837 matches
-
vale, O herghelie de neastâmpăr plină. Nebuni de vis hoinar peste câmpie, Ei salța liberi , zarea-i necuprinsa, Cănd foamea îi încinge mai aprinsă Ei pasc pe pajiști - nimeni să-i reție. Iepe sirepe alăpteză-n voie, Iar armăsarii le păzesc trufași, Si nechezând arată că sunt ași În lupte și păzesc de bunăvoie. Și clocotul îi duce către seară Pe drumuri și cărări cu luturi moi, Se-opresc ades cu botul în trifoi Și cu nesaț adulmeca pe nara. Iar coame
CAI BĂLANI de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/348715_a_350044]
-
prinse-n cleme, Broderii de crizanteme. Vântul nopții mi te-alintă, Cu arcușul rupt îți cântă Uverturi și valsuri triste Și-n cadențe pesimiste Ploi haine-ți spală fața Cu stropi mari și reci ca gheața. Și cum treci așa trufașă, Năzuroasă, pătimașă, Furișați, fugim în case De privirile-ți cețoase Că de ne găsești pe-afară Nu scăpăm de-a ta ocară. Te reverși și faci dezastre Printre suflete sihastre Țeși perfid, meticuloasă, Pânzătură de angoasă O întinzi și lași
VALS PRIN ANOTIMPURI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349831_a_351160]
-
a apărat în primii ani pe acest pământ, dar și regretul extrem de acut, nepotolit, că nu i-am dat atâta dragoste și prețuire cât mi-a dăruit ea mie. M-a învățat să am încredere în mine, fără a fi trufaș, să nu fiu slab, dar să am grijă de sănătate, să fiu mândru de ceea ce sunt și să nu aplec urechea la bârfe, să răspund încercărilor a de fi pus la colț, de a fi nedreptățit. Poate că, din acest
ANII SUNT LA LOCUL LOR, STIMA ŞI IUBIREA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349984_a_351313]
-
o făceau: „ ... De două ori într-o singură slujbă. M-am străduit mental să accept, dar în final nu am putut s-o fac. Este groaznic să-i vezi pe toți cei din preajmă că îngenunchează, iar tu să rămâi, trufaș îndrăcit, în picioare. De ce să-l mint pe Dumnezeu? Mi s-a părut mai cinstit să-mi dezvălui necredința doritoare de har, decât să mă prăbușesc fariseic pe podea, mimând habotnicia”. Dacă acest drum fără voie se va dovedi a
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
că viața se grăbește inexplicabil, poate că nu, doar că am sesizat lipsa culorilor din jur. Un vânt rău a descompus acronimul Rogvaiv și la ce să te aștepți în acest caz? Se simte jarul și arsura lui domină, este trufașă și insistentă și face din dor numai durere. Mă simt certată de cele patru zări, dar zadarnică le este truda. Alerg prin pustiuri de apocalipsă și nu am țintă. Cumplit! S-a năpustit tristețea peste mine și din cercul ei
CÂND CUMPLITUL DEVINE LAIT MOTIV de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350137_a_351466]
-
cheamă, cu glasul blând și plin de dragoste: „Maria, mergi la frații Mei și le spune...” Atunci ea Îl recunoaște și cuprinsă de o mare bucurie și fericire în suflet exclamă: Într‑adevăr Domnul a înviat! Când primăvara, dintre arborii trufași, cade trăsnit năprasnic un stejar viguros care umbrește sute de trecători și pe ramurile căruia mii de păsărele cântând se desfată, o puternică zguduire și o jale adâncă cuprinde inimile noastre. Când o coloană puternică de granit destinată să sprijine
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
bolnav și ilogic. Ca un ombilic netăiat târnă disperarea pe cheutoarea gândului și viermii corodați ai istoriei rod temeliile vremurilor. Peste tot nesătuii timpului înșiruiți ca în parabola orbilor, ignoră cu inconștiență viața, dar mai ales moartea. VIITURA Lacomă și trufașă, cununată cu scârba se rostogolește amenințătoarea, pustiitoarea viitură. Tăvălugul ei opac și cenușiu zdrențuie faldurile nesfârșite ale zării și prin vadurile proaspăt săpate se revarsă valuri de teamă și moarte. Talazuri uriașe și grele fac să se prăbușească zidurile milenare
