2,162 matches
-
gând și această dorire să petrecem sfântul Paște din acest an. Iar în ce mă privește, smerit rog pe Bunul Dumnezeu să-și reverse darurile Sale peste noi toți, dăruindu-ne un Paște îmbelșugat și fericit, plin de toate bunătățile trupești și sufletești. O dată cu acestea vă întâmpin cu vestirea îngerească: „Hristos a înviat!“ Al vostru de tot binele voitor și pururea către Domnul fierbinte rugător, † NICOLAE Arhiepiscop și Mitropolit Pastorală la Învierea Domnului Mesajul Excelenței Sale Martin Roos, episcop romano-catolic de Timișoara
Agenda2004-15-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/282297_a_283626]
-
a dat obștescul sfârșit. Spre deosebite de alți „martiri“ ai acelor ani de jalnică amintire, care, după ce au tras cu cablul legat de tractoare troițele de la răscrucile de prin satele bănățene, au ajuns să bolească și să sfârșească în chinuri trupești sau mentale. Restitutio... După evenimentele din decembrie 1989, Biserica Ortodoxă Română a început acțiunea de recuperare a fostelor sale proprietăți imobiliare. Printre acestea, clădirile care, până în 1959, au aparținut mănăstirii Sf. Ilie de la Izvor. În urma a numeroase intervenții la Guvern
Agenda2004-21-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282438_a_283767]
-
facem și noi la fel, adică să venim mereu „cu bucurie mare“ în Biserica lui Iisus, ca acolo să I ne închinăm, să-L cinstim și să-L rugăm să ne dăruiască toate cele ce sunt de folos vieții noastre trupești și sufletești. Și să nu-I uităm niciodată cuvintele de încurajare pe care le-a adresat Apostolilor: „Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacurilor“ (Matei 28, 20). preot HORIA ȚÂRU vă reamintim l Până în data de
Agenda2004-20-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282432_a_283761]
-
ființei mele. Nu fac nici o imprudenta la scăldat și nu intru în apă decît cu profesorul. A ta - din totdeauna, pentru totdeauna". Însă citim în ele, pe de o parte, o strategie a seducției, pe de alta, imboldul unui prea-plin trupesc, al senzualității pofticioase, agrementate cu capriciu, în care se răsfăța artista. Ne aflăm, așadar, în același cerc al dominației bărbatului de către soție, bărbat legat (și) cu funiile de matase ale meșteșugitelor verbe... Programul zilnic al Cellei este încărcat peste poate
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
vezi acum/ halucinația/ remușcarea// sînt în viața asta/ pură prezență/ mută" (Ipocrizie). Stadiul ultim al acestei descompuneri îl constituie destrămarea somatică, dispariția trupului. Motiv de mîndrie pentru poetesele ce-și cîntă înflorirea nubilă ori maturitatea furtunoasă a simțurilor, aci alcătuirea trupească adoarme, orbește: "Probabil acesta-i trupul/ meu, întins;/ grijă să nu/ calc pe el, să nu cad, voi/ crea acum un spațiu mărit;/ prestanța degetului/ în prim-plan, aboslut/ va crea/ un nod în privire;/ privirea-i/ acum îngrozită// și
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
Constantin Țoiu UN POET, foarte bun în tinerețe, înainte de a intra în politică, vrînd să-și răzbune micimea trupeasca prin înalte favoruri oficiale, si care l-a atacat într-un român penibil pe Blaga, pe față, a fost Mihai Beniuc, președinte, pe vremuri, al Uniunii Scriitorilor, cînd sediul acesteia se află pe șoseaua Kiseleff. Acolo avusese loc scenă faimoasa
Amintirea unui poet uitat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18123_a_19448]
-
adâncește iubirea: "obișnuință e cel mai formidabil afrodisiac. Ea funcționează și târziu de tot, cănd nimica nu se mai poate face[...] De obicei, femeia bătrână este o ființă, care chintesențiază tot ce este feminin. Adică, nu mai e nici atracția trupeasca, nici darul de geneză, nu mai e nimic decât bunătatea inteligenței. Și asta se vede foarte bine mai ales la femeile bătrâne. Și la moșnegi, nici vorbă. Dar este mai pură, mai putin impunătoare, dar mai insidioasa, măi penetranta la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17475_a_18800]
-
cum am auzit, cu "minciuni funcționale"), da la o parte pe cei care te pot concura (deși - sau pentru că - sunt reale "valori" pentru societate), ajută - dar pe cei din "gașca" ta, și da la cap celorlalți -, lipsa de suflet (omunculi-cavouri trupești), nerespect pentru legalitate, pentru ce este al celuilalt, disprețul față de cine nu este "semen" - că veritabil clon al tau -, incompetență și incultura asezonate cu obrăznicia imposturii, tupeul ca armă a necinstei ori a minciunii, fățărnicie, nesimțire, indolenta, ticăloșie, sau bizară
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
