217 matches
-
de tragere acoperite pe jumătate, iar comandanții aveau oridine stricte să deschidă focul doar dacă erau atacați. La ora 14, vasele aliate au început să intre în golf prin intrarea sudică, înaintând pe două linii, britanicii urmați de francezi la tribord (spre sud-est, mai aproape de Navarino) și cu rușii la babord în același rând, dar puțin în spatele francezilor. Bateriile de coastă sau corvetele otomane plasate la intrarea nu au încercat să împiedice intrarea aliaților în golf, dar Codrington a primit din partea
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Deși nu era înarmată, nava transporta 60 de tone de muniție pentru Aliați (1.242 lăzi cu proiectile, 1.000 cutii cu cartușe și 10,5 tone fulminat de mercur). Submarinul a lansat o torpilă care a lovit partea de la tribord, în spatele punții. Aceasta a fost urmată de a doua explozie în interiorul navei. În doar 18 minute, "Lusitania" se afla sub apă. Epava se găsește la 295 metri adâncime. Din cei 1.959 de oameni aflați pe navă, 128 erau cetățeni
RMS Lusitania () [Corola-website/Science/325023_a_326352]
-
Albacore" i-au greșit ținta. Sakio Komatsu, pilotul unuia dintre avioanele lansate recent, a observat una din cele două torpile care se apropiau de portavion și s-a aruncat cu avionul asupra torpilei, dar torpila a lovit totuși portavionul la tribord, rupând două rezervoare cu combustibil pentru realimentarea avioanelor. La prima vedere pagubele nu păreau a fi însemnate. Un alt submarin, "USS Cavalla", a fost capabil de a se manevra într-o poziție de atac atacând portavionul "Shōkaku" de 25.675
Bătălia din Marea Filipinelor () [Corola-website/Science/325075_a_326404]
-
vântul suflând dinspre Est-Sud-Est sau Est prin Sud și era foarte slab. Direcția vântului este mai importantă decât de obicei datorită diferenței de opinie dintre aliați dacă să ia marea cu murele la babord, cum au făcut francezii, sau la tribord. Marea majoritate a surselor contemporane relatate de persoane prezente cad de acord asupra direcției vântului ca fiind între Est și Est-Sud-Est. Nu este posibil ca vântul să fi fost dinspre Nord-Est deoarece flota engleză nu ar fi putut lua un
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
să se pună în mișcare și să formeze un fel de linie înainte ca inamicul să între în raza tunurilor. Din nefericire, datorită unor neînțelegeri inexplicabile, francezii înaintau cu vântul la babord iar cele două escadre engleze cu vântul în tribord. Există opinii diferite cu privile la motivele lui D’Estrées de a acționa așa cum a făcut-o și dacă a fost îndreptățit sau nu. Justificarea sa pare a venit din faptul că escadra franceză ar fi trebuit să fie avangarda
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
ar fi trebuit să conducă linia. Un astfel de ordin sugera că francezii urmau să stabilească cursul întregii linii. Cât despre luarea poziției sub vânt, francezii nu ar fi putut să o facă fără să lovească țărmul. Deși cursul cu tribordul în vânt nu era cea mai bună opțiune, alegerea englezilor s-a datorat probabil faptului că valul mareic, asa cum a menționat și Narborough, le-ar fi îndreptat navele cu prova mai mult sau mai puțin spre Nord. Sandwich a
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
inversând astfel ordinea naturală a flotei. Flota neerlandeză s-a apropiat dinspre Nord-Est sau Est-Nord-Est în linie transversală cu navele detașate și navele incendiare înaintea corpului principal. Van Ghent a întors în vânt și s-a apropiat cu vântul în tribord asupra Escadrei Albastre; De Ruyter a făcut același lucru ceva mai târziu în fața Escadrei Roșii; dar Banckert a continuat să înainteze cu vântul în babord formând o linie de chilă și s-a apropiat spre Sud în vânt față de francezi
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
Van Brackel, care avea poziția în divizia cea mai sudică din escadra lui De Ruyter, l-a atacat pe Sandwich în centrul Escadrei Albastre engleze. Totuși acestă situație este ușor explicată prin faptul că neerlandezii s-au apropiat dinspre prova tribordului englezilor, astfel că navele din linia lor avansată au intrat în acțiune înaintea stațiilor lor proiectate. Escadrele sudice ale lui D’Estrées și Banckert au angajat lupta timp de câteva ore cu vântul dinspre babord, neerlandezii în vânt, fără să
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