SOLDAT DIN RĂZBOIUL FINAL (1) POEME de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365967_a_367296]
-
tragi de ea până i-o vei sfâșia ... Plictiseala devine concretă și activă prin intermediul plictisitorului și plictisitului, gazdele sale predilecte. Dar ce diferență între cei doi! Plictisitorul întruchipează exasperantul în neobosita sa pendulare dintre gol și monoton, pe când celălalt reprezintă trufașa recreație a unui spirit într-atât de scârbit, încât își refuză până și alinarea prin speranță și visare. Pornind de la indivizi, până și popoarele pot fi plictisite, respectiv plictisitoare. După secolul de aur al culturii lor ( secV-IV î.e.n.), grecii și-
NERUŞINAREA CA MOD DE EXISTENŢĂ ŞI AFIRMARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366047_a_367376]
-
reci, Și fă-o iar să izbutească, Batista-ți, peste ea să treci. Mângâie-mi tâmpla greoaie, Plină de gânduri amărui, Și fă-o iar să înflorească, Palma-ți, peste ea să pui. Îmbrățișează-mi făptura, Ce-a iubit numai trufași, Și fă-o iar să strălucească, Ființa-ți, peste ea să lași. Referință Bibliografică: Îmbracă-mi inima cu tine... Andreea Văduva : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2342, Anul VII, 30 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Andreea Văduva
ÎMBRACĂ-MI INIMA CU TINE... de ANDREEA VĂDUVA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/365398_a_366727]
-
august 2016 Toate Articolele Autorului Da, bun este Dumnezeu Și cu milă se arată Celor ce Îi sânt copii Și au inima curată. Dar era să mă-ndoiesc Și să-mi poticnească pașii Cum priveam la fericirea-n Care huzuresc trufașii. De nimic nu-s tulburați Nu au parte de durere Trupul lor este un vas Nesătul de toate cele. Mândria li-i ca o salbă Asuprirea haină rece Au în toate prisosință Până moartea îi petrece. Râd de tot ce
PSALMUL 73 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365221_a_366550]
-
în sine. O minte iscoditoare, scrutătoare a tainelor lumii și ale lui Dumnezeu, care cercetează puterea autonomă a omului. O astfel de cunoaștere este potrivnică voii dumnezeiești. În cel cuviincios, inclusiv în angajarea pe calea cunoașterii, sălășluiește „glasul Domnului”. Cunoașterea trufașă încrezătoare în forța exclusivă a rațiunii este idolatră, producând numeroase și profunde amăgiri. Sfântul Vasile cel Mare, comentând versetele din Psalmi: „Văzut-am pe cel necredincios fălindu-se și înălțându-se ca cedrii Libanului” și „Glasul Domnului sfărâmă cedrii”. (Psalmul
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
care își impune voința. Este deseori întâlnită ca o strategie în care grupuri de putere mică sunt dezbinate și împiedicate să se unească și să devină mai puternice, sau să-și păstreze integritatea. „Divide et impera” funcționează în mod egoist, trufaș, neținând cont de sensibilitate, și are efect numai dacă cei supuși acestor tactici sunt dispuși să urmeze această cale. Am mai spus-o și altădată, nu „dreptatea celui mai puternic este întotdeauna cea mai bună”! În acest caz nu mai
„DIVIDE ET IMPERA!” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366623_a_367952]
-
încuiat în ceruri, chiar Prometeu luptase cu aprigele geruri ce dănțuiau al morții ultim joc. Pandora deschisese cutia cu minuni. Zburaseră cu toate-ntr-o clipită. Rămase doar speranța de-nfrângeri obosită, pedeapsă pentru oamenii comuni. Se transformă-n cometă trufașul Prometeu și străbătând în iureș constelații fură din locul sacru al primelor vibrații focul păzit de-orgoliosul zeu. Pedeapsa fuse cruntă. În lanțuri ferecat e sfâșiat de vultur îndrăznețul. Chiar oamenii i-arată din când în când disprețul: Purtând făclii
