616 matches
-
de complet, de judicios cumpănite. Și, din nou, în ritm 8/ 7, rimă împerechiată. „Și părul tău plutește-n vânt/ și-mi limpezește calea,/ când vocea ta ca-ntr-un descânt/ și-a alinat plecarea” (Mama). În toate aceste catrene, tresaltă Luceafărul și Cătălina, Hiperion și Demiurgul, într-o conversație „peste lume” și ... dincolo de ea. Dar Andrei Gheorghe Neagu se întoarce la discursul poetic-vers liber. Își alege în „templul singurătății” un idol: „mirajul iubirii inocente”. „Din când în când sub priviri
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
să nu mai audă plângeri, La masa noastră să coboare leruri. An Nou, adu-ne pace-n case Și bucurii să-nsenineze viața, Că pentru ea sunt zilele rămase Și laso lungă, nu le rupe ața. Să ne aducă zâmbete privirea, Tresalte-n Bine peste tot ființa, În inimi să păstrăm numai iubirea Și-n suflete rămână doar credința. CONSTANTIN MÎNDRUȚĂ 29 decembrie 2011 Referință Bibliografică: An Nou, poezie de Constantin Mândruță / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 363
AN NOU, POEZIE DE CONSTANTIN MÂNDRUŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351179_a_352508]
-
nu Ea exista, sau nu Prin spitale trăgând nesperat ca s-apuce înc-o zi surogat, răsărit mincinos moartea-i ține de braț, moartea-i pune pe cruce Dar ei speră pios, Pier sperând și pios Mă trezesc amintiri, tulburări ce tresaltă Peste lumea, cu moarte, cu oameni, și zei, Și m-aș smulge răzbit înspre zarea înaltă Să m-ascundă de ei Să mă ducă la ei LECȚIA DE ISTORIE Portretele din searbădul muzeu Azvârl istoria mută către mine; de lovituri
LECŢIA DE ISTORIE (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345685_a_347014]
-
corpului în loc deschis la lumina sa cea pură și curată, pe dată se recunoaște pe sine scăpat de substanța materială, în libertate primește divinitatea, ca și cum de la vedeniile din vis s-a ridicat la cunoașterea adevărului. Atunci vorbește și vede, atunci tresaltă de bucurie sau tremură de teamă, după cum simte că-i este pregătită găzduirea, după chipul îngerului însuși, care adună sufletele, Mercur al poeților”[59]. Nemurirea îi este asigurată sufletului, potrivit lui Tertulian, de faptul că el este „unic, simplu, neconstituit din
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356327_a_357656]
-
și de pedeapsa Lui[71]. Prezența îngerilor sau a diavolilor alături de suflete spre a le conduce după moartea trupească la judecata particulară și participarea lor la această judecată, o amintește tot Tertulian, iar reacția sufletelor diferă de la caz la caz: „ ... tresaltă de bucurie sau tremură de teamă, după cum simte că-i este pregătită găzduirea, după chipul îngerului însuși, care adună sufletele”[72]. Dar la judecata particulară, Dumnezeu se folosește nu numai de îngeri și de duhurile rele ca martori sau acuzatori
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356327_a_357656]
-
al zilei ticăie-n zadar. Hai, cântă, cântă! alină-mi durerea albită în tâmplă, de-atât nenoroc... ah! de-amar și de of până-n zori să tot joc. Strunește-ți cobza, ușor, din umbra înserării mă ridică și inima-mi tresalte, cânte, - ca pasărea spin -, duios, sfâșietor ... Cântă-mi, cobzare! și lasă-mă să mor, de dorul zărilor albastre. ... pe sterpele drumuri să curgă doar ploaia, în ritmul inimilor noastre. Și noroiul și hohotul lumii, cobzare, fi-vor - ultimul decor, iar
CÂNTĂ, COBZARE ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354983_a_356312]
-
