241 matches
-
unul cu o șapcă împodobită de un cozoroc mare, lăcuit (de furat, fără îndoială!) cânta, cât îl ținea gura, un cântec în care era vorba de muzicanți de culoare și fără vedere, ce se opinteau în trompete, saxofoane, pistoane și tromboane, reluând, cu efort de coarde vocale, un refren despre o viperă neagră, cu ochi de jeratic și cu o limbă / ca o seringă / gata să ți-o-nfingă... În precipitarea sa, Mircea ocoli precaut un balcon sprijinit precar pe aripi de amorași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
e vorba de un interviu și „face conversație“ cu P. Cu râsete, glume, confidențe. Este captivat de povestea cu pana și promite c-o să încerce și el... Înregistrarea suferă. Nu se înțelege nici unul. E haotic. Ce faci, R.? Umbli cu tromboane? Vezi că eu nu sunt „botanist“. Parcă era noapte și ăia ți-au pus lanterna în ochi. Acum e ziuă? Doar n-ai fugit toată noaptea, până a doua zi dimineața... Din 143 de întrebări puse lui P., 101 aparțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cam sus, e cu belea. S-au mai văzut cazuri sicrie scoase pe geamuri, date jos cu macaraua, da` parcă aș vrea mai mult În cazul tău. De, pretenții... Poate chiar o fanfară, Sandule. Să-ți cânte veșnica pomenire la trombon. Iar dacă te vor da jos cu liftul să nu te superi, ieși pe ușa blocului În picioare, așa cum ai ieșit o viață. Demn. Gicule, la cum vorbești Îmi vine să spun c-ai murit o dată și nu ți-a
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ceea ce urma, un vîrtej infernal, alți muzicanți, la fel de iscusiți dar atinși de păcate, de plăceri, chiar aflați după un pahar-două de vin negru, debordanți, cu gîndul la Margaretele lor năbădăioase și nerăbdătoare. Epuizați, după o vreme, ar fi aruncat viorile, tromboanele și clarinetele, ar fi spart toba, s-ar fi dus În lumea largă, lăsînd În urmă, nădușiți, unul În brațele celuilalt, un alt Faust și o altă Margaretă, izbăviți, dogoritori. Pentru așa ceva, Thomas era gata să-și vîndă, de s-
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
you actually discussed on rights during the communist regime? Mi-am amintit imediat rightsurile pe care le turna Tovarășu’ în capul mulțimii acefale căreia îi eram toți parte: la viață, la pace și la muncă. Ce freedom of? Ce ownership? Tromboane. Noi aveam drepturile de bază asigurate, cu alte cuvinte, o dată ce eram încă vii, ne exercitam dreptul la muncă forțată. Pe la începutul anilor ’80, individul băgase spaima în popor că vine bomba cu neutroni. Organizau marșuri ale păcii. Îmi amintesc instructajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o interesa? - Vroia și ea să plece. - Și ea ce iți scria? - Despre Jurilovca, despre mărul în care se suia când era copilă, despre plăvușca ce a curățat-o, de nu mai vrea să vadă peste în viața ei... - Lasă tromboanele! Chestii de astea discuta doi oameni maturi? - Eu nu căutăm iubita, ea nu caută iubit. Ce vroiai să discutăm? - Tu esti însurat. De ce nu discuți cu mine, dacă ai chef de discuții? - Tu ești mai tot timpul ocupată, de aia
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
lor în ultima vreme curg cu prea multă ușurință, mă descopăr în lucruri, în muzici, în cărți, în culori scânteind în tablouri. mă întreb dacă e bine sau rău, dacă-mi mai aparțin. ce prostie e asta? îmi spune un trombon răgușit. mi-e cam frică, spun drept, nu e bine să porți conversații de genul acesta nici cu oamenii, necum cu un obraznic de instrument și dau foaia mai departe. nimic nu aparține cuiva, strănută trombonul, totul atârnă ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
asta? îmi spune un trombon răgușit. mi-e cam frică, spun drept, nu e bine să porți conversații de genul acesta nici cu oamenii, necum cu un obraznic de instrument și dau foaia mai departe. nimic nu aparține cuiva, strănută trombonul, totul atârnă ca o greutate de ceas, ca firul cu plumb și totul e bine până stă totul la locul lui. bine, dar totul se mișcă, îmi spun, esențial e ca și în mișcare să-ți afli locul, spațiul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ce te conține, mi se șoptește cu un glas arămit. atunci eu ce caut în lucruri, în muzici și în culori? acelea nu-s locul meu. ba da, căci ele te-au botezat de mult în legea lor, îmi răspunde trombonul. florile de peste zi înțărcată de așteptări, îmi doresc ca lumina să-mi dăruiască vise iar întunericul drumuri drepte. lacrima să-mi fie coborâș lin și drept spre zâmbetul ce mă-mparte clar în noapte și zi, dimineața să-mi spăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
