485 matches
-
al seniorului său. Acesta parcă vorbise nu pentru samurai, ci pentru a-și domoli propria furie și tristețe. Pe înserat plecă din Nunozawa. În urechi îi mai răsuna încă vocea dogită a seniorului Ishida. În spatele calului său îl urma Yozō tropăind agale. Să trăiască în vale neștiut de nimeni și nebăgat de seamă - aceasta avea să fie viața samuraiului de acum înainte. În seara aceea după ce ajunse înapoi în vale nu-i spuse unchiului decât că vorbise cu seniorul Ishida despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trecu pe lângă pântece, lamă care era pentru el cornul adevărat, negru și neted, cu vârful alb, și Enrique, care trecu pe lângă el și se Întoarse pentru a ataca din nou, era chiar trupul masiv, fierbinte și Însângerat al taurului care tropăi pe lângă el și apoi se Întoarse ca o pisică și-l atacă În timp ce el Își Învârtea Încet capa. Apoi taurul se-ntoarse și mai atacă o dată, și, pândind vârful cuțitului În mișcare, Paco Își duse piciorul stâng În față puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Picadorul a Îndreptat scările și s-a aruncat În șa. Intestinele calului atârnau amestecate Într-o masă albastră, și când a Început s-o ia la trap se legănau Înainte și-napoi, În timp ce el era lovit peste picioare cu nuiele. Tropăia smucit pe lângă barrera. La un moment dat a Înțepenit și unul dintre băieți l-a apucat de frâu și l-a dus mai departe. Picadorul și-a Înfipt pintenii, s-a aplecat Înainte și a Început să-și agite sulița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nevoiți să se confrunte cu diferitele adâncituri și rotunjimi ale goliciunii celuilalt. De data aceasta fără lumina iertătoare a lumânărilor și a dorinței sexuale, iar În curând și fără nici un pic de intimitate. Ce se auzea? Strigăte de bărbați, pași tropăind pe podețul de lemn! Harry și Marlena Începură să-și caute disperați hainele numai cu câteva minute În urmă abandonate pe podea cu gesturi grăbite și fericite. Harry reuși să-și găsească pantalonii și se chinuia să-și introducă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ar fi dorit. I-a strâns sânii prin haine. Mâna lui i s-a strecurat sub jeanși și l-ar fi lăsat să meargă mai departe dacă mama ei nu ar fi strigat: —Esmé! Rupert! La masă! Au auzit-o tropăind la jumătatea scării de metal În spirală pentru a-i striga din nou. Rupert a sărit ca ars, și-a pierdut echilibrul, s-a lovit de perete și a alunecat. (Bineînțeles, acest moment jenant mi-a amintit de noaptea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai poată opune vreo rezistență, într-un somn adânc cu vise. Nu mai avusese de mult privilegiul de a visa; de când gândul funest al sfârșitului i se înșurubase în creier. Mai auzea înfundat doar călcătura cailor, care parcă nu mai tropăiau pe caldarâm, ci plescăiau, ca și cum ar fi luat-o peste apele negre ale mării, cu greabănele ude prin întunericul lăptos al nopții, sfâșiat din timp în timp de țipetele unor pescăruși invizibili. Fantomatice felinare cu gaz le ieșeau în cale
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
tine ori neamul tău. încuviințând cu gravitate, alanul își luă mâna de pe sabie. în momentul acela, Vitalius arătă cu degetul spre moară și anunță: — Divicone! Uite-l acolo, se întoarce! Veniră cu toții pe cărare. Divicone sosi, lăsându-și calul să tropăie fără grabă. Ochii îi străluceau plini de satisfacție. De îndată ce fu lângă ei, Sebastianus, cu mâinile în șolduri, îl întrebă: — Deci? Ce ai rezolvat? Când o să-i întâlnim pe prietenii tăi? Bagaudu își luă un aer enigmatic: — Am cerut o adunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lor și le luminau cu cruzime chipurile strâmbate de pofta nestăvilită de sânge și jaf. Maliban îl zgâlțâi de-un braț. Haide, Prefectule! îi strigă. Aici nu mai e nimic de făcut. Hai să plecăm! Atacatorii intraseră deja pe punte, tropăind asurzitor pe bârnele vechi de lemn, iar bagauzii îi primeau încântați, încurajându-i cu gesturi largi ale brațelor. Puținii soldați încă în viață părăsiseră deja locul bătăliei. Rămași deci singuri în fața hoardei, Sebastianus și tovarășii săi fură constrânși să fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai poată opune vreo rezistență, într-un somn adânc cu vise. Nu mai avusese de mult privilegiul de a visa; de când gândul funest al sfârșitului i se înșurubase în creier. Mai auzea înfundat doar călcătura cailor, care parcă nu mai tropăiau pe caldarâm, ci plescăiau, ca și cum ar fi luat-o peste apele negre ale mării, cu greabănele ude prin întunericul lăptos al nopții, sfâșiat din timp în timp de țipetele unor pescăruși invizibili. Fantomatice felinare cu gaz le ieșeau în cale
