313 matches
-
trăiască mai deplin cuvântul lui Dumnezeu într-o perioadă specifică a istoriei. Ele devin un ajutor particular oferit în anumite contexte, anumitor oameni, pentru ca aceștia, sau cei din jurul lor, să trăiască credința cât mai autentic și eficient. Există o dimensiune trinitară a comunicării lui Dumnezeu, prin care se afirmă că fiecare Persoană Divină posedă tot binele, tot adevărul și tot frumosul, în modalitatea comuniunii și a comunicării. Crearea și mântuirea nu sunt altceva decât comunicarea Sfintei Treimi către umanitate, care are
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
omului spre comuniunea cu Dumnezeu. Prin intermediul lui Cristos, care este „inima existenței divine”, Dumnezeu Tatăl se implică într-un dialog cu oamenii (cf. In 14,10-12), comunicând iubirea ce există în viața intimă a Trinității. Dumnezeu descoperă omului imaginea sa trinitară, astfel: Tatăl care creează, Fiul care mântuiește și Duhul Sfânt care se dăruiește. În fața acestui triplu dialog, omul are posibilitatea de a răspunde de trei ori „cred”, sau de a răspunde tot atât de des „nu cred”. Dialogul dintre Dumnezeu și om
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
3.2 Sacramentele Sacramentul este o celebrare, un moment solemn, un dialog, o întâlnire între om și Dumnezeu și un eveniment de har. Prin celebrarea sa, omul primește revărsarea harului divin care îl face să participe din plin la viața Trinitară a lui Dumnezeu. Întâlnirea omului cu Dumnezeu în celebrarea sacramentului are loc în mod real, pentru că, printr-un astfel de moment, Cristos, atât Om cât și Dumnezeu, „își prelungește în plan terestru umanitatea sa glorificată” și, astfel, își „prelungește” misterul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
exigențelor elaborate de Conciliul Vatican II. Prin faptul că stabilește mai multe forme de celebrare a sacramentului reconcilierii, acest document demonstrează că sacramentul nu este o chestiune privată, individuală, ci că se inserează într-un context comunitar, eclezial, escatologic și trinitar. Cele trei forme propuse vor să se raporteze la om în totalitatea sa, individuală și relațională, astfel: a) Prima formă, cea de mărturisire și dezlegare individuală, având rădăcinile în nevoia profund umană de a manifesta renunțarea la păcate într-un
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ale celebrării reconcilierii, deja stabilite la Conciliul din Trento: căința, mărturisirea, pocăința și dezlegarea. Alături de aceste sublinieri pastorale inițiale, atenția actuală a Bisericii asupra sacramentului reconcilierii vrea să accentueze mai mult aprofundarea trăsăturilor sale interne, prin recunoașterea dimensiunilor acestuia: pascală, trinitară, eclezială, liturgică și personală. Ele sunt rodul reflecțiilor istorice și contemporane, inspirând posibilitatea prin care credinciosul se poate bucura mai mult de roadele celebrării reconcilierii sacramentale. 3.1.1 Dimensiunea pascală Această dimensiune se construiește pe premisa că fiecare sacrament
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
prin faptul că prevestește victoria finală a lui Cristos realizată la sfârșitul lumii. Acest sacrament se înscrie într-o perspectivă escatologică, a judecății de pe urmă, fiind o paradigmă a ceea ce Dumnezeu va face la sfârșitul lumii. 3.1.2 Dimensiunea Trinitară Dimensiunea Trinitară rezidă în dimensiunea Pascală a sacramentului, pentru că Paștele este un eveniment la care participă întreaga Sf. Treime. Înseamnă că celebrarea reconcilierii, ca rod al evenimentului Pascal, implică o participare a Sfintei Treimi. Sacramentul reconcilierii realizează un moment de
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
