314 matches
-
și de interes major pentru lumea creștină a epocii sale și pentru posteritate, au cunoscut o amplă circulație în diversele compartimente ale vieții bisericești din Țările Române: scrieri patristice necesare și pline de eficiență pentru apărarea dreptei credințe în controversele trinitare și hristologice, scrieri de edificare sufletească, mai ales în mediile monahale, canoanele Bisericii universale și lucrările de cronologie creștină. Universalismul spiritualității daco-romane s-a manifestat prin scrieri ca cele elaborate de Dionisie Exiguul, dar și prin contactele dintre romanitatea răsăriteană
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a religiilor (religionsgeschichtliche Schule) a postulat o origine timpurie, precreștină a gnosticismului. Astăzi s-a renunțat pe scară largă la această idee. Într-adevăr, sîntem martorii unui model de interacțiune complexă Între gnosticism și creștinismul timpuriu. Revelatoare, dezbaterile cristologice și trinitare ale creștinismului timpuriu sînt de o importanță crucială pentru Înțelegerea gnosticismului. Arătînd că aceste controverse sînt un exemplu tipic de obiect ideal care există În propria lui dimensiune sincronică și logică, vom furniza totodată una dintre cheile necesare Înțelegerii gnosticismului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de autori incontestabili și evoluează de-a lungul unor direcții logice previzibile. Și totuși, ceea ce cunoaștem este doar o lungă serie de controverse. Prin urmare, singura procedură legitimă de urmat va fi să trasăm mai Întîi cronologia controverselor cristologice și trinitare și apoi să examinăm posibilitatea de a redispune datele care rezultă potrivit unei logici sistemice. Nu degeaba declara Sfîntul Ieronim: „Cuvîntul hypostasis este otrava credinței” (Epistola XV ad Damasum). Vagul Înțeles de natură, substanță sau persoană al acestui cuvînt nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu este o succesiune de evenimente anarhice, de evenimente lipsite de legătură În timp, ci un sistem alcătuit din permutări binare care, asemenea lingurii din supă, traversează timpul Într-o succesiune imprevizibilă de secvențe. Dacă aceeași regulă se aplică controverselor trinitare, problema noastră este practic demonstrată: „obiectele ideale” există În spațiul lor logic, iar morfodinamica lor constituie modul corect de abordare pentru o Înțelegere cuprinzătoare a istoriei 56. Controversele trinitare privesc relația dintre trei ipostaze ale divinității: Dumnezeu-Tatăl, Fiul și Sfîntul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o succesiune imprevizibilă de secvențe. Dacă aceeași regulă se aplică controverselor trinitare, problema noastră este practic demonstrată: „obiectele ideale” există În spațiul lor logic, iar morfodinamica lor constituie modul corect de abordare pentru o Înțelegere cuprinzătoare a istoriei 56. Controversele trinitare privesc relația dintre trei ipostaze ale divinității: Dumnezeu-Tatăl, Fiul și Sfîntul Duh. Cel din urmă este chiar mai elusiv decît Logosul, fiind identificat uneori, În iudeo-creștinismul timpuriu, cu Cristos Însuși, alteori cu un Înger, iar uneori chiar cu o ipostază
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Teologia antiohiană, căreia i s-a atribuit o tendință adopționistă constantă, a cărei Însemnătate ar consta În evitarea oricărui amestec dintre Logosul divin și om În persoana lui Cristos, se afla poate mai aproape de distincțiile origeniste asupra acestui punct. Doctrina trinitară a lui Pavel din Samosata nu este cunoscută exact. S-ar putea să fi fost o formă subtilă de unitarianism, care atrăgea după sine acceptarea formală a formulei trinitariene. S-ar putea ca el să fi propăvăduit privitor la Cuvînt
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
