743 matches
-
remarque l'inversion des termes opérée par Paul Miclău, procédé qui apporte un surcroît de poéticité. Paula Romanescu s'éloigne du sens source, traduisant " ceriște " par " la clarté " et " trăi " (" vie ") par " la durée ". La version de Paula Romanescu est trop interprétative, car elle ne préserve pas le sémantisme de la figure d'origine. cerul cerului Paul Miclău : le ciel du ciel Jean Poncet : le ciel du ciel Paula Romanescu : la voûte des cieux Cette figure continue, en quelque sorte, la métaphore
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
version la plus conforme au sens source est celle de Philippe Loubière. Sanda Stolojan transmet elle aussi, par son choix des termes, l'idée d'un lieu verdoyant situé auprès du cours d'une rivière. Leș autres traductions s'éloignent trop de l'image d'origine. Une autre difficulté de traduction est constituée par la métaphore " strai de broască " (littéralement : " habit de grenouille "), dans un poème qui fait pârtie du cycle dédié au dieu Pan. Dans ce cas, on ne peut
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
1974 : 101). Le texte source propose une analogie entre leș étoiles et leș oiseaux qui volent ensemble. L'emploi du terme " bande " dépoétise le texte d'arrivée. " Când e prea rău/îl adormi cu zeama de maci. " " Lorsqu'il est trop vilain,/avec le suc des pavots tu le calmes en l'endormant. " (Biblică/Biblique) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 187). Le texte source fait référence à l'enfant Jésus, soigné par la Vierge. Le choix de l'adjectif " vilain " pour désigner un petit
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
village) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 149) ; " mă petite " (L'âme du village) (Villard, 2009 : 83). Par leurs choix traductifs, Paul Miclău et Paul Villard ajoutent une note d'affectivité au texte traduit. Pourtant, leș poèmes de départ ne présentent pas un langage trop affectif. " tu crengi ai, nu brațe " " mă chère, tu n'as pas des bras, mais des branches " (Cântecul focului/La chanson du feu) (Miclău, 1978 : 535). Dans le poème source, le moi lyrique compare la bien-aimée à un arbre. La
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
84). L'image du dieu Pan qui " arrache des nids d'abeille " est assez violente par rapport à celle proposée par Jean Poncet : " Pan déchire des rayons de miel ". En plus, Veturia Drăgănescu-Vericeanu place l'action dans un décor bien trop exotique, en parlant d'un " arbre à noix " au lieu d'un " noyer ". " o cădere de fum din streșini de pae " " la fumée retombant des gouttières de paille " (Sufletul satului/L'âme du village) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 149). La traductrice opte
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
je pense. " (Leagănul/Le berceau) (Villard, 2008 : 41). Cette version explicative contient un nivellement du niveau figural du texte de départ. Nous préférons la traduction littérale de Paul Miclău, qui conserve la poéticité source : " Je crois que je souffrais de trop d'âme. " (Le berceau) (1978 : 213). Veturia Drăgănescu-Vericeanu traduit souvent le verbe " a săruta " (" embrasser ") par " baiser " : " zbor de lilieci [...]/îmi săruta geamul " " des vols de chauve-souris [...]/baisent mă vitre " (Fiorul/Le frisson) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 67) ; " Fiori [...] îmi săruta/cu
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
n'a pas une connotation négative : par " non-traduction " nous désignons un texte qui, a priori, se présente comme une traduction, mais qui, par l'ajout d'unités sémantiques, leș changements de la voix du texte et l'interprétation qui s'éloigne trop du message de départ devient une création autonome. Notre argumentation est structurée en fonction des trois paramètres évoqués ci-dessus. 6. 1. Ajout d'unités sémantiques Paula Romanescu réécrit souvent leș poèmes de Blaga, en ajoutant des unités sémantiques qui n
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
français n'est plus habitué à cette relation familière avec l'auteur, et une transposition littérale de ce style convivial qui habille l'information scientifique le met mal à l'aise. Îl attend une information plus objective, moins marquée affectivement. Un trop grand rapprochement entre l'auteur et le lecteur, une trop grande familiarité, le mélange des codes (oral et écrit) semblent suspects. [...] Ce processus va impliquer de supprimer la plupart des marques familières d'oralité, de dépersonnaliser le discours, d'employer
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
bennett.translation of poetry.pdf : " It is perhaps best not to spend too much time discussing translation it keeps one from translating. Problems arise and are solved, or not, yet writing continues. " (" Îl est peut-être plus convenable de ne pas passer pas trop de temps en discutant sur la traduction cela nous retient de l'exercice proprement dit de la traduction. Des problèmes surviennent et șont résolus, ou ils ne șont pas résolus ; pourtant, l'écriture ne cesse de continuer. " Notre traduction). 632 V.