că prevestește victoria finală a lui Cristos realizată la sfârșitul lumii. Acest sacrament se înscrie într-o perspectivă escatologică, a judecății de pe urmă, fiind o paradigmă a ceea ce Dumnezeu va face la sfârșitul lumii. 3.1.2 Dimensiunea Trinitară Dimensiunea Trinitară rezidă în dimensiunea Pascală a sacramentului, pentru că Paștele este un eveniment la care participă întreaga Sf. Treime. Înseamnă că celebrarea reconcilierii, ca rod al evenimentului Pascal, implică o participare a Sfintei Treimi. Sacramentul reconcilierii realizează un moment de comuniune între
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
se confirmă nu doar credința penitentului singular, ci și a întregii Biserici. Reconcilierea se produce prin cuvântul mărturisirii penitentului, prin cuvântul dezlegării preotului și prin rugăciunea Bisericii pentru reconcilierea și convertirea păcătoșilor. 3.1.5 Dimensiunea personală Alături de aspectul eclezial, trinitar sau liturgic, penitentul trăiește în cadrul celebrării sacramentului reconcilierii și o dimensiune intimă, personală, pentru că reconcilierea este o acțiune personală. El se găsește, până la urmă, în mod personal cu momentele sale proprii în celebrarea acestui sacrament. Pentru eficacitatea acestui sacrament, trăirile
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
viața aceluiași penitent. Ele subliniază atât efectul primar al reconcilierii sacramentale, cât și efectul secundar al acesteia, efect ce se naște din dispoziția și implicarea penitentului și a confesorului în cadrul celebrării sacramentale. Așa cum propun unii autori, există: a) o dimensiune trinitară a misticii sacramentale. Ea constă în faptul că, primind iertarea, penitentul se reinserează într-un raport de comuniune intimă cu Sfânta Treime. Dacă păcatul a fost opțiunea omului de a se îndepărta de această legătură strânsă, iertarea este darul care
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Cristos, la care se adaugă meritele întregului Trup Mistic al lui Isus Cristos, adică Biserica, și mijlocirea rugăciunilor și a penitențelor tuturor sfinților. Prin iertare, distanța dintre penitent și Dumnezeu s-a modificat, penitentul fiind acum în comuniune cu viața Trinitară, pentru că a primit un flux de iubire veșnică, divină, care îl face să iubească din nou, nu doar mai liber, ci și necondiționat. Suntem convinși că apropierea dintre Dumnezeu și om în celebrarea sacramentală nu este doar o consecință a
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
specială de existență, caracterizată de claritate și de seriozitate spirituală, în care penitentul iertat se regăsește . Prin experiența autocomunicării lui Dumnezeu, el nu se așază într-o relație simplă cu „un dumnezeu” oarecare, ci într-o comuniune particulară cu Dumnezeul Trinitar, în intimitatea căruia cele Trei Persoane Sfinte se află din veșnicie într-o relație profundă de comuniune. Întreaga celebrare sacramentală se înscrie într-un proces dialogic, în care cuvintele au rolul lor important. Reconcilierea devine un „verbum visibile”, adică un
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
acesta, deși nebiblic, a fost socotit de către Sinodul I Ecumenic ca fiind cel mai potrivit pentru a exprima învățătura dogmatică a Bisericii despre deoființimea și egalitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl.Formularea oficială și proclamarea solemnă a acestei părți din dogma trinitară, în care oJmoouvsio" a jucat un rol important, s-au făcut cu ocazia combaterii și condamnării ereziei ariene, de unde opor tunitatea prezentării pe scurt a arianismului, din care rezultă importante deslușiri în problema oJmoouvsio" la Sfântul Atanasie cel Mare. Arianismul
