599 matches
-
de piepteni prețioși, legendarele femei valenciene par adevărate prințese. Rochiile lor sunt rodul economiilor întregii familii, echivalând uneori la preț un automobil. După ore și ore de ofrandă neîntreruptă, florile depuse pe soclul statuii adorate rămân dispuse simetric într-o trenă imensă, ca un covor multicolor. Odată încheiată festivitatea religioasă cu cel mai puternic foc de artificii pe 18 martie - „la nit del foc”, noaptea de foc - nimic nu mai stă în calea amețitorului crescendo către punctul culminant: „la Crem"” (arderea
LAS FALLAS DE VALENCIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349155_a_350484]
-
dragostea mea, Și tare mult mă mândresc cu ea, Este o doamnă de-naltă clasă, Și stă cuminte pe lângă a ei casă. Este înaltă, frumoasă, elegantă, Cu o ținută impecabilă, dreaptă, O rochie superbă foarte modernă, Prelungită cu o admirabilă trenă. Mă uit la ea și o admir din plin, Parcă văd albastrul cerului senin, Frumusețea, eleganța și tot ce are, Sunt admirate de către toți cei care, Iubesc femeia ce arată ca o floare. Ce e frumos și lui Dumnezeu îi
SUPERBA DOAMNĂ de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348610_a_349939]
-
și satele se înecau în noroaie, iar copacilor, biciuiți cu stropi de ploaie, li se furau ultimele frunze, pe aceste meleaguri a sosit, plutind prin văzduh, o frumoasă vrăjitoare. Avea ochii negri, strălucitori, plete lungi, liliachii, și rochia albă, cu trenă lungă, fluturând în urma ei. Diafana vrăjitoare râdea și sufla într-o sită prin care cernea peste tot o pulbere argintie. Se uitau mirați oamenii și credeau că aceasta cerne pulbere fină de diamante, pentru că în scurt timp copacii se îmbrăcară
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
Îmi este precum o soră, Frate îmi este Don Quijote, Pot să trăiesc metaforic, Nu-mi este rudă minciuna, Nu port armură de tablă, Pot înțelege corrida, Pot înțelege și teama Bietului taur, Arena vieții noastre comune. Alisa, eu îți port trena. Mi-au plecat toți prietenii Am rămas ca un far inutil, de pripas, Un copac dintr-un codru ars. În jur cresc mlădițe, puieți, Putem muri, trec drumeți, Nu regretă, tu mă regreți? Mai trăiești? În somn te zăresc, Te
VORBIM CU JUMĂTATE DE VOCE de BORIS MEHR în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361795_a_363124]
-
Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Vraja nopților te cere Într-o hlamidă de tăcere Și inefabilă maree Misterul tău ascuns, femeie! Și cum pășești în avanscenă Cu părul despletit, o trenă Ca o cometă de răcoare Ți se așterne la picioare Din ce hrisov și până unde Tristețea lumilor pătrunde, Ce moștenire sau crepuscul În minaretul tău minuscul? Fragilă coapsă de vioară De când te știu pe dinafară Podoabă fără circumstnață Care
FRAGILĂ COAPSĂ DE VIOARĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361962_a_363291]
-
nici din comicul de situație, ci operează dezinvolt într-un alt registru, cel apt să sugereze, prin ștrengărească imitație, stupiditatea țanțoșă și ridicolă a celor ce oficiază a-cultural taman în postata culturii. Iată câteva mostre-sugestie propuse de Schor în trena „testelor de cultură” prezente în mai toată presa mapamondului: TIBIA - a/ localitate din Egiptul antic, capitala regatului pe vremea lui Amenothep, al doilea cuceritor al Nubiei; b/ element arhitectural în partea inferioară a frontonului sau arhitravei centrale; c/ axul principal
SĂ VEZI ŞI SĂ NU CREZI... SĂ FIM SERIOŞI ! de MIRCEA RADU IACOBAN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365443_a_366772]
