306 matches
-
mai importante grupuri susțineau Alianța și Universitatea. Fiecare ceată forma un lanț În cîte un capăt al curții și Înaintau Împroșcîndu-i cu insulte pe adversari. Cei de la Universitatea erau fătălăii, căcăcioșii și altele asemenea, iar cei de la Alianța erau nătăfleții, tuciuriii, bă, gulie, linge-o farfurie și căcăcioșii, bineînțeles. Se Încăierau În mijlocul curții și stîrneau un vacarm Îngrozitor. Desigur că nici unul din suporterii clubului Alianța nu era tuciuriu și totul era o chestiune de simpatii fotbalistice. Celor de la Universitatea era firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Universitatea erau fătălăii, căcăcioșii și altele asemenea, iar cei de la Alianța erau nătăfleții, tuciuriii, bă, gulie, linge-o farfurie și căcăcioșii, bineînțeles. Se Încăierau În mijlocul curții și stîrneau un vacarm Îngrozitor. Desigur că nici unul din suporterii clubului Alianța nu era tuciuriu și totul era o chestiune de simpatii fotbalistice. Celor de la Universitatea era firesc să li se spună fătălăii, fiind o echipă În care jucau uneori niște copilandri. Iar Municipal era o echipă cunoscută la Lima și nu era o rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sau din ghearele unui leu, fiindcă În ziua aceea măicuța se hotărîse să se facă misionară și să plece tocmai În Africa, unde o pîndeau atîtea primejdii. Și de la Africa gîndul Îi fugea la Gumersindo Quiñones și de la el la tuciuriii de la echipa Alianța din Lima și la Cano cu ochii plecați În pămînt cînd i-au spus CÎine. Era foarte complicată viața lui Julius În timpul nopții. Suia pe scara de la galerie amintindu-și de vise și visînd la amintiri, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la momentul cu bătaia de la bordel: de cînd au devenit Lastarria negri? Pe ăsta l-a burdușit văru-său Lastarria și tot el i-a Învinețit ochiul... Negru? Ha, ha, ha, aș vrea să-l văd față În față cu un tuciuriu, n-are ce alege din el.“ În barul de vară, cu trei glume bune, Juan Lucas reuși să-l facă pe Bobby să se uite În ochii lui și să-i zîmbească. Toți aveau paharele pregătite, o să poală bea de Îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În schimb, Îi primi cu un geamăt de fericire. Se așeză pe o banchetă, Între muzicanți și Își aprinse imediat o țigară de tutun blond ca să moară În regatul viciului așa, contemplîndu-i printre nori calzi de fum pe cei nouă tuciurii care-și scoteau sacourile, lăsînd să apară mătasea bluzoanelor roșii, cu buline albe, descheiate la gît și fără nasturi, pe piepturile lor nocturne, legate cu un șnur deasupra buricului și, mai jos, pantalonii albi, bufanți pînă la genunchi, strîngîndu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
năduf: — Da! pufnește înfundat. Își înalță cu deznădăjde brațele spre cer: — Închipuie-ți că fiu-său, Ofelus, nici măcar nu trăiește aici, ci în Egipt. — Da’ ce caută acolo? întreabă iute Gallus. — E o corcitură, se vaită Libo, făcut cu una tuciurie... Avocatul îl oprește scurt: Ia stai! Păi tu când l-ai eliberat? Dacă vorbim de un copil de maximum zece ani, asta schimbă totul! Scribonius clatină nefericit din cap: — Îl avea dinainte, oftează amărât. Pune mâna pe piept: — L-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
roșu în fața ochilor. — Păi numai piperul! urlă răgușit. În India îl găsești pe toate drumurile, iar aici costă de 32 de ori mai mult decât cantitatea echivalentă de pâine. Asinius Gallus se adună. Întreabă repede: Nu prea văd legătura între tuciuriul ăsta de Ofelus și Flaccus Vascularius, un cavaler roman. Desface palmele a mirare. Doar el te-a denunțat că vrei să-l otrăvești, nu? — A intrat în afaceri cu negroteiul, oftează nefericit Libo. — Cu Ofelus? — Da. Știu cum s-au
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sfârșit, își poate manifesta recunoștința: — Zău că mi-ai luat o piatră de pe inimă, și așa sunt des tul de strâmtorat. — Știu, murmură Asinius. Îl fixează enigmatic din priviri. Dacă pui din nou mâna pe companie și-l eliminăm pe tuciuriu, n-ai vrea să te asociezi cu mine și cu Curtius Atticus? — Atticus? exclamă Libo stupefiat. Care Atticus? Bancherul? — Chiar el, încuviințează Gallus. Tu te-ai ocupa de transport, el are firme de import export ale căror linii comerciale ajung