cu un sonet foarte reușit, din care reproduc doar terținele: „Aduceți un fluier sau dați-mi un pai,⁄ Ce chef am de-un cântec de dor și de drag!⁄ Să zboare ca vântul acolo, pe-un plai,⁄⁄ Să simt cum tresaltă țărâna din prag,⁄ Să-mi stâmpăr un foc ce mă mistuie, vai!⁄ E mult prea departe iubitu-mi meleag!” Dați-mi un fluier, pag. 56). Acum, de ziua ei, îi dorim ca, în cel mai scurt timp, să ne invite
LANSAREA CĂRŢII DE TEATRU MINIONA DE IOANA STUPARU (RECENZIE DE FLORICA GH. CEAPOIU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356553_a_357882]
-
și mă scalda toată roua în fiecare dimineață, și mă înaltă un vulcan în fiecare clipă - ...poate sunt și eu o insulă ( o Inimă a mării adică )... și fruntea mi-i umbrită de-o iarbă țepoasa, țepoasa, și sufletu-mi tresaltă la fiecare gest al migratorilor, și mă adun la ruga cu toți țăranii eterni - ...poate sunt și eu o insulă( și poate semăn și cu o Piramidă ) și am visat că chiar eu i-am împrumutat stậnca lui Sisif, și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
și mă scalda toată roua în fiecare dimineață,și mă înaltă un vulcan în fiecare clipă -...poate sunt și eu o insulă ( o Inimă a mării adică )...și fruntea mi-i umbrită de-o iarbă țepoasa, țepoasa,si sufletu-mi tresaltă la fiecare gest al migratorilor,și mă adun la ruga cu toți țăranii eterni -...poate sunt și eu o insulă( și poate semăn și cu o Piramidă )și am visat că chiar eu i-am împrumutat stậnca lui Sisif,si
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
Articolele Autorului N-AM SĂ REUȘESC N-am să reușesc să te cunosc Pe tine, enigmă neînțeleasă Care te cred cu inima aleasă, Asta remarc oriunde bucuros. Când, în tăcere te admir, frumoasă Cu priviri timide și oarecum sfios Inima tresaltă în piept tumultuos, Când îmi răspunzi desigur mai voioasă. Nu pot să rabd răceala-ți exterioară Care mă face să sufăr foarte mult Căci iei o Alură mult superioară. Totuși, în astfel de cazuri, inima ascult, Te atac cu forțe
N-AM SĂ REUŞESC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356736_a_358065]
-
544 din 27 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Fuga A dispărut azurul viu, Și-am tras perdeau la terasă, Regina nopții dă parfum, Eu mă grăbesc să fug de-acasă. Mi-am pregătit visul de ieri. Un tremur mut corpul tresaltă. Mai fac din gânduri colier Și fug, căci timpul nu mă iartă. Și cu genunchi dus în bărbie Aștept. La râu e numai luna. Cu timp încremenit in piept Vreau să trăiesc o clipă, una. Aștept. El va veni curând
FUGA (...) de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 544 din 27 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355087_a_356416]
-
a ajuns, Imense gânduri personale Atracției tale le-am supus. Orbită mea își schimbă sensul Într-o direcție încă imprecisa, Dar calea încă mi-e deschisă Prin constelații cât ține Universul. Tu radiezi lumini necunoscute mie Făcându-mi inima ca să tresalte, Măi expansiva și plină de bucurie Spre țeluri noi, tot mai înalte. Baia de Arieș 28 Decembrie 1963 http://store.e-felicitari.net/membri poze/flash/mari/5666700732fdc18c504e13f9b173966d.swf Referință Bibliografica: Declarație / Mihai Leonte : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 278
DECLARAŢIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355695_a_357024]
-
Pulsul aleargă, mâini tremurânde Pașii de ceară, trupul plutind Buze de abur, ore flamande Părul în vânt, chip înlemnind Spatele geme, pieptul răcnește Palmele ard, pieptul vibrând Brațele umbre, trupul râvnește Coapsele reci, glezne arzând Gândul răsună, ochii visează Umeri tresaltă, vocea e muta Suflul e rece, pulsul dansează Glasul se stinge, vrerea-i tăcută Tălpile - focul, trupuri zvâcnind Cântecul dulce, zbor împăcat Vorbe timide, inimi pulsând Rostul iubirii ce-am așteptat Somnul de veghe, visele cheamă Vrerile țipă, trupul tăcut
