1,097 matches
-
silicoane de dragul audienței și sunt așa când mă repet. Plus că răspund la telefon doar celor pe care ii am în memorie. Par un dur, dar sunte un om sensibil! Am trădat, enervează obsesia mea cu sandalele, aroganță, impulsivitatea, limbajul trivial, faptul că-mi spun brutal părerile și că nu-s deloc discret. Așa că află lumea că îmi place să o ard cu maneliștii/lăutarii/șprițul. Irită lumea plecarea mea de la Antenă 3 la România TV, că am desființat emisiunea de
Victor Ciutacu, ”o lepră simpatică”. Vezi cine zice by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/67766_a_69091]
-
comunist și, în prezent, de noii îmbogățiți postrevoluționari: "Ce să mai spun de tirul la cocina domnului Țiriac și de sutele de victime cu păr și copite ale traficului de influență. Într-o tristă măsură, vânătoarea a devenit o ocupație trivială. [...] Și mai e ceva, Daniel, vânătoarea aparține unei vârste. După ce nu o mai ai, prelungești artificial senzațiile și suplinești, prin trucuri stilistice și rememorări, puterea făptuirii. Prietenii, fermecătorii mei prieteni de vânătoare au îmbătrânit sau au murit. Cu ei mai
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7837_a_9162]
-
și legitimate de lectura atentă a operei, să cadă sub incidența unei ideologii protocroniste, vestejită vehement în chiar pagina următoare de către Antonio Patraș? (,Din păcate, figurile de prim-plan ale intelighenției noastre, când n-au avut curajul să tempereze asemenea triviale manifestări, au dat parcă și mai multă apă la moară politrucilor apărători ai virtuților neamului, alimentând cultul strămoșilor și al poetului național cu acea nesimțită invenție numită protocronism." - p. 11, coloana 1). Sau, dacă nu protocronism, măcar imaginea unui "monstru
O dezbatere profitabilă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/7699_a_9024]
-
de poziție avantajoasă, el se putea bucura de două aspecte ale universului: albastrul senin al amiezii și cerul înstelat al nopții. Se convinsese că dreptul era o disciplină stranie -o plasă cu ochiuri atât de fine, încât și cele mai triviale incidente ale vieții de zi cu zi s-ar fi prins în ea. Și totuși, extinderea în timp și spațiu includea până și mișcările eterne ale soarelui și stelelor. Studentul la Drept e mai avid de informație chiar și decât
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
se dedică studii teoretice sobre, semnate de Bernard-Henri Lévy, André Glucksman și Jean-François Revel. Ar fi îndeajuns să rezum, în ordinea în care apar în carte, capitolele, pentru a se înțelege cum funcționează la Vișniec, dincolo de literă, tipul acesta, deloc trivial, de spirite compoziționale. De pildă, după acest simpatic acces paranoid intră în scenă nici mai mult, nici mai puțin decât, concurând titlul, sindromul Gogu, numit așa, aflăm, după un bun prieten din copilărie. Gogu Boltanski, al cărui nume are o
Editoriada by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7563_a_8888]
-
roditor, dar și reductiv", "prisosul de exhibiționism și de artificialitate" (p. 310), atracția ce o exercită asupra romancierului "jegul și putreziciunea, ceea ce miroase ca un hoit, lumina râncedă", obsesia conjurației, faptul că planul oniric, categoric reușit, e diminuat de cel trivial, popular, al unor intrigi de cartier, apoi autorul nu se mișcă liber în zonele conceptelor, iar în jurnal, "prea stăruie în preocupări legate de reclama cărților, de audiență, de răsfăț" (p. 320). Observații șfichiuitoare primește și C. Țoiu, pen-tru romanul
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
bunicul este recuperat registrul Moromeților, personajul este introdus printr-o poză meditativă ieftină și artificială de carte poștală, rezemat în coada cazmalei precum ciobanul mioritic în ciomag. Reflecțiile sale cu privire la inefabilul gust al cepei de la țară reiau pe un nivel trivial tema autenticității și regăsirii originii dezrădăcinaților. Cu familia surorii Luizei regăsim filonul exploatat în Stare de fapt și Vulpea vânătorul, cu un cotidian cenușiu, mizerabilist, claustrofobic care se preta foarte bine unei tratări în cheie neorealistă. Al treilea registru este
Tablou de familie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7482_a_8807]
-
Mănescu, se dizolvă sub atacurile ireverențioase ale martorilor oculari care iau la bani mărunți notorietatea etilică a profesorului, dar și proasta gestiune a gogoșilor mănesciene. În Caragialia însă, lucrurile nu au farmec dacă nu conduc la scandal, la bastonadă, la trivialul sulfuros, la amenințarea boboșată, la tâmpenia și potlogăria de carnaval. Intrat în impas, modelatorul emisiunii îl lasă pe Piscoci să întindă cât se poate de mult pelteaua epopeii domestice a lui cum mi-am petrecut sfârșitul lumii, comuniste, se înțelege
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
crescut de rafinatul și tandrul unchi Rudolf care-l protejează de ororile vremurilor ascunzîndu-i destinul tragic al evreilor de pe continent. Ajuns la bătrînețe, Andrew își rememorează copilăria deopotrivă marcată de dorul și coșmarul dispariției părinților și de fascinația pentru lumea trivială, plină de umor și glamour a operetei, și spune povestea carierei strălucitoare dar înșelătoare a seducătorului și melancolicului unchi Rudolf. Încerc oare să evit amintirea celei de-a doua copilării? Altminteri, mă întreb, de ce aș scrie acum despre viața mea