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acolo, noaptea. Îi descria totul amănunțit printre grimase exagerate și făcînd cu ochiul de mai multe ori. Întotdeauna i se adresa lui Duncan de parcă el, Len, ar fi fost mai mare decît el. Avea numai șaisprezece ani. Fața Îi era tuciurie ca de țigan, și pistruiată, și o gură cu buze rozalii, groase și satinate. Ori de cîte ori zîmbea, dinții Îi apăreau albi și regulați contrastînd cu bronzul și pistruii de pe obraz. Acum stătea rezemat, cu mîinile la ceafă, legănîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îi erau proaspăt bărbierite, dar deja umbrite de puncte de barbă țepoasă. Bea stîngaci, pentru că se concentra la drum. La un moment dat, whisky-ul i se prelinse pe lîngă colțul gurii și trebui să-l oprească, punîndu-și dosul mîinii tuciurii. — Uită-te la tine, zise ea, pe jumătate În joacă, pe jumătate supărată. Salivezi. — Aiurez, spuse el, și asta pentru că stau lîngă tine. Ea se strîmbă la ideea asta. Merseră În continuare mai mult În tăcere. El conduse pe artera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai bine, nu crezi? Își turnă și bău din nou. Apoi Își vîrÎ mîna În buzunar și scoase pipa și o pungă de tutun. Sub privirile lui Duncan Începu să umple pipa, scămoșînd firele de tutun cu degetele lui lungi, tuciurii, apoi vîrÎndu-le ferm În vatra pipei. Îi surprinse privirea lui Duncan și zîmbi. — Puțin altfel ca altădată, ce zici? A fost primul lucru pe care mi l-am cumpărat cînd am ieșit. Duse muștiucul la gură, apoi scăpără un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
una dintre agrafe. — Folosește una de-astea. Sau... Uite, am o idee mai bună. Îi prinse florile În păr. O făcu oarecum pe bîjbîite; simți cum vîrful agrafei Îi taie ușor scalpul. Dar apoi Îi ținu fața În mîinile lui tuciurii și o examină. — Iată-te, zise el. Jur pe Dumnezeu, de fiecare dată cînd te văd ești tot mai frumoasă. Se duse la oglindă. Nu era deloc frumoasă. Fața Îi era Îmbujorată, iar rujul mozolit de săruturile lui. Tulpinile florilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se Încălzi mai mult. În patul de sus, Fraser procedase la fel. Dar acesta se mișcase prin somn și mantaua sau cămașa Îi atîrna ușor Într-o parte. Își desfăcuse și un braț, și i se vedeau degetele: bine dăltuite, tuciurii, ca picioarele unui păinajen neverosimil de mare și musculos. În timp ce Duncan privea, degetele tresăriră - de parcă ar fi pipăit o marfă, Încercînd să se repeadă... Nu te uita, Își zise Duncan, pentru că, uneori, Își dădea seama că lucruri mărunte, tîmpite, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Așadar, sângele care se oprește în proeminența pantalonilor lui Pran Nath este, garantat, de cea mai bună calitate. Pran Nath nu este singur pe terasă. Tinerei servitoare i s-a cam desfăcut sariul la spate lăsând să se întrevadă carnea tuciurie, netedă și toată șira spinării. A asudat biata fată, pielea îi strălucește în lumina soarelui și abia mai ține mătura într-o mână, inspirând adânc un aer în care se simte mirosul puternic de ceapă care vine din dormitorul stăpânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
au început să-și numere puștile, spunându-și că nu mai e vreme pentru vorbărie goală. Nici ei nu mai erau așa de mulți. Trupele lor fuseseră decimate de gripă. Atât de puține fețe albe într-o mare de chipuri tuciurii! Prin tot Punjabul, cluburile înțesate de fum de țigară s-au umplut de discuții despre un guvern mai ferm, despre necesitatea de a lovi ei primii, cu duritate. Rândurile mulțimii au început să se îngroașe. La întrunirile publice, babu-ii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se prezenta ca o provocare excitantă, căreia trebuia să-i faci față strângând din dinți și spunând rugăciuni, o provocare care se va evapora în fața dârzeniei ei scoțiene, transformându-se într-un răsărit creștin armonios, cu muncă grea și fețe tuciurii, zâmbitoare, strălucind în lumina Domnului. Hamalii de la Apollo Bunder, sutele de cerșetori care o trăgeau de rochia albă de bumbac, căldura insuportabilă, ca de furnal, și mirosurile necunoscute, toate o loviră ca o palmă neagră peste față. Urmându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care umblă printre prostituate. Valea gurilor. Nici o teamă de diavol. labiile sunt mult mai subțiri și aplatizate, apropiindu-se de tipul oferit de maimuța antropidă femelă Futut. Misionarul răsturnat peste o femeie cu picioarele desfăcute. Unghiile se afundă în carnea tuciurie. Cuvinte englezești. Bolboroseli nedeslușite. Țipete. El strânge pumnul. Asta a vrut să facă în ultimii ani. Lovește tare. Mai tare. Undeva se află soția sa albă, dar interzisă lui. O, Dumnezeule! Au venit bărbații și l-au ridicat de pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