reacțiilor chimice. Se poate spune, deci, că moralitatea e doar o reacție chimică.” Considerațiile savantului s-ar cuveni să ne pună pe gânduri. Simplificând foarte tare, una dintre ideile sale e că moralitatea se poate îmbunătăți cu medicamente, ca beteșugurile trupești obișnuite, tensiunea arterială sau nivelul colesterolului. Monumente europene în pericol În același număr al Dilemei vechi am mai citit și articolul lui Vintilă Mihăilescu intitulat Povestea de succes a celor 60 de biserici de lemn, care pornește de la anunțul, făcut
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2531_a_3856]
-
foarte tînăr, foarte zglobiu.“ De pe o poziție similară, poeta susține că inspirația „ne vine din trup. Sunt sigură de asta. Momentul în care îți vin valul acela teribil, furnicăturile acelea, dorința aceea fierbinte seamănă atît de bine cu dorința dragostei trupești ! Inspirația pentru mine e aproape identică cu excitația. [...] Prin poezie se împlinește actul exact cum se împlinește actul în iubire. „Și încă: „sunt convinsă că instinctul sexual e mai inteligent decît inteligența. Chestia asta i-a plăcut Hertei Müller la
Ars amandi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2447_a_3772]
-
câtva timp în urmă, o operație „pe cord deschis”, într-o vreme când despre asemenea intervenții, chiar dacă nu se aflau la începutul începutului, se vorbea în șoaptă, ca despre ceva de risc suprem. Îi mai dădeau târcoale și alte necazuri trupești, adăugate celor de natură mai perfidă, ținând de „dosarul dalmațian” al fiului unui deținut politic cu state lungi prin închisorile patriei. Cu toate astea - sau tocmai datorită lor - , l-am simțit ca pe un om dotat cu o mare forță
Al. Săndulescu 85 by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/2470_a_3795]
-
dispariții, cel puțin fără a ne trăda o bizară schismă interioară. Teama de moarte l-a forțat pe om, în istoria sa, să-și fabrice iluzii ale unei posibile continuări după, ale unei regăsiri a sinelui în absența învelișului său trupesc. Dar se întreba oare muribundul înspăimîntat dacă supraviețuirea, sau învierea sa pe lumea cealaltă (sau oricum am vrea să amendăm teologic ideea) nu presupune o asemenea modificare de identitate încît cel care supraviețuiește e de fapt altul? Pînă la urmă
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
jubilații pure. Efortul său ulterior, asumat programatic și cu o vehemență mai mare decît i-ar fi necesară unei simple exprimări artistice, este unul evident de integrare în paradigma religiozității occidentale, în speță catolice, al cărei spirit include o dimensiune trupească și figurativă mult mai accentuată. Materia devine, astfel, din ce în ce mai vizibilă, forma plastică mai puternic antropomorfizată, ținta doctrinară tot mai limpede. Numai că o asemenea seducție în fața corporalității are un mare grad de ambiguitate, ea nefiind nici complet gratuită sub raportul
Arta bicefală (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16827_a_18152]
-
lung proces dezaxator, antrenând alterarea tuturor funcțiunilor ființei biologice, căderea "din rău în mai rău", până la "epuizarea fără leac a forțelor vitale". Angoasările, senzația de amenințare, de primejdie iminentă venind de peste tot sunt stări dublate de răul fizic, de suferințe trupești care îi aruncă pe medicii consultați din nedumerire în nedumerire, cu atât mai mult cu cât analizele medicale nu indică nimic lămuritor, ba vorbesc mai degrabă de o sănătate normală. Și totuși: dureri în vintre, în membre, "insomnii totale" și
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
ce-n flacăra/ inimii mele/ se naște acum -/ nu mai sînt om/ sînt tot ce e viu deodată/ și suma de îngeri beatificată/ cu țipăt își sparge în mine/ singurul drum" (Beau). Corzile stihului vibrează cu furoarea păgînă a dezlănțuirii trupești. Mitologia e alexandrin amestecată: "Sînt de varga atins/ vuind din eter/ a lui Jupiter Tonans -/ pe ruperi de plasmă/ și furioasă/ glorie-a sîngelui/ strig dintre secoli/ punte pulsînd în/ numenul pur -/ mi se dezleagă/ inima-n ceruri/ văd cu
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
eu, o lume romanescă populată de făpturi prigonite de dorințe mai puternice atît decît putința lor de a le rezista, cît și de a le înțelege. Inși însingurați de vreo nefericire petrecută cîndva în existența lor, răvășiți de vreo boală trupească ivită ca pedeapsă pentru o "fărădelege" pe care au comis-o, fie încercînd să se cunoască pe sine mai mult decît le era îngăduit, fie încercînd să-i cunoască pe ceilalți. Despre dragoste și alți demoni este, pînă la un
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
întreb primul întîlnit: mirosul/ acesta de spirt medicinal este al cărnii sau/ este al memoriei dumneavoastră?" (Oraș înclinat). Poemele devin astfel expoziții ale senzorilor care tind, candid-orgolios, a se compune în imagini (imaginile reprezentînd un soi de mitologie a vieții trupești, cutezător ascendentă spre propria-i izbăvire estetă). Materia utilizată e suculentă aidoma unui fruct copt, scurgîndu-se, precum un lichid, printre degetele celui ce încearcă a o strînge în pumni: "din sînii desenați cu stîngăcie pe varul/ adăposturilor curge lapte îndoit
