8,805 matches
-
Și un brâu roșu i-a cusut Cu perle sclipitoare. Pe cât creștea de frumușel, Înalt și lat în spate, Și straiele creșteau pe el Ca neaua de curate. Și peste ani din an în an, Frumos flăcău crescuse, Înalt ca trunchiul de castan Și mândru se făcuse. Cu ochii verzi, păr mătăsos Ca de tăciune negru, Cu mustăcioară de-abanos, Era frumos de-a-ntregul. Din glas și fluieraș cântând Înduioșa amarul Cu mierea vorbei și având Sărut de foc ca jarul
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 by http://confluente.ro/Navalnicul_republicare_po_romeo_tarhon_1392708715.html [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
geana Mai albe decât neaua-n pisc De munte iarna, vara, Cu străluciri de obelisc. Purtând pe chip povara Înțelepciunii prin ani mulți, Mai mulți decât stejarul, I se înfățișă desculț În giulgiul alb ca varul. Și dinainte rupt din trunchi, Pe sfânt în piept primindu-l, Sfios feciorul în genunchi De jos în sus privindu-l, I-a mulțumit, i-a sărutat Gingașa-i mână dreaptă, S-a ridicat și l-a urmat Pe calea-i înțeleaptă Spre peștera cu
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 by http://confluente.ro/Navalnicul_republicare_po_romeo_tarhon_1392708715.html [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
în care nucile se ascund, a se coace strugurii, perele, gutuile...Încet, încet, frunzele au prins a se îngălbeni, mai apoi au început a se desprinde de ramuri, a pluti lin pe aripa vântului și a se așeza cuminți lângă trunchiul copacilor. Toamna este superbă pentru culorile ei, pentru bogăția roadelor, pentru ploi, pentru sunetele specifice și pentru emoțiile pe care le trezește în sufletul meu. Pășesc pe covorul de frunze galben-arămii, și cântecul lor mă poartă pe tărâmuri de vis
TOAMNĂ TÂRZIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Toamna_tarzie.html [Corola-blog/BlogPost/357289_a_358618]
-
întregime apei nuntire. Libelula își dublează aripile. Cu cele vechi să zboare pentru ei, cu celelalte două să cânte pentru noi. COLIND CU PALMIER De Crăciun și palmierul de la colțul casei e la fel de singur ca mine. „Ce sunt arsurile de pe trunchi?” îl întreb. (Acasă-n Moldova cum ninge prin sat!) „Sunt urme de frunze, săruturi de foc, frunze ce-am fost și-au plecat.” Ce-aș putea să-i răspund? De-unde vorba de leac să-i culeg, să i-o
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/dumitru_ichim_1496148190.html [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
o prioritate înainte de a-și explica toate câte le simțea și le gândea în acel moment: să decidă dacă se întoarce sau nu. Își amintea că în cele câteva clipe de ezitare privirea îi înregistrase un amănunt frapant: dintr-un trunchi noduros de copac, agonizând pe o rână, fără crengi, invadat de mușchi și licheni, răsărise o mlădiță, un lujer înalt, la capătul căruia se legăna o eflorescență de un alb imaculat. Fusese surprins, nu-și amintea să mai fi văzut
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1487514673.html [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
cînd nebunii, greieri vor mînca pe străzi, și, cu foi de varză puse peste rană, vom dormi pe zestrea tainică din lăzi. O nevoie oarbă curge peste case, lung e timpul nopții cînd te scalzi în var, sîntem la origini trunchiuri sănătoase, putrezind în ceața unui timp bizar. Mai vegheam cu rîndul, se schimbau istorii, tot cei buni, desigur, se-ascundeau în fîn, căci cei răi și-atuncea beau din gușa ciorii și-adormeau prin șanțuri fără de stăpîn. Le-am lăsat
OARBA NEVOIE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/dragos_niculescu_1485688752.html [Corola-blog/BlogPost/382829_a_384158]
-