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
perpetue spre gândiri înalte, satisfăcându-le plăcerea. Profanul rumegă materia ce îi cancerizează interiorul și îi urâțește tot ceea ce puterea minții observă la el, fizicul i se sfârșește și moartea latentă îi sugrumă zilele; odată mort profanul devine anonim. Literatul tresaltă și se mișcă odată cu ideile ce îl chinuiesc, purtând în labirintul elevat al imaginației portretele pătate ale lumii înconjurătoare. Aceste imagini îl obosesc și îl supun la munca obositoare de sortare de destine, de caractere, de real zăcut în mantia
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
sunt nebun. Superrealismul pizmuiește înțelesul cuvintelor, le întoarce și le joacă în roluri, le agață în gurile strâmbe ale personajelor, care, în fapt, nici nu știu dacă ei înșiși le folosesc. Tonul perfect al muzicii dansului frenetic dă umbrele ce tresaltă nebune pe paginile înscrisurilor romancierului. Totul pare a fi normal însă de normalitatea acesteia singurul conștient este scriitorul. El este cel care gândește și se luptă în tăcere cu acțiunile personajelor, le dă frâu liber și le lasă să se
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
și mă scalda toată roua în fiecare dimineață, și mă înaltă un vulcan în fiecare clipă - ...poate sunt și eu o insulă ( o Inimă a mării adică )... și fruntea mi-i umbrită de-o iarbă țepoasa, țepoasa, si sufletu-mi tresaltă la fiecare gest al migratorilor, și mă adun la ruga cu toți țăranii eterni - ...poate sunt și eu o insulă( și poate semăn și cu o Piramidă ) și am visat că chiar eu i-am împrumutat stậnca lui Sisif, si
ELOGIU INSULEI de ION MARZAC în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356256_a_357585]
-
zeiță, Cu aură pe frunte și ochi de peruzea, Din flori de aur poartă pe cap o coroniță Și-n rochia sa dalbă străluce ca o stea. Pe umeri cad în valuri cosițele de aur, Iar pieptul ca de piatră tresaltă-n mersul lin, Pe mijloc șerpuiește, lucrată de un faur, O mică cingătoare, bătută în rubin. Obrajii-i sunt petale din rozele magnolii, Pe buze poartă pârgul cireșilor de mai, Prin genele-aplecate își slobozește solii, Iar briza se dezmiardă în
INSULA DE GHEAȚĂ de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368926_a_370255]
-
în cerdacul sufletul ei, albastrul fericirii urzit în răsărit de primăveri, cetulburăfarmecul seraficelor ceruri, îmbujorându-le. În sufletul Fecioarei sălășluiește întotdeauna lumina Icoanei purității Cerului frumos. În inima Femeii prisosește permanent nemărginirea de azura zorilor Iubirii. În toată ființa Mamei tresaltă Dorul înfrumusețat de Dragostea divină mântuitoare. Prin graiul dulce al Femeii, vinul inimii ei te maturizează, te însuflețește, te întinerește și te amețește, azvârlindu-te într-un vârtej al splendorii. Femeia înmugurită din veșnicia firii ei angelice înflorește în eternitatea
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
al păunului. Mama dă măsură iubirii, sens frumosului, miracol copilului și armonie bărbatului. Mama este Sentiment, Gingășie, Casă, Acasă, Pământ, Cer, Univers. Mama este cea mai lirică expresie a Dorului și a Doinei în care sufletul ei angelic se înfioară, tresaltă, plânge și cântă. În privirea Mamei șipotesc apele de peruzea ce deschid zăgazurile albastre, răscolind aurele martirilor și sfinților din tinda cerului veșnic. Curajul Mamei se ridică șirag pe coloana amurgului în sobor de cocori, peste vămile văzduhului, unde Luceferii
