313 matches
-
întindea din nou până la următoarea alarmă. Copacul este un simbol al vieții iar lemnele sunt fragmentele sale care, stivuite după un anume ritual, dau imaginea unui destin - explică autoarea. Iar patul? Patul sugerează noțiunea de timp, viața între somn și trezie, între 12 ore diurne și 12 nocturne etc. Pierde-Țară este, desigur, prea bătrân ca să mai înțeleagă sensul și frumusețea acestor „performances”. Într-o biserică! I se par nu doar bizare, ci infantile. Dar, n-a spus Mântuitorul: „Lăsați copiii...”? Chiar
Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/5385_a_6710]
-
la o parte și se așeză cu coatele pe genunchi și bărbia pe buricele degetelor, pînă cînd un soare rece se ivi pe acoperișurile care se vedeau de la fereastră și dinții începură să-i clănțăneau. în intervalele dintre somnolență și trezie, părea un alt obiect al camerei, un ceas pe polița șemineului, de exemplu, sau unul din bibelourile de la picioarele lui. Sunetul conversației din bucătărie îl atingea la fel ca pe obiecte. La un moment dat, domnul Drummond intră pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mă simtă nimeni, târgul meu cu ctitoriile mele, hanurile mele, casele mele. Mai întâi mânăstirile... Apoi, multă vreme și-a adus aminte plimbarea aceea fără însă să-și poată da seama când au fost doar cugetările sale în stare de trezie și când anume a pășit pe tărâmul visului. Mergea așa călare... Cum era calul, nu-și putea da seama. Mergea la pas prin târgul adormit, pentru că era noapte. Mai întâi luă mânăstirile, apoi toate ctitoriile la rând. Dar clopotnița Mitropoliei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în care eram deveni mai rece și mai largă. Existența Adelei, dispărută din conștiință de câtva timp, îmi reveni, copleșitoare și dureroasă, cu toată forța compensatorie pentru timpul pierdut, ca și dimineața, după cele câteva clipe de libertate anterioare completei trezii. Senzații de natura asta, după soluțiile de continuitate ale ideii fixe, datorite deviației atenției ori somnului, le-am mai avut numai o singură dată, când, bănuind că m-am infectat din greșeală cu un preparat de bacili, trăiam cele cincisprezece
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-i răspundă nimic fiului, mai ales despre speranțele pe care și le-a pus în el. E vorba ca Benedetto să ajungă mai sus în viață decât a putut el să ajungă. În timp ce Beppo se lasă legănat între somn și trezie, se aud pe scară tocurile înalte ale lui Edith. Imediat parcă toată tipografia se umple de parfumul ei. Beppo se ridică îngreunat în capul oaselor, luând în mâini corecturile abandonate și prefăcându-se că lucrează. Dar Edith e prost dispusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dar el insista în continuare. Mai avea douăzeci și opt de ore ca să scoată adevărul de la Wilt. — Eu am avertizat-o tot timpul că meditația transcendentală implică potențiale riscuri, zise Wilt, care se afla el însuși pe tărâmul intermediar dintre somn și trezie. Dar ea a ținut morțiș s-o facă. — Ce să facă? — Să mediteze transcendental. în poziția lotus. Poate că de data asta a mers mult prea departe. S-ar putea să se fi transmutantizat. — Trans ce? întrebă inspectorul Flint bănuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
că „vine“ și simțind apăsător, constrâns și vibrând cu această panică, cu teroarea precisă că „vine“ acest cineva care era dracul, diavolul. Simțeam și știam că era el, nu altcineva. În astfel de clipe, fie în vis, fie izbucnind în trezie, se produc evidențe în care cuvântul „a ști“ nu este o simplă denumire care definește o luare de cunoștință; nu de cunoștințe era vorba, ci de o claritate pătrunzătoare și activă, de un act de prezență care nu poate înșela
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
imita. În al doilea rând, este nevoie ca acest fapt de viață, care poartă în el germenele exemplarității, să fie transformat într-un document al spiritului, deci să fie consemnat și înregistrat. Însă pentru aceasta ar fi suficiente o permanentă trezie a minții și simpla tenacitate - capacitatea primordială a oricărui evanghelist, a biografului lui Ignațiu sau a lui Eckermann, care, ea singură, a fost de ajuns pentru a izola o experiență unică și a o sustrage indistincției fundamentale care stăruie asupra