este invitată cu mic, cu mare, toată suflarea. Toată pădurea de fag a ținut umbră cu ramurile. Carii cerneau făină în fagii seculari, un codobelc așternea sidef pe drumul către altar. Pasărea măiastră, ciocârlia, era mare dirijor cu brotacul la trombon, rândunica la chitară, vrăbiuța la vioară, ursul la violoncel. Lupul își ascuțea dinții în coada unui miel, iepurele bătea step în pălăria unui vânător iar vulpea fericită pentru că în poieniță un cocoș îi închina batista la o periniță. Când o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
perdelele unei case clandestine”. Acumularea de analogii grotești trimite cu gîndul la pamfletele argheziene: „Personalitatea dlui Grădișteanu ne evocă omul care mănîncă 12 kilograme de carne pe zi, salteaua de lînă umflată, uriașul din poarta circului, bordelul din colțul străzii, trombonul sergentului-major, zgomotul obscen al basului într-o orchestră de lăutari, poftiți la bilete domnilor, reprezentația începe acuma. Ionaș, fă o reverență publicului, Ionaș, ridică piciorul drept, Ionaș, ține un discurs, Ionaș, fă tumba. În discursurile sale din ultimul timp, adorabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și nimic mai mult, Uniunea Sovietică a trimis ieri un ajutor medical pentru România și s-a consultat cu aliații Pactului de la Varșovia în legătură cu continuarea luptelor, dar nu a existat nici o evidență de plănuire a unei intervenții militare. Trompetele dracului, tromboanele, trîmbițele, toate alămurile alea nenorocite și soioase, se enervează Bătrînul, asta a fost trista realitate, Poștașule, zice, capitaliștii au făcut încă o dată în istorie jocul comuniștilor, și nu fiind duși în eroare cum s a încercat să se spună după
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ai amintit de fiecare fată care ți-a spus vreodată „Nu ți-o iau în gură“, de bătăile trase la funduleț de maică-ta, de fiecare privire chiorâșă pe care ai primit-o de la soldații adevărați când tu cântai la trombon în orchestra armatei. Pămpălău, pulă bleagă, de care fug toate femeile, la asta te gândeai. Pentru toate astea a trebuit să plătească Betty. Nu-i așa? Lui Manley îi picura în poală sânge și salivă. Nu, șopti el. Vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mângâiere decât a lovitură ușoară. — Mda, spune-mi alibiul tău. Unde ai fost și ce-ai făcut începând cu lunea trecută, pe 13 ianuarie, și până miercuri, pe 15. Madeleine își făcu mâinile pâlnie și scoase un sunet ca de trombon, apoi le lăsă pe banchetă, lângă genunchiul meu. — Am fost la casa noastră din Laguna de duminică seara până marți dimineață. Tăticul, mămica și sora mea, Martha, au fost cu mine și tot acolo au fost și servitorii noștri permanenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
muscan se arunca în aer și cădea amețit. Din cartiere se ridicau zmeie portocalii, cu cozi lungi, și se auzeau cum le trosnesc spetezele. Au ajuns pe la patru. Moșii se întindeau într-un colț al Man-dravelei și auziră de departe tromboanele și lăutarii. Zarvă mare și lume, grenie. Numai fuste în altițe și floricele. Gheorghe puse ochii pe cizmele ardelencelor. Astea aveau figuri sănătoase și huiduma se dădea în vânt după ele. Le apuca pe la spate de cozi. Fetele țipau speriate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de artă și desigur... nu-i așa, dispune și de mijloace corespunzătoare. Chicoti: Dacă vreți, pot să-i caut numărul de telefon. Se ridică sprintenă și dispăru în odaia ei. Sculptorul se întoarse spre Panaitescu. Întrebă încet: ― Crezi că-i trombon? Celălalt, adâncit în calcule complicate, nu-i răspunse. Valerica Scurtu rămăsese cu ochii pe fereastră. Un colț desprins al perdelei lăsa să se vadă o lună galbenă, în zdrențe, închipuită de un pictor nebun. Femeia ținea gura ușor întredeschisă. N-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