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Cuvântul întrupat și față de lucrarea Lui mântuitoare, iubirecare i-a fost în permanență călăuzitoare<footnote Athanasius, Die Menschwerdung Gottes, Ausgewhlt und übertnagen von L.A. Winterswyl, Leipzig, 1937, prefața, p. 27. footnote>.Astfel, în bună parte, teologia Sfântului Atanasie - îndeosebi la-tura trinitară - și în special sensul pe care îl are cuvântul oJmoouvsio"la el și utilizarea lui în polemica teologică se explică prin lupta de oviață întreagă pe care Sfântul Atanasie o duce împotriva ereziei ariene, care, în diferite forme, a tulburat
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
același timp, este de notat că nu termenul în sine prezenta pentru Sfântul Atanasie cea mai mare importanță, ci dogmaa cărei expresie este termenul acesta. Astfel că în lucrările în careSfântul Atanasie apără față de atacurile ariene și semiariene purita-tea dogmei trinitare, termenul oJmoouvsio" este folosit foarte puțin.În primele trei cuvântări contra arienilor, oJmoouvsio" nu apare decâto singură dată<footnote Contra arienilor, I, 9 PG, XXVI, col. 29 A. footnote>. Pentru expunerea și apărarea dogmei, SfântulAtanasie crede că e suficient să
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
I, 9 PG, XXVI, col. 29 A. footnote>. Pentru expunerea și apărarea dogmei, SfântulAtanasie crede că e suficient să utilizeze în locul lui oJmoouvsio", darcu sensul lui, pe oJmoia" oujsiva", ușmoio" ușmoio" kat oujsivan, oșmoio" kataV pavnta. Dar, în genere, termenii trinitari ai Sfântul Atanasie seleagă fie ca formă, fie ca înțeles, de formulele Simbolului - fără căutare de termeni noi - și pe ei îi opune termenilor echivoci ai arienilor, ajgevnnhto" și gennhtov", cu care se fac mai mult speculații filosofice,arătând mai
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
să fim botezați nu în numele lui ajgevnnhto" și al lui gennhtov", nu în numele Creatorului și al creaturii, ci în nu-mele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt”<footnote Despre hotărârile Sinodului niceean, 31, PG, XXV, col. 473 C. footnote>.Teologia trinitară atanasiană se completează cu învățătura de-spre omousia Duhului Sfânt cu Tatăl și cu Fiul. Ea este expusă în deosebi în epistolele către Serapion. Duhul Sfânt face parte din SfântaTreime, nu este creatură, este Dumnezeu adevărat, are aceeași fire dumnezeiască
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
aceeași mărire<footnote Cuvânt despre Întrupare, 57 PG, XXV, col. 197 A. footnote>.Odată cu reconfirmarea lui de către Sinodul al II-lea Ecumenic(381), oJmoouvsio" rămâne definitiv în Simbolul de credință.Contribuția Sfântului Atanasie cel Mare la fundamentarea și expunerea dogmei trinitare, cu deosebire în ceea ce privește omousiapersoanelor dumnezeiești, este de o covârșitoare importanță. Rămâne pentru marii capadocieni care îi urmează, fixarea terminolo giei trinitare și precizarea ei definitivă. Pe bună dreptate se spune că„Sfântul Atanasie cel Mare e un creator de teologie
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Ecumenic(381), oJmoouvsio" rămâne definitiv în Simbolul de credință.Contribuția Sfântului Atanasie cel Mare la fundamentarea și expunerea dogmei trinitare, cu deosebire în ceea ce privește omousiapersoanelor dumnezeiești, este de o covârșitoare importanță. Rămâne pentru marii capadocieni care îi urmează, fixarea terminolo giei trinitare și precizarea ei definitivă. Pe bună dreptate se spune că„Sfântul Atanasie cel Mare e un creator de teologie în veacul său..., un mare tăietor de brazdă în teologie. Hotărârile Sinodului de laNiceea sunt un tezaur excepțional, pe care el
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
și în comuniune cu Sinodul episcopilor.Apostolicitatea Bisericii este apoi continuitatea sa în tradiția li-turgică, apoi canonică și duhovnicească cu Biserica Sfinților Apostoliși a primelor secole creștine.Biserica Ortodoxă insistă în spiritualitatea ei asupra plinătății vieții divino umane, a vieții trinitare, mărturisită în Sinoadele ecumenice ca temelie a comuniunii.Simbolul mai exprimă și nădejdea în viața viitoare a Bisericii șia fiecărui creștin, atunci când se referă la a doua venire a lui Hristosși la învierea morților.Prin proslăvirea lui Hristos, toată viața
