345 matches
-
limbajului, firească, poate, la un bilingv și în alt sens, adică la un mânuitor atât al limbajului cotidian, cât și al celui poetic. C. nu ocolește paradoxalul; dimpotrivă, el cultivă îmbinările violent contrastante, doar aparent opoziții dintre înalta gândire și trivialitate, dintre candoare și lubricitate. Cuvintele sunt, la el, cifrări (nu încifrări) prin care pot fi exprimate realități imperceptibile senzorial. Efectul este de limbaj criptoid, care comunică părând că nu o face. Trebuie menționate numeroasele și temeinicele traduceri din Lucian Blaga
CARDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286106_a_287435]
-
va fi latura senzualității, a cărei acuitate va fi luminată prin renunțările la care se supune intelectualul lucid, cum se autocaracterizează. Intelectual și om de societate, Emil Codrescu împărtășește convențiile sociale, nu are gustul provocării, stridenței. Ființă morală, nu acceptă trivialitatea prin abandonul spiritualului în fața atracției fizice. Preferă singurătatea, lectura. Se detașează de cele lumești, pe care le privește cu un ochi ironic, superior. Începutul romanului este semnificativ în această privință! "Bălțatești!... O improvizare de bâlci, pe șoseaua care vine de la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Și-au regăsit echilibrul în învârtoșarea de ape, iar Zach a ridicat brațele. Apoi bărbatul i-a oferit o scoică din care se revărsau perle. Pe scoică era gravat logo-ul în formă de stea al unei firmei de electronice. Trivialitatea imaginii a fost ceea ce-a trezit-o - simbolul pe care-l căuta de săptămâni întregi, acel detaliu, în esență neimportant, al celeilalte vieți a ei, al vieții pe care nu ea și-o alesese. Jina a întins a mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
redactori și între timp am citit și eu romanul. Era bun, dar era plin nu numai de cuvinte și expresii cu care cititorul român nu e obișnuit și care exprimau în mod inutil anumite laturi ale eroului (crudități, cuvinte obscene, trivialități din domeniul fiziologiei), ci și idei care dezvăluiau prea violent o gândire și o conștiința maculată. De cine? Nu voi dezvălui substanța romanului, fapt e că exista în el suficient material inacceptabil pentru a displace. De pildă: eroul vorbește în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nu eu, ci eroul meu are o gândire care vede ceea ce e murdar. Ce să fac? Eroul meu e contrariu celui la care vă referiți!" Avea dreptate. Operele unor scriitori moderni ca Joyce, Celine, Genet și chiar Sartre abundă de trivialități, în La nausée, de pildă, eroul are mania de a căuta pe jos ziare murdare de excremente și de a le rupe cu plăcere, autorul vrând, adică, să sugereze infantilismul eroului, care, asemeni copiilor, nu distinge, în fazele prin care
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
a lui Joyce, pe care încă nu-l cunoaște. Eroii dumitale fac parte din galeria demonilor meschini și nebuni, bine descriși, în descendență dostoievskiană, de F. Sologub și L. Andreev. Celebrul roman al lui Sologub are o expunere epurată de trivialități, pe alocuri chiar plină de lirism, deși eroul e însăși trivialitatea. Nu-ți pune probleme metafizice, taie cuvintele urâte și temperează acele idei murdare pe care cititorul ar putea, confundîndu-te cu eroul, să ți le atribuie." Ceea ce ai și făcut
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
fac parte din galeria demonilor meschini și nebuni, bine descriși, în descendență dostoievskiană, de F. Sologub și L. Andreev. Celebrul roman al lui Sologub are o expunere epurată de trivialități, pe alocuri chiar plină de lirism, deși eroul e însăși trivialitatea. Nu-ți pune probleme metafizice, taie cuvintele urâte și temperează acele idei murdare pe care cititorul ar putea, confundîndu-te cu eroul, să ți le atribuie." Ceea ce ai și făcut. Recitesc acum cartea tipărită, și impresia inițială că mă aflu în fața
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pe țară, este omul acestei epoci! Când a văzut că rușii pierd partida, s-a tras Într-o parte și mereu În partea câștigătoare! Cum te descurci, dragul meu, cu fiara? Întreabă mama În fiecare seară, deocamdată este ok, doar trivialitățile lui mă deranjează! Nici nu pot să repet În fața ta apelativele pe care mi le dă! Nici să nu repeți, dragule, mitocăniile ăstuia, Îl știu de-o viață! * — Tov căpitan! ...Tovarășul căpitan Gherghina! Ați fost În echipa de filaj și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
