233 matches
-
pentru că de dimineață vântul bătea într-acolo, iar pescărușii nu zboară împotriva vântului, decât în perioada migrațiilor. Spre babord, din câte știu, nu există nici un pământ cale de mii de mile. Așadar, singurul loc unde ar putea fi este la tribord. Ce mai putea face un simplu ucenic de navigator, decât să deschidă gură de uimire și să se convingă încă o dată că imensitatea neștiinței lui cu privire la ocean nu se putea compară decât cu imensitatea oceanului însuși? Dacă Miti Matái era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
când ai să regreți că te-ai străduit atâta ca să te îmbarci. Miti Matái știa foarte bine ce spunea, căci două săptămâni mai tarziu alizeele începură să-și piardă din forța, în timp ce puternicul curent subecuatorial îi împingea cu violența dinspre tribord, făcând că nava să devieze atât de tare către vest, încât deseori nici nu era nevoie să vâslească pentru a observa că înaintau cu o viteză considerabilă. Nu trebuie să ne lăsăm înșelați de acest curent, punctă totuși Navigatorul-Căpitan. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
faci altceva decât să-ți alegi prima stea care o s-apară la orizont, s-o recunoști pe harta pe care ți-am desenat-o pe punte și s-o urmezi. Îl conduse într-un alt loc al navei. Aici, la tribord, ți-am indicat care va fi poziția exactă a insulei Bora Bora în funcție de Hartă de Stele pentru următoarele opt luni... Te simți în stare s-o interpretezi? — Bănuiesc că da, răspunse băiatul cu oarecare reținere. —Nu-i destul să bănuiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vâslească. Miti Matái îi făcu un semn lui Tapú Tetuanúi să-i dea o mână de ajutor cârmaciului. Fu un spectacol unic, copleșitor și fascinant. Cand ajunseră la vreo sută de metri de dușmani, Navigatorul-Căpitan strigă din nou: —Toți la tribord! Cârmiți spre tribord!... Catamaranul începu să vireze într-un unghi de patruzeci și cinci de grade. Pierdea viteza văzând cu ochii, insă impulsul inițial îi permise să alunece că o pala de vânt prin fața furioșilor Te-Onó, care nu-și puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îi făcu un semn lui Tapú Tetuanúi să-i dea o mână de ajutor cârmaciului. Fu un spectacol unic, copleșitor și fascinant. Cand ajunseră la vreo sută de metri de dușmani, Navigatorul-Căpitan strigă din nou: —Toți la tribord! Cârmiți spre tribord!... Catamaranul începu să vireze într-un unghi de patruzeci și cinci de grade. Pierdea viteza văzând cu ochii, insă impulsul inițial îi permise să alunece că o pala de vânt prin fața furioșilor Te-Onó, care nu-și puteau crede ochilor. Cand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în fața lor, în mijlocul lagunei? De ce îl abandonaseră într-un mod atât de nedrept zeii strămoșilor lui? Marara se apropia tot mai mult. Cea de a doua navă, care era într-o stare mai proastă decât cealaltă, se înclină periculos înspre tribord. Câțiva dintre oameni se aruncară în apă și înotau înspre cea care încă mai plutea. Vreo cinci rechini se învârteau în jurul lor, dar nu se arătau agresivi. Apă continuă să urce. Cei de pe prima navă le strigau celor care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
respiră alături de tine. El tace și Încearcă să-mi recompună forma În Întuneric. Tinerii adunați afară, În spatele blocului, lîngă pubelele Încărcate cu resturi menajere, scot urlete orgiastice. Dionisos trece cu alaiul lui de bacante și se aprinde lumina. Babord și tribord. Teză și antiteză. Cenușă și diamante. Mai de mult Îmi plăcea Boris Vian, acum Îmi place Valentin Rasputin. CÎnd mă gîndesc la viitor e ca și cum mi-aș contempla scheletul. El Îmi ascultă elucubrațiile. Stă turcește În fotoliu, Își ia bețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dacă accepți situația pur și simplu. — E mai ușor dacă accepți situația pur și simplu, mersi fain. Deci, în orice caz, apăs doar mânerul ăla și virez la stânga sau la dreapta? — Da, numai că se zice la babord și la tribord. — Stânga, dreapta, babord, tribord. Bine, am reținut. — Scout, zise Fidorous, asta e-o treabă serioasă. Nu te ambala, zise ea și-mi aruncă o privire rece și goală. Știu că este. Am încheiat turul navei și-am ajuns la laptopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și simplu. — E mai ușor dacă accepți situația pur și simplu, mersi fain. Deci, în orice caz, apăs doar mânerul ăla și virez la stânga sau la dreapta? — Da, numai că se zice la babord și la tribord. — Stânga, dreapta, babord, tribord. Bine, am reținut. — Scout, zise Fidorous, asta e-o treabă serioasă. Nu te ambala, zise ea și-mi aruncă o privire rece și goală. Știu că este. Am încheiat turul navei și-am ajuns la laptopul lui Nimeni. Asemenea butoaielor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
