844 matches
-
altul într-o țesătură tăioasă ca o lamă. Mai încolo, la colțul lui Kurfürstendamm, am dat de o oglindă enormă care zăcea pe jos spartă într-o sută de bucăți, oferind imagini împrăștiate cu mine însumi, care se sfărâmau și trosneau sub picior pe măsură ce îmi continuam drumul pe stradă. Pentru cei precum Weisthor și Rahn, care credeau într-o legătură simbolică între cristal și un Hristos german străvechi din care îi deriva numele, priveliștea trebuie să fi părut foarte incitantă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
al IV-lea î.Hr.). Or, Epicur creează Grădina cu vreo douăzeci de ani mai târziu, în 305-306, într-o perioadă în care conjunctura politică sumbră își poate găsi antidotul în secesiunea efectuată undeva la adăpost, în această microsocietate electivă. Lumea trosnește din încheieturi? Civilizația se prăbușește? Războaiele, foametea, abuzurile și corupția minează cotidianul? Politica și politicienii ne dezamăgesc? Bunurile materiale înstrăinează, înșală și jalonează drumuri fără ieșire? Munca nu oferă nicio împlinire? Familia înseamnă altceva decât ceea ce ne învață societatea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cu unicul scop de a-l învăța ceva pe omul obișnuit, de a-l trata, de a-l vindeca de spaime, temeri și angoase. întreaga epocă pare chinuită de incertitudine, de necunoașterea a ceea ce va aduce ziua de mâine: ea trosnește, crapă, stă să explodeze. Nimeni nu știe acest lucru, doar inconștientul unor firi deosebit de sensibile poate înregistra zguduirile seismice ale civilizației antice, ale cărei ceasuri sunt numărate... Suntem prin anul 120 d.Hr. între 60 și 150, niște evangheliști lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
închise aur Dacă sunt tristă și valul cel negru își flutură praporii prin odăi preoții peșterilor cântă bucuriei prohodul mă eliberez din cosciugul de ceară al minciunii uimesc încă o dată cortegiul funerar o iau la fugă prietenii întunericului crucile sorții trosnesc și se rup sub vocile groazei cetatea Ierihonului cade Referință Bibliografica: Cetatea Ierihonului cade / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2195, Anul VII, 03 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Emilia Amăriei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CETATEA IERIHONULUI CADE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364308_a_365637]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > PREA... Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 423 din 27 februarie 2012 Toate Articolele Autorului târziu zborul printre răspunsuri. multe palme ridicate spre cer, cuvinte ascunse între pliuri de haine... dulapul trosnește. somnul nu vine. în pat, trupul chircit așteaptă diminețile. zvâcnește dureros. lasă urma pe pătura mototolită de nesomn. cearcăne vii se zbat sub ochi. gândurile încropesc planuri fără noimă. pas cu pas, dezlipesc papucii de covorul verde. cafeaua trezește inima
PREA... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364480_a_365809]
-
Apoi balaurii se repeziră spre animale, oameni și înghițiră tot ce putură. În puțin timp, din Țara Lalelelor dispăruseră oamenii și animalele. Nu o iertară de data asta nici pe Prințesa Lalelelor. Se iscase un vânt năprasnic și crengile copacilor trosneau rupându-se. Răgetele animalelor și țipetele oamenilor care se auzeau din burțile balaurilor și glasurile lor care se transformaseră în vuiete puternice, le țineau isonul. La un moment dat îngerii obosiră să lupte cu Capetele de Pisică și căzură jos
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
norii întunecați și luându-se după lumina Lunii, Capetele de Pisică se întindeau istovite pe meleagurile Țării Lalelelor. Unii se întindeau printre lalele culcându-le la pământ, alții se încolăceau în jurul copacilor înalți și falnici. Crengile lor groase și noduroase trosneau și tremurau la auzul urletelor asurzitoare ale animalelor și al tipetelor oamenilor care se auzeau din burțile balaurilor atât de tare, încât aveai impresia că se rup. Vântul țipa din toate părțile. Capetele de Piscă noi venite se luară la
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
apoi pas pe valul dintâi al firii învăț să cânt pe margini de cuvinte între mine și cer coroanele copacilor dansează amețitor îmi place să dansez dar uite clipă cum oasele amorțesc între clapele așteptărilor și dor le aud cum trosnesc și apoi cum împlinesc un ritual ciudat în care ele sunt ramurile copacilor din orașul fără glas iar eu trunchiul în care ele dansează odată cu coroanele copacilor rebele oase și tocmai la mijlocul podului se apucă să cânte să-și împletească
MĂ AŞTEPT TOT EU (...DINCOLO DE FRONTIERĂ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363832_a_365161]
