260 matches
-
originar din Belfast unde și-a început studiile, pe care le-a continuat apoi la University of Wales din Cardiff. Preocupările sale sunt îndreptate cu predilecție în domeniul muzicii simfonice. Never... Nevr... Never este o astfel de muzică inspirată de tripticul lui Francis Bacon: "Three Screaming Popes" care, la rândul lui, comentează maniera velazquez-iană din portretul Papei Innocent X. Aglomerări, texturi, efecte globale, toate vertrebate de grilele ritmice ale unei percuții provocatoare, sever expresioniste. Ian Wilson (n. 1964), nord-irlandez, de asemeni
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
de problematici, o asumată vulnerabilitate. Mihai Măniuțiu face un popas creator, de ceva vreme, pe tărîmul textelor vechilor greci. Am văzut Bacantele la Tîrgoviște � cel mai tînăr și mai neliniștit teatru din peisajul nostru � iar în festival mi-am completat tripticul cu Electra și Perșii. Investigația regizorului conduce nu la întoarcerea în timp, ci la recuperarea lui, la aducerea lui în cel mai trepidant astăzi. De aceea, nu aș numi asta o actualizare, ci, mai degrabă, o nouă lectură făcută azi
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
un film-document. Un making of. Amîndouă se alătură unei cărți publicate recent tot de doamna Viorica Manea: „Texte regăsite” de Aureliu Manea. Trei piese, cîteva nuvele, un eseu, un scriitor-poet, decupaje ireale, aproape cinematografice, obsesii, alunecări onirice, iubire, iubire, iubire. Tripticul MANEA este, cred, o mărturie a sublimului din Om. A luminii din Om. „Din secolul XVII pînă astăzi au trecut patru secole, dar o ascultăm și azi pe Mariana Alcoforado pentru că iubirea este ceva după care jinduim cu toții”, îi spune
Regina nimănui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4248_a_5573]
-
se pare o partitură grea acest Dirijor. Și este interesant de urmărit cum Tudor Chirilă încearcă să abordeze un personaj cu o carismă ciudată, arogant, antipatic, pervers, încercînd să se descopere pe el însuși, cel de acum. Punctul slab al tripticului cred că este „Problema". Și nu atît din text, cît din neclaritatea ideii regizorale, pe de o parte, iar pe de altă parte, din amatorismul flagrant al actriței Smaranda Caragea, o tînără ce-mi este necunoscută. Dar care nu este
Trei americani la Comedie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6501_a_7826]
-
cartea ar fi putut apărea în lipsa proiectului teatral pus la cale de aceeași Oltița Cântec. S-ar fi încumetat cei trei să se asocieze într-o formulă atât de exigentă? S-ar fi lăsat tentați de conjunctură să scrie, în locul tripticului, o singură piesă la șase mâini? S-ar fi bazat pe girul exclusiv al criticii literare, fără a încerca marea teatrului, măcar cu degetul? Înclin să cred, precaut, că nu. Prolific cum este, Dan Lungu n-a dezamăgit niciodată în
Antologia provințialului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8112_a_9437]
-
contemporani,1994, construiesc, cu pretexte adesea umile - cărarea, iarba, mâna în șold -, grădini suspendate ale ideii, meditații surprinzătoare proiectate în durata lungă a istoriei, crochiuri de ontologie și sociologie. Ele anunță reveriile critice ale ultimului său deceniu de viață. Cu tripticul Clujul meu (Oameni și locuri, 2006; Anii șaptezeci, 2007; Radiografii, 2011), autorul se îndreaptă (cum bine observă Ion Simuț) spre „o sociologie culturală a provinciei, ingenioasă în reconstrucția unei atmosfere sau a coerenței unui grup, folosind totodată, într-un context
Ultima reverie critică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3160_a_4485]
-
ieri și de azi. Este sezisant de observat că încă de la început, corpul, numit altfel - Trup pentru arcă de lut, Trup relativ - constituia o memorabilă dominantă a lucrărilor expuse de Vladimir Zamfirescu în primul său one man show, în 1981. Tripticul pictural intitulat Trup concentric, operele în relief rugos Trup absolut, Ieșire din Lut, sau Proiect pentru intrare erau numai câteva dintre lucrările ce ilustrau, in nuce, o legătură germinativă între resorturile de temelie ale ființei umane trupești, cu smulgerea din
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
mediu au crescut de șase ori mai mult decât cele din România. Atât pe plan social, cât și pe plan politic, România a pornit în decembrie 1989 cu un handicap serios față de țările central-europene. Ca structură socială, ea rămânea devotată tripticului stalinist: două clase, muncitorimea și țărănimea, plus o categorie socială, intelectualitatea. Nu aveam o clasă intermediară cu potențial de clasă mijlocie. În timp ce, în lumea capitalistă dezvoltată, noile tehnologii revoluționare ale informaticii și computerului duceau la un declin al clasei muncitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2139_a_3464]
-