său mai mic Grigorie de Nyssa - a repus În drepturi cuvîntul homoousios În lumina explicațiilor date de Grigorie din Nazianz, decretînd că cele trei componente ale Treimii sînt o singură ousia și trei hypostaseis. Discuția purtată de Augustin asupra formulei trinitare („o singură esență, trei persoane”) conține doar un singur element fundamental nou, Încorporat ulterior În crezul pseudo-atanasian adoptat În Occident: că Duhul Sfînt purcede de la Tată și de la Fiu66. La prima vedere, sistemul controverselor trinitare e simplu și pare a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
purtată de Augustin asupra formulei trinitare („o singură esență, trei persoane”) conține doar un singur element fundamental nou, Încorporat ulterior În crezul pseudo-atanasian adoptat În Occident: că Duhul Sfînt purcede de la Tată și de la Fiu66. La prima vedere, sistemul controverselor trinitare e simplu și pare a fi organizat În baza a trei dihotomii principale: o „persoană” În Mintea lui Dumnezeu versus mai multe „persoane”, egal versus subordonat și distinct versus indistinct. Fiecare element al acestor dihotomii poate funcționa virtual ca piesă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de construcție În orice combinație (o situație diferită În raport cu dihotomiile ierarhice din sistemul cristologic). Este, În acest fel, posibil să avem o teologie care este monarhiană, subordinaționistă și nu distinge Între Tată și Fiu (modalism, variantă a patripassianismului); o teologie trinitară, care este subordinaționistă Însă face distincția Între Tată și Fiu (Origen, Arie), o teologie trinitară subordinaționistă și care nu face această distincție (Pavel din Samosata?); și o teologie trinitară care nu este subordinaționistă și distinge Între Tată și Fiu („ortodoxie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În acest fel, posibil să avem o teologie care este monarhiană, subordinaționistă și nu distinge Între Tată și Fiu (modalism, variantă a patripassianismului); o teologie trinitară, care este subordinaționistă Însă face distincția Între Tată și Fiu (Origen, Arie), o teologie trinitară subordinaționistă și care nu face această distincție (Pavel din Samosata?); și o teologie trinitară care nu este subordinaționistă și distinge Între Tată și Fiu („ortodoxie”). Același sistem mai poate fi descris și conform distincțiilor terminologice ale Părinților Înșiși (hypostasis versus
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
distinge Între Tată și Fiu (modalism, variantă a patripassianismului); o teologie trinitară, care este subordinaționistă Însă face distincția Între Tată și Fiu (Origen, Arie), o teologie trinitară subordinaționistă și care nu face această distincție (Pavel din Samosata?); și o teologie trinitară care nu este subordinaționistă și distinge Între Tată și Fiu („ortodoxie”). Același sistem mai poate fi descris și conform distincțiilor terminologice ale Părinților Înșiși (hypostasis versus ousia versus prosopon). Însă confuzia Între acești termeni ne descurajează de la o asemenea Întreprindere
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sistem mai poate fi descris și conform distincțiilor terminologice ale Părinților Înșiși (hypostasis versus ousia versus prosopon). Însă confuzia Între acești termeni ne descurajează de la o asemenea Întreprindere. La Încheierea acestei scurte analize, pare cu putință să afirmăm că teologia trinitară este În mod sigur un „sistem”, adică un obiect ideal care există În propriul său spațiu logic. Cu toate că atît dezbaterile cristologice cît și cele trinitare formează sisteme de acest fel bazate pe dihotomii, cele două sisteme sînt diferite, În măsura În care unul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cunoaștem manifestarea lumii izvorând din unitatea primordială, ca și cum ar fi vorba de un vis; în timp ce tradiția Vedelor a fost moștenită prin semne, odată ce esența lucrurilor a fost cunoscută". Emisia vibrației originare a numelor și formelor existenței este posibilă pe filiera trinitară: akasa (eterul-spațiu), Sabda (sunetul) și Sphota (fenomenul nepieritor al verbului creator de lume în sens ontologic și cosmologic). Sphota este deci revelația Logosului, dar și structură a spiritului (purușa-brahman), compunând cuvinte-fraze ce degajă semnificatul semnificant sau întelesul întelesurilor. Prin Sabda
