270 matches
-
Într-un început de decembrie, Ester m-a dus la Văcărești. Ieșiserăm dimineața împreună în oraș. Erau primele ninsori. Nu aveam chef de mers la serviciu. Nici ea nu avea chef de ceva anume. Rătăceam înlănțuiți în susul Bulevardului, lăsându-ne troieniți de acei fulgi mari, deși, pufoși, de început de zăpezi. Mergeam bucurându-ne, fără o bucurie anume. Clipe din răgazul iubirii, când descoperi, iar și iar, din simplă fulguire, din beția unui aer troienit, din nepăsarea fulgilor învârtejiți, că Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă ia o putere nevăzută și să mă piardă în tăriile fără seamăn ale uitării, ale neștiinței, ale înstrăinării. Să-mi rămână doar atotputernicia neștiinței și izbeliștea unui țărm pe care să mă tot pierd într-o mereu deschisă depărtare. Troienit de alb, în alba depărtare a niciundelui... Dimineți în care m-aș fi vrut un imens fluture pornit în maiestuoase rotocoale spre înalt, spre un mereu îndepărtat și chemător senin, robit plutirii, încât aproape că a și uitat că zboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ceasuri de bârfă. Taclale la „o țigare“, cu mesaje schimbate de la un etaj la altul, de la un depozit la altul. O lume amorțită Biblioteca, prăfuită, care mi-a mâncat atâția ani. O iubesc doar pentru că și eu sunt leneș, visător, troienit de colb, speriat de cel ce vine cu o cârpă să mă curețe de praf. Mi-e bine nefăcând nimic, moleșit de lenea unei țări tot mai scufundate în lentoarea nimicului devenit principiu de viață. Îi iubesc pe acești oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Calul, ca și cum ar fi priceput spusele bătrânului, a gungurit a nechezat. ― Da, da. A sî ni fie tari dor di ei, da’ mari-i Dumnezău șî i-a aduci acasî răpidi șî sănătoș’. Hai sî pornim la drum, cî sî troienești calea. Uiti cî o șî început sî batî vântu’... Odată cu aceste cuvinte, bătrânul a scuturat omătul adunat pe sanie, a urcat și s-a învelit cu țolul... A mai privit o dată spre poarta cazărmii. De ce? Nu știa. Poate că acel
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
un copac sau câte o fântână, știute de bătrân... „Aha. Aista îi copacu’ di pi colțu’ spri Păscării. Ce ar fi s-o luăm pe acolo? Îi mai de-a dreptu’... Numai că... Dacă pe aici mai pe deal îi troienit așă di tari, apâi jos, în Păscării, nu ti mai vezi din omăt. Undi mai pui cî avem di urcat dealu’ ceala, undi pi marginea drumului nu esti nici o beldie șî șanțuri sânt cât lumea... Mergim tot pi șușă, cî
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a făcut de fiecare dată când întâlneau un troian mai mare. Greul greului l-au întâlnit în momentul când au ajuns la Crâșma din drum. Acolo era câmp liber, dar niște tufari aflați împotriva vântului au făcut ca zăpada să troienească răscrucea drumului peste măsură. Bătrânul a pornit să facă pârtie. După un timp, însă, a simțit că nu mai are putere. „Sî ai rabdari, flăcăule, cî tata s-a hodini oleacî și pi urmî a termina treaba”... Când a sfârșit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
răchiți, au mers destul de ușor. Acolo, însă, li s-a pus de-a curmezișul un troian bine clădit în spatele malului înalt al drumului. În timp ce se lupta cu omătul îndesat, se întreba: „Oare gârla ce duce în Șărpării n-a fi troienită? De coborât la vale treacă-meargă, dar de urcat dealu’ a fi mare chin”... Pe la al doilea cântat al cocoșilor, moș Pavel intra cu sania pe poartă... În casă clipea un bob de lumină, semn că mătușa Zănovia a stat trează
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nou în Brahmaputracătre Tibet îmi caut caravana. Ploi de martie Răstignit e cerul pe ninsoare, norii se adapă din fântână; tot pândind semințele-n ogoare, cântec vechi, de ploaie, îl îngână. Nu e mult de când s-au spart în cioburi, troienind amurguri despletite, și în paltini, aninate globuri luminau subțire, mult tihnite. Prea sătui de vifore, de iarnă, plâng în zori sub merii din livadă și din ocne Înegurate toarnă indolente ploi ce stau să cadă. Tot pândind semințele-n ogoare
