1,017 matches
-
afectat profund evoluția creștinismului în sud-estul Europei. Cel mai spectaculos dintre ele este puternicul recul al creștinismului între Dunăre și Peloponez, din Illyricum până pe coastele Egeei, datorat restrângerii teritoriale a Imperiului (după 602), existenței khaganatului avar (568-796), formării "sclaviniilor" (uniunilor tribale slave) în sudul Dunării și, apoi, a hanatului bulgar (679-681). Acest masiv regres se constată peste tot: depopularea provinciilor, dispersarea comunităților, distrugerea bisericilor, abandonarea parohiilor de preoți, aneantizarea episcopatelor. În sensul acesta, situația a fost mult mai dramatică decât pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
zone ale fostei provincii romane, de unde, apoi, ori au plecat spre alte zări, ori s-au pierdut cu timpul printre "oamenii pământului" (Iorga). În concluzie, semințiile migratoare pre-slave, stabilite în fosta Dacie romană, aflate în faza finală a dezvoltării lor tribale, nu au avut un rol semnificativ în etnogeneza românilor.4 În Dacia postromană, până la slavi (275-602), nu avem de-a face cu rămășițele unei populații romanizate, care s-a pierdut (topit) în masa barbarilor (cf. Roesler), ci cu o populație
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fiind creșterea animalelor în turmă, cu care se deplasau mereu în căutare de pășuni. Ei se vor îndrepta spre teritoriile aflate la apus de Don, la sfârșitul sec IV a. H. și își vor întinde dominația până la Nipru. Marile uniuni tribale sarmatice au ocupat în următoarele secole stepele dintre Don, Marea Caspică și Munții Caucaz. Deplasarea masivă a triburilor sarmatice în stepele de la apus de Don se declanșează la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului II a. H. Ei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ale slavilor înainte de marile migrații erau vastele spații situate la nord de râul Pripet, în regiunile păduroase aflate între Vistula și Niprul superior până spre zona de nord-est, în bazinele superioare ale râurilor Volga, Oka și Kama. După prăbușirea confederației tribale hunice, la mijlocul secolului al V-lea, slavii au început să se deplaseze spre vest și nord-vest, ocupând treptat regiunile cuprinse între Niprul mijlociu, Bugul de sud și bazinul superior al Vistulei, până la granița silvostepei cu stepele nord-pontice. Marea migrație a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și ciuvașii. Provenind din Asia Centrală, ei locuiau între Volga și Marea Caspică. În secolul al IV-lea, bulgarii apar în teritoriul dintre Marea de Azov și Marea Caspică. Ei constituie, în secolul următor, la nord de Caucaz, o puternică uniune tribală, cunoscută sub numele de "Bulgaria Mare". Dar, sub presiunea puternică a chazarilor, uniunea "Bulgaria Mare" se destramă, pe la începutul secolului al VI-lea, și o parte din ei s-au deplasat spre apus. Ei se pun în mișcare odată cu avarii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bulgarilor apuseni sau a "cutrigurilor", după ce trece Niprul și Nistrul, se instalează cu oștenii, carele și familiile lor în regiunea cu bălți și lacuri sărate, aflată la nord de gurile Dunării.6 După vechea cronică a bulgarilor turanieni, căpetenia uniunii tribale, Asparuch, făcea parte dintr-o dinastie, Dulo, originară de pe Volga. Ceata (hoarda) bulgarilor, condusă de el, nu trecea de 30.000 de oameni, dar era de ajuns ca să înființeze un stat nou. Pornind de-aici, din "Onglu", în 679, bulgarii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
triburi". Simbioza de secole slavo-bulgară a dat naștere unui popor nou, slav, ca structură etnică și lingvistică, dar al cărui nume era cel al cuceritorilor bulgari. Forma de organizare statală a fost, inițial, hanatul, în care puterea politică aparținea aristocrației tribale bulgare, boliari (boieri), care și-au însușit proprietăți funciare întinse din pământul obștilor sătești. S-a constituit destul de curând, la sfârșitul secolului al VIII-lea și începutul secolului al IX-lea, în timpul domniei puternicului han Krum (803-814), o aristocrație bulgară
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dintre ele, încheiate prin asimilarea elementului bulgar, puțin numeros, de către masa slavilor.14 Primul țarat bulgar (679-971) Formațiunea statală proto-bulgară recunoscută de împăratul Constantin IV Pogonatul, prin tratatul din anul 681, era condusă de un han (Asparuh), ajutat de aristocrația tribală bulgară și slavă (vezi mai sus). Majoritatea supușilor o alcătuiau populația locală tracă, romanizată și creștinată, și triburile slave stabilite în masă, în prima jumătate a secolului al VII-lea, pe teritoriul de la sud de Dunăre, ocupat, după 679, de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fost primii migratori sosiți după venirea bulgarilor în această zonă. După ce timp de o jumătate de mileniu, stepele ponto-caspice au fost dominate de etniile turcice, în acest spațiu s-au interpus ungurii. Ei făceau parte din ramura ugrică a conglomeratului tribal fino-ugric, care în primele secole ale mileniului I ocupau un teritoriu întins din nord-estul Europei și nord-vestul Asiei. Patria de obârșie a popoarelor fino-ugrice se afla între Volga și Munții Urali sau între acești munți și fluviul siberian Obi. Limba
