KorAP: Find »[drukola/base=tuareg & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...13 >

315 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

targuí-ul cu convingere, tăgăduind din cap de mai multe ori. Oricât de bună ar fi puterea, nu merită douăzeci și doi de ani de închisoare pentru trei ani și jumătate de putere. Nu. Nici dacă ar fi invers. Pentru noi, tuaregii, libertatea este întotdeauna cel mai important lucru. Atât de important, încât nu ne construim case de piatră, pentru că ne sufocăm când simțim ziduri în jurul nostru. îmi place să știu că pot ridica oricare din pereții jaimei mele, să văd imensitatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
să fim francezi. Dar nu e așa de ușor să lupți împotriva corupției, pentru că e de-ajuns un foarte mic efort ca să devii corupt. îl privi fix. — înțelegi ce îți spun? — Sunt targuí, nu tâmpit. Deosebirea dintre noi e că tuaregii se apropie de lumea voastră, o observă, o înțeleg și se îndepărtează. Voi nici nu vă apropiați de lumea noastră și nici pe departe nu reușiți s-o înțelegeți. De asta vă vom fi întotdeauna superiori. Abdul-el-Kebir zâmbi pentru prima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
se îndepărtează. Voi nici nu vă apropiați de lumea noastră și nici pe departe nu reușiți s-o înțelegeți. De asta vă vom fi întotdeauna superiori. Abdul-el-Kebir zâmbi pentru prima oară după mult timp, sincer amuzat: — E adevărat că voi, tuaregii, continuați să vă considerați rasa aleasă de zei? Gacel arătă spre exterior: — Ce altă rasă ar fi supraviețuit două mii de ani pe aceste nisipuri? Dacă se va sfârși apa, eu voi continua să trăiesc, pe când pe tine te vor mânca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
de pe fața pământului, chiar dacă nu se simt în stare să construiască nimic deasupra mormintelor voastre. Gacel închise ochii, fără să se îngrijoreze prea tare de amenințare sau avertisment: Nimeni nu-i va putea distruge niciodată pe tuaregi, spuse. Nimeni, doar tuaregii înșiși, și de ani de zile domnește pacea și tuaregii nu se mai luptă între ei. Făcu o pauză și, fără să deschidă ochii, adăugă: — Acum ar fi mai bine să dormi. Va fi o noapte lungă. Și-a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
construiască nimic deasupra mormintelor voastre. Gacel închise ochii, fără să se îngrijoreze prea tare de amenințare sau avertisment: Nimeni nu-i va putea distruge niciodată pe tuaregi, spuse. Nimeni, doar tuaregii înșiși, și de ani de zile domnește pacea și tuaregii nu se mai luptă între ei. Făcu o pauză și, fără să deschidă ochii, adăugă: — Acum ar fi mai bine să dormi. Va fi o noapte lungă. Și-a fost, într-adevăr, o noapte lungă și obositoare. Din clipa când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
poate paisprezece cadavre - ce se interpunea între ei doi. Sau poate era diferența de rase și culturi, faptul că un om de la țărmul mării, cum afirmase Gacel, nu va învăța niciodată să cunoască un targuí și să-i accepte obiceiurile. Tuaregii sunt singurul dintre toate popoarele islamice care, deși se călăuzesc cu fidelitate după învățăturile lui Alah, proclamă egalitatea între sexe, iar femeile lor nu numai că nu și-au acoperit niciodată fața cu văl - spre deosebire de bărbați - dar se bucură de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
bucură de libertate absolută până în momentul când se mărită, fără să dea socoteală de faptele lor nici părinților, nici viitorului soț, pe care, în general, și-l aleg ele, în funcție de sentimentele lor. Erau vestite în deșert „petrecerile tinerilor necăsătoriți“ ale tuaregilor, acele ahal în care băieții și fetele se adunau seara să mănânce împreună la lumina focului, povesteau istorii și cântau la amzad-ul cu o singură coardă, dansând în grup până la ceasul dimineții, ceasul când femeile luau în mâini palmele bărbaților

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
primească ce e mai bun din ce i se oferea, refuzând tot ceea ce îi îngrădea libertatea și caracterul; și Abdul-el-Kebir s-ar fi simțit fericit și mândru să fie conducătorul lor, cu toate că știa că acest popor nu putea fi cârmuit. Tuaregii ar fi știut să accepte și să înțeleagă ceea ce el încerca să ofere, nu l-ar fi trădat niciodată și niciodată n-ar fi consimțit ca alții să-l trădeze, pentru că atunci când cei din neamul lor jură credință unui conducător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