englezești. Bolboroseli nedeslușite. Țipete. El strânge pumnul. Asta a vrut să facă în ultimii ani. Lovește tare. Mai tare. Undeva se află soția sa albă, dar interzisă lui. O, Dumnezeule! Au venit bărbații și l-au ridicat de pe ea. Bărbați tuciurii, mirosind a sudoare și usturoi l-au lovit în stomac, l-au tăiat pe față, l-au tras afară și l-au aruncat pe o grămadă de gunoi. Pe jumătate gol cu picioarele vârâte în rahat și coji de portocală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de bufniță, cineva moare, cu siguranță.“ Are accent american. În jurul lor englezi, americani cu vorbirea lor tărăgănată, se amestecă cu francezii. Jonathan se miră de unde a venit toată lumea asta, de la șeful lor îngâmfat, până la tânărul taxator de autobuz cu pielea tuciurie, care se tot ițește prin ușa de la bucătărie. Simțind ca și cum Africa se întinde deja spre el, se asigură c-a pus piciorul în Europa. „Dacă visezi o apă neagră, necazul îți bate la ușă, Dacă visezi o apă neagră, necazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Îți dă o migrenă Împuțită, chestia asta. Din fericire, prezentarea lui Toal e scurtă, așa Încât cobor la o ceașcă de cafea și la un rulou cu cârnați. Mă chinuiesc să răsfoiesc copiile dosarului pe care Toalie le-a Întocmit despre tuciuriul dilit. Acum i-au stabilit clar identittatea: un domn pe nume Efan Wurie. Tatăl lui e ambasadorul Ghanei. Stătea la hotelul Kilmur În South Side. S-a cazat acolo doar cu două zile În urmă. Cu două zile În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de raportul de două pagini jumate despre cum merge cazul, adică, cum ar putea să fie un scriitor prolific ca Toal? Așa că bolborosește despre cioroiul căpăcit, despre Efan Wurie ăsta (și pe mine mă fute grija lui, clar), că babacu tuciuriului a trimis o scrisoare secretarului de stat de la interne, care i-a făcut circ Șefului Poliției, care i-a făcut circ lui Niddrie, care i-a făcut circ lui Toal și care acu Îmi face mie circ. De asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
tingiri și bucătarul, cu șorț și bonetă, și intră în cor, cu mici numere solo. Totu-i ca un chef într-o familie de vis, în care, iată, ne simțim adoptați. Ciocnim pahare, cântăm, râdem, aplaudăm, ne îmbrățișăm. Doar chelnerul tuciuriu stă încremenit lângă pult ca un sfinx și privește mut scena. Când plecăm, spre miezul nopții, ne spune în franceză că așa ceva n-a văzut niciodată. Iar în final, de adio, Maria do Carmo și Jose Matoso atacă înflăcărat Fado
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
Ma io no capisco! - se bâlbâi Metodiu. Episodul 2 DESPRE CUM AU LUAT ȘTIRE CEI DOI CĂLUGĂRI DE RÂNDUIALA TĂTĂRASCĂ Auzind vorbele bătrânului, tătarul își miji ochii oblic: — Lei parla italiano? - întrebă el. — Si, io parlo - răspunse înfricoșat Metodiu. Fața tuciurie, dar frumoasă a tătarului se încreți într-un zâmbet: — Bravo, signore, grăi el într-o italiană cursivă, mâhnitul meu suflet se bucură că întâlnește în aceste pustietăți un om de o aleasă educațiune a spiritului, iar urechii mele îi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
unul de altul sau își trecea, degetele prin părul bogat și negru, oftând prelung și lăsându-și perfectul cap pe spate, cu nările răsfrânte. Tot ceea ce vedea de la înălțimea cerdacului, în lumina dumnezeiască a acelui început de aprilie - două slugi tuciurii, voinice, purtând pe umerii goi șoldanele pulpe din spate ale tăurașului de bour tăiat în fundul ogrăzii, un stol de turturele zburând spre tainicele locuri de împreunare, livada de unde, drept precum un voievod antiotoman, se ridica fumul dintr-o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Eu sunt moldovean, și știți, la noi nu... — Moldovean?! - spuse uimit ienicerul. Osman, Selim, Zaiafet, ia veniți bre, încoace! Din niște tranșee săpate la umbra pâlcurilor de salcâmi, răsăriră câteva busturi mahmure de turci. Alături de ele apărură și altele, mai tuciurii, cu inel în ureche și cu viori în mâini. Abia acum își dădu seama Metodiu de ce nu-i zărise pe turci și de unde venea muzica. — Ce-i bre? - făcu unul din osmalâi. Uite, bre, un moldovean! - făcu turcul din avangardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]