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
103 I. Politeismul / 103 a)De la animism la politeism / 103 b)Cele două faze ale politeismului / 108 1.Prevalenta semnificației agrare / 108 2.Prevalența semnificației etice / 115 II.Monoteismul / 126 3.EPOCA POST-MITICĂ /137 A)Sistematizarea dogmatică / 137 Mitul divinității trinitare / 143 B)Religie și Filosofie / 153 C)Religie și Știință / 162 PARTEA A DOUA DUMNEZEU ȘI OMUL A) SIMBOLIZAREA METAFIZICĂ / 177 1. ANALIZA SIMBOLULUI "DUMNEZEULUI UNIC" / 179 l)Unicitatea / 179 2)Dumnezeu ca Providență și Dumnezeu ca Spirit pur / 181
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
scop este să facem ca teza lucrării de față, adică existența preștiinței psihologice a limbajului simbolic al miturilor, demonstrată prin analiza evoluției simbolului divinității, să fie convingătoare. Analiza simbolului divinității ar rămîne incompletă fără descifrarea celui mai evoluat simbolism: divinitatea trinitară a Noului Testament. Ne va fi imposibil oricît de regetabil ar putea fi acest lucru să procedăm la descifrare fără să amplificăm polemica cu credințele instituite. Cu toate acestea, chiar și descifrarea simbolului "trinității divinie" și confruntarea ei cu dogmatizarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a întregii naturi evolutiv manifestă, ci și manifesta intenționaliate mctivantă a speciei gînditoare, coborînd astfel evoluția la nivelul unui joc al hazardului și facînd din om un automat. Aceste constatări preliminarii sînt indispensabile, deoarece necesitatea de a analiza simbolul divinității trinitare va permite o amplificare decisivă a studierii simbolului "divinității", fondat pînă acum în mod necesar pe studierea originilor lui istorice. Toate evoluțiile anterioare aveau drept scop deșteptarea sentimentului importanței simbolisticii pentru istoria culturilor, în realitate însă, explozia supra-conștientă și preștiințifică
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a întregii simbolizări mitice si răspunsul la toate problemele existenței, condensat în simbolismul "încarnării spiritului". Interpretarea sa dogmatică constituie rodul central al sistemului teologic. Deznodămîntul este imposibil fără amplificarea polemicii, penibilă în sine, dar salutară în privința căutării adevărului. Mitul Divinității trinitare Simbolul treimii constituie tema prologului evangheliei după Ioan. Înțeles potrivit veritabilei lui deschideri simbolice, acest prolog include în el toate aspectele mitului creștin. Descifrarea va facilita toate fazele ulterioare ale analizei simbolului "Dumnezeului unic". Simbolul este alcătuit din trei persoane
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
unor afirmații, ci despre controlarea lor pas tu pas, printr-o confruntare permanentă cu pasajele din textul biblic, care sînt la rîndul lor de neînțeles, dacă nu facem referiri la sensul ascuns al mitului central al treimii divine. Sensul mitului trinitar este condensat într-un mod mai special în simbolul "încarnării", care nu a fost încă întîlnit pînă acum. Trebuie deci să semnalăm că termenul de "încarnare a spiritului" utilizat pe parcursul descifrării nu va însemna nimic altceva decît organizarea manifestă a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
fi decît destinul esențial al fiecărui om și, la modul și mai general, destinul speciei gînditoare, a cărei unică SALVARE NU AR PUTEA FI DECÎT GÎNDIREA VERIDICĂ ASUPRA VIEȚII: ÎNȚELEGEREA "ADEVĂRULUI ETERN"30 Conform celor demonstrate mai sus, mitul divinității trinitare prefigurează calea directoare a evoluțiilor viitoare, depășind nivelul atins actualmente de specia gînditoare. Sanctificatul reprezintă în sine după cum se spune apariția purificată a tatălui său. Dar această revenire simbolică a apariției nu este ca să eliminăm orice sentimentalism decît o speranță