și servitorii suntem egali? — în fața legii, da. Nu mă refer la lege. Vreau să spun, dacă servitorii și stăpânii am fi pe deplin egali. — într-un anumit fel - încercă să descopere unde voia să ajungă, fără să se angajeze. Voi, tuaregii, sunteți ultimele ființe de pe pământ care mai aveți sclavi și nu vă rușinați de asta. Nu e drept. — Eu n-am sclavi. Am servitori. — Adevărat? Și ce faci dacă fuge vreunul și nu mai vrea să lucreze pentru tine? — îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
alt puț pe o distanță de cinci sute de kilometri în jur, până nu aflu unde se ascunde familia lui Gacel Sayah. Bătrânul ridică din umeri neputincios: — Au plecat. Au strâns tabăra și au plecat. De unde să știm încotro? — Voi, tuaregii, știți tot ce se întâmplă în deșert. Cum moare o cămilă sau se îmbolnăvește o capră, se duce vestea din gură-n gură. Nu știu cum faceți, dar așa e. Mă iei drept prost dacă vrei să mă faci să cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
în seara asta du-le un pic de mâncare și de apă, ca din partea ta. Solidaritatea frățească a celor de aceeași rasă, știi tu... încearcă să te întorci cu informația de care am nevoie. — Dacă bănuiesc că vin ca spion, tuaregii ăștia sunt în stare să-mi taie gâtul. — Dar dacă n-o fac, o să fii caporal. îi vârî în palmă un pumn de bancnote mototolite. — Convinge-i cu asta. Sergentul major Malik-el-Haideri îi cunoștea bine pe tuaregi și-i cunoștea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
ci toate patru împreună, și asfel copitele lor nu se vor adânci în nisipul tare al dunelor. Iar dacă nisipul e moale, vântul șterge urmele în mai puțin de un ceas. Făcu o pauză, în timpul căreia ceilalți îl observară, așteptând. — Tuaregii călătoresc noaptea și se opresc la răsăritul soarelui. Dumneavoastră nu decolați niciodată înainte de opt dimineața, ceea ce înseamnă că ajungeți la erg în jurul amiezii... în aceste patru ore, nu rămâne nimic din urmele lăsate de o cămilă pe nisip. — Dar ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
șase degete din gamela de tablă. Din nou mulțumi în gând că era în continuare inconștient, pentru că altfel n-ar fi putut nicicum înghiți asemenea scârboșenie, având în vedere că nu era un om obișnuit să bea apă putrezită, așa cum tuaregii făceau adesea. „De fapt, e totuna dacă moare din cauza asta sau de sete, se gândi. Și dacă o suportă, va putea merge mai departe.“ Se întinse, hotărât să adoarmă, dar de data asta somnul nu veni imediat, ca de obicei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
în căutarea oazelor din nord. Mehari-ul rămăsese înșeuat, dar își pierduse călărețul și încărcătura pe drum, ceea ce însemna că stăpânul murise înaintea lui și că el continuase singur, căutându-și salvarea fără s-o găsească. Atât beduinii, cât și tuaregii scoteau harnașamentele de pe animalele care erau gata să moară, chiar dacă asta nu era decât o dovadă de recunoștință și respect pentru serviciile aduse. Dacă stăpânul acestuia n-o făcu, însemna fără îndoială că nu putuse s-o facă. Cu siguranță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
că era prima ființă umană care întâlnea rămășițele „Marii Caravane“. Fâșii de pânză acopereau pe alocuri corpurile călăuzelor și ale conducătorilor caravanei, mulți dintre ei își strângeau la piept armele și gerbele goale, iar cămilele aveau peste cocoașele lor șei tuarege decolorate de soare, harnașamente de argint și cupru, legături mari cu marfă desfăcute de vreme, care-și împrăștiaseră peste nisipul tare conținutul prețios. Colți de elefant, statuete de abanos, mătăsuri care se rupeau când le atingeai, monede de aur și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
posibilitate de întoarcere. îi rămânea deci o singură posibilitate, să se îndrepte spre est, abătându-se din drum apoi spre sud, și să spere că, cel puțin în acea direcție, hotarele „pământului pustiu“ erau mai aproape. Gacel cunoștea bine călăuzele tuarege și știa că, atunci când unul dintre ei greșea direcția, se încăpățâna în greșeala lui indiferent de urmări, pentru că acea greșeală însemna că pierduse cu totul noțiunea spațiului, a distanței și a locului unde se afla și nu-i mai rămânea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
pentru că acea greșeală însemna că pierduse cu totul noțiunea spațiului, a distanței și a locului unde se afla și nu-i mai rămânea decât să-și caute salvarea mergând înainte, cu credința că instinctul îl va călăuzi până la apă. Ghizilor tuaregi nu le plăcea să schimbe ruta dacă nu erau pe deplin convinși că știu încotro se îndreaptă, căci, prin tradiție, știau de veacuri că nimic nu e mai rău în deșert și nimic nu-i obosește și nu-i demoralizează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