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365640_a_366969]
-
ei atât de fine și calde ca un șuvoi de apă tămăduitoare, iar lacrimile încetară să-i mai umezească ochișorii ei de mură coaptă, îi reveni zâmbetul pe buze că nu văzuse nicio mușcătură, zise cu un glscior de cinteză trufașe: așa mă bucur!... V-ați speriat degeaba, boierule!... „Prostul... era să omoare bietul câine” Ce bine... că nu v-a rupt piciaorele, și-i aranjă mnanșetele pantalonilor, neuitând a rămâne câteva clipe cu mâinile pe pulpe fiebinți, apăsându-le cu
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
curaj, nici iscusință n-am îndeajuns ca să decid în cazul lui Iisus prorocul - aleg dreptatea să o apăr, ori preoțimii îi fac jocul? Când a virtuții râvnă se pornește, zeiasca influență-i în declin, iar sufletu-mbibat cu-nvățătură de îndoieli trufașe-i arhiplin...) Nu de sofisme-i trebuință în astă chestiune delicată, capabilă să schimbe lumea cum nimeni n-a făcut-o niciodată. De vreau ca peste ani și ani să nu fiu lașul cel mai mare, am datoria-n public
TEATRU: PONTIUS PILATUS (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351853_a_353182]
-
l-a prezentat: poetul Ion Nicolescu. „Bătrânul” a pășit în mijlocul sălii, conștient de efectul prezenței sale, ca un senator în amfiteatrul roman, ca un Socrate în Agora. A început să recite. Avea un timbru inegalabil „se repară Curtea Veche/ cu trufașele ei grote...”. "Te cunosc pe tine, mi-a spus, după evenimentul cultural, la o cafea eu, o apă, dânsul. Îl cunosc și pe unchiul tău, am fost colegi de liceu la Hașdeu". De atunci ne-am întâlnit des. Eu am
TIMPUL S-A OPRIT ÎN LOC PENTRU POET, AMINTIRILE DESPRE EL, NU! de TEO CABEL în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351932_a_353261]
-
luptă pentru dispariția dinozaurilor, - așa cum cândva, dinozaurii de ieri din cauza șobolanilor au dispărut - dar este suficient să-i atingă cu biciul cozii și din calea lor - fug. Dinozaurii au dominat milioane de ani lumea cum să dispară acum? Șobolanii sunt trufași! Dacă-i lovește cineva-n amorul propriu, îl dau în judecată și-i rod mii de dolari. Mirosul banului învățat, dezvoltat! Ce bine e să duci viață de șobolan, să lași și dinozaurii să trăiască! Referință Bibliografică: Viață de șobolan
VIAŢĂ DE ŞOBOLAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352336_a_353665]
-
groapă, Se moare devreme, se moare târziu, Se moare la timp și firesc tot mai rar, Se moare în public, se moare-n pustiu, Se moare boem dar și ordinar, Se moare-altruist altă viață salvând, Se moare parșiv, egoist și trufaș, Se moare trădând, urzind, omorând, Se moare eroic, prostește sau laș, Se moare suprem, util, programat, Se moare să-i doară pe cei ce rămân, Se moare isteric și neresemnat, Se moare donând un rinichi, un plămân, Se moare-n
SE MOARE CU ŢARA – POEM MANIFEST de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352455_a_353784]
-
degenera prin incest; - Să nu ucizi, să nu te sinucizi; viața e un dar dumnezeiesc și nu o stare de hazard, acceptată de om; - Să nu furi, pentru nici un motiv; fii generos și milostiv, pentru că „dăruind, vei dobândi”; - Nu fi trufaș, nu îți face singur chip cioplit; fii decent, fii smerit, fii respectuos; - Să nu trădezi; să nu mărturisești strâmb; fii onest, fii corect, fii just; - Onorează Duminica, socializând între prieteni, neamuri și colegi, comunitate; - Cultivă nediscriminat valoarea umană prin virtuozii
STINDARD, TEMATIC, INTRODUCTIV de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/351390_a_352719]