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
frățesc și părintesc. Să-i spunem: "Fie-ți milă de tine și de noi: tu nu ești tu, tu ești comunitate. Îndură-te față de tine și de ceilalți." Ceea ce ne propune Andrei printr-un asemenea gest este o formă de trezie proastă contra unui somnambulism fecund. Iar pentru salvarea lui, am să îi spun trei lucruri. Primul e chiar acesta: cum accepți să te trezești din somnambulismul tău? Cum ne împingi să ne trezim din somnambulismul nostru? Somnambulismul nostru nu e
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
câteva nopți la rând. De data aceasta, delirând pe jumătate, avu o idee: ce-ar fi dacă a doua zi, de față cu toată lumea, l-ar apuca o criză de epilepsie? Doar mai avusese și altădată crize în stare de trezie. Gândul acesta îi dădea fiori reci; toată noaptea se văzu într-o societate bizară și nemaipomenită, printre niște oameni ciudați. Principalul era că “își dăduse drumul la gură“; știa că nu trebuie să vorbească, dar vorbea tot timpul, încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu-i așa? Jonathan îi privește și aude susurul vântului care răsfiră iarba din jurul taberei. — Nu, admite el. Poate că aveți dreptate. Deși este devreme, se scuză și se duce la culcare. Petrece noaptea oscilând între două stări: cea de trezie suprareală, în care aude tăcerea cântând de încordare, și o alta care poate fi sau nu un vis în care devine conștient că se întind cabluri și sârme, care-i leagă pe toți cei prezenți, fiecare persoană și obiect formând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
va ieși în cele din urmă de sub pături. Mă simt bine în compania tăcerii sale somnambule, atât de tare mă tem să fiu părtașă la durerea ei, sunt uimită să îmi văd mama întâmpinând-o în scurtele ei momente de trezie, perfect capabilă, firească și plină de tandrețe, într-o noapte, în timp ce întindeam un cearșaf pe canapea, mama se apropie de mine cu o țigară în mână, ești nedreaptă față de copilă, spune ea, încetează să o mai compătimești, din prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și îl auziră escaladând salteaua. în colțul lor câțiva copii adormiseră iar alții nu prea. Nu ne rămâne decât să dormim! - șopti Barzovie-Vodă de lângă perete. — Ușor de zis - răspunse tot în șoaptă spătarul Vulture. Nu știu ce se-ntâmplă, dar am o trezie în mine... ceva de speriat. Tu stai bine, Cosette? Nu mă pot plânge - șopti țigăncușa. Am dormit în condiții și mai proaste. Dă, Doamne, să mă ia somnul - se rugă spătarul - că dacă mă ia la timp, mă leg să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
somn sănătos, adânc, și fără măcar să fi fost pregătit într-un fel sau altul, căpitanul Tresoro începu brusc și cu mare spaimă să viseze sute de femei. Era total nepregătit. Visul îl luă, cum se zice, ca din oală. La trezie, în viața de zi cu zi, nu acordase niciodată prea multă însemnătate siluetelor în fuste, socotind femeia un lucru normal, simplu, precum câinele, strachina sau orizontul. Nu înțelegea cum pot face unii pasiuni pustiitoare pentru o pereche de ochi, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
anormal în pragul verii, dar stăteam mai departe cu ochii ațintiți în tavan, fără să am puterea să fac ceva. Nu mă hotăram nici să mă scol, să închid fereastra, nici să mă învelesc. Parcă atârnam undeva între somn și trezie într-o piele de împrumut. Viața vuia în mine ca marea, buimacă și tenace, însă, în mod ciudat, nu mai eram sigur de identitatea mea și mă întrebam ce căutam acolo. Uneori, de-afară răzbăteau țipete de pescăruși. Mi s-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
avea senzația că se ridică niște pâcle asemenea vălurilor de pe creierii ei, încă îmbâcsiți cu anestezice, încât nu ar fi fost în stare să-și spună dacă se trezește sau dacă e doar la limita mereu oscilantă dintre somn și trezie ori dacă, mai rău, toate nu sunt decât fascinații ale încăsomnului în care zace. Cu tresăriri ici și colo, inconștiente, ale trupului pe care, numai pe acestea, începe să le perceapă. Dar, imediat ce simte că tresare, cade în somn, înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să adoarmă, se întorcea pe o parte, apoi pe cealaltă, închidea ochii și se simțea foarte obosit, dar nu putea să adoarmă. Cobora spre somn, tresărea, iar cobora spre somn și în starea aceea imposibil de descris dintre somn și trezie, cu mintea amorțită, dar conștientă încă, rememora ultimele luni, ca într-un vis, probabil pe alocuri chiar în vis, întrucât întâmplările erau ușor modificate, spațiul ușor ireal, ca într-un film proiectat cu încetinitorul și printr-o lupă, dezvăluind, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
