KorAP: Find »[drukola/base=tuși & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...80 >

1,978 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

din cap către jurați cînd le-am răspuns că Îmi place să fiu singur uneori! Faptul avea pentru ei o semnificație, era un indicativ că doream să rămîn singur toată viața. MÎinile Începură să-i tremure din nou. Domnul Rennit tuși - i se uscase gîtlejul. — PÎnă și faptul că nevastă-mea ținea cîțiva papagali... — Ești Însurat? — Pe soția mea am omorît-o... Lui Rowe Îi venea greu să reconstituie evenimentele În succesiunea lor reală. Ce rost aveau Întrebările astea inutile. De altfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Întemeiate, au să Încerce să mă omoare, pentru că, deși cozonacul nu mai există, am știut de existența lui și de intenția unor persoane de a intra În posesia lui. Așa că asta trebuie să facă Jones - să mă păzească. Stînjenit, Jones tușise, frămîntîndu-și pălăria pentru a atrage atenția patronului său. — Ce-i, A-2? Îl Întrebă domnul Rennit. — Nu se poate, sir, răspunse Jones. — Cum așa? — E contrar uzanțelor, sir. — SÎnt de acord cu Jones, spuse domnul Rennit. Totuși, În ciuda părerii lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
tulburător pentru orice om să constate că a Început să inspire groază celorlalți; pe unii, tulburarea asta Îi Îmbată ca un vin. Rowe, Însă, se simți Înspăimîntat, ca și cum ar fi comis, fără voia lui, o atrocitate. Doamna Bellairs Începu să tușească - ai fi zis că se Înecase cu un os de pește la un banchet select. Efortul făcut pentru a se stăpîni Îi umflase vinele de la gît. Singurul care se dovedi la Înălțimea situației fu domnul Prentice, care, ocolind masa, Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
un os de pește la un banchet select. Efortul făcut pentru a se stăpîni Îi umflase vinele de la gît. Singurul care se dovedi la Înălțimea situației fu domnul Prentice, care, ocolind masa, Îi dădu doamnei Bellairs cîțiva pumni În spate: — Tușește tare, cucoană! O să-ți treacă! — Nu l-am văzut În viața mea pe omul ăsta, gemu doamna Bellairs. — Bine, dar i-ai ghicit, nu-ți amintești? zise domnul Prentice. O rază de speranță se aprinse În ochii congestionați ai bătrînei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

Și ea tăcea. Mi se părea că eram cumva complici. Treaba a durat mai mult decât mă așteptam și s-a terminat cu un orgasm (al meu, desigur). Am coborât de pe ea. - Ești ok? am întrebat-o. M-a înjurat, tușind. Sângele din buze i se scurgea pe bărbie. - Îmi pare rău, am zis. M-am urcat în mașină, am aruncat lucrurile ei în iarbă și am plecat. Continuam să mă simt aiurea, așa că am mers cu 70 la oră până la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
aprins o țigară și am golit sticla de vin dintr-o înghițitură. Ceilalți îl priveau pe Marcel. În privirile lor se citea admirație și respect. M-am uitat la Luca. Era sub masă, se prefăcea că își leagă un șiret, tușind în același timp. - Magnific, zise Take. Senzațional. De nota zece! - Genial, șopti Mioara. Din ochi i se prelingeau cinci lacrimi. - Cum îți vin ție ideile astea, Marcele? Extraordinar! spuse o fată care semăna cu Ronaldinho. - Și câd te gândești că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Vezi? zise Reptigli. Vezi ce-ai făcut cu minciunile tale? Boule! - Iartă-mă. Ai dreptate. Le-am furat din tablou, recunosc. - Așa, bravo. - Dacă-mi dai drumul, le duc înapoi, îți promit. Însă Reptigli tocmai avu un acces de tuse. Tuși nestăpânit, necontrolat, nervos, nepotic, nerușinat, din ochi îi curgeau lacrimi și din gură bale. Era în pragul apoplexiei, își dădu el seama. Și singura soluție... Deschise bidonul cu Mâzgâlici și bău conținutul, deși avea gust de seu de balenă. Adică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
au ba? Să știu și eu un lucru, că încep să cred că-mi bat gura degeaba cu tine. - Aaaarrrh! H! Hrg! Ha! Nu accept nimic! Nu ai voie să părăsești acest select loc de hrhrglmchrgr... al hrgh... ghchrhg... maestrul tuși îngrozitor, înecându-se cu flegme-cuvinte. Respirând adânc, continua: și demisia, ah, argh, adormirea, trebuie să fie oficială, pe hârtie... - Mă gândisem eu, am zis, o am aici. I-am întins o foaie pe care scria: Dragă mare și venerabil și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