rând te consider prietenă și nu vreau să te amestec în ciudățeniile mele sexuale, iar în al doilea rând... — Ai pe cineva la care te gândești. — Da, cam așa e. — Măi, să fie! Ești manierat și când e vorba de trivialități, spuse Midori. De-aia îmi place de tine. Totuși, n-ai vrea să-mi acorzi și mie măcar o singură prezență în gândurile tale, atunci când te delectezi cu fanteziile sexuale sau când visezi cu ochii deschiși? Îți cer lucrul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
s-a mai certat, cine-a mai murit, cine-a mai divorțat... După aceea, sfaturi practice: cum se scot petele de pe șosete, care-i rețeta nu-mai-știu-cărui fel de mâncare. Asta, în cel mai fericit caz. Alteori, aluzii deocheate, sau, chiar, trivialități” “Nu mai spune! Nu pot să cred așa ceva...” ... ... ... ... ... ... VI.2. ...”Ai auzit?” “Depinde de veste” “Vestea cea mai senzațională din ultimul secol în acest oraș” “Zău?” “Da. Dar, dacă te miri în halul ăsta, înseamnă că nu știi nimic. Cum
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de dezinhibare colectivă. Click este epopeea, burlescă și picarescă, a erosului ce explorează, cucerește și tulbură ordinea seculară a universului. Femeile lui Manara sunt, ca și femeile lui Pratt, întruchiparea misterului originar al libertății. Erotismul lui Manara se desparte de trivialitatea pornografică prin cartografierea unor spații întinse și nedomesticite, până la el. Fără a fi tezist, fără a cădea sub vraja unei revoluții cu finalitate socială, Manara rămâne fidel unui cod al revoltei și neliniștii erotice. Seria de texte având în centrul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
grup de cărți, m-am oprit din nou asupra volumului în discuție și mi-am propus să-i fac recenzia. în cuvântul autorului se spun următoarele: „într-o vreme în care limbajul poetic (era prin anii ’70) este invadat de trivialități (se uza de principiul realismului socialist) am încercat să-i opun acestuia un limbaj simplu, uneori în vers popular. Cele 102 poezii create în răstimp de zeci de ani sunt grupate în două părți inegale ca număr. Cele mai multe, 74 la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
răspîntie de stradă, lîngă o vespasiană care duhnește parfumuri acre de cea mai pură esență națională... Ieftin, domnilor!... Cumpărați ideal național!... poftiți, poftiți...” („Impresii de iarmaroc“). „Jurnalul săptămînii“ (realizat, probabil, de Ion Vinea) polemizează, pe același ton violent pînă la trivialitate, cu represiunea instituită în Capitală de trupele Gărzii Demnității Naționale. Toposurile tradiționaliste, denunțate drept mistificatoare, sînt flagelate într-un limbaj scatologic și sexualizant, în care „marca” pamfletară a lui N.D. Cocea și Tudor Arghezi indică o radicalizare a limbajului specifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și hotărâri mari. Experiența lui nu se prefăcu în deprimare, ci într-o mare voință de a se ridica deasupra tuturor. Își puse în gând să facă astfel încît să nu depindă de nimeni, să nu fie silit să sufere trivialitatea nimănui. Nădăjdui orbește că Otilia se va păstra mândră, până ce el va fi liber de el însuși, ca atunci, plin de mărinimie și fără nici o răsplată, să-i întindă mâna. Liniștit de această hotărâre, se ridică de pe bancă și se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și asta-i singurătatea). O filozofie a conștiinței nu poate sfârși decât într-una a uitării. Un om care practică o viață întreagă luciditatea ajunge un clasic al deznădejdii. Femeia ce privește spre ceva oferă o imagine de o rară trivialitate. Ochii melancolici te invită, dimpotrivă, la o distrugere aeriană, și setea de impalpabil pe care ți-o satisface funebrul și parfumatul lor azur te împiedică să mai fii tu însuți. Ochi ce nu zăresc nimic și din fața cărora dispari, ca să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu fi, n-ai cunoscut nicicând lanțurile ființei și nici emoția dureros de rară când cineva îți mulțumește de a-l fi sprijinit în moarte, de a-i fi întărit sfârșirea și gândul sfârșirii, de a-l fi scutit de trivialitatea încurajărilor și a nădejdilor. Nici nu ne închipuim ce mulți sânt acei ce așteaptă să-i dezlegăm de fericire... Cele două tipuri de filozofi: cei ce gândesc asupra ideilor și cei ce gândesc asupra lor înșiși. Deosebirea dintre silogism și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a iubit. Creștinii n-au înțeles nici acum că Dumnezeu este mai departe de oameni decât oamenii de el. Îmi închipui un Dumnezeu plictisit până dincolo de margini de acești oameni care nu știu decât să ceară, un Dumnezeu exasperat de trivialitatea creației sale, dezgustat de pământ și de cer. Și-mi închipui un Dumnezeu avîntîndu-se în neant, ca Isus de pe cruce... Oare ce s-ar fi întîmplat dacă soldații romani ar fi ascultat ruga lui Isus, dacă l-ar fi luat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