-
Poliția Orașului Buhuși își are sediul într-o clădire parcă predestinată reformei și modernizării. Ea a fost cândva Creșa de Copii ce aparținea fabricii de postav, îngropate acum în moloz și bălării, dar sub care, altădată, și pământul fumega și trosnea din încheieturi, de truda muncitorilor în trei schimburi. Poliția buhușeană s-a reformat și modernizat din mers, la „creșa”democrației - unii dintre bestialii ei dulăi de altădată nu mai sunt, alții s-au reprofilat, iar alții mai mușcă și azi
AG. PRINCIP. ROXANA VIZITIU. MISIUNE ŞI ONOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363856_a_365185]
-
și dă din picioare, că nu mai e mult de mers! Vântul se porni molcom, ca un ardelean get-beget, abia încrețind apa pe alocuri și mimând câteva valuri prin ierburile pe jumătate uscate. La un moment dat, în fața lor, trestia trosni, sfărâmată sub o smucitură puternică. -- Nelule, ai auzit asta? -- Ce poate fi? -- Ia, ține și undița mea, să-mi scot cuțitul de Rambo! Cu lama zimțată și ruginită a unui cuțit vechi ridicată la nivelul ochilor, aplecat mult în față
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
fac, Măria Ta? - Cum ce să faci, neghiobule? Marș la luptă și ucide tâlharul! - Îl fac praf, Măria Ta, scrum îl fac! Se umflă, turbă și începu să arunce în jur jeturi de flăcări și raze ucigătoare. Pocnea, urla, sufla, trosnea, bubuia, într-o atmosferă apocaliptică, înfricoșătoare. În vremea asta, Mărțișor se plimba fălos pe lângă cuptoare, căpcăunii Cap Pătrat fugind speriați din calea lui. Norocel chihotea în cârca lui: - I-ai făcut praf, nenicule, zob i-ai făcut! Ce m-am
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
norilor era chiar deasupra noastră. Când fulgera zicea-i că ia foc bordeiul, se scurgea flacăra chiar în fața lui. Cățelușa Braica de teamă a intrat în bordei și s-a băgat sub pat și imediat și eu după ea. Când trosnea de te asurzea, plângeam de frică ca un apucat. Nici bunica nu era mai liniștită. Stătea în vârful patului ghemuită într-un colț, se închina și se ruga la Dumnezeu să ne ocolească și să ne ocrotească de acele trăsnete
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
VRAJA IERNII Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1433 din 03 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Nori nepăsători se pregătesc De sărbătoarea zăpezii, Din tâmpla cerului pornesc Fulgi exaltând clipa amiezii... Peste tot șerpuiesc pârtii, Ca-n zahăr pașii trosnesc, Se zbuciumă iarna în hârtii, Pe mătase fulgii se-ndesesc. Zborul învelește timpul nou, Neaua, ca un râs, plutește! Peste lume muzical ecou -Zurgălăi sună-n poveste-... O sanie trece-ndărăt Mă smulge ușor din ninsoare, E-atâta lumină-n
VRAJA IERNII de LIA RUSE în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362399_a_363728]
-
creație divină: „De Crăciun/ vreau să-ți simt mângâierea, MAMĂ,/ din doruri să facem cununi/ împletite cu lacrimi din stele.../ aburind de miresme alese/ să gustăm cozonacu-amândouă/ numărând fulgi de nea/ să ne spunem povești/ iar când lemnul în sobă trosnește/ scânteind în amurgu-nghețat/ să îmi ții capu-n poală/ cum știi doar dumneata/ și-n noaptea Crăciunului lină/ sub bradu-mbrăcat cu beteală/ s-așternem dorințe și vise/ să ne cernem în suflet lumină/ și să fim mai curați și mai
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
Să râd. Mama e lângă mine. Amintire. Zâmbetul ei se îneacă în plânsul meu. Astăzi eu sunt umbră ei, iar ea, pur și simplu, Este ! Cuvintele nu mai au forță, poate doar “over the rainbow”. Îngenunchez și rămân așa. Copacii trosnesc, săpând în mine răstigniri. E o sâmbătă pustie, cum sunt toate sâmbetele fără Liturghie. Doar pomeniri ale morților, de ieri și de mâine. Pavarotti a plecat. Citește mai mult Bate vântul. Vânăt.Stau agățata de ziua de ieri și nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
Să râd.Mama e lângă mine. Amintire. Zâmbetul ei se îneacă în plânsul meu.Astăzi eu sunt umbră ei, iar ea, pur și simplu, Este ! Cuvintele nu mai au forță, poate doar “over the rainbow”.Îngenunchez și rămân așa.Copacii trosnesc, săpând în mine răstigniri.E o sâmbătă pustie, cum sunt toate sâmbetele fără Liturghie.Doar pomeniri ale morților, de ieri și de mâine.Pavarotti a plecat.... IX. ZORBA, de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 277 din 04 octombrie 2011
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
cu migală, în paie sub covercă adeseori găseam, că mă culcam cu el în fiecare seară. Era pândar la vie în fiecare toamnă. Făcuse o sfârlează cu multe ciocănele - sperietoare. Cădeau nori negrii graurii pe pârguiții struguri și ... multe coțofene. Trosneau de rod pe drumuri trocurile pline. Era o bucurie-a noastră, a oricărui copil să intre, să storcească în picioare ciorchinele de struguri ca piramidele stivuite-n lin. Ce vremuri mai erau ! De sărbători biserica era ne-ncăpătoare. Eram mai