concluzie folositoare pentru viitor dacă, deodată, mira fixă a televizorului n-ar fi dispărut de pe ecran ca să facă loc obișnuitei imagini a drapelului fluturând în vârful catargului, leneș, ca unul care abia s-a trezit, în timp ce imnul făcea să răsune tromboanele și tobele, cu un ușor tril de clarinet pe la mijloc și câteva râgâieli convingătoare de trombon. Crainicul care apăru avea nodul la cravată sucit și afișa o figură acră, ca și cum tocmai fusese victima unei ofense pe care nu era dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ca să facă loc obișnuitei imagini a drapelului fluturând în vârful catargului, leneș, ca unul care abia s-a trezit, în timp ce imnul făcea să răsune tromboanele și tobele, cu un ușor tril de clarinet pe la mijloc și câteva râgâieli convingătoare de trombon. Crainicul care apăru avea nodul la cravată sucit și afișa o figură acră, ca și cum tocmai fusese victima unei ofense pe care nu era dispus s-o ierte, nici s-o uite prea curând, Având în vedere gravitatea momentului politic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cartierului: "Nenorociților, mi-ați omorât copilul, și-acum jucați teatru, îl îngropați cu onoruri! Nenorociților!..." Vigilent, prietenul meu civil, care uitase cu drag mâna pe urechea mea, s-a repezit spre fanfară, care, deodată, a băgat la greu sunete de trombon grav și trompete jalnice, de nu se mai auzea nimic din toată spovedania-bocet a mamei... Și-atunci când, lângă groapă, soldații au slobozit în aer, în onoarea lui Ucu, mai multe gloanțe, mama lui Ucu n-a mai apucat să strige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a Auditoriului oftează adânc din imensele-i tuburi verticale, iar din spatele scenei un val năvălește cu putere, luându-i În brațele sale pe instrumentiști. Sala se umple cu apă. Violoncelele plutesc ca niște sicrie cu trup de femeie, cele trei tromboane se scufundă lent, În formație, cu grația căluților de mare. Sub apă, omul cu talgerele Își agită brațele, Încercând inutil să apropie cele două tipsii, ca o pasăre care plutește printr-un aer vâscos. — Interesant. Continuă. — Atât. După aceea mă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și, bine dispus, începu să zbiere Sanie cu zurgălăi. La ședință am făcut cunoștință cu un profesor de muzică pe seama căruia se colportau tot felul de anecdote. Era un tip vesel care, în școala de corecție, învățase să cînte la trombon. Pentru el, socrul său făcuse ce făcuse ca să obțină catedra de muzică la școala din centru. La nuntă, profesorul și-a distrat mireasa ieșind cu lanțul de gît, în patru labe, din cușca cîinelui. În vremea asta, cu coatele pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
comandă, ridică și coboară scaune, le adună laolaltă, răstoarnă apoi tot ce a clădit până atunci cu atâta grijă numai fiindcă‑l înjură unul că ar fi făcut ceva anapoda, întreabă cât durează până înveți să cânți la flaut, saxofon, trombon, fagot etc. Pianul durează cu siguranță cel mai mult, la fel ca cinstea, căreia Rainer ăsta vrea să‑i pună capăt. Poate c‑odată aș vrea și eu să fac așa ceva! Trebuie să fie frumos să știi să cânți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Deasupra acestei teme („Obrăzniciile și urmările metafizice ale domnului Andrei Cornea” un titlu inspirat, din care lipsește clitorisul omului cu barbă albă, reiese afinitatea pentru metafizică a multor muzicieni contemporani, dar nu se Înțelege ce urmări poate avea un domn), trombonul solist cu modulații arhaice al lui Radu Theodoru desfășoară plenar una dintre acele melodii tipice pentru arta calomniei. Linia este pătrunzătoare, elegantă, În stilul renascentist al descompunerii. O mai veche partitură a domnului Cornea este desființată pe capitole de asurzitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sordidă care a Împuțit atmosfera țării săptămîni după săptămîni, În trista piață a Cochiliei, puroiul erupînd pestilențial la 13 iunie”. După o scurtă pauză cu gîfÎit produs de acest pasaj de virtuozitate unde apare cochilia și nu se vede melcul, trombonul este Înlocuit cu alt instrument solist și se execută o frază muzicală superbă, purgativă, la bîtă. Iat-o: „Domnul Cornea a transformat o simplă bastonadă de salubrizare citadină În POGROM !” Blasfemia este spulberată astfel de toiagul pastoral al lui Theodoru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Domnul Cornea a transformat o simplă bastonadă de salubrizare citadină În POGROM !” Blasfemia este spulberată astfel de toiagul pastoral al lui Theodoru. Simplă bastonadă de salubrizare citadină! Acest sublim și concis elogiu adus ciomagului nu este, din păcate, bisat. Însă trombonul revine pentru o ultimă dată, pentru a Întipări fraza În urechea publicului meloman: „Iată cum bastonada trasă bișnițarilor, proxeneților, cocotelor, incendiatorilor, gunoiului social, provocatorilor, agresorilor din piața rușinii, devine pentru A. C. prilej de a insulta poporul care-l hrănește”. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]