într-o ploaie de apă marină și toate trei o luară la goană, șuierând și împroșcând stropi, în largul oceanului întins. Orpheus se clătină încet înainte și-napoi, după care se își continuă drumul puțin prea repede, înclinându-se la tribord. Am coborât scările alergând și-am dat ocol cabinei. Fidorous și Scout erau deja la balustrade. Scout clătină din cap. — Iar se scufundă. — Nu poate s-o facă, nu? i-am spus doctorului. Nu cu trei butoaie legate de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe altul în brațe, iar Fidorous ținând ridicată în aer barca de plastic. Am râs așa cum râd oamenii în pragul unor vremuri întunecate și periculoase, cu hohote ca niște mici scântei luminoase în bezna nopții. Orpheus se înclina puternic acum, tribordul fiind cu câțiva metri mai aproape de apă decât babordul, iar catargul era înclinat la cinci grade. Faptul că vinciul era prins la tribord înrăutățea și mai mult lucrurile și când am coborât cușca peste bord se mai adăugară, poate, cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și periculoase, cu hohote ca niște mici scântei luminoase în bezna nopții. Orpheus se înclina puternic acum, tribordul fiind cu câțiva metri mai aproape de apă decât babordul, iar catargul era înclinat la cinci grade. Faptul că vinciul era prins la tribord înrăutățea și mai mult lucrurile și când am coborât cușca peste bord se mai adăugară, poate, cinci grade la înclinația catargului. Scout purta costum de scafandru, tub de oxigen și masca ridicată în vârful capului. Mai purta și două tricouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
într-un salut reținut. Scout îmi răspunse la fel, dispărând jos în albastru. Următoarele cincisprezece minute nu fură decât o așteptare încremenită și încordată. Bulele de aer scoase de Scout spărgându-se la suprafață, Fidorous plimbându-se de la babord la tribord, de la pupa la prora, privind apa, Ian învârtindu-se încolo și-ncoace pe punte și vrând să stea cât mai aproape de mine posibil, din când în când câte un scârțâit al lemnului punții, catargul cronometrându-ne în sens invers timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
printre lucrurile alunecate lângă balustradă și luate de apă. Ștergându-mi lacrimile de la ochi cu antebrațul, m-am cățărat și am sprijinit laptopul de peretele dinspre babord al cabinei, partea cea mai îndepărtată de apă. Cum Orpheus se înclina la tribord, babordul și puntea formau un soi de V răsturnat, un spațiu temporar de depozitare. Miau. — Știu, am spus, îndreptându-mă spre el. Și mie la fel. L-am ridicat și l-am strâns în brațe, coborând nasul și inspirându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
plumb, Bacovia blond, guri care se mișcă permanent probabil din pricina replicilor, mai bine nu s-ar fi mișcat, mai bine-ar fi jucat chiar Di Caprio Înconjurat de-un buchet de panseluțe pe care să-l arunce-n apă, de la tribord, Înainte s-o arunce pe ea și să salveze vaporu’ pentru a dormi și noi liniștiți după zece seara În loc să tot vedem lichenii de pe Titanic Într-o scufundare serial de zece ani În apele reci ale lui Discovery, ca să Înțelegem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai dat cu peria pe lateral. Am descărcat armele și le-am băgat dedesubt, Însă am păstrat pistolul l-am lăsat la centură. Jos era un aer cît se poate de proaspăt, nu mirosea. Un pic de apă intrase pe la tribord și udase unu’ din paturi, dar asta era tot. Așa c-am Închis toate hublourile. Nu exista vameș În lumea asta care să poată simți miros de chinez acolo. Am văzut actele În plasa pe care o atîrnasem sub licența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
navele permise și navele de patrulă ale guvernului se face prin codurile internaționale de semnal, după cum urmează: Cod internațional de semnal - Semnificație: L............... Opriți imediat SQ3......... ...... Opriți sau încetiniți, doresc să urc la bordul navei dumneavoastră QN............. Poziționați nava la tribordul navei noastre QN1............ Poziționați nava la babordul navei noastre TD2............. Sunteți o navă de pescuit? C............... Da N............... Nu QR............. Nu ne putem poziționa de-a lungul navei dumneavoastră QP............. Ne vom poziționa de-a lungul navei dumneavoastră Capitolul IX