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
apariția nu va fi vreodată perfectă. Absolutul nu există în temporal, acesta constituind însuși principiul relativității. Idealul lui director este perfecționare: evoluția permanentă. Cea de a treia persoana a treimii este speranța. Speranța simbolizată de cea de a treia persoană trinitară semnifică posibilitatea renașterii elanului animant în timpul vieții trupului. Dar renașterea cui și la ce? IISUS MOARE TRUPEȘTE CA SĂ NU MOARĂ SUFLETEȘTE: El rezistă "puterilor lumii" chiar și în moarte, rezistă de dragul vieții adevărului unic și nu dintr-un fanatism oarecare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
desemnează astfel ca fiind fiul lui: Este fiul meu iubit". Dacă Iisus ar fi cea de a doua persoană cum pretinde dogmatica -, Cuvîntul ar deveni fiul lui Iisus. Iisus nu este nici a doua, nici a treia persoană a imaginii trinitare. El este "fiul preferat al Spiritului", deoarece, ca OM ÎNTRE OAMENI, SE SANCTIFICĂ PRN EFORTUL PROPRIULUI SĂU ELAN, fără care împlinirea nu ar avea nici o valoare exemplară. Dogmatica nu acordă importanță vieții lui Iisus, exemplu inegalabil, cu valoare călăuzitoare atît
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
se poate prăbuși, poate sucomba tentațiilor subconștiente, "să moară sufletește", dar, prin forța elanului său supraconștient, el poate renaște din această "moarte", se poate ridica, se poate redresa, poate învia din moartea sufletului în timpul vieții. Cea de a treia persoană trinitară nu este Iisus, care nu este nici cea de a doua persoană. Iisus este un muritor: împlinirea lui este nemuritoare, împlinirea aceasta nu este moartea pe cruce, ci întreaga viață a omului unic, singurul care, prin forța elanului său, a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
realizată de acest elan va ieși din mormîntul înțelegerii greșite sistematizate. Această operă exemplară pe vecie este personificată simbolic prin două denumiri: mesajul de bucurie personificat simbolic și numit "Cristos" și importanța mesajului pentru viitorul omenirii: Paraclitul (Sfîntul Duh). Divinitatea trinitară reprezintă fazele principale ale apariției în curs de evoluție: trecutul, prezentul și viitorul. 1.Originea, Dumnezeu creatorul, simbol al misterului. 2.Apariția manifestă a misterului: Cuvîntul, Vorba pronunțată, Spiritul lui Dumnezeu-Tatăl: evoluția permanentă, încarnarea treptată a spiritului, care a dus
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să moară trupește decît să trădeze cuvîntul și să "moară sufletește și spiritual". Decizia aceasta a devenit motivantă tot restul vieții lor. Pentru a pregăti concluzia, este indispensabil să menționăm că există două semnificații ale simbolismului "filiației": filiația din cadrul divinității trinitare (așa cum am specificat puțin mai sus) și filiația mult mai frecvent întîlnită în texte care subliniază diferența dintre toți oamenii, fiul lui Dumnezeu și omul Iisus simbolic divinizat care devine prin aceasta, în comparație cu ceilalți oameni "fiul unic al lui Dumnezeu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
care îl întreabă: "Ești fiul lui Dumnezeu?", Iisus îi răspunde: "Tu ai spus-o". (Cum de tu, mare preot, nu știi că noi sîntem cu toții copiii creatorului și că trebuie să fim fii demni de tatăl nostru"? Confuzia dintre filiația trinitară (care se referă la succesiunea funcțiilor evolutive personificate simbolic) și cea metaforică (referitoare ta caracterul real al omului) este una dintre cauzele principale ale lipsei de claritate a teologiilor. Sensul simbolului "divinității trinitare", supranatural la prima vedere, implică fenomenul natural
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]