1,393 matches
-
a putut înțelege: " Da, asfințitul Crailor, dar în cealaltă parte, odată cu stelele Scorpiei, răsăritul unui sens tragic și nou...". Vecernia de apoi, slujită de cei trei magi de la Răsărit, Craii: "mari-egumeni ai tagmei preasenine". Iar noi eram încă nerăscumpărați din trufie: "așteptam ca surghiunul nostru pe pămînt să ia sfîrșit". De ce stelele Scorpiei? Mateiu nu situează vecernia de apoi în vremea de sub constelația aceasta. Dar, în tradiția hermetic-alchimică, aceasta e zodia corespondentă procesului prin care elementul spiritual este separat de cel
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
filosofală. Hagialîkurile fiind, așadar, etapele inițiatice (douăsprezece, 9 minore și 3 majore) ale recuperării înțelepciunii pierdute la Cădere. Atunci cînd a început surghiunul nostru omenesc pe pămînt? Nu. Atunci cînd a început surghiunul nostru pe pămînt ca îngeri căzuți în trufie. Căci nu omul este în exil aici, pe pămînt, zice gnoza, ci scînteia îngerească din el. Omul este făcut din pămînt, dar cu scînteie angelică în lutul din care e făcut. Cei trei magi împărați, aflați aici, la porțile Răsăritului
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
cea din urmă călăuză spre transcendent. Destinul Crailor nu are de-a face cu Orientul istoric din Balcani. Este figurată în treimea lor coruptă decăderea însăși ("planetară", zice Marin Mincu). Decăderea istoriei. Decadența aristocrației. Decăderea spiritului în și mai multă trufie. Acum, după ce vom fi căzut de acord întrucîtva asupra faptului că antimodernii fixează axul central al modernității, avem a constata că în literatura noastră antimodernul radical a fost Mateiu Caragiale. Antimodernismul său nu este polemic și ideologic. Este organic. Tradiția
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
față de aerul statut și absurd al puterii. În anumite momente, lumea aceea a lui, pe muchie de cuțit, devine aiuritor de prezența la intersecția cu realitatea crudă. Și asta, poate, cînd ai contact cu ieșirea din matcă a prostiei, a trufiei, a minciunii și lingusitoriei, a urîtului cotidian ce țopăie agresiv peste limitele bunului-simț, pește nervi, pește minți, peste mări și pește țări. Tablourile de grup ale lui Gogol din „Revizorul” sînt imaginea semnificativă a unei societăți mîncate de depravare, josnicie
Un funcționar din Petersburg by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6550_a_7875]
-
este plin de viață, parcă scăldat de o lumină interioară... Câțiva pași mai încolo, în sala dedicată familiei Medici, bustul lui Piero di Lorenzo, modelat în teracotă de Andrea del Verrocchio, este mai „prezent” și sugerează mai bine aerul de trufie al familiei decât celebrul portret al unchiului său Giuliano pictat în multiple variante de Botticelli... Una dintre culmile expoziției este perechea de busturi reprezentându-l pe Filippo Strozzi, ieșite în 1475 din atelierul lui Benedetto da Maiano. În versiunea modelată
Chipuri ale Renașterii by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4954_a_6279]
-
V. Nemoianu ori I. Even-Zohar își probează valoarea instrumentală. Reunind toate aceste fire interpretative diverse într-un arsenal exegetic prestigios, cu acțiune concertată, autorul participă la revolta împotriva „marilor povestiri” doctrinare ale secolului trecut (marxism, psihanaliză, structuralism), cu „insuportabila lor trufie metodologică” (p. 340). Apelând deci la teorii privind mitanaliza, polisistemul, revendicarea secundarului, cultura populară a râsului, de-canonizarea genurilor înalte, concomitent cu canonizarea celor umile, proces urmat de o recanonizare a genurilor de-canonizate anterior etc., analizele formează un corpus
Hermeneutică postmodernă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4616_a_5941]
-
aburi vineți! - Oedip, 9). Ulterior, când încearcă să-l oprească pe Oedip să-și afle originile de la slujitorul care l-a salvat cândva, regina e acuzată că se teme că soțul ei s-ar trage din oameni umili (Dar în trufia ei, cum sunt/ Femeile, roșește poate de-al meu neam/ De jos - Oedip Rege; Chiar de mă trag din neam de robi, tot vreau/ să știu al cui sunt! Tu ești mândră/ de stirpea ta regească - Oedip, 9). Uneori, înrudirea
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
zdrobise el/ Fecioara care ghearele-și/ Chircea și în enigme prorocea! Nicolae Ionel dezvoltă ideea și insistă asupra orgoliului regelui care ajunge să se creadă invincibil, aidoma zeilor. Mai devreme sau mai târziu, toate celelalte personaje îi reproșează lui Oedip trufia și insolența față de cei de sus. Când cumnatul lui cere socoteală cerului pentru nenorocirile cetății, Creon caută să-l domolească amintindu-i nimicnicia condiției de muritor: îi atrage atenția că riscă o pedeapsă cumplită pentru nesocotirea locului menit oamenilor în