-
a Creatorului Său, Care l-a așezat stăpân al pământului, cu puțin mai rejos de îngeri, dar cu mult superior duhurilor căzute. Sfântul Grigorie Palama afirma ferm că acesta a fost unul din scopurile Întrupării: “a cinsti carnea pentru ca duhurile trufașe să nu îndrăsnească a-și închipui că sunt mai presus decât omul” [95] . Acest text surprinzător este un imn adresat, fără rezerve, spiritului uman creator. Prin această jertfă a lui Hristos există Biserica, ce cultivă credința și împărtășește viața și
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
de acum, mult mai perfidă și de durată, indusă și întreținută fiind cu instrumente mult mai perverse și eficiente. Dar să ne deșteptăm, români, să ne trezim odată din somnul ca de moarte în care ne-au blocat abilii și trufașii noștri trădători de neam de aici, cei din interior, mânați și cumpărați de către nevrednicii noștri dușmani care din vechime de veacuri ne râvnesc Carpații, Bărăganul, Ardealul, Regatul, Dobrogea, bucata de Dunăre, râurile, delta, marea, bogățiile de deasupra și de dedesubtul
NAŢIONALIŞTI, CURÂND VEŢI AUZI SEMNALUL DEŞTEPTĂRII ! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351672_a_353001]
-
față de legea lui Dumnezeu, ca libertatea de a face oricum și oricând greve, ca libertatea de a nu învăța. Cu aceste undițe au fost prinși toți intelectualii, iar aceștia au smintit la rândul lor oamenii simpli care muncesc în orașe...Trufașii savanți, profesori, dascăli, au întors și științele naturii nu spre lăudarea lui Dumnezeu, ci spre hulirea sfântului Său nume. (Sf. Ioan de Kronstadt, Despre tulburările lumii de astăzi. Ediția a II-a. Trad. din lb. rusă de Adrian și Xenia
SUCCESUL PREALEŞILOR NOŞTRI POLITICIENI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351661_a_352990]
-
în anii '70, nici cu operațiile estetice, nici cu alimentația rațională, nici cu sporturile „de întreținere” - atât de populare, toate, azi. Tuf este, inevitabil, un singuratic, fără viață sexuală, a cărui necesar de tandrețe se revarsă pe pisicile sale. E trufaș pe alocuri, afacerist veros și la limita eticii când are ocazia, justițiar nemilos când altcineva în afară de el îndrăznește să se joace de-a Dumnezeul. Nu neaparat ca semn al egoismului său, Tuf ajunge și colecționar („un concept interesant”, cum spune
A FI SAU A NU FI DUMNEZEU? PEREGRINĂRILE LUI TUF – PRIMA EPOPEE SPAŢIALĂ A LUI GEORGE R.R. MARTIN de DORU SICOE în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345526_a_346855]
-
de pe alte meleaguri: Aici își găsea adăpost și liniște relativă tot românul fugit din calea năvălitorilor, aici se refugiau micuțele dar curajoasele armate românești pentru organizarea îndrăznețelor atacuri asupra ordiilor asiatice și tot aici și-au găsit un binemeritat sfârșit trufașele armate maghiare, turcești sau poloneze, care au cutezat să se aventureze în necunoscut pentru nimicirea celor ce se încăpățânau să-și apere „sărăcia, și nevoile, și neamul”. Căci pe-atunci codrul era frate bun cu românul. Iată de ce nu-i
DAR UNDE-S CODRII DE MAI AN? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345680_a_347009]
-
Tarhon Publicat în: Ediția nr. 789 din 27 februarie 2013 Toate Articolele Autorului A fost pe vremuri un popor Cum n-a mai fost vreodată Și-un crai din Lupi coborâtor Cu o superbă fată Pe care-un mare împărat Trufaș și-n plină fală O vru cu tot cu-al ei regat Dând cu război năvală... Părul bălai de aur-spic Pe spate-n lungi cosițe, Ochi de safir pe-obrazul mic Cu ștrengărești gropițe, Cu trupu-i ca un fir de
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]