307 matches
-
ei, înconjurată de o vomă veche, probabil, de câteva zile. Fetița a fost dusă la orfelinat, de unde a menținut o relație sincopată cu mama - niște vizite lipsite de regularitate, pentru care Bev făcea un efort ca să apară în stare de trezie. Cele două interacționau nefiresc, supravegheate de o asistentă socială conștiincioasă și zâmbitoare. Apoi, când Susan avea vreo șase ani, vizitele au încetat cu totul. Când a întrebat unde e maică-sa, i s-a spus că Bev s-a mutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nemișcat câteva ore, înainte de a se încumeta să schițeze gestul de a-și atinge rana. Mai apoi, reuși să se târâie cu greu până la ploscă, bău pe săturate și adormi din nou. Cât timp zăcu între viață și moarte, între trezie și inconștiență sau între vis și realitate, nimeni, iar el nici atât, n-ar putea spune. Zile, poate săptămâni, dar când, în sfârșit, se trezi într-o dimineață și văzu că respiră normal, fără să simtă nici o durere, și că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
va ieși în cele din urmă de sub pături. Mă simt bine în compania tăcerii sale somnambule, atât de tare mă tem să fiu părtașă la durerea ei, sunt uimită să îmi văd mama întâmpinând-o în scurtele ei momente de trezie, perfect capabilă, firească și plină de tandrețe, într-o noapte, în timp ce întindeam un cearșaf pe canapea, mama se apropie de mine cu o țigară în mână, ești nedreaptă față de copilă, spune ea, încetează să o mai compătimești, din prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ne poate spune atunci ce credeau diferitele populații despre relația somnului cu moartea și cu starea diurnă de veghe, despre necesitatea sau plăcerea dormitului și relația sa cu sănătatea, despre categoriile sociale care aveau obligația „vigilenței”, a unei (aproape) permanente trezii a spiritului, și cele care se puteau abandona voluptăților dormitului fără griji. O istorie a muncii fără răgaz sau a contemplării lui Dumnezeu, întrerupte doar în treacăt de un somn minimal. Sau, dimpotrivă, a lenei, acea „obișnuință de a te
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ce visează. Gabriel asistase odată la o conferință a lui Ivor Sefton la Sala Mare. Acesta spusese că e bine să li se ceară copiilor să-și povestească visurile și, astfel, să îmbine materialul simbolic al visului cu starea de trezie. Dar visurile lui Adam îi îngrozeau atât pe el cât și pe Gabriel, și să le povestească însemna să le țină minte, Adam visa foarte des oameni înecați. „Sunt o femeie proastă, își spuse Gabriel, și Brian mă condamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fără cunoștința limpede a situației, gurile noastre se sărutară lacom, trupurile noastre se lipiră arse de aceeași văpaie și, ascultând de o poruncă ce nu avea nevoie de înțelegerea cuvintelor, se avură. Totul se petrecu organic, nebulos, între somn și trezie. N-am întîmpinat nici cea mai ușoară împotrivire din partea ei. Dimpotrivă. Sânt încredințat că și ea suferi aceeași poruncă odată cu mine. Camera era scăldată într-o lumină ireală, încît uitîndu-ne unul la altul, păream arătări străvezii ca dintr-o poveste
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu vorbesc de orele de insomnie sau de adormirile panicate, adesea eșuate și nervos reluate, care-ți bubuie-n tâmple iritările, umilințele și neputințele de peste zi. Nu. Ci de pufoasele retrageri în vizuină, fireștile strecurări în culcușeală, când se-ngână trezia cu însomnurarea, acea rotire de sine în simulacrul himeric al phoetusului fără griji care ai fost cândva. Uite-așa mi-am dat seama ce dar - infim, dar curat - vă pot pune și eu în fața bradului de Crăciun, la această ultimă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
iubiri de mine însumi despre care v-am vorbit? Da, râvneam cu toată ființa să fiu nemuritor. Mă iubeam prea mult pentru a nu dori ca prețiosul obiect al dragostei mele să nu dispară niciodată. Și cum în stare de trezie, dacă ai ajuns să te cunoști cât de cât, ți-e peste putință să vezi de ce i-ar fi fost dăruită nemurirea unei maimuțe desfrânate, nu-mi mai rămânea decât să-mi procur succedanee de nemurire. Fiindcă doream viața veșnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de-a curmezișul frunții și depășindu-i urechile prin care se scurgea apa. Sprîncenele, fruntea largă și bărbia grea, buzele cărnoase. Nasul mîndru cu ochii de fiecare parte, care întotdeauna priveau ironic, doar acum nu, în acest moment ireal dintre trezie și vis. Umerii lui și relieful mușchilor pe piept și pe brațe. Burta, nu plată, ci cu o ușoară curbă se va îngrășa cînd va înceta să se antreneze și va rîde de asta, n-ar conta deloc pentru el