-
cît mai prelung, de pijamale, și de un rând de piele dacă poți și uită focul mic la oala cu sarmale, că vei scula, din groapă, și pe morți. preumblă-te ca o mireasă spre altar, să pot călca pe trena albei rochii, iar tu să te prefaci că n-ai habar, când eu pe sânii tăi o să-mi pierd ochii. obrajii tăi ca focul să mă-mpingă să-ncalec toate sfintele porunci; niciun potop din lume n-o să-mi stingă
DEZMIARDĂ-MĂ-N ACEASTĂ NOAPTE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 988 din 14 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365033_a_366362]
-
observă apoi că «mama nu este / Rhéa // nu este / Cybèle» (p. 13), «știe pe dinafară / alunițele inimii» (p. 16), se culcă la propria-i umbră, trezindu-se speriat, când gușterele «îi gâdilă visul» (p. 21), alcătuiește scrisori «pe foi, pe trena sorții, / pe plajă, sau pe frunze verzi / de luminița-nopții» (p. 25), are «lacrimă nepereche» (p. 36), creieru-i «zburătăcește prin aer», umple «craterul / lăsat de sucombarea poeziei / cu versul tău viu» (p. 47), cochetează cu micropoemul-haiku / senryu («miros în copaci / verde
ROSTIRI DE ROSTUIRI ÎN DOI de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365173_a_366502]
-
o seară în grădina casei s-a organizat un bal. Femeile și bărbații dansau în ritm de vals. Dar, el era mai mult cu ochii la statuie. Fără să bage cineva de seamă se metamorfozează în frumoasa femeie coborând cu trena albă scările de marmură, întinzând brațele spre el. Frumusețea ei parcă îl hipnotizează. Uimit se prinde de brațul ei care se înfășoară după gâtul lui iar brațul lui îi cuprinde mijlocul. Statuia devenise femeia din visele lui. Valsând printre invitați
STATUIA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364840_a_366169]
-
eliberez, umplu cu toate parchetul, scot bradul în balconul rece, las covor globurile și-mi zic, acum ai unde te hârjoni, dacă-ți faci și un tobogan vopsit, ești ca la McDonalds, avanti! Mă ridic greu ținându-mi cu mâna trena, ocup locul din mijlocul mesei și-aștept să mă-nconjure pânzele păianjenilor ce pândesc în spatele orologiului. Nu v-am uitat nici în seara asta, sunt cu voi, doar că eu, nu-mi duceți grija, sunt în hârjoană cu mine și aștept
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
buchețelul de micșunele. Fetița era încântată pentru că voia să semene și ea cu o zână. Căutând un loc însorit, pentru că i se făcuse frig, zări o făptură misterioasă, lângă trunchiul unui copac despuiat de veșminte. Bănui că este Toamna, după trena de frunze ce-i împodobea veșmântul. Pentru că a început să plouă iar vântul să bată din ce în ce mai tare, Alexiei i se făcu pielea ca de găină și se adăposti în scorbura călduroasă a bătrânului arbore. - Doamne, ce frig e! exclamă fetița
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
și-a câștigat deja un „crâmpei de nemurire” - pentru că da, „avem o singură avere:/ Să trăim sortiți pentru-a iubi!” (Sortiți pentru a iubi). Ceea ce e cu adevărat remarcabil. Că Alexandra Mihalache a descoperit „Taina unei taine” - este sigur: „În trena lunii visul se ascunse/ Când stele ard pe ramuri de dorinți,/ Lucesc în văi acorduri nepătrunse/ Iar norii se aștern în neputinți.// Se spulberă prin vălul de răcoare/ Miresmele ce curg din infinit,/ Romanțe care capătă culoare/ Rescriu durerea nopții
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