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
pricina. Un tânăr și talentat poet, laureat cu Premiul de Debut al USR, s-a crezut abonat la toate premiile și, sărit fiind de pe lista unui juriu, a adresat conducerii USR pe blogul personal o... listă de injurii mai degrabă triviale decât expresive. Îmi vine să-i public numele ca să-l fac de râs. Dar uitându-mă pe blogul lui a doua zi după ce o încasasem, împreună cu colegii mei din conducerea USR, care, ca și mine, nu fuseseră în niciun fel
Cultura premiilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5909_a_7234]
-
ar socoti un „ideolog" fie și „deviat", încercînd, la o mare altitudine, doar „o suferință abstractă", Adrian Marino nu pierde ocazia unei răfuieli cu confrații de-o manieră cît se poate de. concretă, încă mai contondentă. Cea a unei anecdotici triviale. Mostre. La G. Călinescu ar fi constatat un „interior mediocru, șters, «mic burghez». Fără exagerare spus, la noi acasă era mai multă abundență și ceva mai multă mobilă de calitate". Ori, despre același: „La moartea sa (notez tot din auzite
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
Chateau d'If îi dă dreptul să se considere la fel de atotputernic precum Dumnezeu. Patima bătrânului căpitan din Mercure este doar morbidă. Iar mimetismul transformă romanticul în romanțios și dă supraumanului nobil și emoționant din romanul lui Dumas un aspect subuman trivial și demn de plâns.
Nu tot ce se repetă semnifică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6268_a_7593]
-
cunoștință că a fost ultimul student examinat de Blaga în calitatea de profesor universitar a acestuia. La o ședință a cenaclului literar clujean, din 1947, la care citea versuri junele A. E. Baconsky, Emil Isac a avut o surprinzătoare izbucnire trivială: „- Nu tot ce mișcă e talent. Poate fi și limbric... - Baconsky a îngălbenit. Ne-am privit stupefiați. Ce-l supărase pe bătrînul poet? Ce voia să spună? Cui i se adresase? E posibil să-i fi displăcut chiar pe-atît poemele
Blaga în evocări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5245_a_6570]
-
nicăieri.” Imaginea asimptotei e pe cât de sugestivă, pe atât de inoperantă, de vreme ce buzele celor doi sfârșesc prin a se uni, pe nepusă masă, într-o prozaică și „lacomă ventuză”. Mai mult, simțul aristocratic al „divinei principese” nu pare agresat de trivialul epilog al unei fantasmagorii sentimentale care, lăsate în seama unui admirator vădit lipsit de inițiativă, amenința să se prelungească la nesfârșit. Unsprezece ani - și trei sute de pagini - de așteptare febrilă se resorb ca prin minune într-o dezlănțuire animalică, pe
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
și în insul imatur și dezechilibrat ușor absurd, care există și el în mine”. Maturul biologic a „rămas în trecut”, pentru a păstra valorile copilăriei care îi fac pe oameni „mai puri, mai simpli, mai înțelepți”, într-o viață meschină, trivială. Imaturitatea asumată în numele empatiei față de starea poetică a copilului și adolescentului este unica formă de a exclude închistarea, monotonia, rutina și a protesta față de o condiție „efemeră și amărîtă” care ne conduce spre „prăpastia maturității”. Dar „bărbatul imatur” care încearcă
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
mi se pare - eufemistic vorbind - hazlie. Las' că oricum n-aș fi putut să-l văd trecând pentru că, "vizavi de Primărie, pe Strada Labirint", toate ferestrele locuințelor dădeau spre curte, nu spre stradă. Desigur, amănuntul acesta riscă să pară nesemnificativ, trivial în raport cu o memorie imaginativă plăsmuind un personaj ce-și petrece timpul la "perdeluță" (diminutivul face toți banii!), așteptând trecerea altui personaj - la ore, oricum greu previzibile, ale dimineții sau ale după-amiezii. Nu vreau să bănuiesc nici un fel de rea-intenție în
Primim () [Corola-journal/Journalistic/6680_a_8005]
-
conflictele personale reprezintă un scop în sine, fapt demonstrat și de alegațiile comunicate public pe pagina sa de socializare, invocând mize personale în numele libertății de exprimare. Atâta vreme cât propunerile de continut emise de Mihai Bendeac pentru emisiunea iComedy sunt conflictuale, defăimătoare, triviale, denigratoare sau aduc atingere valorilor publice, considerăm că aceasta “atitudine artistică” încalcă flagrant obligațiile contractuale și editoriale asumate de acesta încă de la începutul proiectului. Antenă 1 susține continuarea proiectului iComedy atât timp cât conținutul emisiunii va fi creat pentru telespectatorii postului și
Ce-i reproșează Antena1 lui Bendeac by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/66942_a_68267]
-
compensatoriu în mărunțișuri. Cred că acest grupaj transmite într-un mod mult mai pertinent esența Epocii de Aur, unde existența și toate actele ei complementare, inclusiv cele care încalcă convențiile sociale și cele juridice, sunt diminuate rizibil și trist până la trivial.