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cadă. Bezmetic roi de fluturi coboară pe pământ Albind nemărginirea, în suflet dor săpând, Un dor de albastru, verde și de pomi în floare. Dar nu! Pieriți acum himere visătoare! Nu îmi aduceși azi în suflet primăvara, Ninsorile i ar troieni acum vioara Zefirului șăgalnic sau trilului voios, Cireșii-ar plânge floarea într-un suspin duios. Sunt abătut, pe umeri frigul mă apasă, în noaptea nghețată zăpada-mi intră-n casă, Troiene îmi așterne în suflet și în gând... Și în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Iași, la 80 de kilometri de satul nostru, l-am adus să-l înmormântăm alături de părinții lui, în cimitirul satului. Deși, era la începutul lunii martie, s-a pus pe o ninsoare ca în plină iarnă și pe un viscol troienind zăpada. Fratele cel mai mare Gelu, împreună cu vărul Ilie Avram, băiatul cel mai mare al mătușii Tinca, soră cu tata, au plecat la Iași ca să-l aducă în sicriu. Au găsit un căruțaș care s-a învoit să-l aducă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
e lagună/tavan și căpătâi îmi este huma - în timp ce, pentru poetul din Lancrăm: Margine-mi este argila, / Lege deasemenea ea), pe Ion Barbu (spre exemplu, cu al său După melci, la nivel imagistic, dar și prozodic: Umblă hoarde de jigănii / troienind în prag mătănii /.../ Ceața treptele de jos / de la scară mi le-a scos / și rămas-am o mirare / ca sămânța zburătoare...), pentru a nu-i pomeni decât pe foarte puțini dintre creatorii pe care îi prețuiește în mod deosebit Horia
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cer cad torente de zăpadă, acoperind totul. Pădurea geme sub loviturile Crivățului, care parcă vrea să rupă brațele copacilor potopiți sub greutatea zăpezii. Lupii urlă înfometați iar celelalte viețuitoare stau pitite în ascunzișurile lor. La marginea pădurii este o căsuță troienită sub nămeți. Prin hornul înghețat nu iese nici măcar un firicel de fum. Înăuntru, pâlpâie tremurând o lumânare. Lângă soba în care se sting ultimii cărbuni, stau înghesuiți unii lângă alții doi băieți de 9 și 8 ani și o fetiță
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
omorând cu sulița doi dami și un cerb. Faroald și Rotari se întreceau în vânătoarea cu șoimul sau își spuneau cuvinte încifrate, stând pe niște pietre mari într-o poiană nu foarte îndepărtată de curte. Într-o dimineață, când zăpada troienise tot ținutul, împovărând crengile copacilor, Faroald nu s-a mai trezit. Murise în patul său, fără să dea vreun semn. Fața îi era împăcată, ca cea a unuia care doarme. În chip de doliu, toți longobarzii au frânt câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cele câteva colibe din apropiere, ne-a spus că, dacă-l căutam pe călugăr, îl găseam la o femeie pe nume Muzia, prostituata locului. Uluiți și nemaiștiind ce să credem, ne-am priponit caii de măr, lângă falusul de piatră troienit de omăt. Prin crăpăturile din ușa colibei femeii ieșeau pufăituri de fum. Eram gata s-o deschid, când numai ce-l văd pe călugăr ivindu-se din spatele casei. Având mânecile tunicii suflecate până la subsuori și brațele goale, ținea cu amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
argintie, strălucitoare cu soare cald și zăpadă uscată și calmă. Gândul i se întoarse la iarna aspră și geroasă pornită încă din decembrie, dar mai cu seamă odată cu zilele Bobotezei, când s-au stârnit niște ninsori și viscole că au troienit toate drumurile. Își aminti cum urla de jalnic vântul, peste orașul îngropat în nămeți. - Acum, iarna s-a mai potolit... deși, încă-i tot ”tare”, pentru început de martie! Își zise el. Primele zile ale ”babelor” au fost urâte, dar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
se năpustească de sub vreunul dintre paturi, tremurând de furie, asupra lui și, nici una, nici două, să se apuce să-l pape. Diminutivul "Să-l pape" i-l aduse însă instantaneu înainte pe Sfântul Părinte Secund, atât de evocat până atunci, troienit de vremuri, înțelepțit de toate câte. Și avîndu-și sălașul în centrul unei neasemuite farfuri de porțelan, înconjurat cu un strat gros de ciuperci. - Pink Floyd, îl strigase Pontiful, făcîndu-i semne grațioase cu mâna. Am să-ți pun douăzeci și patru de întrebări
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
violeți. Confortul saloanelor parchetate, al policandrelor de cristal [...] n-a produs o literatură și o ideologie; vântul sufletului și talentului românesc bate încă prin coșurile căsuțelor turtite, cu mușcate pe prispă, cu ochiuri de geam cârpite cu hârtie, prin grădinițe troienite de roade, prin cârciuma jupânului Oișie în scrânciobul căreia s-au dat pe rând Ion Creangă, I. Dragoslav și M. Sadoveanu"95. Iată-l așadar pe "modernistul" Lovinescu, apologetul sincronismului și al imitației modelelor occidentale, sfârșind prin a explica valoarea