degete pe el, unul are chiar o dungă de ruj movuliu, iar cei vreo zece admiratori încearcă să vadă cu ochii lor cum acesta nu există. Își țin răsuflarea. - Din ce e acest pahar? întreabă profesoral. Din ce? Pe urmă tușește în pumn. Scuipă pe podea. O liniște încurcată, scărpinături în creștete. Meditație. - Din sticlă... se trezește în sfârșit unul. - Ești prost! îl taxează scurt maestrul. Tu vezi, pentru că ești prost, sticla... Repet: din ce e acest pahar? - Din votcă... încearcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
pe pace, mie nu-mi dau decât purici, râia nu se ia. Urc cu atenție, parcă undeva lipsește o treaptă. Au strâns, văd, linoleumul gri. - Nu știți nici măcar Shakespeare? îmi ies din pepeni. Nici Furtuna? Cum e posibil? încep să tușesc. Asta înseamnă, asta înseamnă... N-am treabă și-arunc o ochire în jur, găuri în pereții coșcoviți și afumați de aparatul de sudură, un morman de țevi ruginite, abandonate de muncitori într-un colț, un ciot de mătură și-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

să tremure cînd el ar fi Încercat să se Îndrepte spre culme, și se dădu instinctiv Înapoi, Într-un logic impuls de a se pune la adăpost În peșteră, dar fumul și focul o preschimbaseră Într-un iad de nesuportat. Tuși aproape sufocat, observă cum ochii Începeau să i se Împăienjenească, Împiedicîndu-l să mai vadă, și părăsi din nou grota, ținîndu-se pe picioare, nehotărît și năucit, pe Îngustul limb exterior de piatră. Căută din nou aerul rece și privi În jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

ziceam. Doar că-l plăceau mai mult pe fratele meu, pentru că era mutilat. Și, ca să-mi ia fața, Evie venea spre mijlocul scenei, lângă noptiera în stil Early American. — Aveai un frate mutilat? zicea. Cineva dintre cei care ne priveau tușea. Poate că lumina scăpăra pe-un ceas de mână. Mda, era mutilat de-a binelea, da’ nu într-un fel sexy. Totuși, povestea are-un final fericit, ziceam. Acum e mort. Și, foarte răspicat, Evie zicea: — În ce fel era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
tot numai lacrimi. Și-aici, își linge Brandy buricul unui arătător și dă cu câteva pagini mai în față, la pagina două sute douăzeci și doi, Rona este din nou respinsă de șleampătul ei prieten cu care stă de unșpe ani. Tușea de săptămâni întregi, așa că ia pumni de pastile și e găsită muribundă și-n stare semicomatoasă. Până și șoferul... — Lăudat fie Domnul, zice Seth. Felurite plante indigene cresc exact acolo unde le tună. — Seth, dulceață, zice Brandy. Nu mă întrerupe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

chiar mai adevărat și, în orice caz, mai puternic decît dacă s-ar fi petrecut și nu s-ar fi spus nimic Îmi placi. Vom avea de lucru împreună. Poți să mă suni din cînd în cînd la telefon." A tușit, "domnule director eu n-am telefon în birou." Mihai Mihail a făcut "Aha" și după aceea i-a dat de înțeles că întrevederea s-a încheiat. * Nu chiar a doua zi, dar destul de repede a avut și telefon. I-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
cînd el dorește ceva. Iar ceea ce dorea el nu avea nici un scop anume, era un scop în sine. Să-i facă fericiți nu pentru anume ceva, ci pentru fericire în sine. De parcă i-ar fi ghicit gîndurile, domnișoara K. F. tuși ușurel, pomeții obrajilor nițel ridicați se roșiseră, de parcă ar fi fost emoționată sau i s-a făcut cald. Dar tot atît de bine putea fi din cauza ceaiului, ceaiul este la fel de tare, poate chiar mai tare decît cafeaua și asta ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
a hotărît atunci, într-o clipă, să înghită orice și să nu și-o facă dușman. Nu-și putea da seama cît de primejdioasă cu adevărat era K.F., însă experiența lui îndelungată îi spunea că era mai bine așa. A tușit ușurel, era cel mai convenabil semn că este foarte serios în ceea ce spune și înainte de a se ridica i-a zis: "Domnișoară, aveți cuvîntul meu că voi face, cum s-ar zice, și pe dracu-n patru ca prințul Șerban