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
la o parte și se așeză cu coatele pe genunchi și bărbia pe buricele degetelor, pînă cînd un soare rece se ivi pe acoperișurile care se vedeau de la fereastră și dinții începură să-i clănțăneau. în intervalele dintre somnolență și trezie, părea un alt obiect al camerei, un ceas pe polița șemineului, de exemplu, sau unul din bibelourile de la picioarele lui. Sunetul conversației din bucătărie îl atingea la fel ca pe obiecte. La un moment dat, domnul Drummond intră pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Dar nu ne chema în ajutor decât dacă e absolut necesar. Hedrock nu părăsi teleecranul imediat ce se întrerupse legătura. În perioada de alarmă locuia într-un apartament vecin cu biroul de coordonare. Munca era viața lui. Mai toate ceasurile de trezie și le petrecea la birou. Acum chemă Comandamentul Central al Forțelor Navale ale Arsenalelor și porunci să se trimită o navă de război ca protecție. Dar tot nu era mulțumit. Încruntându-se, trecu în revistă toate eventualitățile implicate de situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
firele ușoare de orz și secara abia înverzită. Soarele îi încălzea capul, cu gânduri cu tot, pântecele și umerii, sexul care începea să se zbată. Era o lene prea dulce, ca o otravă, dar el se mințea că e chiar trezia focului îngropat, care i se stinsese pe dinăuntru. I se dezmorțeau degetele și inima. Simțea furnicături până în tălpi și voința abandonată a mădularelor lui, pe rând. Nu era adorarea lui Dumnezeu, ci erau doar mila și frica. El, întins pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sine înțeles: că se îmbolnăveau și copii, și femei foarte tinere, și bărbați de treizeci de ani, pe care îi văzuse holbându-se ca trăsniți într-o fișă de diagnostic. Suspiciunea unei boli grave desfăcuse în el un fel de trezie iscoditoare sau, mai clar, un fel de numărătoare inversă către ceva iminent, de care prognozele medicale îl apropiau prin excludere: nu era cardiac, nu avea diabet, oasele îi erau încă tefere și la fel rinichii, ficatul, splina, urechea internă, plămânii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
au culcat și a zis fata să se culce lângă dânsul. Ș-așa au adormit el de greu încît n-au auzit când au venit balaurul. Fata s-a trezit și strașnic a-nceput a răcni și el nu se trezia: îi furase somnu balaurul 11. Fata l-au apucat de cap ș-a rămas c-un smoc de păr în mână, ș-așa de tare l-au durut pe dînsu, c-au sărit drept în picioare ș-o-nceput să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fără de care nici o călătorie adevărată nu poate fi pornită, împarte cu detectivii înclinația înnăscută pentru dezastre și nenorociri. În cazul său, Tintin este catalizatorul ce îl scoate din infernul beției, spre a-l propulsa în purgatoriul, instabil, al stării de trezie. Haddock are verva verbală inconfundabilă a unui geniu lingvistic. Invectivele sale au o savoare ce face din Hergé un artist ce forțează limitele limbajului. Atitudinile lui Haddock sunt, întotdeauna, excesive, iar umorile sale, atunci când sunt accentuate de vecinătatea funestă a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
anormal în pragul verii, dar stăteam mai departe cu ochii ațintiți în tavan, fără să am puterea să fac ceva. Nu mă hotăram nici să mă scol, să închid fereastra, nici să mă învelesc. Parcă atârnam undeva între somn și trezie într-o piele de împrumut. Viața vuia în mine ca marea, buimacă și tenace, însă, în mod ciudat, nu mai eram sigur de identitatea mea și mă întrebam ce căutam acolo. Uneori, de-afară răzbăteau țipete de pescăruși. Mi s-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
anormal în pragul verii, dar stăteam mai departe cu ochii ațintiți în tavan, fără să am puterea să fac ceva. Nu mă hotăram nici să mă scol, să închid fereastra, nici să mă învelesc. Parcă atârnam undeva între somn și trezie într-o piele de împrumut. Viața vuia în mine ca marea, buimacă și tenace, însă, în mod ciudat, nu mai eram sigur de identitatea mea și mă întrebam ce căutam acolo. Uneori, de-afară răzbăteau țipete de pescăruși. Mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