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
tureatcă. Toți nuntașii au sărit din sănii și dând la o parte zăpada au scos-o din troian pe bunica mamei. Era moartă. Poate de oboseală sau poate că băuse și ea ceva, a căzut în zăpadă și a fost troienită. Au dus-o în satul Petriș de unde erau. Când preotul din sat îi făcea rugăciunea, bunica s-a sculat și fiind glumeață, a spus: Vreți să mă îngropați de vie? Ha?“ Toți au fugit din biserică, au rămas preotul și
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
romantici, era taxat ca mania. Reacții termice (rece-fierbinte) sfârșesc în cele din urmă într-un fel de echilibrare, într-o anumită temperanță, nu și în aplatizare: "Caii mei nebuni ca mine, caii mei fugari ca ochii / Lava sângelui mă arde, troieniți-mi în auz" (Pădureancă). Deschisă ademenirilor multiforme, privirea se complace în vedenii; ordinea profană nu escamotează însă ordinea divină; în esență ordinea iubirii e totuna cu ordinea naturii: "Cât îmi doream să fiu ca mama! Sălbătăciune de pădure, / Cu puiul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
toată viața. Orișiunde, cînd, mai tîrziu, s-a aflat prin țară, în vreme de vară, el a căutat odihna sub tei înfloriți. Încă din copilărie va fi dorit ca la mormîntul său să aibă tot un tei, care să-l troienească cu florile și cu aducerile aminte... Despre șederea la izvor, sub teiul înflorit, însuși poetul ne-a lăsat o mărturie: Fiind băiet, păduri cutreieram Și mă culcam ades lîngă izvor, Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam, S-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
se răsfrâng/ de multe ori chipurile noastre în frunzele ude/ și ne leagănă ca și cum am visa într-o oglindă" ("Așadar, nu există singurătate"). Poezia de dragoste presupune un decor alb, o ninsoare totală de sfârșit de lume, cu fulgii ce troienesc lumea ca și amintirile. Un Bacovia într-o formulă nouă din care lipsesc gesturile și disperările, dar din care rămân câteva obsesii iubita care, chiar dacă mai există, nu mai e cea de altădată; sentimentele sunt într-o permanentă metamorfoză: "Nevăzute
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
îi corespunde, în plan lexical, recurența compunerii cu prefixul în-: "te încuvânt în ochiul meu", "aș fi primul însemn înlumit", "gândind Însinele", "un vultur pe ochi îmi paște/ troia însângerată" etc. Cea de-a doua modalitate de raportare a poetului "troienit de gânduri" la univers este justificată adesea prin apelul, implicit sau explicit, la tâlcul moralizator al discursului. "Angajat organic în fața vieții, poetul închide o zguduitoare experiență morală", observa AL. Husar, referindu-se la primul op al lui Vasile Popa-Homiceanu. Nevoia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
paginile de umor sau sport. Cea mai populară și mai citită parte din Revista americană lunară de matematică [t.n.]5 este secțiunea de probleme. Așadar, problemele sunt calea de urmat. Oamenii preferă mai mult stimularea decât saturația. Nu-i troieni, doar fulguiește-i. Sudoku, da predici, nu. Folosirea metodei problemei în predare este cea mai bună pentru studenți și, de îndată ce dificultățile ei tehnice sunt depășite, oferă cea mai bună stimulare și recompensă chiar și pentru profesori. Te-au întrebat vreodată
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
la școala „Gh. Mârzescu” din cartier, apoi, după ce am mai crescut, a luat-o fiecare pe drumul lui în viață. La marginea mahalalei mele, de la străduțele pe care vara „gemea colbul” pe ele, vorba lui Ion Creangă, iar iarna erau troienite, că zile în șir nu puteai ieși din ogradă, se afla un șes imens cu iarbă, buruieni, cu tranșeie pline cu apă în care ne bălăceam și în care am învățat să înot, acea împărăție a toate bune pentru puștani
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care pare a avea același stat cu noi o să-mi dea un rând de haine monahicești și o desagă. Să poruncești să primesc o mârțoagă, vreo iapă stearpă cu care să pot pleca în zori spre București până să se troienească iar drumurile. Îmi faci o scrisoare ca din partea înalt preafericitului Hrisant al Ierusalimului. Așa o să pot intra la sfinția sa Antim. Vreau să aflu ce anume a vorbit cu Constantin Vodă, să știu ce gândește măria sa despre toate întâmplările prin care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]