Annei Nora Rotaru nu este dulceag nici excesiv de setimental și ne permite să cunoaștem o femeie puternică, deșteaptă, cultă, biruitoare în lupta cu viața și chiar cu moartea (dacă luăm în considerație profesia de medic) . “Nu vreau să am soarta trunchiului ce putrezește,/ Chiar dacă-n jurul lui domnește-un PARADIS!/ EU am și minte și grai și sufletul ce mă trezește/ Și mă îndeamnă să cred în mine, nu numai în vis!”(“ Nu mi-e deajuns”). Setea de a dărui și
ANNA NORA ROTARU- O VIAȚĂ PICTATĂ ÎN CUVINTE, „LA RĂSCURCE DE LUMI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1429881930.html [Corola-blog/BlogPost/357755_a_359084]
-
Doar la necaz, când tu, precis, Abia mă vezi că nu sunt vis... Iubește-mă de cum îți vin, Nu umbră gârbovă-n genunchi Și umilit să mă închin, Ci demn din suflet în rărunchi, Modest cum sunt, dar drept la trunchi... Iubește-mă decum îți ies În cale chiar și trist fiind, Dar bucuros și mai ales Îngrijorat și-atent să-ți prind Grimasa, apăsarea, intuind... Iubește-mă decum m-arăt Deschis la chip și drăgăstos Și nu te da timidă
IUBEŞTE-MĂ...! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Iubeste_ma_romeo_tarhon_1383998528.html [Corola-blog/BlogPost/342055_a_343384]
-
culcat copaci mulți, apoi i-au despărțit pe de-a lungul și au așezat între cele două părți pământ amestecat cu nisip și apă și s-au rugat la zeul soare să-l zvânte cât mai degrabă. Apoi au luat trunchiurile, le-au pus deasupra și iar au turnat între ele noroi. Ca să nu cadă le-au sprijinit cu alte trunchiuri. La lăsarea nopții luau cu ei lemnul și se retrăgeau la sud de râul Isa Ber, într-o vale unde
POVESTEA LUI BELAY de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Povestea_lui_belay.html [Corola-blog/BlogPost/355971_a_357300]
-
cu nisip și apă și s-au rugat la zeul soare să-l zvânte cât mai degrabă. Apoi au luat trunchiurile, le-au pus deasupra și iar au turnat între ele noroi. Ca să nu cadă le-au sprijinit cu alte trunchiuri. La lăsarea nopții luau cu ei lemnul și se retrăgeau la sud de râul Isa Ber, într-o vale unde pustiul fără nume nu ajunsese încă. Iar zidurile de noroi pe care le lăsau în urmă păcăleau spiritele rele care
POVESTEA LUI BELAY de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Povestea_lui_belay.html [Corola-blog/BlogPost/355971_a_357300]
-
spiritele rele care nu-și dădeau seama ce vor oamenii să facă. După ce au clădit zidurile, tot din noroi au făcut și casele, unele deasupra altora. Apoi, ca să poată locui în orașul din noroi, poporul lui Kete a făcut din trunchiurile copacilor uși mari din lemn pe care le-au pus la cele trei porți: Bab Sahara pentru spiritele rele ce se duc după moarte în pustiu, Bab Neel pentru spiritele bune ce se duc după moarte la zeul râului și
POVESTEA LUI BELAY de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Povestea_lui_belay.html [Corola-blog/BlogPost/355971_a_357300]
-
nevoie de trepte pentru a urca ori a coborî spre mine. Eu nu sunt mai înalt ori mai scund ca tine și nu strălucesc niciodată mai mult. Lasă-ți mâinile să mă cuprindă sălbatic, să se cațere lianele tale pe trunchiul încă verde, ce te primește și te-ncătușează protector cu ramurile-i pline de dragoste ascunsă-n frunzișul des și-n tăcutele cuvinte, care dau liber ochilor și buzelor să-și exprime bucuria de a te admira, de a te
CHEAMĂ-MĂ, IUBITO! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Cheama_ma_iubito_.html [Corola-blog/BlogPost/361119_a_362448]
-
mare de mănăstiri și schituri din România, iar în municipiul Râmnicu Vâlcea se găsește seminarul teologic și Arhiepiscopia Râmnicului. Voi începe enumerarea lăcașurilor de cult cu Mănăstirea dintr-un Lemn, a cărui bisericuță a fost construită acum câteva secole din trunchiul unui singur stejar secular. Și acum se mai află în incintă câțiva stejari de sute de ani. De acolo se poate ajunge la mănăstirea Surpatele și Govora sau, pe sub poalele Munților Căpățânii, la complexul monahal Horezu, la Mănăstirea Bistrița unde