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
ar fi atâta/ de trufaș și nestăpânit, aproape/ s-ar confunda cu zeii [...] are-o forță-atotdezlănțuită/ de care zeii trebuie să țină seama (5). Ulterior, prorocul îl pune în gardă că atitudinea lui sfidătoare a declanșat deja reacția puterilor cerești (Trufia forței tale i-a silit/ să vină-aproape. Dar substanța ta/ n-ai s-o confunzi cu-a lor! - 6), iar în cele din urmă ridiculizează pretenția păcătosului Oedip de a fi egalul nemuritorilor (Tu - zeilor asemeni/ și mai presus de
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
impertinența lui Oedip de a admonesta zeii pentru molima abătută asupra Tebei, purtare smintită de natură a-i atrage sancțiunea supremă: chemi mânia zeilor, stârnești/ o furie ce face-acum din noi/ batjocura gunoaielor! [...] ești nedrept și orb și-nverșunat/ într-o trufie nebunească! (4). Până și Antigona, care și-a comparat mereu tatăl cu zeii (te asamăn cel mai mult/ cu izbucnirea forței lor - 3), e conștientă de îndrăzneala lui de a se măsura cu aceștia (Știu c-ai să înfrunți pe
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
și sufletul acesta zeii nu mai pot/ să le-ngrozească! Nu mai pot/ să fiu lovit mai mult! (10). Eroul lui Sofocle îndura consecințele blestemului obscur ce apăsa asupra Labdacizilor, cel al lui Nicolae Ionel pare a fi sancționat pentru trufia sa afirmată la fiecare pas. Victorios asupra Sfinxului, el se consideră asemenea zeilor. Fiecare act al lui constituie un hybris, o transgresare a limitelor îngăduite, iar fiecare vorbă spusă de el e o blasfemie. După sinuciderea Iocastei, Oedip se automutilează
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
Manole este și el nevăzător și pribegește însoțit de fiica sa, noua Antigonă. Întrebat cum de a orbit, el răspunde că își ispășește astfel fărădelegile și cusururile, ca mândria și dorința de cunoaștere: de multe/ și grelele-mi păcate [...] De trufie, cred, pentru-a fi vrut/ să văd prea mult. (I. 1) Tiresias, Oedip și tatăl Anei răscumpără prin cazna orbirii accesul la adevăr. Așadar, în piesa sa mitologică, Nicolae Ionel urmează strâns tragedia lui Sofocle, nu fără a deplasa unele
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
explicit despre sfârșitul „unei vaste conflagrații ce amenința să năruiască un continent întreg ”. Dar străfulgerarea oniric anticipativă cu valoare premonitorie a părintelui Mantu nu se oprește aici. La finele bătăliei, țara redobândește acea parte a teritoriului strămoșesc ce agoniza sub „trufia apăsătorului secular”. Istoricii vor numi, ulterior, acest moment al istoriei României Războiul de Întregire a Neamului, iar pe eroul său, făuritorul statului național român, Ferdinand Întregitorul. Clipa astrală a alipirii Ardealului la trupul țării este marcat - în realitate, dar și
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
aceea chestiunea paternității, judecată sub unghi speculativ, e absurdă. Mereu calci pe spinări arhaice și mereu îți vei descoperi motive de umilință în privința neputinței de a fi original. Căci, riguros vorbind, în filozofie nu e nuanță pe care, formulînd-o cu trufia pionierului, să n-ai neplăcerea de a o găsi spusă de altul. Aceasta e prima tentă pe care o afli din cartea lui Petru Creția: că a fi original nu ține de voință, ci de putință, iar putința nu vine
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
foarte puține lucruri de adăugat. Daniel Cristea- Enache ne face părtași la eșecul său. Își propune să descifreze poezia lui Nichita Stănescu, are senzația că, pe spații largi, reușește asta, însă se recunoaște învins, renunțând, preț de câteva clipe, la trufie. Există, spune el, versuri care, pur și simplu, ne iau prin surprindere. Cele mai multe dintre ele grupate, desigur, în volumul 11 elegii (1966). Un volum considerat în egală măsură compact și centrifug. Noul chip de a face critică contează prea mult
Un nou chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5677_a_7002]
-
și în loc să se smerească în fața dogmei, ei preferă strălucirea fadă a figurilor de stil. Numai că în spatele tropilor estetici se întinde netezimea sterilă a unei gîndiri fără busolă transcendentă, o bîțîială artistică fără apetit pentru profunzimi și un carnaval de trufii autoidolatre. În ochii lui Stăniloae, Blaga e un talent strălucit care din păcate e văduvit de facultatea credinței, și asta din neputința de a adera la natura revelată a unui adevăr pe care filozoful, cu mintea lui, nu l-ar
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
