301 matches
-
cu remorcă. Bucureștiul plin de schelării și macarale, cu spitale și clădiri de poștă și, minuscule, chioșcuri de ziare. Cu lacuri gri, în formă de stomacuri, dând unul într-altul. Cu parcuri și statui de bronz înnegrit, popor de omuleți tuciurii, din ce în ce mai mici pe măsură ce urcam. Cu cartiere muncitorești, ca niște prăjituri din care nu ai mușca. Bucureștiul cu triaje CFR pline de stive de cherestea, grămezi de cărbuni și mormane de țevi, profile și pompe ruginite, șpan și magneți. Cu gări
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de inexpresiv părintele Maitreyiei. Acum puteam vedea și eu, mai de-aproape și în voie, fața inginerului, care se asemăna atât de mult cu o broască, ochii atât de bulbucați și gura atât de mare, într-un cap rotund și tuciuriu, cu fruntea joasă și părul negru, încrețit, iar trupul scund, umerii încovoiați, pântecul diform și picioarele scurte. Simpatia și dragostea pe care le răspândea acest patron al meu erau cu atât mai greu de înțeles. Cel puțin pentru mine, Narendra
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mână. Am văzut din nou vulpea aceea. — Ți-am spus să nu mai vorbești despre vulpi. Ruby ieși din încăpere. Era o femeie înaltă și robustă, de aceeași înălțime cu Alex, și avea o față puternică, gravă. Pielea îi era tuciurie, iar ochii ei priveau lumea cu o curiozitate critică, lipsită de afectivitate. Fața îi era pătrată, cu un profil tăiat în linii drepte și un păr des și lânos, aproape negru. Pielea măslinie și brațele îi erau aspre, solzoase parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că trebuie să se comporte cât se poate mai bine, că nu avea voie să facă vreun pas greșit. Și, mai presus de orice, nu trebuia să se trădeze. Când John Robert îi scria, Pearl se îmbujora pe sub culoarea ei tuciurie. Și când sosea la ele, Pearl roșea ca para focului, era emoționată, dar invizibilă și perfect eficientă. Îi îndrăgea instrucțiunile. Asta era tot ce-i putea el da, și însemna mult. Tremura în fața lui, iar el privea prin ea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
plătită, am cumpărat-o cu șperț, așa-i în comerț! George, te rog fii serios, fii bun cu mine... Nu uita că ești sclava mea. Nu ești, fetițo dragă? Se așeză în sfârșit pe canapea și-i luă mâna mică, tuciurie, în mâna lui. Da, George. Și uneori mă întreb dacă, până la urmă, n-ai să mă omori. Uită-te la mâna ta. Parc-ai fi o pakistaneză. Când ai să renunți la fumat? Când ai să te însori cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
urmă George, ridicând paharul. — Noroc... răspunse Gabriel, încurcată, roșind de plăcere, zâmbind și ridicând la rândul ei paharul. Deveni brusc evident că Ruby se afla în cameră. Probabil că intrase în urma lui George și se așezase; o namilă de spectator tuciuriu, pe un scaun, lângă perete. — Ia te uită cine-i aici, exclamă Alex, dar nu-i spuse lui Ruby să părăsească încăperea. — Eu cer ca George să plece, strigă Brian. Pleacă, ieși afară, du-te! — Vă aflați în casa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un timp întâlnesc o grămadă de rulote părăsite și multe alte obiecte vechi abandonate și stocate într-un fel de curte împrejmuită de bălării. Intru cu timiditate printre ele, sperând să întâlnesc pe cineva care are apă. Văd un bărbat tuciuriu care repară ceva ce nu înțeleg ce este, iar dintr-o rulotă iese o femeie cam la 60 de ani, de aceeași culoare. O salut iar ea mă întreabă imediat: Nu-i așa că doriți, căutați apă? II răspund grăbit că
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mai importante grupuri susțineau Alianța și Universitatea. Fiecare ceată forma un lanț În cîte un capăt al curții și Înaintau Împroșcîndu-i cu insulte pe adversari. Cei de la Universitatea erau fătălăii, căcăcioșii și altele asemenea, iar cei de la Alianța erau nătăfleții, tuciuriii, bă, gulie, linge-o farfurie și căcăcioșii, bineînțeles. Se Încăierau În mijlocul curții și stîrneau un vacarm Îngrozitor. Desigur că nici unul din suporterii clubului Alianța nu era tuciuriu și totul era o chestiune de simpatii fotbalistice. Celor de la Universitatea era firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Universitatea