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se ocupau cu păstoritul, creșterea animalelor de turmă, iar alte resurse necesare traiului lor proveneau din atacurile de pradă asupra vecinilor lor, slavi și ruși, de unde aduceau prizonieri, care erau transformați în robi și vânduți pe piețele de sclavi. Comunitățile tribale ungare au adoptat preceptele nomadismului ecvestru-societatea nomadă ungară tindea să se militarizeze pentru protecția membrilor ei, a turmelor de animale și pentru confruntări cu alte hoarde nomade din stepă și jafuri. În vârful piramuidei sociale la triburile de unguri se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
militarizeze pentru protecția membrilor ei, a turmelor de animale și pentru confruntări cu alte hoarde nomade din stepă și jafuri. În vârful piramuidei sociale la triburile de unguri se aflau acei "kende" sau "gyula", care dețineau o poziție privilrgiată. Confederația tribală ungară era divizată în șapte triburi: Nyek, Magyar, Kurt-Gyarmat, Tarjan, Jeno, Ker, Keszi. Ei venerau diverse spirite, aveau practici arhaice, precum jertfe de animale, aduse zeităților lor-un rol important îl aveau ceremonialurile șamanice. Ungurii practicau înhumarea în morminte plane
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
IV-lea, se arată că în câmpia Munteniei erau obști țărănești care lucrau pământul și plăteau dijme aristocrației goților. Menander Protector, vorbind despre războiul bizantinilor cu slavii, amintește despre fruntașii militari și de "ighemonii" comandantului slav (voievodului), adică membrii aristocrației tribale. Strategicon-ul împăratului Mauriciu, de pe la anul 600, vorbește despre triburile slave din văile râurilor Munteniei, în mijlocul cărora trăiau și "romanii" de fapt autohtonii romanici. În mijlocul acestei populații autohtone din câmpia munteană trăiau triburi numeroase de slavi, căci "ei au mulți regi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din câmpia munteană trăiau triburi numeroase de slavi, căci "ei au mulți regi", adică conducători (fruntași) ai uniunilor de obști. Din aceste izvoare rezultă, în mod incontestabil, că pătura stăpânitoare a feudalismului românesc s-a închegat din rândurile acestei nobilimi tribale slave, aflate încă în faza "democrației militare". Ei devin treptat ereditari și obțin de la obștile romanice supuse dijmă în produse și clacă (muncă gratuită). Această nobilime tribală, viitoarea clasă feudală stăpânitoare, aparținea aproape exclusiv populației alogene, slave și turanice. Dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
că pătura stăpânitoare a feudalismului românesc s-a închegat din rândurile acestei nobilimi tribale slave, aflate încă în faza "democrației militare". Ei devin treptat ereditari și obțin de la obștile romanice supuse dijmă în produse și clacă (muncă gratuită). Această nobilime tribală, viitoarea clasă feudală stăpânitoare, aparținea aproape exclusiv populației alogene, slave și turanice. Dintre acești alogeni, cei ce au jucat un rol mai important în aservirea vechilor obști ale autohtonilor (românilor) au fost slavii. Aceștia, stabiliți în nordul Dunării, în a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Instalați în Europa răsăriteană, în nordul Mării Negre, în scurt timp, pecenegii s-au întărit considerabil și s-au transformat într-o puternică forță militară. Cu toate acestea, acțiunile lor erau mai curând dispersate, ei nefiind constituiți într-o singură uniune tribală. După o geografie persană din secolul al X-lea, pecenegii erau împărțiți în două grupuri distincte: pecenegii turci (Turkan Bachanaki) și pecenegii chazari (Khazar Bachanaki), ultimii fiind sub dominația chaganului chazar.1 Constantin Porphyrogenetul preciza că pecenegii sunt împărțiți în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
etnice principale: primul, cunoscut sub numele de selgiucizi, se îndreaptă spre sud, iar al doilea se deplasează spre apus, de-a lungul țărmului nord-pontic. Între cele 24 de clanuri ale uzilor sunt menționați și bechanag-ii, ceea ce sugerează că la uniunea tribală a uzilor au fost atașate (subordonate) și cete de pecenegi. Până la mijlocul secolului al XI-lea, ramura apuseană a uzilor luase în posesie teritoriile pecenege din stânga Niprului, iar după stabilirea acestora în sudul Dunării, în aceeași perioadă, uzii nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
intervenția promptă a împăratului Alexe I, prevenit din timp de autohtoni (vlahi), ei s-au refugiat pe malul nordic al fluviului, fiind urmăriți apoi de bizantini; conștienți de slăbiciunea lor, ei evitau ciocnirile. Acești cumani nu făceau parte din uniunea tribală de pe Nipru, ci aparțineau grupului stabilit în Câmpia Dunării, grup ce se manifestase și mai înainte în zonă. Faptul că numărul incursiunilor cumane în sudul Dunării s-a redus se explică și prin grija autorităților bizantine de a proteja granița