seara era atunci terminată. Mai rămâneau o jumătate de oră, cel mult o oră; Christiane se lăsa penetrată În poștă, Încercând totodată, de obicei fără succes, să-i reînvie virilitatea. Când se trezeau, făceau din nou dragoste; Între vis și trezie, imaginile din noaptea trecută Îi reveneau, Îmblânzite; erau atunci clipe de o tandrețe extraordinară. În fond, ideal ar fi fost să invite câteva cupluri alese de ei și să petreacă seara acasă, pălăvrăgind amical și schimbând mângâieri. Asta aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
enormă. Sub imensa peliculă de viermi, știa, moluștele Își zămisleau propria carne; pești cu dinți ascuțiți devorau moluștele, fiind apoi devorați de alți pești, mai mari. Adesea adormea, avea coșmaruri. Când se trezea, avionul zbura deasupra câmpiei. Între vis și trezie, se mira de culoarea uniformă a câmpurilor. Câmpurile erau brune, uneori verzi, Însă Întotdeauna terne. Periferia pariziană era cenușie. Avionul pierdea Înălțime, se cufunda lent, atras irezistibil de această viață, de acest freamăt a milioane de vieți. De la jumătatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
eram grăbit să le aflu hotărârea, asta ți-o spun ție, căci atunci nu gândisem decât: nu vreau să aștept vorba lor pfuuh. M-am Întins În culcuș și m-am gândit la Siloa. Apoi am adormit. Visul e față de trezie ceea ce e vorba din minte față de cuvintele rostite pe gură. Mai mult Îmi plăcea În vis, dar uite că plecasem În călătorie ca să rămân treaz. Așa că, tare rău mi-a părut În noaptea aceea că, măcar, n-am visat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a ajutat să primească ajutor social și o locuință subvenționata de guvern. A stat la noi vreo două luni. Dormea mai toată ziua. Abia reușea să deschidă gură. Cum televizorul era în living, se uită la el în orele de trezie. Cand nu găsea un film, sarea la nesfârșit din canal în canal, fără a mai aștepta să vadă despre ce era vorba... Refuză să iasă din casă, avea un fel de agorafobie, îi era teamă de telefon... Spală vasele - de
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
pe la patru după-masă. Că niciodată. M-am culcat. Dimineață am dat telefon la serviciu, mi-am luat trei zile libere. De boală... Nu păream să am ceva, dar nu mă puteam trezi dintr-un fel de stupoare - nici somn, nici trezie. Nu luăm medicamente, nu mâncăm... Miercuri seara a sunat telefonul. - Da? - Am stat și m-am gândit... - Țușca!!! - Rățoi, nu e păcat de cei doisprezece ani de căsătorie? Eu te iubesc. Nu mi-a păsat niciodată de vârsta ta. Mă
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
meu. Aș fi putut să-mi creez o fericire iluzorie, o familie iluzorie, o femeie ideal - aș fi putut fi nebun. Dar la ce? Apoi, orcît de lungă să fi fost acea nebunie, totuși fiecare își are momentele sale de trezie, momente în care sinuciderea e cugetarea cea dendîi, momente de urât, de scepticism, de decepțiune. De-aceea am luat lumea-n cap... Acea epistolă conținea toată istoria mea. {EminescuOpVII 224} ÎNSEMNĂRI CARACTEROLOGICE 2291 Lipsește ideea fundamentală, sistematică din toate aceste
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
strîmt” reeditat În societatea contemporană: „Zgîrciți, numărați-vă În fiecare seară Înainte de culcare puținele monede, scoase din uz, ale sufletului, pregătiți-vă alături paharul cu lapte al confortului egoist și mulțumit și adormiți fără vise și fără poeme, ca În trezie”. Orice concesie făcută unei asemenea mentalități vulgar pozitiviste este amendată În numele unei proiecții ideale a poetului, În evidenta prelungire a unor atitudini romantice: „Un surîs onctuos comercial se substituie rictusului de răzvrătire și scîrbă. În locul singurătății și a[l] cățărării
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
flăcău cu vinele golite de sînge, declanșează ceea ce am văzut: un fior care „fulgeră” prin vine, un „tremur de nesațiu”, o Învăpăiere a privirii, un foc, și totodată o picoteală În trup. Provoacă, mai ales, o visare În stare de trezie care coincide și cu dorința de dezlegare. Fior, fulger, nesațiu, tremur, foc sînt imagini ale intensității. O intensitate provocată de o energie imaterială și desfășurată Într-un regim de neliniște voluptuoasă, de nelămurită seducție. Imaginile citate sînt, totodată, imagini purificatoare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]