UN COLŢ DE RAI DIN AREALUL ROMÂNESC de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Un_colt_de_rai_din_arealul_ro_ion_nalbitoru_1364917027.html [Corola-blog/BlogPost/366058_a_367387]
-
mea, adică toată averea pe care o aveam cu mine. Mai ales de valiză trebuia să am mare grijă, căci în ea aveam radiocasetofonul meu cel nou, la care țineam tare mult. Și ce priveliște plăcută mi-a oferit drumul: trunchiuri zvelte de brazi, drepte ca niște coloane într-un templu infinit! Am străbătut poienile verzi, tăinuind căsuțe frumoase ici și colo, văile largi cu sate părând prospere, susurul odihnitor al câte unui pârâu de munte. Am simțit vântul plăcut răcorindu
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1461131966.html [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
29 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poezie de SORIN CALEA Biroul... Biroul pe care-mi odihnesc brațele Are sufletul într-o rădăcină De cireș din Argeș... Și observ cu mirare O mare asemănare Între palma mea, Și o palmă din trunchiul Acelui cireș Care a simțit pe propria-i coajă Cum se apropie Dar și cum se îndepărtează Apele care-i sărută rădăcinile Și care înoată, în scoarța Pământului toată! Biroul pe care se odihnește Doar de o clepsidră jumătate Laptopul
BIROUL, POEZIE DE SORIN CALEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Biroul_poezie_de_sorin_calea.html [Corola-blog/BlogPost/351177_a_352506]
-
umbră a vieții, nici un canal rău mirositor al realității, nici un colț murdar al experiențelor de mai tărziu, era un peisaj de vizitat doar cu ochii, de mângâiat doar cu ochii, de mâncat doar cu ochii ... Relele urmau după aceea. Pe trunchi se evidențiau grupuri mici de mușchi, fiecare la locul lui, ca să dea întregului o imagine unică a unui corp de adolescent, care încă nu era cuprins de puterea masculinității, nevoia de a cuceri sau a cotropi. Era un corp care
UN CORP DE ADOLESCENT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Un_corp_de_adolescent.html [Corola-blog/BlogPost/351432_a_352761]
-
cunoască, și să le vorbească! Apoi,fără-ndoială, se va -ntoarce la matcă, și plină de experiență, de învățăminte*, pe-ai ei îi va regăsi, alături de ei va trăi* și fericită va fi până-n ultima zi! Va revedea poarta ruginită, trunchiul de plop în chip de bancă, curtea -nzăpezită a copilăriei, anotimpul cald, anotimpul rece, sania și fularul, șoșonii, căciula lui Alfio** cea roșie, tricotată de mama... Iat-o pe mica domniță, cu nasu-nghețat, cum pleacă- n excursie să se recreeze
CĂCIULA CEA ROȘIE de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 by http://confluente.ro/adina_rosenkranz_herscovici_1439339280.html [Corola-blog/BlogPost/369724_a_371053]
-
fiorii fricii în inimă făcu cale întoarsă, fără să arunce măcar o privire înapoi. Ajunși la poalele muntelui ordonă unuia dintre oșteni ca în ziua următoare, împreună cu câțiva tovarăși de-ai săi, să zidească intrarea în cheiuri cu bolovani și trunchiuri de copaci, ca nimeni să nu mai pătrundă vreodată în acea zonă blestemată. La o răscruce de drumuri zări urmele cailor ce duceau în pădure. Din impuls dădu pinteni armăsarului, dar un camarad mai tinerel îi prinse căpăstrul: - Ce faci
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1412682803.html [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
cărare. Doar corbii și vulturii îi vor simți prezența... Dumnezeu să-l aibă în pace! Cu aceste ultime cuvinte Preda încheie pentru totdeauna discuția despre pustnic și locașul secret devenit locul său de veci. Străbătură valea îngustă, sărind peste cioturi, trunchiuri răsturnate de vijelie, pinteni de stâncă, mici cascade, până ajunseră la poalele muntelui. Se afundară pe cărăruie în pădure, iar după un timp ajunseră la lizieră, de unde zăriră conacul care-i găzduia. A doua zi, Mihai Valdescu trimise o solie
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1412682803.html [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