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin rolul lor economic cât prin cel militar. Structura societății mongole intrase într-o nouă etapă, spre sfârșitul secolului al XII-lea, când printre triburile de păstori nomazi s-a diferențiat o pătură bogată, o nobilime prosperă, pregnant războinică, aristocrația tribală.11 Punctul de pornire al expansiunii mongole a fost înfăptuirea unității triburilor răspândite între lacul Baikal și deșertul Gobi. Conducătorul genial, cu neobișnuite calități politice și militare, care a personificat acest destin istoric excepțional a fost Temugin (Temuujin) supranumit Gingis-han
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Gobi. Conducătorul genial, cu neobișnuite calități politice și militare, care a personificat acest destin istoric excepțional a fost Temugin (Temuujin) supranumit Gingis-han (Cinghis-haan), fiul lui Yesuhey-baatar. Numele său avea sensul de "oceanic", "necuprins", "universal". Descendent al unei familii aparținând aristocrației tribale mongole, acesta era o căpetenie tenace, o personalitate charismatică, dotată cu însușiri alese de organizator și strateg militar. El era născut în 1155, după istoricii mongoli (preluați de Rașid ad-Din), sau în 1162, după cronicile chineze, la data de 16
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a statuat, pe baza vechilor cutume mongole, codul de legi, cunoscut sub numele de "marea yasă", care conținea reglementări esențiale privind viața familială, economică, socială, religioasă și militară. Acest cod de legi corespundea noului stadiu al societății mongole și aristocrației tribale, cel al statului feudal. Adunarea (Kuriltai-ul) din 1206 marchează constituirea statului feudal mongol (Hamag Mongol Ulus), adică a statului unificat al neamului mongol, act prin care Temugin, ajuns conducător suprem, a luat numele (titlul) de Gingis-han. Constituirea Imperiului mongol nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
altă parte, deoarece acesta este singurul mod în care funcționează Tao. Capitolul 1 Dezvoltarea istorică a artei qi gong în China Arta qi gong își are rădăcinile în timpurile preistorice în China antică, atunci când s-a descoperit că un dans tribal ceremonial cunoscut sub numele de „Marele Dans” (da-wu) avea efecte terapeutice asupra celor care îl practicau în mod frecvent. Această descoperire a fost făcută, probabil, cu aproximativ 10 000 de ani în urmă și marchează nașterea practicii qi gong, cea
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
făcută, probabil, cu aproximativ 10 000 de ani în urmă și marchează nașterea practicii qi gong, cea mai timpurie ramură a Medicinei Tradiționale Chineze (MTC). La momentul respectiv, qi gong și toate formele de medicină erau domeniul exclusiv al șamanilor tribali, al căror rol era acela de a păstra o legătură strânsă cu forțele Cerului (tien) și ale Pământului (di) în beneficiul Umanității (ren). Până în secolul al III-lea î.Hr., qi gong își dobândise deja rolul de practică principală în cele
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
medicina, artele marțiale și meditația. În înțelepciunea taoistă, strămoșul practicilor de sănătate și longevitate cu care arta qi gong a fost asociată atât de mult timp a fost Împăratul Galben (Huang Di), ce a domnit peste o confederație de clanuri tribale din nordul Chinei în jurul anului 2700 î.Hr. Se spune despre Împăratul Galben că practica meditația și exercițiile de respirație și cultiva alchimia internă prin yoga sexuală taoistă, având contacte sexuale frecvente fără ejaculare în cadrul haremului său de 1 200 de
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
toată lumea la vârsta aceea. Cauți o evadare înainte de a fi înhățat de angrenajele vieții de adult, rămâi singur să-ți imaginezi aventurile amoroase ce vor urma. Așteptarea aceea, viața aceea de sihastru devine repede apăsătoare. De unde și colectivismul colcăitor și tribal al adolescenților, încercare febrilă de a juca, înainte de vreme, toate scenariile societății adulte. Rari sunt cei care, la treisprezece sau paisprezece ani, știu să reziste mecanismelor rolurilor impuse celor singuratici, celor contemplativi, cu toată cruzimea și intoleranța copiilor de deunăzi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nenorocirile provocate de regimul aflat la putere. * cauze economice: un individ sau un grup comite un asasinat pe motiv că victima este răspunzătoare pentru condițiile economice precare ale unei țări, grup de indivizi sau individ; * cauze ideologice sau rivalități etnice/tribale: punerea în pericol de către cel vizat a unor principii care sunt de o importanță crucială după părerea grupului terorist implicat. Acestea cuprind o gamă largă de aspecte din domenii diferite (politic, economic, social, religos, etc.). Au ca bază speranța de
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]