populația ocupată. Nici în agricultură nu s-au produs schimbări spectaculoase, procentul oscilând între 28 și 30% din populația ocupată. Mișcări modeste au avut loc în ramuri mai sensibile la asemenea evenimente: comerț, hoteluri și restaurante, bănci și tranzacții imobiliare. Tripticul stalinist (două clase, muncitorimea și țărănimea, plus o categorie socială, intelectualii) rămânea în vigoare. Această încremenire reflecta orientarea conservatoare a FSN. De fapt, FSN moștenise baza socială a PCR. Pe muncitorii și țăranii pe care Ceaușescu îi înșelase și înfometase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2139_a_3464]
-
precum „Hercule și Deianira” sau „Venus și Cupidon”, pictează o „Deesis” (1520) copiind direct o secțiune a altarului catedralei din Gand, capodoperă a fraților Van Eyck... Uneori, influențe disparate coexistă în același tablou, fără a fi neapărat integrate. În aripile „Tripticului Salamanca” (1521) de exemplu, o parte dintre caractere sunt încadrate în nișe gotice și altele în ferestre renascentiste... Amplasând modele, reale sau imaginare, în spații înguste, Gossart încearcă să simuleze, mai mult decât alți pictori contemporani, tridimensionalitatea. Interesul său pentru
Reprezentanți ai manierismului by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5745_a_7070]
-
desenul unui fluture cenușiu; secționează-mi ființa adevărată, așa cum ai tăia un copac, și ai găsi, inele concentrice, pe Mircea în Mircea în Mircea în Mircea în Mircea în Mircea... Nu aprindeam lumina nici după ce se-ntuneca și din tot tripticul orașului nu mai rămânea decât albăstruiul fosforescent al zăpezii de pe-acoperișuri și cerul roșiatic, neașteptat de luminos încă, așa încît bezna se concentra în cameră, înfășurîndu-mă în tristețe, în camera cealaltă mergea televizorul, și părinții mei comentau și chicoteau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
loc o reuniune prietenească. Într-o zi primim vizita unui student. Ne roagă să-i încredințăm misiunea de a întocmi toate formalitățile de plecare din SUA: procurarea biletelor de vapor și mai ales formele pentru scoaterea mașinii din țară, inclusiv tripticul internațional pentru traversarea Europei. I-am încredințat absolut totul. În ziua plecării, 23 septembrie, totul era perfect, nu ne-a lipsit nimic. Dar de la vizita aceea pe student nu l-am mai văzut. Primim vizita unei studente. Mă invită la
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
de dincolo de orizont, Gilda nu-și făcuse apariția ca de obicei. O veste! O veste! ...și toate preocupările au fost uitate. Și, fără să știe prea multe despre cele întâmplate, s-a trezit călător anonim pe un drum marcat de tripticul de marmură, gravat cu versuri eminesciene. Într-o clipă, am descoperit satul și casa copilăriei poetului. Ipoteștii aduc cu sine emoția începuturilor, pentru că au născut poezia unei nații. N-au inventat-o, n-au dobândit-o, căci o aveau în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
își unge fața cu toate culorile de pe șevalet? Nu aștept să-mi răspundeți pentru că, sunt sigur, îl mai vedeți și cum, cu iubita lui în gând, se dezbracă și își pozează nud, pentru un triptic erotic, pictat în 1994. Actualmente, tripticul se află în colecția particulară a avocatului Ion Păduraru. Ei bine, este pictorul Iurie Matei, Maestru în artă, din 2010. De văzut și de trăit lumea diferită pictată de el. Dacă nu place acest început, atunci imaginați-vă un copil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Ferdinand Sinidis „...O carte despre suflet, nu că nu face să fie scrisă, obiecta Ferdinand Sinidis, dar literele paginilor ei sunt câteodată atât de aburite, încât trebuiesc citite pe dedesubt, ceea ce nu se prea obișnuiește. E a treia față din tripticul care trebuie împlinit din carne, vin și duh, și se poate încheia, cocoțat pe muchia unui povârniș de munte. Prin fereastra larg deschisă a căsuței spânzurate, vezi Posada, risipită în valea adâncă, până dincolo, peste pârâu, pe unde trenul trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și atunci avem bucuria să aplaudăm un parnasianism umoristic. Dovadă această caricatură în fiare a lui Hérédia: "Tiara grea pe frunte, de aur gros bătut, S-a făurit frumoasă Acum vreo șapte veacuri, Lucrată în robie de meșter priceput, A-mpodobit tripticul cu gingășii și fleacuri." (Mitra lui Grigore) Emfaza demonstrativă din această manieră devine gesticulatoare în următorul ecce-homo: "Să bat noroiul vremii Cu ochii-nchiși. Hlamida Să-mi scoată-n drum nerozii, Din cârciumi grași și beți. Ca fluturii, ce rabdă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