22006A0606_02-ro () [Corola-website/Law/294534_a_295863]
-
substanță, însă de o savuroasă încetineală moldavă. JEAN BART Jean Bart, cu numele adevărat Eugeniu P. Botez (1874-1933), divulgă în Jurnalul de bord, cu o grațioasă erudiție ce amintește Nautica lui Baldi, terminologia marinărească (siflii, navă, cabestan, manele, provă, babord, tribord, pupă, gabie, arboradă, sarturi, zburători, vergi etc.). Nuvelele, mai curând niște amintiri sentimentale, arată pretutindeni simpatie pentru sălbăticiuni (oameni și animale). Ca o culme de rezistență la civilizație e citabil cazul lipovenilor din Deltă care emigrează în Siberia de răul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cresc din ramuri și tot astfel, din subiectele bune, cresc capitolele. Cavaletul despre care am pomenit mai adineaori merită o mențiune specială. Este un băț crestat, de o formă aparte, lung de vreo două picioare, înfipt perpendicular în copastia de la tribord, aproape de prova, cu scopul de a sluji drept suport capătului de lemn al harponului, celălalt capăt ieșind ca o sabie tăioasă deasupra provei. în felul acesta, arma e la îndemîna harponistului, care o smulge la fel de ușor din suportul ei, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
exclamă Ahab, îndreptîndu-și spinarea, în vreme ce norii de furtună i se risipeau de pe frunte. Strigătul ăsta vesel, auzit într-o asemenea liniște mormîntală, l-ar putea converti pe un om mai bun decît mine... încotro? Ă La trei puncte de la prova tribord, domnule căpitan, vine spre noi purtată de briză. Ă Din ce în ce mai bine, omule! Aș vrea ca Sfîntul Pavel în persoană să vină și să-mi aducă briza lui, în aerul meu înăbușitor! O, Natură! O, suflet omenesc! sînteți deopotrivă prinse în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la gîndul că avea de-a face cu un leviatan atît de vulgar. Ă Ce vrea să facă? îngînă Flask, înfășurînd o bucată de saulă la prova ambarcațiunii. Păi, n-ai auzit niciodată că o corabie căreia îi atîrnă la tribord un cap de cașalot și la babord un cap de balenă normală, nu se mai poate scufunda? Ă De ce nu? întrebă Stubb. Ă Nu știu, dar așa zicea strigoiul ăla de Fedallah și mi se pare că se cam pricepe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cai speriați care se rostogolește pe valuri, gata-gata să fie înghițit de ele, balena aceea bătrînă își înălța trupul masiv și se răsucea din cînd în cînd pe-o rînă, dezvăluind astfel cauza mersului ei pieziș . în locul aripei înotătoare de la tribord, avea un ciot nefiresc. Era greu de spus dacă-și pierduse în luptă acea aripă sau dacă se născuse fără ea. Ă Așteaptă nițel, moșule și-o să-ți dau o eșarfă pentru brațul ăla rănit! strigă nemilosul Flask, arătînd spre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înconjurătoare fiind considerată de vînători ca o zonă deosebit de prielnică expedițiilor - pe măsură ce se apropie de Capul Iavei, străjile din vîrful catargelor noastre erau chemate să fie cu ochii în patru. Dar, deși falezele verzi, străjuite de palmieri, se zăreau la tribord, iar nările noastre adulmecau cu plăcere mirosul proaspăt al scorțișoarei, nu era semnalat nici măcar un singur jet. Aproape renunțînd la ideea de a întîlni vreun vînat pe acele meleaguri, corabia ajunsese în strîmtoare, cînd de sus se auzi deodată cunoscutul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de trandafir, da? exclamă el ducîndu-și mîna la nas. E foarte frumos, n-am ce zice! Tii, dar cum mai pute! Pentru a putea comunica direct cu oamenii de pe punte, Stubb trebui să ocolească etrava corabiei și să meargă la tribord, dar acolo se pomeni față în față cu balena moartă. Ă Hei, Bouton de Rose! strigă el, cu mîna la nas, vorbind peste hoitul acela. E careva dintre voi în stare să vorbească englezește? Ă Da, îi răspunse de la prova
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în cîmpul nostru vizual, am zărit-o abătîndu-se mereu spre cîte un punct întunecat, fie el cît de mic, răsărit pe fața apei. Vergile i se legănau încolo și încoace și făcea volta-n vînt, cînd la babord, cînd la tribord, luînd în piept talazurile sau lăsîndu-se dusă de ele; tot timpul, catargele și vergile ei erau înțesate de oameni, aidoma a trei cireși falnici, în care s-ar fi cocoțat o puzderie de copii la vremea culesului. Se vedea însă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]