repetă în volum: 1) epoca națiunilor nu s-a încheiat și neamul e o realitate ireductibilă la ortodoxie sau ideologie; 2) românii nu sunt născuți pentru a fi victime; 3) toți liderii politici români au suferit de hybris, de acea trufie din cauza căreia, pierzînd pămîntul de sub picioare, au început să se creadă mai aleși decît le îngăduia momentul. Cum volumul excelează în dozajul de argumente și contra-argumente, fiind o mostră de echilibristică în marginea unor teme sensibile, doar supraveghetorii ideologici va
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]
-
D.G.L.R., E/K, 2005, că Al.Gregorian - fostul redactor-șef al publicației legionare „Sfarmă Piatră” - a participat „... la luptele de la Sevastopol”, despre care un sergent T.R.- R.Voita Leopold scria în „Vremea” din 2 august 1942: „... Aici a fost înfrântă trufia stalinistă.” De consemnat faptul că Al.Gregorian a fost chemat sub arme la 32 de ani, fără să beneficieze de păsuire, fiind repartizat într-o unitate combatantă pe frontul din Crimeea. Altfel au decurs evenimentele în ce-l privește pe
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
El este ceea ce numim În plan politic națiunea, dar este o noțiune mistică. Adică neamul are o misiune. El trebuie să Împlinească misiunea sau piere. Dumnezeu a făcut multe experiențe. A făcut experiențe cu asiro caldeenii, care au eșuat În trufie. Au crezut că pot face un turn până la Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a Împrăștiat. A lucrat cu egiptenii, și ei au eșuat În magie. A lucrat cu evreii, și ei au eșuat În fanatism. A lucrat cu grecii, și au
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
e nesigur, nici viitorul nu e mai limpede. De fapt viitorul e o mare necunoscută, și cine pretinde că-l poate descifra e un impostor. În fața opacității iremediabile a viitorului, istoricul poate cel mult formula scenarii, fără a avea însă trufia de a poseda clarviziune. Pentru Boia, Occidentul a însemnat un tipar de civilizație înzestrat cu virtuți, dar și cu defecte. Dintre virtuți: credința în progres, în națiune și în democrație, considerate de autor cele trei religii seculare de tip apusean
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
deznodămîntului va mai dura o vreme. Jocul acesta de făgăduieli a căror împlinire e amînată de contrarieri metodologice sfîrșește prin a te dezamăgi. Ambiția cunoașterii are o limită, și chiar atunci cînd fizicienii sînt pe punctul de a gusta din trufia omniscienței, cosmosul are grijă să le dea vot de blam: nu numai că disciplina cosmologiei e precară în temelia ei, dar perspectiva că într-o zi își va umple fisurile e tot mai îngustă. Aceasta e ideea cu care rămîi
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
Apusurile, neamurile toate. Și zilele, niciuna n-a fost prima. Și apa ce sorbit-a din izvor Adam. Și rânduitul Paradis. Și ochiul ce-ntunericul scrutează. Și lupii care-n zori se-mperechează. Cuvântul. Hexametrul. Și oglinda. Și Turnul Babel și trufia pedepsită. Și luna ce-au privit-o caldeenii. Și Gangele, nisip nenumărat. Chang-Tzu și fluturul care-l visează. Și merele de aur din ostroave. Și pașii rătăcind în labirint. Și pânza negătită-a Penelopei. Și timpul circular gândit de stoici
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
ci Mareșalul Antonescu orientează (dostoievskian) imaginarul spre un tată freudian ce desăvârșește, în primă fază, o autoritate râvnită. De aceea, el renunță la compasiune - simplă „capcană” existențială, cum spune, și la iubire (episodul Djinga). Cultivă în schimb disprețul și alimentează trufia - polii de altădată ai ascensiunii lui Sorel. Doar că istoria, după Ioan T. Morar e imprevizibilă, iar șansele providențiale nu ajung pentru a încheia procesul disimulării. „Tu ești opera ta. Nu-i nimic condamnabil în asta”, îi spune unicul său
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
cînd ceilalți s-au topit ca aburul înaintînd pe firul/ de păr al vocii care mă striga/ am înălțat nepăsător fruntea cu ochii încă în pămînt/ cu sentimentul că un alt fel de moarte mi se cuvine” (Masa). Cu o trufie neagră, bardul enumeră neobosit eșecurile d-sale existențiale, doar doar acestea vor fi în măsură a-i justifica divorțul zgomotos de poezie. Are aerul cuiva care aruncă pe geam lucrurile ființei iubite cîndva. Deși ar putea scrie un întreg roman
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
adesea, sfârșitul tragic al eroilor poate fi amânat, însă nu și abolit. Chiar dacă intriga nu e schimbată, accentele pot fi puse diferit față de operele luate ca model. Uneori, se subliniază trăsături abia sugerate în original. De pildă, la Nicolae Ionel, trufia lui Oedip de a se socoti aidoma zeilor prin iscusința lui provoacă dezastrul personajului în aceeași măsură ca și blestemul Labdacizilor. Ulterior, automutilarea lui echivalează cu accesul la adevăr, căci orbii capabili să treacă dincolo de aparențe se aseamănă vizionarilor. Gesturile
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]