în cinci prieteni (1972). Un volum dedicat în primul rând marilor prieteni, colegi de generație întru aleasă liră, doi din Iugoslavia, Adam Pusloji și Srba Ignatovici, doi din România, Anghel Dumbrăveanu și Petre Stoica, Belgradul în cinci prieteni trece în trena liricii din volumele publicate înainte de 1972, dar accentuând aici, mai ales din volumul anterior, În dulcele stil clasic, disimulativ-arlechinescul traiect liric în cunoscuta-i și autentica formulă, de-a râsu-plânsul, ca în «acest ritual goliardic, întristat de viziuni biblice» (SSra
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
furtună în minte Iar puntea răbdării se clatină sumbră Când codrul din suflet - molatică umbră - Se-ndoaie cucernic și plânge cuminte. Cu frunze de-aramă acoperă ochii Pictând nostalgia pe umărul serii, Regrete sculptează în lacrima verii Și poartă, azi, trena tomnaticei rochii. În lanțuri mă prinde, pribeagă, o ploaie, Pe trupu-mi își lasă amprente zălude, Cuvintele-n minte se zbenguie, ude Apoi se aștern pe hârtie - șuvoaie... Lucesc, răsfirate-n cerneală albastră, În patima oarbă ce crește în mine Și
MĂ ÎNTUNEC de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352429_a_353758]
-
ca rochia unei tinere de abia cununate ce jură iubire în fața altarului și a soțului ei. E zăpadă din belșug și ger. Dar nu iarna mă afectează. Nimic nu mă mai afectează. Poate ochii mă dor de strălucirea zăpezii, acea trenă lungă a acelei tinere din închipuire. Nici măcar ochii ascunși ca niște ghiare ale morții nu mă sperie. Moartea ce mă pândește la orice colț ce iși ascute ghiarele ca niște seceri după orice copac. Nu-mi este teamă! Nu-mi
POTECA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352482_a_353811]
-
să mă-nalțe. Arzând în soare șalul de regrete, Refuz să duc poveri sau oboseală! Puterea dăruirii să mă-mbete În seri ce ning cu nuferi de beteală Și-n zbor, spre libertate absolută, Las numai bucuria să respire! În trena liniștii ce mă salută Sfarm orele în clipe de iubire. PARFUM ȘOPTIT Adie-n dulcea primăvară sfioasă, virgină iubire, parfumuri șoptite-nfioară și fluturi de dalbă nuntire. Pe-aleea născută-n candoare m-adună cu brațul chemării și-n gust de
GEORGETA MUSCĂ-OANĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351597_a_352926]
-
din 03 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Vreau toamna de-acasă ... cum aștept să-mi îmbrățișez toamna... toamna de-acasă, din munți știu sigur că „doamna” mă vrea și Doamne, cât se va bucura întâmpinându-mă-n ruginiul veșmânt cu trena mereu atârnată de-o stea cu picuri de sudoare pe frunți moții mei strânge-mi-vor mâna și-n jur, sigur, doar prospețime ce curge-va lin spre flămândul pământ domni-va Lumina de-a pururi cu sufletul meu în
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
mă-nvăluie cu tine să cred că nu mă minți? Limassol, Cipru 24 septembrie 2012 De poezie-i vinovată toamna... De poezie-i vinovată toamna... Trecând fiori prin trupui-i ars de brumă Când vântul o dansează-n nori de spumă Cu trena-i arămie atinge, doamna, Cuvântul cel de taină. Măiestrește În jarul ei târziu și-n must din vie Încumințește dor și-n armonie Cu-mpletituri de slove-l arămește. Iubirile - ce dans nebun, sălbatec - În toamnă ard pe ruguri și
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
de-aramă ne sărută glezna Peceți de brumă se topesc pe buze Cu vânturi răscolind prin taine bezna La tâmpla nopții-ngenunchează gândul Strângând la sânul lunii despletite Lumini și umbre ce frământă lutul Cărări de timp, destinele-ncâlcite În trena “doamnei” cu ciulini la poale ... Și-atât-amar de ceață ne inundă Iluzii seci și temeri abisale Rânjind, dureri mocnite stau la pândă Dar le strivim, e viața doar ... osândă Cu visele-nnodate-n lacrimi pure. Nu ne-nrobi-n tristeți, lună flămândă, Noiembrie