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
treburilor omenești, o afacere de-a dreptul măruntă. În cadrul experienței moderne, atât de puțin. Un nimic. Iar oamenii implicați În el, băieții, după luptă, jucaseră fotbal la Al Arish. Eliberaseră un spațiu și dăduseră șuturi și capete, săriseră În sus, tropăiseră pe nisip. Sau În umbra hangarelor scoseseră cărțile și citiseră biologie sau chimie, filosofie, pregătindu-se poate pentru examene. Apoi el și părintele Newell fuseseră chemați să se uite la niște lunetiști capturați, ținuți fedeleș și legați la ochi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
avea să se arate uimită și indignată. — Pentru ce voiai să mă vezi? l-a întrebat. Știi, Steven, dacă vrei să vorbești cu mine, poți să vorbești cât sunt la școală. Și a început să meargă repede, lângă bicicletă. Connolly tropăia ca să țină pasul. Nu, a zis el, nu putea să-i spună ce avea de spus la școală. — Atunci, a zis Sheba, trebuie să stabilim o... — Îmi place mult de tine, a întrerupt-o el. Ea a tăcut. — Mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de plasă, pe care Jina nici n-avea habar că-i avea. Apoi, ca și când ar fi jucat într-una din vechile ei reclame, Irene și-a adunat curajul, de parc-ar fi fost nevoită să vândă săpun sau tampoane, a tropăit până în partea cealaltă a camerei și-a luat-o pe Jina de bărbie. Tu, a spus ea, ești făcută dintr-un material mai țeapăn. Și, la fel ca în urmă cu doisprezece ani, atunci când era pe cale să încalece pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
printre buzele bărbatului - un alt cadou pentru el. Tu la control. Dar azi ceva se schimbase, ceva din ochii lui Drew. Fiului nu-i mai rămăsese nici un strop de îngăduință. Era ca și când și el s-ar fi săturat. Ellis a tropăit printre tufișuri și-a continuat să urce în căutare de vânat, deși făcea așa de mult zgomot încât ar fi pus pe goană orice animal. Bărbatul își dorea ca-n ziua aia să se fi votat. Ca să-l strângă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ieșeau aburi de lumină părul creștea încă se cârlionța prin palmele mele trezește-te îmi spuneai și eu aveam ochii mari mai mari decât toată livada asta plus marea pitică trasă de căluți înaripați. ca și cum prin creier mi-ar fi tropăit tot universul tot trecutul toate plecările) dilara este. n-a venit azi. n-am vorbit despre importanța culesului la timp. nici despre lădițele cămara în care o să ne depozităm toată singurătatea și eu am deschis ochii mari cât să-mi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
adormiți în brațele Domnului. ani trecuți, petrecuți în lumina visurilor oarbe. ochi întredeschiși controlează lacătul. poarta se trântește sacadat. zuruie lanțul și lacătul închis apasă ochii orbiți de lumini false. închise de corbi, culorile se pierd în fumul indiferenței. paznicul tropăie prin sălile goale. muzeul moare încet. surâde artei. îi anină de brațe cireșe necoapte. sărută copilăria operelor aninate jertfă trecutului. un păianjen privește tinerețea artistului. o îmbracă în fire prelungi apoi hexagoane. ea se zbate o vreme între mișcare și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
camera de la față, pe care le ocupam - toate deschise petrecerii - se umplură de musafiri. Deasupra ușii ogivale de la intrare, sub bolta în semicerc, ardea festiv un bec puternic ce lumina curtea. Întâmplător, am fost cel care deschise ușa soților Neculce; tropăiau scuturându-și zăpada, el de pe șoșonii de modă veche, din pâslă, purtându-se încă, iar ea de pe cizmulițele cu fermoar. O ajutai să-și dea jos paltonul, le spusei încă o dată „bun venit” și după ce sărutai mâna doamnei Neculce, soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