iradiere. Cu Schelling, Novalis, Hegel și Schlegel, Germania s-a desfătat în străfundurile sale și și-a pipăit marginile. Romantica germană, mai mult decât oricare alt moment al spiritului european, justifică definitiv participarea la istorie. Atâta vis al spiritului compensează trivialitatea de secole a gândirii și a vieții. Romantismul german este autoextazul spiritului în finit. Procesul "normal" al unei culturi o face să treacă în mod inevitabil prin perioada inițială a naivității. Nediferențierea și indiviziunea împrumută culturii, într-o astfel de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
îndată, punctat de o trântire a ușilor. Tot ce făcea Gaittany - căci era el - nu avea durată. Atenția, plăcerea, mânia, toate țineau câteva clipe. Cu toate că foarte rar, Gaittany era violent și autoritar și nu suporta contradicția. Izbucniri brutale, totuși fără trivialități, nu-și permitea decât în cea mai strictă intimitate a casei, ca un fel de igienă a nervilor. În afară, nervozitatea se manifesta prin bătăi mărunte cu degetele în masă, prin răcorirea cu un evantai improvizat și zâmbete silite în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
soi de capișon tivit cu alb. Pe piept purta o mare cruce de aur masiv. Singura profanitate o constituia faptul că veșmântul era violet. G. Călinescu - Dragă doamnă, întîmpină prințesa pe madam Ioanide,putorile omoară tinerețea rumînească! Prințesa proferă această trivialitate cu o mare demnitate, sprijinindu-se cu două degete pe fotoliu, ca într-un tablou reprezentând o femeie de stat, un fel de Victoria autoritară. Sub rochie i se vedea un pantof comod, cu tocul plat și așa de plastic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-o joi sara. Ne întoarcem dar la obiect. Scribe e cunoscut prin finețea tecnicei sale și prin zugrăvirea foarte îngrijită a caracterelor. Situații pline de viață dramatică, o intrigă interesantă și totdeauna bine condusă, un ton cuviincios, depărtat de orice trivialitate, sunt calități care ne fac a uita lipsa lui de adâncime și de poezie. Piesele lui sunt gingașe, fiecare scenă-i drămuită după efectele ce le va face, scrierile lui samănă cu acele obiecte de lux al căror neîntrecut producător
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
serial „Puterea sufletească” a prof. univ. C. Rădulesc u Motru, dar și materiale care reflectă conflicte de idei cu Paloda, „care‐și schimbă amanții după cantitate și nu după calit ate”, amintindu‐ i că Viitorul, care era putred de obscenități, trivialități, injurii, calomnii ordinare și intrigi, boli grave care l ‐au făcut să dispară de timpuriu...” De la 15 februarie 1908, cu numărul 9, Zorile devine zia r 239 conservator‐ democrat, colectivul de redacție înscriindu‐ se și el în partidul respectiv. În ce privește
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
grave se așază firesc alături de cele evident frivole. Or, tocmai alternanța aleatorie, combinațiile șocante Între mărturisirea plină de tensiune și Înregistrarea aproape mecanică a detaliilor intrate În seria banalului constituie forța de expresivitate a intimității. Când s-a vorbit de „trivialitatea jurnalului intim”26, se făcea, desigur, referință la disprețul acestuia față de stabilirea unei linii de demarcație Între „intrările” importante și cele frizând futilitatea. Admițând că un astfel de lucru ar fi posibil, aceasta ar fi Însemnat doar o artificializare suplimentară
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
purta în mod obișnuit o expresie de seriozitate concentrată și pesimism; dar într-o companie veselă conversația lui era adesea trivială într-un mod extrem, împănată cu glume de calitate îndoielnică, întovărășite de un zâmbet glacială Ca și cum aceste glume și trivialități ar fi fost singura lui supapă de siguranță în fața tensiunii cauzate de o dedicare ideilor abstracte care îl consuma pe deplin.“ Fania Pascal, profesoara lui de rusă câțiva ani mai târziu, își amintește: „În expresia lui era ceva sever, ceva
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
adică din epoca primelor sale piese -, în texte ca Mici conversații 1 sau Un teatru de androizi 2, Maeterlinck reflecta la mijloacele de care dispune teatrul și își afirma net orientarea: acesta trebuie să se elibereze cu orice preț de trivialitatea corpului viu, material, al actorului. Deziderat pentru realizarea căruia dramaturgul propunea recursul la referințele artei teatrale antice, la măștile tragicilor greci, dar și apelul la acea sculptură „în legătură cu care începem să ne punem astăzi unele întrebări ciudate” și căreia îi
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]