inimile ne-au bătut la unison pulsând în vârful degetelor și-n timpane, ea șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în spate. Am pășit cât de încet am putut înapoi spre intrare, făcând hârtiile să foșnească încet sub picioare. Nu-i adevărat, am spus. Doar nu poate să intre... — E cineva? spuse Scout. Mișcarea agitată de sub teancuri încetă. Urmă un tremur. Două mormane de hârtii începură să se năruie. Un tumul de coli și pagini se umflă ca o bulă radioactivă. Apoi, într-un foșnet puternic de hârtii, ieși la iveală un om. — Maică Precistă, zise bărbatul, uitându-se la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rău de greutate și spaimă. — Ce-i înăuntru? — Un Gloom. M-am întors spre doctor. — Luxofagi, vigofagi și aptifagi, spuse el. Cu miile. Iar cei mari din mijloc sunt panofagi, reginele bancului. O colonie precum aceasta se cheamă Gloom. Un tremur de repulsie. M-am gândit la luxofagul care se aflase în mine în spitalul abandonat, la greața, lipsa de orientare și voință de atunci. M-am gândit la domnul Nimeni și la angajatorul său. — De unde vine? Întrebând, simțeam deja răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cum puteam de agit profi, de agitomania lor. Și nu ne-a fost deloc ușor, așa suna un cîntec de brigadă, și nu ne-a fost deloc ușor cu bumbesc-livezenii. Oroarea de comunism ar trebui implantată în conștiința noastră colectivă. Tremur de furie, tremur de greață și nu vreau ca Șichy să mă vadă așa. Mi-au tras o droaie de pumni în bărbie ca să țin ca efect fruntea sus. O s-o țin. Magda U. are umor și cînd e necăjită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
agit profi, de agitomania lor. Și nu ne-a fost deloc ușor, așa suna un cîntec de brigadă, și nu ne-a fost deloc ușor cu bumbesc-livezenii. Oroarea de comunism ar trebui implantată în conștiința noastră colectivă. Tremur de furie, tremur de greață și nu vreau ca Șichy să mă vadă așa. Mi-au tras o droaie de pumni în bărbie ca să țin ca efect fruntea sus. O s-o țin. Magda U. are umor și cînd e necăjită. În fond, umorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o scenă din romanul literaturii§§§§§§§§§§§§. Nu mi-a plăcut în adolescență Jane Eyre mai mult decît orice? Cartea am re-re-recitit-o; filmul l-aș vedea oricînd. Știu toate ecranizările. Interpreți: William Hurt și Charlotte Gainsbourg. Guvernanta amărîtă, urmărindu-i dansînd, cu tremur în buzele strînse, pe Hurt/Rochester și pe frumoasa-bogata-Lady-She's the One! N-am "interpretat" eu însămi rolul Jane? N-a fost Iordan lordul în ușor declin? Domnul Rochester? "Spune-mi Edward". Iordan și tandrețea lui dominatoare: "Să te învăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a se potoli odată ca să nu tulbure sfatul bătrânesc al celor o mie de capete ale ancestralului care supuneau la vot hotărârile adoptate. Lumina candelei de-atunci. Prin gaura cheii se focaliza strălucitoare în clarobscur un mic far ce veghea tremurul îndoliat al umbrelor. Mama le privea cu nesaț din spatele ușii zăvorâte dincolo de care Mioara Alimentară aplica pe dos scriptura familiei. Un șuvoi subțire de timp se strecura pe sub ușă, atât cât Mama să nu simtă trecerea. Un fals sentiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în cutie, fără să se grăbească, adună câteva scame de pe covor, singurul din toată căsoaia cu șapte camere, și, cu mâinile în poală, se așeză pe scaun, cu fața lipsită de expresie, cu ochii goliți de gânduri, cu un ușor tremur al mușchilor gambei de emoția așteptării. Era 22 aprilie, ora 11 fix. Sună telefonul. Îl privi ca pe ceva străin și ciudat de care i se făcu milă atât de tare, încât i se umeziră ochii. Ridică mecanic receptorul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
direcția focului. — Vîlvătaia asta seamănă cu bolta luminată pe care Iehova i-a arătat-o lui Avraam, trezindu-l în toiul nopții, trăgîndu-l de mînecă înspre un loc anume, spune Gulie. — Mie nu mi-e frică, răspunde Tîrnăcop, stăpînindu-și un tremur al obrazului, n-au mai rămas decît două-trei sticle, o nimica toată, zice. — Fără foc, explozii și bubuituri nu există revoluție, schimbare, purificare, nu poți șterge totul cu buretele ca s-o iei de la capăt, e convins Roja. — Sîntem deci
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
am gîndit cum ar fi mai bine pentru ficare dintre noi, să dea bine și cu vîrsta, și cu sentimentele. — Adică să nu se bată nimic cap în cap, completează Curistul. Uitați cum este, spune Părințelul cu o undă de tremur în voce, eu m-am gîndit la Angelina, iar Curistul a zis că îi place Tușica. — Nici nu putea fi altfel, zice Roja, n-ar fi fost plăcut ochiului, dacă știți la ce mă refer, spuneți. — Din prima clipă am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]