M-a sfâșiat durerea, cu colții ei de lup. Și-am înțeles că timpul se zbate fără vină, Că-n suflet nu trăiește o hrană de-mprumut, Că-o mare de tăcere nu poate să prevină Căderea unui trăsnet în trunchi de pergamut, Așa că fug din vise cu scene de coșmaruri, Căci zborul spre lumină nu-mi poate fi oprit, Accept și nori, și ceață, ca pe sublime daruri, Lăsând în urmă clipe ce-n van le-am risipit. (din volumul
ÎNTRE VIS ȘI REALITATE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1488032276.html [Corola-blog/BlogPost/381194_a_382523]
-
te întâmpină atunci când vrei să-ți îndrepți pasul către sat. Acesta își arată podoaba și farmecul în tot timpul anului.Primavara,copacii în floare se prind într-o hora,ca niște mirese,cu rochie de dantelă,albă sau roz,cu trunchiurile albite pentru sărbătoare. Viile,așezate pe coasta și în curțile oamenilor,lăcrimează seva pământului acesta roditor.Cele din curțile oamenilor sunt împodobite cu flori de primăvară,narcise,zambile și lalele. Și ce forfota și zor e în fiecare casă și
SATUL MEU de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 by http://confluente.ro/cristiana_iliuta_1492503510.html [Corola-blog/BlogPost/376797_a_378126]
-
mult, într-o după amiază pe când dormea, i s-a arătat fără să spună un cuvant ci numai i-a însemnat mâinile și picioarele. Când s-a deșteptat a văzut că mâinile și picioarele îi erau tăiate, zăcând că un trunchi de copac.Dupa această nenorocitul se spovedea tuturor făcând cunoscut ce fel de răsplată a primit pentru hula să; și asta fiindu-i dată de Maica Domnului cu multă indurare. CAPITOLUL 48 MINUNILE SFINTEI NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU PRIN CARE COSMIANA
LIVADA DUHOVNICEASCA (16) de ION UNTARU în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Ioan_evcrata_livada_duhovnic_ion_untaru_1380428662.html [Corola-blog/BlogPost/365121_a_366450]
-
și Fulga și-a zis că a visat, că nimic nu a fost adevărat, dar Aurel a strîns-o de mînă și i-a zis că are o bucățică de scoarță de copac lipită de fustă, pe ce Dumnezeu stătuse, pe vreun trunchi de brad, de se umpluse de rășină?! și atunci ea și-a dat seama că n-a visat, că totul a fost aievea și și-a privit frații cu tristețe: putea să le ghicească gîndurile și știa că le era
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_68_69_ioan_lila_1341240162.html [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
pirostiile să și le pună, împreună cu domnișoara Lilicuța Țăranu, mai spre toamnă, după ce se întărește puțintel vinul și merge mai bine pastrama și sfîrîie mai cu poftă mititeii pe grătar, dar pînă atunci mai erau multe de făcut, mai erau trunchiuri de pomi prin livezi nedate cu var, frunzulițele dădeau să spargă mugurii și livezile de pruni păreau ninse. Sigur că discuția nu avusese loc de florile cele cărămizii ale mărului, cînd Mancuse s-a întors acasă de la crîșma unde stătuseră
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_68_69_ioan_lila_1341240162.html [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
eleve, studente, monahii, mame, soții de demnitari) era la fel. Ceea ce distingea aceste categorii de onoare era curajul feminin, care prisosea, se revărsa viu. Din contigentul destul de numeros al femeilor celebre arestate sub regimul concentraționar amintim câteva ramuri din marele trunchi al Neamului: familiile Mavrocordat, Ghica, Manu, Sturdza, Cantacuzino, Nistor, Halippa, Flondor, Ianculeț, Iordache, Mărculescu, Mironescu, Cancicov, Brătianu, Steriopol, Moța, Codreanu, Bălașa, Mureșanu, Antonescu, etc. În celebrele închisori, ura stăpânea vidul dureros al autorităților și al brutelor-executante, tortura făcea parte din
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1419432375.html [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]