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
dans notre langue, se rendra compte à peine combien épineuse et complexe est ce problème des traductions. " Notre traduction. C'est nous qui soulignons. 986 Idem, p. 113-114 : Îl faut reconnaître que, jusqu'à présent, notre littérature ne comprend que trop peu de traductions réussies de la littérature poétique universelle. Un enthousiasme, une passion ardente pour la traduction a existé jadis chez nous, dans l'esprit de quelques poètes assoiffés d'horizons larges, dans la période de formation de la langue moderne, avânt
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
traductions, partiellement honorables, partiellement à la va-vite, souvent hardies. Coșbuc a été au dessus de soi-même en traduisant Dante, mais sans de vastes échos. Ștefan O. Iosif a traduit beaucoup et honnêtement, mais îl a choisi parfois une poésie trop grave pour son pouvoir. " Notre traduction.) 988 Ibid : " Ces poètes ne nous ont pas donné la traduction chef d'œuvre. " Notre traduction. C'est nous qui soulignons. 989 Ibid : " De cette manière, nous sommes arrivés à la situation déplorable où
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de notre thèse, nous avons désigné cette " région d'interférence " entre la poétique source et la poétique du traducteur par le terme " poétique inverse ". 1038 V. Mircea Vaida, Lucian Blaga. Afinități și izvoare, op. cît. L'auteur critique l'empreinte trop personnelle de Blaga dans leș traductions qu'il a réalisées : În genere, Blaga nu poate fi un foarte bun traducător, deoarece e un prea mare poet. Pretutindeni în versurile românești ale poemelor este săpata adânc amprenta personalității sale. [...] În orice
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
prea mult pe Blaga și prea puțin pe autorul textului tradus. " (p. 73) " [...] tălmăcirea lui Hölderlin în grâi românesc are implicit sunet blagian. " (p. 199) (" En général, Blaga ne peut pas être un grand traducteur, parce qu'il est un trop grand poète. Partout dans șes traductions en roumain l'empreinte de șa personnalité est sillonnée profondément. [...] En tout cas, nous sentons dans ces traductions le style de Blaga et dans une moindre mesure l'auteur du texte traduit. " " La traduction
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
traduction du poème Pan (Pan), în Pașii profetului, édition trilingue, préface par George Călinescu, traduction en français par Paul Villard, op. cît. Le traducteur découpe le vers " [...] căci ochii i s-au închis că melcii peste iarnă. " qui lui semble trop long, et le traduit par " [...] car șes yeux se șont cloș comme leș escargots -/renfermant l'hiver. " Pourtant, au niveau sémantique, cette traduction est construite sur un contresens : l'expression " renfermer l'hiver ", quand on parle d'animaux, n'existe
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
mai noi, criteriul estetic și aplicându-l în discernerea valorilor de nonvalori, după ce, timp de aproape două decenii, a susținut ideologia literară bolșevică. A dezvoltat și aprofundat observațiile lui Tudor Vianu asupra metaforei, descoperind în poezia contemporană o evoluție a tropului de la parțial la global, de la local la universal, de la metafora asemănărilor la metafora deosebirilor, iar de la aceasta din urmă - la mitul personal de factură paradoxală. Este receptiv atât la formulele lirice tradiționale, cât și la cele moderne, susținând căutările și
DOLGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286818_a_288147]
-
Întâmplarea mirării (1998). Eroul său liric trăiește până la „sângerarea verbelor în gură” destinul dramatic al prezentului. Metaforismul luxuriant valorifică din plin factorii cultural și folcloric. Predomină metafora cu reverberație ontologică și cea etică. Pentru C., metafora nu este un simplu trop „ornamental”, ci viziune, structură, principiu al gândirii. Căutările autorului în sfera poeticii se întretaie, câteodată, cu cele ale lui Nichita Stănescu și Gh. Tomozei, cu care are nu puține afinități. Poezia sa se distinge prin tensiunea ideilor și puterea de
CODRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286320_a_287649]
-
Norii, 449). Demostene (Filipica I) folosește eirōneia când vizează pe aceia care mint pentru a scăpa de datorii. Definiția, cumva, clasică a ironiei în sensul actual, inclusiv cel socratic, o datorăm lui Quintilian, Institutio Oratorica, IX, 2, 44: „ironia este tropul prin care se sugerează contrariul a ceea ce se spune”. Platon însuși numește eirōn pe sofist („imitatorul prefăcut” - Sofistul, 268a) și eirōnikon - sofistica ignobilă. Cf. Republica, 337a. Cf. Gorgias, 489d-e. Cf. ibidem, p. 31. Prestigiul „ironiei” crește, ca să fiu ironic, cu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
