45,634 matches
-
dată, lingușitor, tălpile - limbi uriașe, reci, foșnitoare ale unui trup lichid incomensurabil, plin de misterioase făpturi alunecoase, părelnice („clopote verzi” auzea-vedea Poetul)... Te retragi după un timp din îmbrățișarea apei ca să te predai soarelui. Nici nu apuci să-ți zvînți trupul, că te și potopesc jegos aceleași zoaie „muzicale” azvîrlite fără milă din difuzoarele pe care, în euforia clipei regăsirii mării, nu le acordaseși atenție... Revii scîrbit în orașul natal, în cartierul unde locuiești de 30 de ani: te-așteaptă, identic
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
roșcovi sălbatici, neramzi și mersini cresc laolaltă Mersinii miros a femeie proaspăt spălată, ea se afundă în ei, caută tufele dese cu spini, le smulge din pămîntul pietros, palmele ei sîngerează și suferă, ea își suflă în palme, coboară. Acoperă trupul lui Fric cu mărăcinii prin care bîzîie albine spre florile mov și destule.” Tot ea este, dealtfel, și în centrul povestirii (oarecum autonome), care încheie romanul, în fond o “rescriere” a anumitor capitole (nu multe!) din Robinson Crusoe al lui
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
pofte, chiar dacă este atît de întuneric și bine.” Aproape toate registrele senzorialului sînt etalate într-o luxurianță năucitoare în roman, luxurianță dincolo de care se ghicește o întristare fără leac dată de proximitatea descompunerii și a morții. O senzualitate maladivă emană trupul prea copt al Mariei Dragases, cea care visează doar “lumea din pîntecul ei: o poftă nebună de viață și o scîrbă nebună” și al cărei păr miroase cînd a mosc, cînd a fier și-a pucioasă, sau trupul lui Marion
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
maladivă emană trupul prea copt al Mariei Dragases, cea care visează doar “lumea din pîntecul ei: o poftă nebună de viață și o scîrbă nebună” și al cărei păr miroase cînd a mosc, cînd a fier și-a pucioasă, sau trupul lui Marion, “cea adormită-n cerneală” sau chiar al nimf(et)ei Orjen caracterizată adesea prin imaginea olfactivă, caducă și umilă în simplitatea ei (ca și faulknerianul “Caddy smelt like trees”) “mirosea a roșcove uscate la soare și a trup
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
trupul lui Marion, “cea adormită-n cerneală” sau chiar al nimf(et)ei Orjen caracterizată adesea prin imaginea olfactivă, caducă și umilă în simplitatea ei (ca și faulknerianul “Caddy smelt like trees”) “mirosea a roșcove uscate la soare și a trup de femeie curată”. Iar forfota organicului în care se cufundă Fric, priapic și mort, “cu falusul ridicat ca un catarg și bălăbănindu-se în vînt” tocmai pentru că este descrisă în cele mai neînsemnate detalii, se-nfige în ochiul cititorului (ca
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
serpentine pe care, șofînd, le-am făcut vreodată. Nu lipsite de risc: carosabil jilav, relativă ceață. Totuși, fascinația înghițirii distanțelor! Episod insolit: într-un cotlon al pădurii, pe la Pluton (ce nume!), pe dreapta, în mica poiană aburindă, scenă paradisiacă: două trupuri goale, băiat și fată (Mirtil și Chloe?), prinse într-un dans doar de ele știut, pe o muzică doar de ele auzită. faptul că frînez și că le urmăresc de la 20 de metri unduioasa mișcare, nu schimbă nimic. Dansul continuă
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
Karenina, Roșu și negru, Cei trei mușchetari). Concluziile ce derivă sunt cel puțin surprinzătoare: “Orice personaj al unui clip porno te poate introduce în știința de a te desprinde de tine însuți, de a lăsa pradă comerțului libidinal “doar” un trup degajat de imixtiunea sufletului care, el, în acest timp aflat în altă parte, se odihnește” (pag. 291). Chiar încercând să trec peste pleonasmul sintactic și bucurându-mă pentru reușita lui Adrian Mihalache în a performa pe propria piele separarea sufletului
Pe filiera pornografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/13567_a_14892]
-
de imixtiunea sufletului care, el, în acest timp aflat în altă parte, se odihnește” (pag. 291). Chiar încercând să trec peste pleonasmul sintactic și bucurându-mă pentru reușita lui Adrian Mihalache în a performa pe propria piele separarea sufletului de trup - operație ce, zic eu, necesită un înalt grad de autocunoaștere - nu pot să justific ușurința (gender - free) cu care este abordată o temă nu doar controversată, ci și grea de semnificație politică. Nu văd nici o definiție de lucru a pornografiei
Pe filiera pornografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/13567_a_14892]