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
de față în care poemele, fără a afișa (cele mai multe) anul nașterii, poartă în cercurile interioare ale trunchiului indicația vechimii"; Nicolae Balotă se întrerupe din spornicul tors, făgăduindu-și, cam abrupt, o altă formulă de jurnal"; �detectiv de ascunzișuri sufletești și... trupești, care nu întîmplător a trecut printre modelele sale pe Marcel Proust"; �aceasta face ca aforismul să înfrunzească spontan în scrisul său sub forma unor definiții plastice și a formulelor deopotrivă incisive și decisive"; G. Călinescu a introdus maniera dansantă în
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
viziune, obținută din experiența senzorială cu caracter de unicitate (decadenți, romancieri ai fluxului conștiinței, suprarealiști, expresioniști, "trăiriști", unanimiști); 3) o intersubiectivitate, o postură a eului înscris în ordinea simbolică a unei culturi (Lacan), a identității narative (Paul Ricoeur), a subiectivității "trupești", trupul însuși posedînd formule interpretative pentru organizarea materialului procurat pe calea simțurilor (Maurice Merleau-Ponty, Martin Buber, Lakoff, Școala lingvistică cognitivă). Ori așa cum scrie Merleau-Ponty: "mă împrumut pe mine din ceilalți, îi creez pe ceilalți din propria substanță". Progresiva deconstrucție a
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
părinți laponi. Băiatul se născuse după un străvechi obicei al eschimoșilor din Alaska. Acest obicei se numea, după vraciul lor, stingerea lămpilor. Locuind pe un pământ atât de urgisit și sărac, neamul eschimoșilor dădea semne de oboseală și de neputință trupească. Așa că, cei din Alaska, ce s-au gândit? Ei se gândiseră să împrospăteze sângele celor din tribul lor. Zeița la care se închinau era un animal mare, cu mustăți și care le dădea lor tot ce le era de trebuință
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
patruzeci de veacuri. " Că cei ce au rîvnit la bunuri carnale au fost creștinii, dovadă aproape toți părinții cei dintîi ai Bisericii care au nădăjduit să trăiască o mie de ani în noul Ierusalim, în mijlocul belșugului și al tuturor plăcerilor trupești. " Că este cu neputință ca evreii să fi răstignit pe noul mesia, avînd în vedere că profeții spun cu tot dinadinsul că mesia va veni să curețe Israelul de orice păcat, că nu va lăsa în Israel nici cea mai
Voltaire despre evrei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16017_a_17342]
-
zi pe cei ce cred În El și păzesc sfintele Lui porunci”43. Deci și ei Îl nasc pe El, și El se naște În ei, și ei se nasc În El. Noi nu Îl zămislim pe El În chip trupesc, cum L-a zămislit Maica Domnului, ci Înțelegător și ființial. Și-L avem În inimile noastre pe Însuși Acela e care L-a zîmislit și Fecioara Maria. Sfântul Simeon continuă și zice: „Fiecare din noi, oamenii, credem În El, Fiul
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
mai Înaltă făptură desăvârșită, pârga Bisericii, inima și esența ei”<footnote Pr.Prof. Dumitru Stăniloae, Învățătura despre Maica Domnului la ortodocși și catolici, În rev. Ortodoxia, an 1950, nr.4, p.606 footnote>, ea fiind dăruită de Dumnezeu cu toate darurile trupești și sufletești, fiind fără pată și fără păcate personale. Sfântul Simeon o numește „preaneprihănita și preacurata fecioară” și explică: „O numesc pe aceasta neprihănită și preacurată În asemănare cu noi, oamenii de atunci, comparând-o cu aceia și cu noi
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
și actori mînuitori-păpușari care pun în valoare acest gen teatral. Spațiul propus de scenografa Viorica Petrovici este spectaculos în sine: un fel de tunel al timpului, un coridor care ar face legătura între muritori și dumnezeire, un interval al păcatului trupesc. Acest decor provocator ca idee, care marchează evident începutul spectacolului de la Ploiești, are însă un inconvenient major pentru spectatori: dacă nu se află pe mijlocul sălii, ci pe laterale, practic nu pot vedea nimic. Se pot mulțumi însă să asculte
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
nici ea să stingă o tandrețe înnăscută. "Pocitania" (cum îi spun mulți) are un suflet făcut pentru dragoste. Însă mesajul ei nu poate ajunge niciodată la semeni. În primul rând, din cauza muțeniei. Și în al doilea rând din cauza caricaturalei alcătuiri trupești, care perturbă și comunicarea prin gesturi: " Semnele mele, jocul mâinilor mele subțiri ori al falangelor prelungi, jocul mușchilor chipului meu sunt caraghioase și ridicole și par, celorlalți, strâmbături penibile, uneori greu de suportat, prea rar amuzante." Romanul are, deci, ca
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]