balansoar în care răposatul Kaleb-el Fasi își petrecea orele citind și legănându-se și se balansă ușor, fără să-și ia privirea de la fată. — Ești foarte frumoasă, spuse în cele din urmă cu o voce puțin răgușită. Cea mai frumoasă tuaregă pe care-am văzut-o vreodată... Câți ani ai? — Nu știu. Și nu sunt tuaregă. Sunt akli. — Akli? Fiică de sclavi! exclamă. Ia te uită! Targuí-ul ăsta trebuie să fie nebun după tine dacă și-a luat de nevastă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
balansă ușor, fără să-și ia privirea de la fată. — Ești foarte frumoasă, spuse în cele din urmă cu o voce puțin răgușită. Cea mai frumoasă tuaregă pe care-am văzut-o vreodată... Câți ani ai? — Nu știu. Și nu sunt tuaregă. Sunt akli. — Akli? Fiică de sclavi! exclamă. Ia te uită! Targuí-ul ăsta trebuie să fie nebun după tine dacă și-a luat de nevastă o sclavă. Nu mă miră... După cum arăți, pari a fi bună la pat. Ești bună la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
de bunăvoie... A acceptat! repetă, întinzând mâinile într-un gest rugător. Locotenentul Razman se apropie de Laila, care încerca să-și acopere goliciunea cu un colț de pătură. — E adevărat că ai acceptat? vru să știe. Nu te-a forțat? Tuarega îl privi fix, după care, întorcându-se spre sergent, răspunse cu hotărâre: — Mi-a spus că, dacă nu accept, îi dă pe copii pe mâna soldaților. Locotenentul Razman încuviință din cap de câteva ori în tăcere, apoi se întoarse fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
straiele lor. Era atât de mare forța acestui gri-gri, că mi-a transmis și mie o parte din nenorocirea lui.“ Beduinii credeau că acei gri-gri erau duhuri ale răului, ce puteau aduce boală, nenorociri sau moartea, și, cu toate că pe față tuaregii râdeau de aceste superstiții în care credeau doar servitorii și sclavii, adevărul e că până și cei mai nobili inmouchar-i se străduiau să ocolească anumite regiuni, vestite pentru duhurile lor rele, sau unii oameni despre care se știa cu siguranță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
o facă duhul său, și de aceea plaga se abate asupra noastră în această perioadă și apoi se întoarce, urmând sufletul mortului până în țara lui de baștină.“ Indiferent dacă acea legendă era sau nu adevărată, așa se comporta lăcusta, însă tuaregii, mai șireți decât țăranii din Arabia, rezolvaseră problema foamei într-un fel mult mai practic, preferând să devoreze insectele, așa cum acestea le devorau recoltele, decât să execute un nevinovat. Prăjite pe cărbuni sau făcute făină, deveniseră unul din alimentele lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
va permite. Gacel făcu un gest cu capul spre desenele marcate cu cretă ce se vedeau pe stâncile din jur. — Ce-i asta? vru să știe. — Istoria strămoșilor tăi. Ori istoria oamenilor care au locuit pe aceste pământuri înainte ca tuaregii să devină stăpânii deșertului. — De ce faci asta? De ce îți pierzi timpul cu asta, când ai putea să stai liniștit la umbră, la El-Akab? Secretarul guvernatorului provinciei ridică din umeri. — Poate pentru că mă simt dezamăgit de politică, zise. Ți-aduci aminte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
ei fără să fie văzut, avea multe posibilități să-l împuște pe președinte în momentul când ar fi intrat sau ar fi ieșit din palat. Era doar o chestiune de răbdare, și răbdarea era ceva ce îi prisosea întotdeauna unui tuareg. De cum sună telefonul știu cine este, căci aceea era o linie directă pe care o folosea doar președintele. — Da, domnule. -Ali, generalul Al Humaid - glasul se străduia să fie calm, dar se vedea clar că era tulburat. M-a sunat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
căutarea unui spital, într-o zadarnică încercare de a salva viața președintelui Abdul-el-Kebir în glorioasa zi a triumfalei sale reveniri la putere. Cort folosit de popoarele nomade din nordul Africii. Țarc sau colibă din trestie, unde se adăpostesc vitele. Războinic tuareg dintr-o familie nobilă. Antilopă de culoare cenușiu-deschis, cu coarne în spirală, tipică regiunii sahariene. în deșert, platou cu stânci mari. Râu secătuit. Tuareg. Uneori se preferă termenul targuí pentru singular și „tuareg“ pentru plural. Dromader domestic, care, înșeuat, este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]