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
foc. din cântecul magic iese lumina și își deschide aripa, zburâd în văzduh, în ochiul tău de astăzi, în ochiul tău de mâine, împovărate stau tăcerile de duh, se-aude primăvara, talanga sună trist, prin munții noștri plini de freamătare, trene întunecate sub raze cad învinse și turmele eterne iau drumul către veac. vin primăveri de vis cu nostalgii pierdute în care ne vedem copii, zburdând pe câmp, sau tineri dați în mugur îndrăgostiți lulea, purtând povara dulce a iubirii, apoi
ÎN ZÂMBETUL TĂU SE-ARATĂ PRIMĂVARA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351758_a_353087]
-
speranțele înghesuite într-o ceașcă de cafea (cafeaua pe care ai băut-o când înfloreau cireșii pe malul tristeții!) Am îmbrăcat rochia pe care mi-ai dăruit-o când adormiseră ploile în brațele tale, e sălbatică și nu-și dezlipește trena din tabloul îmbrățișării, singurul rămas nears în incendiul care va fi avut loc într-o postfață de gânduri... Pe jos este zi obișnuită, spre dreapta - aglomerație de linii frânte în arome trandafirii (nebunie adjudecată de flăcări) iar pe verticală magia
POSTFAŢĂ DE GÂNDURI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351089_a_352418]
-
ar rezista fără voi!” Apoi se amestecă într-un nor de praf. În rest, țipete, sânge și moarte. Deschisese ochii, după câteva luni de comă, într-un pat de spital din Germania. Era toamnă. Ziua aceea de iulie își cărase trena printre vulturi, spre ceață. Lângă el era o femeie îmbrăcată în alb. Încercă s-o întrebe ceva însă nu reuși să scoată decât niște sunete ciudate. Era derutat. Nu înțelegea de ce este acolo, iar trecutul se învăluise în norii cu
PROMISIUNEA DE JOI (XII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354869_a_356198]
-
flamenco - cel care pretindea că „mângâia podeaua, de parcă ar fi vorbit prin tălpi cu pământul” - i-a putut egala performanța. Pentru a sublinia eleganța mișcărilor dansatorilor de flamenco, coreografii au inventat costumația tipică, rochiile multicolore, elaborate din volane suprapuse, cu trene lungi, ca niște cozi de păun. Rochiile acelea nu induceau doar admirația pur vizuală, ci obligau dansatoarele la succesiunea pașilor mărunți, care conferă dansului o notă maiestuoasă, aparte. Începând cu apariția primelor școli de coregrafie specializate, dansul flamenco feminin va
FLAMENCO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354862_a_356191]
-
bisericii, cu capul plecat, răspund că ar putea fi la sfințirea unui nou Lăcaș, care- de ce nu?- va prisosi cu oarece foloase . Majoritatea însă, îi compătimesc că suferă sleiți de puteri pe canicula aceasta de cuptor, înveșmântați în porfiră și trene kilometrice din mătăsuri scumpe, ca la celebrele carnavale chinezești, sau că stau înrămați în zecile de kilograme de aur și argint, ce-i apasă cu marea povară a smereniei poleite. „Unde sunt Ierarhii noștri?” se întreabă în bocete bunicile împovărate
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
e de prinsă-n haos și cât e de tălâmbă... Pășește printre nouri și calcă printre stele privind doar o cometă, fără să vadă-n juru-i cum altele-l urmează în dans cu piruetă... I-adulmecă mirosul și îi sărută trena în mersu-i de regină și-i fericit sărmanul că l-a atins în fugă cu mâna ei prea fină... Privește cu-ndrăzneală la cei ce trag ocheade, e gata pus pe harță, nici nu mai ține seamă de vreun precept
FOAMEA DE IUBIRE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355430_a_356759]