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
Mângâie privirile ca altădată, Sclipind, vibrând maiestos ca niște flamuri... Îi pictează fața (dulce-ndemânare) Păsările ondulând un cântec pe cer. Este -totul- o continuă schimbare... Mă cauți, mă găsești într-un ascuns ungher! Plutim sau ne afundăm în primăvară?! Tresaltă pe-alocuri numai armonie! Picurate, cuvintele ne-nfioară... O, cum stăruie, prin vreme,-o mărturie! Referință Bibliografică: SĂMÂNȚĂ DE DOR / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1930, Anul VI, 13 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia Ruse
SĂMÂNŢĂ DE DOR de LIA RUSE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368954_a_370283]
-
nr. 2109 din 09 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Calc iarba din vale și-i simt sub călcâie suspinul, Apoi se îndreaptă spre soare și verde-și înfruntă destinul, O mângâi cu mâna-mi și-o simt tremurând de plăcere, Tresalt ca și iarba simțind numai plâns și durere. Pătrund în pădure și brazii o doină îmi cântă, E-un cântec de jale ce inima-mi tristă frământă, Pădurea de azi e doar umbra pădurii trecute, Nimic nu mai e cum
TRĂIRI... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369094_a_370423]
-
jale ei plâng pe pământ mari petale, Pe-ai mei triști obraji cad lacrimi-ascunse, de jale... M-așez iar pe iarbă ținând ochii deschiși către cer, Departe de mine se duc amintiri care pier... Trăiesc ca și ieri, iubesc și tresalt pentru toate, Tu, sufletul meu, rămâi veșnic frumos! Se poate? Referință Bibliografică: TRĂIRI... / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2109, Anul VI, 09 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Munteanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
TRĂIRI... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369094_a_370423]
-
Acasă > Orizont > Reportaj > PARFUM ANIVERSAR LA ȘCOALA GIMNAZIALĂ MOVILA MIRESII, DE SFINȚII ARHANGHELI MIHAIL ȘI GAVRIL Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Oare cine nu tresaltă de bucurie în ziua aniversării sale? Cine nu își deschide inima cu mai multă dragoste pentru cei din jur? Ce clipire a ochilor nu are acea valoare unică precum cea pe care o oferi de ziua ta? Firește că, fiecare
PARFUM ANIVERSAR LA ȘCOALA GIMNAZIALĂ MOVILA MIRESII, DE SFINȚII ARHANGHELI MIHAIL ȘI GAVRIL de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369109_a_370438]
-
plămada smolie?! Adio cernie, pâcloasă și rece așteptare?! Rămas-bun nemișcare silită, formă-mpietrită! Cum?! Podul să dărâme hotarul, să-nalțe în mine speranța de-a fi? Să mă-mpingă spre cer și spre soare? Să mă-nvețe la tot să tresalt? Regăsi-voi puterea din mine să mă bucur de lumina din jur? Oh, mon Dieu! Așa să se-ntâmple! Copleșit, înfrunt cu ochii în amonte curgerea blândă a Senei. „Să-mi amintesc că orice-alin/ Venea târziu, doar după chin...” Apollinaire
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
românește, E „tatăl nostru” pe pământ din soartă, Cel ce nu crede-n el și-l ponegrește Ducă-se de-aici pe altă hartă; Cine de Imnul țării i-e rușine, Nu mai mănânce pâine din cuptor, Oriunde îl aud tresaltă-n mine Sufletul ca un izbuc din dor! Și alte imnuri știu că sunt frumoase Și alte imnuri sunt adevărate, Dar imnul meu a flori de leac miroase, Izvoare curg spre gurile însetate... Cântați-l dar, nu-i nimeni în
E UNUL SINGUR IMNUL ȚĂRII NOASTRE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369941_a_371270]