meargă într-acolo. Asta însemna o aventură, sau mai mult. Și el știa și ea știa că el știe și că știind o poate opri, dar el n-a știut ce trebuia... Se zvârcolise de nenumărate ori, între vis și trezie, aducând înapoi imagini sub lupă. Apoi dintr-odată, a fost treaz și i se părea că a avut un vis groaznic, ca o revelație, și că în egală măsură fusese foarte conștient și că nu era vis, ci realitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
e această vilă a lui Cotrone, unde te afli parcă „la încheieturile vieții”, spațiu-frontieră în care, „la o poruncă, articulațiile astea se desfac, iar pe acolo pătrunde invizibilul, năvălesc fantomele”. De fapt, Cotrone face să se întâmple în stare de trezie ceea ce se întâmplă de obicei în vis. Duhuri, imagini onirice, apariții efective, la hotarul ce desparte vizibilul de invizibil, nebunia de rațiune și viața de moarte - iată domeniul magicianului Cotrone. Un domeniu pe întinsul căruia, cu ajutorul artificiilor, dar și dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
deșteptării sale. În prima clipă nu se putu dumiri ce se petrece cu el, pentru că voia să-și deștepte osteniții săi copărtași de letargie, copărtași Întru vise, așa că doar cugetul său se afundă În hăurile vremii ca să despreuneze somnul de trezie, ca, mai apoi, slujindu-se de cugetul său, și cu ajutorul Domnului căruia i se rugase, să-și poată veni În simțiri. Numai că În sinele său nu află altceva decît năluca visului și a deșteptării, a aceluia de dinainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
află altceva decît năluca visului și a deșteptării, a aceluia de dinainte și de după, În sinea sa nu află nimic decît bezna aceea bălmăjită care, de bună seamă, fusese Înaintea creației, Înaintea facerii, cînd Domnul Încă nu despreunase somnul de trezie și veghea de vis. Și de n-ar fi fost trandafirul din inima sa, de n-ar fi fost dulcele nume al Priskăi, dacă amintirea ei nu i-ar fi fost pecetluită În trup, În piele, În pîntecele-i secătuit, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
piele, În pîntecele-i secătuit, probabil că nu s-ar mai fi trezit. 4. Pentru că ea nu mai era Priska de dinainte, Priska din somnul său de altădată, cea pe care o aflase la poarta visului său de altădată, În miezul treziei lui de pe vremuri. Vai, nu mai era aceeași Priska cu care se legase pe vecie, nu mai era Priska lui din visul de altădată și din trezia lui de altădată, nu, nu mai era ea, iar Domnul va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cea pe care o aflase la poarta visului său de altădată, În miezul treziei lui de pe vremuri. Vai, nu mai era aceeași Priska cu care se legase pe vecie, nu mai era Priska lui din visul de altădată și din trezia lui de altădată, nu, nu mai era ea, iar Domnul va trebui să aibă Îndurare față de acea femeie, față de Priska, fiica regelui Decie, potrivnicul creștinismului, nu, nu putea fi același vis despre aceeași femeie, nu putea fi Priska lui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
chemînd numele Domnului, ca apoi iar să se stîrnească zarva. Și dacă fusese doar vis? Dacă fusese doar visul unui lunatic, un vis În vis, mai aievea decît visul visat, și asta pentru că n-ai cum să-l asemui cu trezia, pentru că n-ai cum să-l asemui cu amintirea și pentru că dintr-un vis ca ăsta te trezești tot În vis? Și dacă fusese un vis profetic, visul veșniciei și al timpului? Un vis fără himere ori șovăieli, un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sufletului și al trupului, un vis cu contururi precise și limpezi, un vis ca un grai al său și cu o anume rostire, un vis care se supune zicerii, care se lasă adulmecat și deslușit, un vis mai viu decît trezia, un vis pe care-l visează doar răposații, un vis ce nu se lasă ras cu briciul cu care-ți razi barba, căci imediat țîșnește sîngele, căci tot ce faci e doar mărturia treziei și a deșteptării, În el pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]