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364208_a_365537]
-
scufundat în balta albă a trecutului grâu și grâul își amintește verdele când pâinea se coace încetișor în cuptorul Cântecului Tău veșnic Te ascultă Te tace blând câte un ignit se aude când lemnul focului aprins în tainele Cuvântului Tău trosnește și lasă umbrelor cale să redescopere redezvăluie sunete ecouri culorile imaginilor liniile și punctele mai ales punctul odată așternut pe trup de i sub brațul ferm al lui pi într-o caldă îmbrățișare de val de mare de ocean de
UITAREA DOAMNE UITAREA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363144_a_364473]
-
neprevăzute. Nici nu-și dădea seama cât de cutezătoare îi deveniră gândurile după primul păhăruț. După golirea paharului printr-un instinct involuntar, se simți imediat cuprinsă de o căldură interioară ce o făcu să se relaxeze. Acum privea detașată cum trosnesc lemnele în șemineu. „Ce plăcut este în salon”, gândea fata dormitând în fotoliu. Din boxele unui DVD instalat pe un raft al vastei biblioteci plină de cărți, se auzeau acordurile unduitoare ale unui tangou sud-american. „Ce frumos ar fi să
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
pregătite se treceau prin mașină de tocat. Furăm , când mama se întorcea cu spatele câte o mână de miez copt sau câte o turta, pe care le ronțăiam cu poftă. Noaptea, turtele puse una peste alta pe sobă până în tavan trosneau, aducând parcă vestea că Pruncul Iisus se va naște în curând iar noi vom putea gusta din bunătățile Crăciunului. Cu o seară înainte de Ajun, mama așeza ceaunul cel mare cu apă la fiert, iar când clocotea lua câte o turta
SCUTECELE LUI IISUS SAU TURTELE DE AJUN de DORINA STOICA în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363250_a_364579]
-
27] Și iată trec milenii și Calul nu mai vine de acum știm cu groază că nevenirea lui este însăși moartea acestei lumi de-a pururi acestei lumi ce fuse numai a nimănui [28] Și porțile Cetății se deschid iar trosnind și toți se-ascund în lume făcându-se ca morți poate că vine Calul corbul adus de hoitul însă ei mor cu toții și-o moarte sânt cu toți [29] Și de atâtea veacuri cad porțile-n ruină și-atuncea ies
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
se ascultă-n silă, Cad umbrele-n albastra disperare. Doamne! Ascultă ruga și ai milă. Mugetul apei întruna aleargă Inspăimântă lumea și o derutează Potopu-ncearcă priveliștea s-o șteargă, Nici nu se mai știe-i seară sau amiază?!? Casele gem, trosnesc și se clatină, Ropotul scoate vuiete urâte Rămâne zarea vastă de platină Zilele-s atât de posomorâte! Palidă, vremea s-a culcat pe ape, Jaful puhoiului urlă-năbușit, Mătură poduri, drumuri vrea să sape Lăsând găuri în pământul nămolit. Prada înoată
STIHIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367827_a_369156]
-
decembrie 2014 Toate Articolele Autorului DATINI Un vuiet satul străbate: Anul Nou la ușă bate! Clopoțeii sună-n geamuri, Flori sticloase-mbracă ramuri. Vin căiuții cu fanfara, Urșilor cântă vioara, Un mascat urât, cu plete, Sperie băieți și fete. Lemnele trosnesc în sobe, Se-aud fluiere și tobe, Plugușoarele răsună, Satu-i plin de voie bună! Să deschidem poarta mare, Chiar de-i vânt și e ninsoare, Să lăsăm capra să joace Și moșnegii în cojoace! Referință Bibliografică: DATINI / Gheorghe Vicol : Confluențe
DATINI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367874_a_369203]
-
pe Șimian. Clima aceea mediteraneană de la Ada-Kaleh, favorizată de anumiți curenți de aer, ori mai știu eu de ce, n-o puteau reconstitui nicăieri. Cucaras inspirase adânc, apoi dăduse iarăși a lehamite cu mâna, de data asta mai energic, încât îi trosniseră încheieturile palmei. Se aplecase să-și pipăie din nou, cu o grimasă pe obraz, glezna învinețită. Voise să mai ia o gură din paharul de plastic pe jumătate îngropat în nisip, dar pesemne gustul lichidului din el se alterase. Atunci
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
13 s-a dus la coasă și s-a cosit pe el, când l-au căutat era deja o furcă de paie în ieslea vacilor, chiar dacă nostalgia copilăriei petrecute în puritatea edenică a peisajului natal, nu dispare niciodată: 46 focul trosnea cineva spunea un basm la gura sobei, câtă liniște, era copilăria. Dominantă rămâne, indiscutabil, devoalarea nulității deprimante, inclusiv în privința vieții intime. Să contemplăm, de pildă, masca, și mascarada, elanului erotic, romanțios (fără nicio abdicare, însă, trebuie spus, de la decența expresiei
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]