1,309 matches
-
privesc cu suspiciune. Eu, mai naiv, ca toată generația mea, m-am lăsat convins de argumentele lui G. Călinescu privind subiectivitatea inevitabilă a actului critic, mai ales după ce a fost pusă din greu la încercare în două decenii de structuralism triumfător. Constatările care urmează nu sunt, așadar, nici exhaustive, nici infailibile. Cea dintâi suferință a criticii este, după modesta mea părere, lipsa de claritate, exprimarea pretențioasă și confuză. „Încercarea de a descifra enigma morții prin abuzul gândirii focalizate asupra sfârșitului ca
Suferințele criticii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4577_a_5902]
-
înalte, având la ușa din față cele trei trepte de marmură albă obligatorii, conform tradiției din Baltimore. Un tramvai trece scârțâind pe șine. De-am ajunge mai repede! Sclipirea acestei lumini nemiloase, zgomotul ăsta strident care pare însuși țipătul căldurii triumfătoare, totul îmi este ostil și tânjesc după umbrarele romantice care mă așteaptă. Automobilul se oprește brusc: „Coboară, am ajuns.” Cobor - și nu înțeleg nimic. Abia dacă mă uit la biserica de cărămizi în fața căreia ne aflăm. N-ar fi urâtă
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
Și totuși, biroul în care ne-a introdus o restituia acestui decor atât de special pe care știuse să și-l creeze, care era ca o mică patrie în care ea se simțea bine și în care Europa se proclama triumfătoare pe pereții decorați cu pânze de Picasso. Nu o mai văzusem de câțiva ani. Cred că ceea ce m-a frapat în primul rând la ea a fost noblețea și frumusețea chipului ei; o mare forță spirituală părea să-i fi
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
iulie (sic!) a unui an care nu contează, traseul clasic al excursioniștilor la mînăstirile din Moldova, călătorind la Horaița, Văratic, Secu, Agapia, Pipirig, Șeștina, Broșteni. Dacă anul excursiei nu are nici o importanță, ceea ce se impune cititorului rămâne atmosfera de vară triumfătoare, uneori toridă, apoi din ce în ce mai blîndă, pe măsura înaintării spre munți. Pe autor îl preocupă propriile sale impresii provocate de peisaje, de oamenii întîlniți în cale, dar mai ales propria-i bunăstare fizică; așa cum se autoprezintă cu naivitate, călătorul Hogaș nu
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
acum. El anticipează întrucâtva traiectoria internă a volumului-poem (de fapt pohem, cum se subintitulează) Tatăl meu obosit (1972). Care începe astfel: „Tatăl meu obosit folosea privireagândire// Izbea cu prăjina în ceva solid și se întorcea spre mine cu un aer triumfător// De fapt totul se reducea la un fel de exorcism al spaimei” (p. 295) Pentru a continua așa: „Ca profesionist în diverse formații studiasem tuba contrabasul electric și pedagogia muzicală// În fața unei mulțimi emoționate observam că îmi albise părul// Cântam
Salvarea speciei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5518_a_6843]
-
geantă mărișoară, de unde scoate un maldăr de hîrtii, pune geanta pe un scaun, răsfoiește hîrtiile, mormăie că nu acolo e poemul, îl găsește în cele din urmă, apoi începe să citească, nu înainte de a privi spre auditoriu, spunîndu-i din priviri triumfătoare: „credeați că nu-l găsesc, dar l-am găsit”. Lectura e spectaculoasă. Poetul se transformă treptat, dar vizibil într-un actor căruia i se dictează textele la modul imperativ. Cel ce recită e parcă o întrupare a conștiinței asistente la
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
povestea e plină de suspans și dezvăluiri privind stiluri, comportamente și situații. Dacă, în viața privată a lui Audrey Hepburn, personajul insuportabil era Mel Ferrer, pe platourile de filmare Marele Antipatizat este George Peppard. Tânărul politicos, înțelegător, depozitar al valorilor triumfătoare ale moralității, din film, era, în realitate, un individ nesuferit. „Pe când Audrey se străduia să placă, George se rezuma să dea lecții. În timp ce ea urma indicațiile regizorale, el le contesta. «Nu exista ființă umană pentru care Audrey Hepburn să nu
Mic-dejun cu Aundrey (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5838_a_7163]
-
Warthon ori Ellen Glasgow. Acestora li se adaugă, mai ales la nivel stilistic, influența textelor pur denotative ale lui Hemingway. În subsidiar, la nivel ideologic, au supraviețuit, printr-un fel de selecție naturală având drept criteriu suprem cinismul, atributele masculinității triumfătoare. Autorul hard-boiled începe să scrie doar atunci când și pentru că are certitudinea că se află la capătul unui șir de nesfârșite victorii - chiar dacă unele din ele se petrec exclusiv în mintea lui. Pentru ca toate acestea să prindă contur, era nevoie de
Fabrica de ficțiuni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5094_a_6419]
-