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
în partidul comunist chiar dacă acesta înregistrase eșecuri a unui purtător de cuvînt autentic și a adevăratei conștiințe de clasă a muncitorimii. Intelectualul intra în acest fel într-un veritabil și întrucîtva sinucigaș triunghi al Bermudelor: popor/ proletariat/partid (un corp trinitar mistico-teologic, cum îl numea Morin). Unde au ajuns și ce s-a întîmplat apoi, ne-au arătat-o cele ce s-au întîmplat în Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, dar și în alte spații în care a proliferat mitologia intelectualului de stînga
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
judecata universală drama și misterul lumii dând expresie lui Dumnezeu Ta‑ tăl, lui Cristos judecător, omului în drumul său obositor de la origini la lima‑ nul istoriei. De asemenea, Raffaelo prin varietatea picturilor sale scoate în evidență misterul revelației lui Dumnezeu trinitar care în Euharistie proiec‑ tează lumină asupra întrebărilor și așteptărilor inteligenței omenești și exem‑ plele pot continua. Arta sacră a găsit în acest ansamblu extraordinar o expresie de o excep‑ țională putere atingând niveluri de o valoare nepieritoare simultan estetică
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
le deține prin creație. Persoana ca ființă orientată spre trascendență și cu deschidere continuă spre comuniunea cu semenii trăiește altă formă a existenței, nicidecum cea desacralizată. Persoana ca entitate relațională se împlinește în viața eclezială care are ca model comuniunea trinitară. Într-un asemenea mod se poate depăși orice fel de logică a izolării și a egoismului. Încă de la începutul misiunii Sale, Iisus ne amintește că nimeni nu poate revendica pe Dumnezeu ca Tată, numai pentru sine. Învățându-ne să zicem
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Marx a devenit, prin ceea ce a făcut, contrariul a ceea ce voia el de fapt, dar tot ceea ce contemporanul său Comte voia pentru el însuși: fondatorul unei religii pentru obidiți și umiliți. El a confirmat astfel legitimitatea cercetărilor lui Comte, spirit trinitar și nu binar, care integrase în reflecția sa "ființele intermediare" precum femeile "între bărbați și umanitate", sau însăși "umanitatea" între lume și om. Nici o societate nu poate rezista și nu se poate dezvolta fără un sacerdoțiu oarecare." Dar sacerdoțiul Umanității
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
expresia potrivită. Reunirea celor două naturi va fi numită, după sinodul de la Calcedon (451), "uniune ipostatică". Noțiunea de ipostază, care înseamnă bază sau suport, fusese deja împrumutată de către Părinții doctrinei de la Plotin și de la alexandrini pentru a rezolva enigma dogmei trinitare: "O substanță, trei persoane sau ipostaze", Tatăl, Fiul și Sfîntul Duh. "Uniunea ipostatică" a naturilor divine și umane, care constituie chiar taina Întrupării și capodopera Sfîntului Chiril, nu se recomandă și nici nu se va recomanda ca simplă uniune (henosis
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ce era înainta cu dificultate, lăsând impresia că abia învață să meargă. Priviți de departe, puteam fi luați drept cei patru apostoli evangheliști, străbătând întinderile nesfârșite ale pământului, călcând hotare peste hotare pentru a face cunoscută o nouă zeitate supremă, trinitară, alcătuită din trei capete diferite: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Noi, cei patru frați minori, eram un grup cvadripartit, fără nicio conotație ecleziastică, scriindu-ne propria noastră istorie, trăind-o din plin, plătind tributul unor suferințe nedrepte care ne-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]