spre Iezer în trap leneș. Domnul Sandu, crâșmarul, mă aștepta în prag cu mânile în șolduri, zâmbindu-mi cu obișnuita-i prietinie. S-a întors iar vremea bună, boierule! Ce mai zici? Te așteaptă neica Marin... Și vânătorul ieși îndată tropăind cu cizmele-i grele, privindu-mă iscoditor cu ochii lui verzi și rotunzi. Zise cu vocea-i joasă, ostenită: — Atuncea n-am așteptat... Era vremea urâtă... Știam că n-ai să vii... Și cum mă privea, o neliniște ciudată mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ani nu rostise Leiba Sanis atâtea cuvinte. El știa atâta: când se înturna acasă de la abator, scotea de prin buzunări și de prin turetci bucăți de carne și le arunca pe leasa care aștepta sub tingirile de aramă, pe urmă tropăia cu cizmele-i pline de sânge, se așeza la locul lui și nu zicea nimic, pânăce nu-l chema nevastă-sa la mâncare. Atunci își îndesa în cap pălăria spartă și începea să înghită cu lăcomie. Apoi își ștergea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Nu l-am întrebat... —Leiba! tu totdeauna faci așa!... strigă cu nemulțămire nevasta. Iar jupitorul își aduse aminte că mâncase o jumătate de scrumbie cu ceapă; și-ndată începu să se învârtă căutând ceva; apoi își răsuci țigara și ieși tropăind ca să se ducă la șfertul lui de vin. După ce plecă el, fata începu să se frământe în locul ei. — Mie încă nu-mi trebuie nuntă, zise ea întunecată. —Haie! strigă maică-sa holbând ochii. Ți-a spus cineva ceva? Ce treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
femeile dând din cap. E adevărat nebună! Îi trebuie frânghie și sopon, altceva nimic nu-i trebuie... Sanis, sara, asculta tânguirile nevestei și da tăcut din cap. Aștepta o vreme, se uita pe sub sprâncene într-o parte, și se ducea tropăind la prietinul lui, Făluță. —Haie! tatu-tău se supără! strigă într-un rând Rifca. —Poate să se supere. Toată lumea vorbește și te arată cu degetul. Rău ai s-ajungi! Poate să m-arate! Ce? am tăiat punga cuiva? Am omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
făcut tu, Haie? Fata întoarse capul fără putere, cu ochii aiuriți, c-o spaimă sălbatică năvălită în față. A doua zi Sanis, alungat de tânguirile și lacrimile femeii, porni la Pașcani, la rabin, amărât, fără să știe nimic. Se duse tropăind spre gară, molfăindu-și bucățica de pâne, și în sufletu-i întunecat abia acuma se lămurea o durere și creștea o nădejde. Iar în jurul fetei se adunară cele trei femei, cu vorba plină de spaimă și blesteme. Mormăind întunecată, moașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și gemea. Pornea iarăși să caute; uita ce o doare; după aceea se tânguia iarăși. Culi își stropi ochii cu apă și-și clăti gura amară. Trase de mânici haina cea groasă, căptușită cu blană de miel, și ieși hotărât, tropăind. Cățelușa de vânătoare îl urma. Din camara de alături, alese sarica ce era de trebuință bătrânei; veni îndărăt și o lepădă lângă vatră. Cățelușa i se încurcă iarăși printre picioare. —Tu vrei să te duci și Vidra se împotrivește, râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-i acest Culi totdeauna! oftă bătrâna. Feciorul ei ieșise, întorcând aceleași sprâncene posomorâte. Sania era trasă dinaintea ușii; calul înhămat. Vremea se arăta moale și senină. Ion Bezarbarză, sluga, umbla aprig împrejur, grămădea fânul în lada săniei, întindea bine cergile. Tropăia cu bocancii lui grei, din când în când își trecea un pumn pe sub nas, întorcea ochii vii spre stăpânu-său, aștepta un cuvânt. Vedea că stăpânul său e într-un ceas crâncen. Ca să nu lese nici o clipă neîntrebuințată și să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nas, întorcea ochii vii spre stăpânu-său, aștepta un cuvânt. Vedea că stăpânul său e într-un ceas crâncen. Ca să nu lese nici o clipă neîntrebuințată și să nu rămâie un gol în care mânia paznicului s-ar fi putut prăvăli, Bezarbarză tropăi repede în casă și ajută pe femei să iasă. — Stăi să vie și stăpână-tău! țipă aprig nana Floarea. Lui Bezarbarză nu-i păsa de asemenea țipăt. Bătrâna era totdeauna bună cu el. —Ai fiert lapte? —Fiert. —Băut-ai două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mărfurile. —Du-te, du-te, l-a mângâiat nana Floarea. Ți-am adus și ție niște turtă-dulce. Vezi de te poartă cu vrednicie cât e stăpânul bolnav. — Asta neapărat! s-a fudulit Onu Bezarbarză. S-a dus el la căsuță tropăind cu bocancii, iar nana Floarea s-a întors la bolnav. Badea Toma și Traian stăteau în preajma lui pe două scăunașe. Păreau că schimbaseră câteva cuvinte și primiseră un răspuns mulțămitor de la Culi. Acuma tăceau. Femeia a pășit în vârful degetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]