aici un elogiu al superficiilor, al banalității eliberatoare, al bucuriei de a trăi dincolo de orice plan cincinal. Sătucul meu este de fapt vechiul sat cehesc, pe care nici tradițiile, nici ideologia nu-l constrâng să fie o marcă a colectivizării triumfătoare. Această antifrază ironică este mai puțin vizibilă decât într-o altă capodoperă cinematografică, Ciocârliile pe sârmă (Skrivanci na niti), după un scenariu de Bohumil Hrabal, film interzis la apariție, putând fi vizionat abia în 1990. Sătucul meu se apropie întrucâtva
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
Noi orizonturi de cultură și civilizație se deschid în «orașul lumină» privirilor tinerei intelectuale din Transilvania. Ea urmează cursurile de la Sorbona și Collége de France și ia parte la propaganda în favoarea României (colaborează la ziarul „România” din Paris). În mijlocul Parisului triumfător, în entuziasmul general al aliaților învingători în marele războiu și mai ales în mijlocul delirului de entuziasm al românilor din Paris, care vedeau apropriindu-se ziua mult visată a unirii Transilvaniei cu România - are loc logodna și apoi cununia ei cu Mihai
Variațiuni pe tema unei fotografii din R.l. by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3531_a_4856]
-
Ionuț Săracu, Scumpu Eduard Nicușor, Clipa Gigi, Riscu Mirel, Mortu Aurel, Oscar Priceputu, Titi Vatră, Nae Lefterache, David Uluitu. E o galerie, s-o recunoaștem, ușor retenibilă, special forjată pentru a susține și biografeme fioroase, unele, portate din epoca socialismului „triumfător” și „sublimate” de căderea unui regim în elemente care dădeau încredere populației, căci, vorbind în termeni pedeștri, ce este mai de admirat decât un miliardar născut din nimic? Desigur, cariere de acest fel - cu „țepari”, analfabeți brutali, oportuniști cu bună
Rememorare blurată by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3534_a_4859]
-
a adăugat acesta. Potrivit televiziunilor pakistaneze, Liga Musulmană (PML-N), partidul condus de Sharif, are un avans considerabil față de principalii săi adversari, Mișcarea pentru Justiție (PTI), dar și față de Partidul Poporului Pakistanez (PPP). Posibila victorie a lui Sharif însemnă întoarcerea triumfătoare a unui lider care a făcut închisoare iar apoi a fost exilat. Următorul guvern va avea de înfruntat războiul Taliban, corupția, dar și o infrastructură care se deteriorează. Una dintre primele sarcini de care se va ocupa acesta va fi
Alegeri Pakistan: Fostul premier, Nawaz Sharif, și-a revendicat victoria by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/37795_a_39120]
-
iar toți refuză să nominalizeze clar vreo autostradă la care ar ajunge banii. Avem, prin urmare, o păcăleală de taxă pentru construcția de autostrăzi. 1 aprilie este zilnic pentru toți românii cărora Victor Ponta le flutură pe la nas statistici economice triumfătoare, creșteri fabuloase ale economiei în timp ce oamenii simpli văd cum rămân cu tot mai puțini bani în buzunare după ce plătesc impozitele sau facturile la gaz sau la energie care iată nu mai departe de azi au crescut iar. Avem, prin urmare
Pocora face lista păcălelilor lui Ponta, PNL și PSD sunt la cuțite by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/31279_a_32604]
-
și cam tezistă, a ruralului obidit dintotdeauna cu brutalul conductor care-l umpluse de sânge, nu cu mult timp înainte: „Pentru câteva clipe, privirile celor doi se încrucișează precum săbiile într-un duel, unul se uită cu asprime și mustrare, triumfător, celălalt privește cu năduf și răutate, înfrânt“. S-ar putea glosa, desigur, că necăjiții de la început sunt ajutați de pronie, în spiritul ardelenesc, moralizator, vizibil încă de la Slavici. Ipoteza prinde putere dacă evaluăm și proza intitulată Bator, unde năpăstuitei Fefeleaga
Longevitatea în altă formă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3198_a_4523]
-
cînd în cînd la Paris - în acele excursii în străinătate pe bani puțini și socotind unde va putea sta și cît la fiecare dintre cunoștințele ei pariziene, mi-a povestit, după ultima ei excursie: "L-am văzut". Avea un aer triumfător și vorbea despre el cu venerație - "E bine și scrie!" Mi-a spus, cum presupun că i-a spus, mai înainte, lui Roger Câmpeanu și celorlalți oameni importanți din redacția României literare în care ea credea că poate avea încredere
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]
-
orice aș fi fost silit să întreprind pentru asta... Evident, a doua zi am cerut în mod expres superiorilor mei să duc eu până la capăt cercetările. Ceea ce s-a și întâmplat. În sinea mea, exultam pentru că făcusem acest prim pas triumfător: de acum, practic, Clara îmi aparținea, eu îi decideam soarta, era complet la dispoziția mea, sub steaua mea, în mâinile mele, mai mult chiar decât în mâinile lui Dumnezeu, în care ea credea și eu nu credeam. Am început cu
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