-
repetitiv ca Bach - cum mai bine ar fi putut-o spune les O Șerban?), vîrful de limbă de lemn al viitoarelor aduceri la zi și noapte ale primitivisimului capital în Vama Veche și Doi Mai, ultimele locuri din România unde trup și suflet pot șade la taifas fără jenă, preț sau arrière-pensée, și nu doar de aceea: - cu buza-n Doi Mai, cu meduza la Vamă, crăcănați într-un rai, unde poame ne cheamă - să ne amintim de-alcool, alcov, nisip
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
și renaște, într-un timp fără descriere. Vama-i o stare între doi mai, a tale of two villages. Căci sufletele noastre bune și ușoare se găsesc la Doi Mai și în Vama Veche, unde ne așteaptă sosirea văratecă a trupurilor. Și trupurile ne lasă în leneșă extază s’aicea fim, iubim și scrim. Ubi-s, cînd aici erau ? Tanti Aneta, a cărei casă fusese pictată de Marina Carafoli, grande dame (cum doar Ioana Crăciunescu acum și Bizi Cantacuzino jadis) a cărei
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
într-un timp fără descriere. Vama-i o stare între doi mai, a tale of two villages. Căci sufletele noastre bune și ușoare se găsesc la Doi Mai și în Vama Veche, unde ne așteaptă sosirea văratecă a trupurilor. Și trupurile ne lasă în leneșă extază s’aicea fim, iubim și scrim. Ubi-s, cînd aici erau ? Tanti Aneta, a cărei casă fusese pictată de Marina Carafoli, grande dame (cum doar Ioana Crăciunescu acum și Bizi Cantacuzino jadis) a cărei siluetă îi
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
s’aicea fim, iubim și scrim. Ubi-s, cînd aici erau ? Tanti Aneta, a cărei casă fusese pictată de Marina Carafoli, grande dame (cum doar Ioana Crăciunescu acum și Bizi Cantacuzino jadis) a cărei siluetă îi dădea trestiei pascaliene stilul unui trup - tanti Aneta care, cu o vorbă, îți ghicea și impunea viitorul depărtat? Unde, Vania, zis „Stînca de la mal” (citez trunchiat, cum Nina Cassian n-ar merita), care putea ține în dinți mese de fier și-al cărui trup s-a
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
stilul unui trup - tanti Aneta care, cu o vorbă, îți ghicea și impunea viitorul depărtat? Unde, Vania, zis „Stînca de la mal” (citez trunchiat, cum Nina Cassian n-ar merita), care putea ține în dinți mese de fier și-al cărui trup s-a fofilat către sfîrșit tremurînd, ca și orb într-un alcool pe care marea nu putea să-l mai încapă și cu care Virgil Mazilescu fraterniza la sînge, într-o dimineață fiebinte, îmbrăcat în costum, cu pantalonii suflecați, cu
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
voi să imn: „Vama mia, vama mia! mai am un singur vai, la Vama &-n Doi Mai, unde te răstignești între femei și pești: că-i Vama con Dios, ori că e Vampa Veche, soarele muls pe dos ’ți-a trupul, și-n ureche îți crește-un creștet nou, îți url-o altă gură - e-un vai netrupuit de-o stranie natură, ci-a ei, și-a lui, și-a ta - iubite, rase, arse cărți de nisip à trois profane, sacre, farse
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
cazurile exemplificate mai sus s-ar putea specula ideea că vin din partea avangardiștilor cunoscuți pentru voluptatea actelor de teribilism, ce ne facem însă cu ceilalți autori incriminați? Apariția în 1933 a unei suite de romane bune ce conțin scene-tabu cu trupuri dezgolite reprezintă, așa cum sugera Ioana Pârvulescu într-un articol mai vechi din România literară și apoi în Întoarcere în Bucureștiul interbelic (Ed. Humanitas, 2003, cap. Atât de aproape, pp. 69-80), o victorie asupra prejudecăților publicului, la un an de la celebrul
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
operele interbelicilor va fi interzisă. Povestea poveștilor e ca și inexistentă. În timp ce Henry Miller devenea, cu Tropicul Cancerului, o vedetă în America, chiar dacă i se interzisese intrarea în Anglia după publicarea cărții la Paris în 1934, la noi scenele cu trupuri dezgolite serveau cel mult ca stratagemă în “romanele obsedantului deceniu” pentru a devia ochiul cenzurii de la rostirea unor adevăruri în manieră esopică. Vor mai trece câteva decenii bune până când, după 1989, se va depăși marele impas. Măcar printre cei avizați
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
sau pentru ea însăși? Începutul cărții pare să indice că cel căruia îi sunt adresate cuvintele Ligiei este Popeye, dar poate fi vorba și de o falsă adresare directă: „Iubitul meu te-am văzut la televizor. Era o învălmășeală de trupuri, mineri, soldați, oameni obișnuiți, bărbați și femei, se auzeau strigăte, țipete, urlete, comenzi, un vacarm care-mi încrețea pielea pe mine de spaimă, o clipă cred că am închis ochii să nu mai văd, Doamne, îmi ziceam, atît de jos