urmă. O poză, în ziar, sau cum sunt iconițele astea mici. Și-am făcut așa, din proprie inițiativă - o bucată de geam mare, un metru pe șaizeci. Normal, nu-i din proprie inițiativă, că am citit într-un ziar de tripticul religios. Și asta... cum mi-am imaginat eu că ar putea să fie. Și-am făcut Iisus pe tron, înconjurat de Maica Domnului. Nu-s religios, dar nici nu e cum eram mai înainte de pedeapsa asta. Vârsta.... 45 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Uau. Sora Rebecca. Și un veșmânt din acela încântător care parcă plutește și un ten limpede de invidiat, tot timpul. Sora Rebecca a Sfântului... — Te‑ai rătăcit, draga mea? mă întreabă o călugăriță din spatele meu și tresar. Vrei să vezi Tripticul Bevington? — Ă, zic. Îhm... da. Neapărat. — Acolo e, îmi arată cu mâna și mă apropii încet de partea din față a capelei, sperând să‑mi dau seama ce o fi Tripticul Bevington ăsta. O statuie, poate? Sau un fragment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o călugăriță din spatele meu și tresar. Vrei să vezi Tripticul Bevington? — Ă, zic. Îhm... da. Neapărat. — Acolo e, îmi arată cu mâna și mă apropii încet de partea din față a capelei, sperând să‑mi dau seama ce o fi Tripticul Bevington ăsta. O statuie, poate? Sau un fragment de... tapiserie? Însă, în clipa în care ajung lângă femeia în vârstă, văd că se uită cu atenție la un perete întreg de ferestre colorate. Trebuie să recunosc, e destul de impresionant. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Însă, în clipa în care ajung lângă femeia în vârstă, văd că se uită cu atenție la un perete întreg de ferestre colorate. Trebuie să recunosc, e destul de impresionant. Ia uite la geamul ăla uriaș albastru, din mijloc. E senzațional! — Tripticul Bevington, spune femeia. Pur și simplu nu se compară cu nimic, nu? — Uau, spun, respirând adânc, a reverență, cu privirea la fereastră. E frumos. Chiar e. Îți ia piuitul. Doamne, ce înseamnă o operă de artă autentică. Când dai peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vârstă și cu mine nu ne uităm la același lucru. Ea se uită la o chestie pictată de lemn, pe care nici n‑o observasem. Cât pot de imperceptibl, îmi mut privirea, și mă cuprinde o profundă dezamăgire. Ăsta e tripticul Bevington? Dar nu e nici măcar drăguț! — În timp ce prostia asta victoriană, adaugă femeia brusc, cu patimă, e absolut criminală! Uită‑te la curcubeul ăla! Îți vine rău când te uiți la el! Arată spre fereastra cea mare și albastră, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o, răsărit divin ! În cupe scânteiază câte-un imens rubin ! Fă dintr-un ram de santal o harpă să vibreze Și arde altă creangă, ca să ne parfumeze ! Deschiderea cosmică din Divina Comedia, având loc în viziunea mitologiei creștine, reflectată în tripticul Paradisul, Purgatoriul, Infernul adică de la haosul răului la armonia celestă, are drept ghid al suișului iubirea profană divinizată "che move il sole e l'altre stelle". Deschiderea cosmică din Faust goethean are loc spre ambele lumi mitologice creștină și greacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
se postase pe orbita Pământului în faza de Lună plină, fapt ce întârzie cu un secol creația sa în domeniul Operei pucciniene. Timp destul pentru Suor Angelica să oscileze între viață și moarte și Povestitorul să conceapă ultima partitură a tripticului cu opera bufă Geanni Schicchi numai că, în mod ciudat, creionul electronic scria, dar pe ecranul computerului nu apărea nimic. Fie Luna, fie tăcerea lăsată brusc îl făcu să-și ridice fruntea, străpungând cu privirea straturile geologice de deasupra. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
O MOARTE CARE NU DOVEDEȘTE NIMIC Notă asupra ediției .................................................................................. 2 Tabel cronologic ....................................................................................... 3 O MOARTE CARE NU DOVEDEȘTE NIMIC ............................................. 7 IOANA ................................................................................................ 105 Aprecieri critice .................................................................................... 273 CZU 859.0-3 H 75 NOTĂ ASUPRA EDIȚIEI Ediția de față reunește două romane din tripticul erotic, preluate din volumul Anton Holban O moarte care nu dovedește nimic, seria Biblioteca pentru toți, Editura Minerva, București, 1993 (ediție îngrijită de Elena Beram). În text au fost respectate formele de limbă specifică autorului. Coperta: Isai Cîrmu ISBN 9975-74-047-2
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lame de aur cu care Orolio scrie numele a șapte reptile pe șapte spinări de fecioară, sau atâtea și-atâtea mii de detalii care fac din această nesfâr șită carte - 1140 de pagini în ediția mea cea veche și pierdută - „Tripticul din Gand“ al genului fan tasy, cred că ar fi mai interesant să povestesc, pe scurt, cum am ajuns la ea. Aveam șaptesprezece ani și nici un prieten. Era vară, mă-ntor ceam pe la nouă seara acasă din obiș nuitele mele rătăciri
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]