și m-am visat iar pasăre într-un vis apoteotic. Lumea mizeră se topise în albastrul de o intensitate dureroasă al cerului, nu mai exista nimic din abjecțiile și eșuările omenești, nimic decât imensitatea albastră prin care eu zburam liber, triumfător, cu aripile mele puternice, strălucind în culorile curcubeului. Timpul se suspendase, încetase scurgerea univocă, ireversibilă, atât de meschină, atât de nedreaptă și eu eram în sfârșit în punctul de la zenit, după care obscur tânjisem dintotdeauna. Dimineața, m-am trezit alt
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
evoca imaginea mătușii mele, și scrisorile erau un pretext ideal. Doamna S. nu a bănuit nici o clipă ce se ascunde în spatele acestor scrisori...", lăsă el fraza neterminată. " Dar ce se ascunde?...", interveni ea, cu o cumplită presimțire. " Nimic!", strigă el triumfător. " Nimic - pentru că nu există! Mătușa mea nu a lăsat în urma ei nici o scrisoare..." ("Trebuia numai, cîtva timp, să o întrețin vie în amintirea mea - îmi explică el; trebuia - fraza nu e îndeajuns de puternică - să o ajut să iasă victorioasă
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
făcu ea incredulă, apoi se opri. - Doar nu crezi că Atena... Atena?!... ar fi... putut... Era încordată pînă în vîrfurile degetelor; simțea că totul depindea de răspunsul meu - întreaga ei existență de commère. - Da!, am spus - puțin cam tare (oricum, triumfător). -"Atena a putut"! Am privit-o: spirala numelui său - acel blazon specular care ascundea, cu orbitoarele-i jocuri de oglinzi, ospățul Sfinxului - își întoarse fața cernită. Și nu era decît un carton, cu toată perspectiva aceea delirantă desenată stîngaci de
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
bulevard lat. Deodată, Abrașa trage de volan, cu o smucitură magistrală și reușește să-și zăpăcească adversarul, care derapează și se oprește, stârnind un nor de praf și cioburi, plesnind în plin câteva mașini parcate într-un scuar... Abrașa zâmbește triumfător și-și continuă drumul. În oglinda retrovizoare observă o sirenă a unei mașini de poliție. Zâmbetul îi este și mai larg, acum... Trece în trombă peste podul Băneasa. Trei mașini de poliție sunt pe urmele lui... Soarele este la asfințit
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
se ridica deasupra realității absolute și de a se autoînfățișa ironic, de exemplu la Sărbătoarea Măgarului, Sărbătoarea Nebunilor, Comedia de Paști etc. Un sentiment similar se afla în motivul care îngăduia soldaților romani să cânte niște cântecele satirice despre generalul triumfător. Concomitent cu conștiența strălucirii vieții și a realității gloriei lua naștere o detașare ironică. În același fel, fără să fi fost nevoie de satirele unui Lukianos, era multă ironie în viețile zeilor greci, nici realitatea cerească a acestora nefiind cruțată
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
S. Stratton când acesta avea 5 ani, o înălțime de 63 cm și cântarea 7 kg. Barnum a realizat un adevărat eveniment de relații publice din căsătoria "generalului" Tom Thumb (Tom Degețelul) cu o pitica. După o serie de turnee triumfătoare prin SUA, în cadrul cărora Tom Degețelul și-a încântat auditoriul cu o serie de monologuri comice, cântând și dansând, Barnum l-a dus în Anglia. Europenii erau obișnuiți însă cu piticii și succesul nu a fost cel scontat. În această
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
caldarâmul și să-și ceară iertare, în numele credinței în Iisus. Celălalt, Julien Sorel, va fi executat, nu-i așa, după verdictul unui tribunal pe care acesta îl consideră doar un instrument al puterii, al noii clase burgheze!, și moare oarecum triumfător, convins că dreptatea se afla de partea lui. Dacă la Raskolnikov întâlnim pentru prima oară afirmată explicit teoria amoralității - și pentru mine e absolut fantastică coincidența care face ca un altul, un filosof aflat la câteva mii de kilometri distanță
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
se numesc genii și geniale! - nu, aceștia, vrem sau nu, au devenit modele pentru secolul ce urma! Modele de comportament și modele psihologice, deși, e adevărat, nici unul din cele două sisteme, care, fiecare, a trecut cu brutalitate și cu zâmbetul triumfător pe buze peste preceptul biblic care interzice omuciderea, nu s-a revendicat de la ele. Doar hitlerismul, printr-un proces abuziv și în fapt calomnios, a pervertit ideile nietzscheene pentru a-și ridica o platformă ideologică. Deoarece, e adevărat, originalitatea acestor
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
neliniște”. Oscilație între tăcere și cuvânt, între luciditate și stare iluzorie, între concret și abstract. Alternanța „să trec” (din primul plan liric) - „să treci” (din al doilea plan liric) devine translatare întru îngemănare: eu și tu. Un noi al cuplului triumfător (în planul poetic), un noi al iubitorilor de literatură, făclie arzândă, răscolitoare și ocrotitoare. Voința este impulsul binelui, al iubirii, al jertfei. Voința en noi. De-a pururi. În „aplauze”, în iubire sau ură, voința străpunge veșmântul ființei. Alternanța „vreau
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]