-o În construirea ideilor eugeniste, cu referire la metaforele, comparațiile și la logica analitică folosită, toate purtând amprenta culturii, În ciuda pretențiilor eugeniștilor de a-și fi fundamentat ideile pe baze obiective, universale 35. Am urmărit frecvența cu care astfel de tropi culturali erau folosiți În medicină, avocatură, jurnalistică, educație, biologie și mai ales În științele sociale, pentru a formula concluzii despre măsura În care ideile eugeniste au fost importante pentru producția de cunoaștere din România interbelică. Pentru Început, am analizat textele
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
exprimă anumite temeri xenofobe și antisemite, deși Într-o formă atenuată În comparație cu partidele extremiste. De fapt, analistul politic Michael Shafir a exprimat de curând opinia că radicalizarea și etnocentrismul de diferite varietăți de excludere (antisemitismul, În mod proeminent) au fost tropi esențiali În politica țărilor din Europa de Est, după 198935. Vladimir Tismăneanu consideră acest fenomen o formă de creare de mituri care combină victimizarea și narcisismul colectiv, alegând evreul ca simbol al „celuilalt”36. Romii, pe care mulți români Îi definesc În funcție de
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
dificultăți în dezlegare. O g. bună trebuie să cuprindă elemente puține, dar semnificative, și să nu presupună mai multe soluții. Polisemantismul cuvintelor folosite duce la asociații și disociații complexe, iar utilizarea imaginilor metaforice subliniază valoarea cognitivă a expresiei. Întrebuințarea unor tropi și figuri de stil (metonimia, sinecdoca, personificarea ș.a.) favorizează o formulare poetică cifrată. Forța de invenție se bizuie nu numai pe folosirea posibilităților existente în limba vorbită, ci și pe crearea unor cuvinte noi. Câteodată, obiectele și fenomenele propuse spre
GHICITOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287258_a_288587]
-
întârzie înaintarea neființei, e cea mai eficace stratagemă care se poate interpune înaintării abisului. Retorica resimte și ea efectele acestei stări, refuzul artei venind ca o consecință firească a gravității existenței. Instrumentele poeziei încetează a mai fi metafora sau simbolul; tropii sunt niște figuri atrofiate, care nu deschid perspectiva către transcendență, ci către imanență. Acționând ciclotimic, în funcție de ritmurile interioare ale lirismului, mijloacele predilecte ale poetei sunt definiția și paradoxul. Definind lucrurile, M. sugerează că relațiile dintre cuvinte sunt atât de imobile
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
trimite În fapt la o lungă discuție În indianism, și putem reaminti clara intervenție, mult ulterioară Însă, a lui Émile Senart sau a lui Sylvain Lévi: „La doctrine officielle n’admet que quatre castes; la réalité fait éclater ce cadre trop étroit: elle montre un nombre infini. Et c’est là que réside, entre la théorie et les faits, une opposition capitale, la seule à vrai dire, qui ne soit pas aisément réductible. ș...ț Nous parlons couramment de la caste brâhmanique
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
opera Hortensiei Papadat-Bengescu, în scrierile lui Lucian Blaga, Ion Barbu, Tudor Arghezi, Mircea Eliade, Camil Petrescu. Într-o nouă carte, Discursul postmodern (2002), T. cercetează scrieri ilustrative din perioada contemporană, individualizate prin „deconstrucția spațiului și timpului” (Cezar Baltag), „alegoria ca trop al postmodernității” (Marin Sorescu), „criza epistemologică - o consecință a incertitudinii ontice” (Nichita Stănescu), „deconstrucția reprezentării: preeminența limbajului” (Ana Blandiana), „metafizica clișeului și simulacrului” (Mircea Cărtărescu). A tradus, de predilecție din literatura americană, proză psihologică (Edith Wharton, William Dean Howells, Henry
TUPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290303_a_291632]
-
îndreaptă chiar împotriva mitului eminescian, de fapt împotriva unui cult dogmatizat și exclusiv, ceea ce pare o ireverențiozitate stupefiantă fiind un refuz al anchilozării în prejudecăți. Și în alte artes poeticae, directe sau implicite, V. țintește polemic excesul stilistic, „metafora și tropii”, care „te împiedică de miezul/ Cugetării să te-apropii”. Deși rebel, el nu este un nihilist. Pune în stare de tensiune o continuă și pătimașă căutare a lirismului, căruia încearcă, utopic, să-i circumscrie teritoriul. Uneori ajunge la tulburi și
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
a apporté cette méthode en Roumanie une année après l’expérience de Bethel, probablement qu’il y a eu une «intuition pédagogique» locale. Mais l’un des participants, Eugen Țurcanu, se déclara insatisfait de l’efficacité de cette méthode pédagogique trop lente et proposa aux autorités de lui apporter des améliorations, en vue de «rompre avec le passé» d’une maniere définitive. Les autorités prirent en considération sa demande, l’encouragère et lui conseillèrent de changer le procédé. Au printemps 1949
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]