Ghent a făcut chiar acest lucru; el intenționa să treacă pe la pupa lui "Royal James" și să o abordeze de la babord, dar datorită lipsei vântului nu a reușit să ajungă acolo și a trebuit să treacă încet de-a lungul tribordului la foarte mică distanță. "Dolfijn" 82 a suferit foarte serios în carenă și greement, iar Van Ghent însuși a fost ucis. Până acum fluxul trecuse iar Haddock, care abia fusese rănit la picior, i-a trimis un mesaj lui Sandwich
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
atunci, a fost nevoită să iasă și ea din linie pentru a efectua reparații. Urmă apoi o briză proaspătă dinspre Est-Nord-Est iar escadrele zeelandeză și franceză veniră iar în raza vizuală sub vânt, întorcându-se spre Nord cu vântul în tribord, în timp ce restul celor două flote virau spre Sud-Est la babord. Canonada a continuat pentru încă 2-3 ore după care De Ruyter a dat flotei sale semnalul de a se reforma și a coborât cu vântul spre Sud, în timp ce Banckert s-
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
simpatii iacobite, dar din acest punct de vedere a rămas dezamăgit. Cu briza ușoară de Sud-Vest flotele s-au apropiat încet, Russell dinspre Nord-Est, Tourville cu avantajul vântului, dinspre Sud-Vest, pentru a aduce linia sa de bătaie în contact la tribord cu flota lui Russell. Din cauza calmului abia la ora 11am, 5 ore după ce s-au văzut prima oară, cele două flote erau în raza fiecăreia. Linia franceză era condusă de Escadra Albastră și Albă, 14 nave de linie în 3
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
altă formație de avioane torpiloare, noua Nakajima B5N „Kate" au sosit și au început atacul. Opt dintre aceste avioane au fost fie doborâte, fie nu au reușit să lovească navele, dar cel de-al nouălea a lovit cu o torpila tribordul portavionului Horneț, care a distrus sistemul electric și a provocat o înclinare de 14 de grade a navei. După ce a fost informat că forțele de suprafață japoneze se apropie și că eforturi suplimentare de remorcare sunt zădarnice, viceamiralul William Halsey
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
navei, cu turela ('A') înainte și două turele în pupă ('X' și 'Y' ), acestea din urmă separate de turnul de control al torpilelor situat pe un catarg trepied scurt. Două turele ('P' și 'Q') au fost plasate la babord și tribord. Dreadnought putea trage cu opt tunuri în unghi de 60° înainte în direcția prorei și 50° în direcția pupei. În afara acestor limite de unghi, el putea trage cu șase tunuri dinspre pupă și cu patru dinspre proră. Tunurile puteau fi
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
de șarpe, corpul navei era decorat și vopsit astfel încât să intimideze potențialii inamici. Drakkarele erau corăbii iuți care puteau naviga independent de vânt, având și vâsle, pe lângă velatură. Direcția de navigație era asigurată cu ajutorul unei singure rame mari, amplasată în tribord, la pupă, ce servea drept cârmă. Principala navă militară utilizată în Evul Mediu de către Imperiul Roman de Răsărit era dromonul. Cea mai veche mențiune acestui tip de navă se regăsește într-un document din Ravenna (secolul al V-lea), dar
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
toți membrii comandourilor au fot luați prizonieri. Cinci dintre ei au reușit să ajungă în Spania neutră, de unde s-au reîntors în Anglia. Cele mai multe vedete rapide au fost distruse în timpul intervenției și ardeau pe râu. Prima vedetă din coloana din tribord (dreapta) a fost prima care a fost incendiată. Echipajul său a reușit să o conducă până la vechiul dig. Unele dintre vedetele din tribord au reușit să navigheze până la obiective și să își debarce comandourile. Vedeta din fruntea coloanei din babord
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
Cele mai multe vedete rapide au fost distruse în timpul intervenției și ardeau pe râu. Prima vedetă din coloana din tribord (dreapta) a fost prima care a fost incendiată. Echipajul său a reușit să o conducă până la vechiul dig. Unele dintre vedetele din tribord au reușit să navigheze până la obiective și să își debarce comandourile. Vedeta din fruntea coloanei din babord ML 443 a reușit să se apropie la aproape 10 m de dig și, supusă focului puternic inamic, a luat foc. Echipajul a
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
și până la 11:00, Acton a ordonat navei să reducă viteza pentru a-i permite lui "Bristol" să o ajungă. "Novară" a fost lovită de mai multe ori, si pompele sale principale de alimentare și conducta auxiliara de aburi de la tribord au fost deteriorate, ceea ce a provocat o pierdere de viteză a navei. La 11:05, Acton s-a întors într-o încercare de a separa "Șaida" de "Novară" și "Helgoland". În acest moment, "Sankt Georg" era apropie de locul luptei
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]