De dragoste epocală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6742_a_8067]
-
afirmațiile publice făcute de Mihai Bendeac, considerând că acestea sunt opinii personale, care nu au niciun fel de legătură cu prevederile din contractul semnat cu compania. "Atâta vreme cât propunerile de continut emise de Mihai Bendeac pentru emisiunea iComedy sunt conflictuale, defăimătoare, triviale, denigratoare sau aduc atingere valorilor publice, considerăm că aceasta “atitudine artistică” încalcă flagrant obligațiile contractuale și editoriale asumate de acesta încă de la începutul proiectului. Antenă 1 susține continuarea proiectului iComedy atât timp cât conținutul emisiunii va fi creat pentru telespectatorii postului și
Antena 1 a găsit înlocuitor pentru Bendeac la iComedy by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/66254_a_67579]
-
ceremonioasă cu care face portretul intelectualilor pe care i-a întîlnit. E curtenitor fără tresăriri beligerante, trăsătură care îi împrumută aerul unei reverențe memorialistice. E o candoare stranie în tonul lui Zeletin, un fel de sentimentalism gingaș fără pete licențioase, triviale sau necuvenite. De aceea, cartea savantului are ceva mătăsos și cald, de blîndă curgere lexicală, fără tensiuni mari și, în consecință, fără zguduiri din partea cititorului. Autorul pare să nu aibă colți sau gheare, amenitatea expresiilor așezîndu-l în rîndul autorilor cu
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
cum spunea Baudelaire despre spleen. Ceea ce desparte însă o banală fotografie erotică de astăzi sau un film așijderea de cele ale începutului de drum este magia pe care arta fotografică și filmul le conțineau intrinsec la începuturile lor, înnobilând pervers trivialul. Aici se inserează filmul lui Alexei Balvanov, în dialog cu istoria cinematografului și cu acea emoție virginală pe care „monștrii" săi o posedă. Victor Ivano-vici (Victor Sokurov), cu ajutorul tânărului și fadului fotograf Putilov (Vadim Prokhorov) și al asistentului său, sinistrul
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
ale gemenilor siamezi sau muzica de operă ieșită spectral din floarea ruginită a patefoanelor, înnobilează printr-un contrast visceral scenele concupiscente. Frumusețea înflorește maladiv în mijlocul trivialității, fiecare scenă „pornografică" este coruptă estetic, catartic, însă ironia subiacentă este modulată liric, iar trivialul dobândește o demnitate tragică. Filmul respiră atmosfera simfonică a unei opere al cărui libret conține stupefiante banalități cărora muzica le conferă o dimensiune aureolară. Scena finală a sinuciderii lui Victor Ivanovici ca expresie catartică în absolut a vizionării filmului lui
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
rândurile intelectualității critice, îi disprețuiește și îi acuză de „necrofagie”. Cine îi reamintește că a fost arhitectul unei construcții simbolice perverse și pervertitoare este gratulat cu asemenea complimente: „E galeria imundă de la meciurile vîndute, asmuțită să justifice, prin vacarmul ei trivial, deciziile arbitrilor necinstiți. Sunt puși să deruteze publicul deja dezorientat, să trezească instincte bestiale, să pregătească terenul pentru linșaj”. (Reducția celulară, Memorii, Curtea Veche, 2007, p. 147). Simpatiile sale, în lumea literară, au mers către Eugen Barbu și Adrian Păunescu
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
dai și unde crapă (2000), făcând abstracție de aluziile transparente la un Afganistan prezent, mai degrabă, în istoria noastră decât a lui Holmes. Mai abitir decât în primul episod, Sherlock Holmes (2009), detectivul, interpretat de un tot mai șleampăt și trivial Robert Downey Jr., se află într-o vervă bufonă cu pasiunea redescoperită a digresiunii limbute. Ritmul discuției, replici seci, casante, ironice, devine ritmul acțiunii, astfel încât, luat de val sau călare pe el, regizorul surfează vertiginos uitând de rațiunea fiecărei acțiuni
La circ cu Sherlock Holmes by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5006_a_6331]
-
tâmpă ștrengărie de stimabilul domn. În tot acest amalgam de exhibiționisme și travestiuri îți vine mai greu să înțelegi de ce se zbat și dansează protagoniștii, iar faptul că este vorba de perspectiva declanșării unui război mondial devine aproape un fapt trivial al comedioarei, un pretext de agitație și cavalcadă histrionică. Pe unde trece, bal, teatru sau spital, Holmes provoacă o harababură totală, dându-se, de fapt, în spectacol. Interesant cu adevărat în film este profesorul Moriarty, Jarred Harris a reușit să
La circ cu Sherlock Holmes by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5006_a_6331]