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
era plin de struguri în jur, nimic altceva nu se făcea, nimeni în afară de K.F. nu făcea dulceață din ei, doar vin și iarăși vin. Subsolurile Cramei și ale tuturor pivnițelor, casele însele pluteau în vin. Nu era rău. Cînd termină tuși ușurel, nu știa că dulcele pînă la urmă ustură, tuși apoi reluă " Cred că vă dați seama că e absolut de competența mea să mă interesez de cei doi musafiri ai dumneavoastră. Aș putea spune că e de datoria mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
făcea, nimeni în afară de K.F. nu făcea dulceață din ei, doar vin și iarăși vin. Subsolurile Cramei și ale tuturor pivnițelor, casele însele pluteau în vin. Nu era rău. Cînd termină tuși ușurel, nu știa că dulcele pînă la urmă ustură, tuși apoi reluă " Cred că vă dați seama că e absolut de competența mea să mă interesez de cei doi musafiri ai dumneavoastră. Aș putea spune că e de datoria mea și de aceea mi-am permis, nu?" K.F. aruncă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
o parte din fiecare locuitor al Vladiei. "Mult ți-a trebuit, domnule adjutant, foarte mult, pînă să urci din nou!" Era același glas, același timbru, trecuse ceva vreme de cînd nu se mai văzuseră, dar, uite, numai pentru el. A tușit ca să-și dreagă vocea și să-și controleze respirația, se cam lenevise, treaba i-o făcea "garda civică" și el începuse să se îngrașe. "Nu eram sigur că..." N-apucă să termine ce avea de spus. Domnișoara K. F. s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
o lăptărie ca oricare alta, șase mese, proprietarul burtos, cu mustață, alunga alene cu o bucată de pînză, poate un șorț, cîteva muște care își făceau promenada pe lemnul lustruit al tejghelei. Bîlbîie era singurul client. Făcu cîțiva pași neauziți, tuși, apucă speteaza scaunului destul de hotărît și asta îl făcu pe Bîlbîie să se oprească din lucrarea lui și să-l privească chiondorîș, pe sub sprîncene. Avea și de ce, lăptăria era goală și insul își caută loc la masa lui! Aproape că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ce ai de spus, hai, poftim". Mihai Mihail își potrivi cravata, lăsă să se înțeleagă că-și adună gîndurile, că rostirea lui Cantacuzino îl clătinase totuși în echilibrul pe care îl are orice șef, oricît de neînsemnat ar părea el, tuși să-și dreagă vocea, era o recuzită ieftină, dar în general eficace, și începu cu un ton foarte jos și foarte scăzut, așa încît să-l oblige pe colocutor să fie preocupat de ceea ce spune: "Excelență, evenimentele de care ați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
bălăcești în ea, de lucruri "văzute altfel". Pe un ins cu un temperament lenevos cum era Cantaeuzino chestia asta trebuiți să-l dea gata. Prințul nici măcar n-a clipit. Ori nu pricepuse ee-i spusese, ori n-auzise nimic. A tușit cu un aer de stinghereală. "Așa se face că eu sînt de o părere ușor diferita de a excelenței-voastre. Viitorul este imprevizibil, în ciuda faptului că în cea mai mare parte a lui el este rezultatul acțiunilor noastre pe care le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Șerban Pangratty bătu cu degetele în tăblia biroului și apoi începu să-și cerceteze cu un interes demn de alte lucruri mai bune vîrful unghiilor. De parcă ar fi știut că în continuare prințul are de gând să mintă, Mihai Mihail tuși cu efort, mai mult hîrîi "nu-i vorba de nici o coincidență, circumstanță ori destin. Pur și simplu, Bîlbîie a urmat o instrucțiune. V-a spus exact cît i s-a indicat să vă spună. În limbajul nostru s-ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
marionete, cu creierul spălat, proaspăt și tîmp ca o sugativă nouă. S-a făcut liniște, de afară se auzeau zgomotele celor risipiți printre arbori, crengi trosnind, un clinchenit de sticlă, cîte un "șșș" îndemnînd la mai multă disciplină. Inginerul Stoicescu tuși ca să atragă atenția asupra sa. "Consider, mesajul Comitetului de o extremă gravitate și importanță. Trebuie să decidem acum și aici cînd vom acționa. Nu ne rămîn decît cîteva ore, o zi poate. Avem la dispoziție planul de acțiune, oamenii repartizați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202

rotile, a arătat smucit cu degetul lui împuținat, cu pielea uscată și unghia galbenă ca osul. Tovarășa Lătrău și-a înălțat nasul, a adulmecat spunând: — O să trebuiască să suport putoarea asta de paciuli în următoarele douăsprezece săptămâni? Domnișoara Hapciu a tușit în pumn. Și Sfântul Fără-Mațe a intrat cu autobuzul pe o alee îngustă și întunecoasă. Printre clădiri atât de apropiate încât pereții lor împroașcă înapoi scuipatul maroniu al Pețitorului, și sucul de mahorcă îi pătează salopeta. Pereți atât de apropiați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]