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
va ridica nici să mă conducă pentru ca să-mi dau seama de înălțime, dar pare pătrat, cu un chip totuși tînăr, neavînd de fapt decît 55 de ani, este născut, spune Micul dicționar enciclopedic, ediția 1986, în 1943. Are, în contrast cu masivitatea trupului, mîini frumoase, bărbătești, nobile. Abia acum văd că pe canapeaua din vinilin de lîngă el tronează, nici mai mult, nici maipuțin decît două dosare de Securitate. Nici mai mult, nici mai puțin. Materialul bibliografic pregătit în vederea întîlnirii noastre? Nu-mi
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
pornit pe cărare. Bărbatul mergea înainte și femeia în spate se ținea cu mâna stângă de pietre și cu mâna dreaptă de umărul bărbatului. Înaintau în tăcere sub strălucirea obscură a stelelor, cumpănind fiecare gest și fiecare pas. Dar deodată trupul bărbatului s-a clătinat, s-au rostogolit niște pietricele. El i-a strigat femeii: Ține-mă Însă umărul lui alunecase deja din mâinile ei. Femeia a țipat. Agață-te de pământ Dar nici o voce nu i-a răspuns, iar în
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
în primii ani de după Revoluție pe «apoliticii» de la Cotroceni nu se putea să rămînă aceeași, de vreme ce un opozant pursînge, cum era socotit președintele PAC, a trecut cu partid cu tot la PDSR (s.n.), iar un ziarist care se dedicase cîndva trup și suflet cauzei «adevăratei revoluții» înfăptuite prin victoria lui Emil a devenit consilierul lui Adrian Năstase." Mai mult ca sigur că s-a gîndit la Alexandru Athanasiu, numai că acesta n-a fost niciodată președintele PAC, partid care n-a
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
în ruină Cînd nu mai e nimic de retrăit. Îmi lipsești de cînd s-a dus Tot ce-a fost și-o fi de spus Nu îmi pasă că mi-e viața goală Azi par liber dar șunt mort Abia trupul mi-l mai port Spre oră finală. Bem, dansăm fara-ncetare E un cerc, e o stagnare Locu-i mort că Raiul și pustiu Doamna mea cea inserata A îmbătrînit deodată Dă-i fardata trist și fistichiu. Ridic paharul și închin
Leonard Cohen in traducerea lui Mircea Cartarescu by Mircea Cărtărescu () [Corola-journal/Journalistic/13754_a_15079]
-
în grabă" ( Un coridor). La persoana întîi, poeta practică o dedublare, un "joc dual" spre a o cita, transferîndu-se în lucruri, despărțindu-se de sine, lăsîndu-și în urmă făptura precum un lest delicat: "Mă întîlneam cu fluviul pe mal / Două trupuri străine și plînse/ Parcă de altcineva/ Care și ne șoptise/ Jocul dual: de a ne bea" ( Fluviul Athanor). Ca și: " Intram ca prin oglinzi virgine/ Goală în gol/ Dar umbra-mi rămînea pe ape" ( ibidem). Sau cochet-apoftegmatic: "Mă ascundeam după
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
întotdeauna pe scenă. Cum nu se citesc datele unui personaj important, Andrei Stolz, opusul lui Oblomov, interpretat șters, fără anvergură de Mihai Verbițchi. În jocul lui nu există nici evoluțe, nici dimensiunea ratării unui act căruia i se dăruiește neobosit, trup și suflet, pînă la capăt: salvarea lui Oblomov. Cred că așteptam mai multe nuanțe și în jocul tinerei Luiza Cocora - Olga Sergheevna Ilinskaia. Prea tehnic, rece, prea exterior într-un fel, prea puțnă emoțe și căldură în ochii și în
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
directorul revistei Esprit, două au rămas imaginile concurente ale experienței: cea a trecutului expusă ca mumie într-un mare muzeu istoric ( un trecut exterior experienței anamnezice) și cea a unor suculente și rudimentare felii de viață expuse ca aură a trupului, singur element autentic al ființei, cu atît mai mult cu cît e singurul obiect al ei. Vreau să fiu bine înțeles: sînt convins că pentru mulți dintre noi spațiile autenticității s-au redus considerabil, dar nu pentru toți. Sentimentul francez
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
citit în ultimul timp. Desenul acestui roman pare o pictură naivă, cu proporții caraghioase, cu detalii și linii inocente, cu metamorfoze ciudate care se pot produce, la o adică, la vedere, cu zvîcniri de bîlci, cu chipuri contorsionate. Ca și trupurile, ca și sufletele. Pictura naivă îi fascinează deopotrivă pe copii, ca și pe adulți. Așa și cartea Aglajei Veteranyi. Și de data asta mi se pare extraordinară. Limbajul cu care descrie ce vede este direct, dur, inocent. Este limbajul cu
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]