erau fătălăii, căcăcioșii și altele asemenea, iar cei de la Alianța erau nătăfleții, tuciuriii, bă, gulie, linge-o farfurie și căcăcioșii, bineînțeles. Se Încăierau În mijlocul curții și stîrneau un vacarm Îngrozitor. Desigur că nici unul din suporterii clubului Alianța nu era tuciuriu și totul era o chestiune de simpatii fotbalistice. Celor de la Universitatea era firesc să li se spună fătălăii, fiind o echipă În care jucau uneori niște copilandri. Iar Municipal era o echipă cunoscută la Lima și nu era o rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sau din ghearele unui leu, fiindcă În ziua aceea măicuța se hotărîse să se facă misionară și să plece tocmai În Africa, unde o pîndeau atîtea primejdii. Și de la Africa gîndul Îi fugea la Gumersindo Quiñones și de la el la tuciuriii de la echipa Alianța din Lima și la Cano cu ochii plecați În pămînt cînd i-au spus CÎine. Era foarte complicată viața lui Julius În timpul nopții. Suia pe scara de la galerie amintindu-și de vise și visînd la amintiri, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la momentul cu bătaia de la bordel: de cînd au devenit Lastarria negri? Pe ăsta l-a burdușit văru-său Lastarria și tot el i-a Învinețit ochiul... Negru? Ha, ha, ha, aș vrea să-l văd față În față cu un tuciuriu, n-are ce alege din el.“ În barul de vară, cu trei glume bune, Juan Lucas reuși să-l facă pe Bobby să se uite În ochii lui și să-i zîmbească. Toți aveau paharele pregătite, o să poală bea de Îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În schimb, Îi primi cu un geamăt de fericire. Se așeză pe o banchetă, Între muzicanți și Își aprinse imediat o țigară de tutun blond ca să moară În regatul viciului așa, contemplîndu-i printre nori calzi de fum pe cei nouă tuciurii care-și scoteau sacourile, lăsînd să apară mătasea bluzoanelor roșii, cu buline albe, descheiate la gît și fără nasturi, pe piepturile lor nocturne, legate cu un șnur deasupra buricului și, mai jos, pantalonii albi, bufanți pînă la genunchi, strîngîndu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Monboddo. Stai la coadă, stai la coadă. Se aflau într-un coridor lat și curbat, cu uși duble din sticlă pe o parte și o coadă care înainta continuu. Lanark observă o femeie într-un sari argintiu și un bărbat tuciuriu într-o togă albă, dar majoritatea purtau uniforme sobre sau costume de afaceri și aveau privirile atente ale persoanelor importante care, fără să-ți arate prietenie, sînt pregătite să reacționeze cum se cuvine cînd alții îi tratează astfel. Era ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iar gâfâitul meu răsunător, fața murdară și asudată nu-i plăceau deloc. - Ce faci ca să-ți câștigi pâinea și că ești un om liber, astea le știu. Mi se pare însă că au trimis un om de nimic și cam tuciuriu, a spus el pe nepusă masă. Ca să-i pot răspunde, a trebuit să mă opresc. - Nu sunt un om de nimic, Rotari, deși, după felul cum trăiesc, multă lume crede la fel. Am ochii și pielea mai închise la culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
adeseori greșeala făcută, amintindu-și încontinuu căderea - cel mai tragic moment al exilării. Se simte mereu plutind în noua atmosferă, într-un gaz mai murdar, mai palpabil decât vidul și vrea mereu să se ridice forțându-se de coada acum tuciurie care cândva era parcă desprinsă dintr-o cometă. Dar nu mai este pulbere, ci mai degrabă praf, ori un fir de iarbă care nu seamănă deloc cu un semizeu lipsit de putere, cândva un ambasador al divinității într-un Univers
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se făcea mișto de el, devenind apoi tot mai stacojie, nu ajunsesem la cincizeci, că avea deja culoarea sfeclei, apoi s-a făcut vânăt, și-a închis ochii, am văzut că strângea țeava cu ambele mâini, fața-i era aproape tuciurie, ajunsesem abia la optzeci și cinci, când a dat drumul țevii, iar apa a izbucnit cu atâta forță încât l-a doborât, i-a făcut leoarcă hainele, dar am văzut că-și dă silința, totuși, să bea cu gura larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
apoi, oprindu-se, a strigat la ceilalți, s-o ușchească până nu-i târziu, că acuși o să le arate el ce-nseamnă un caft adevărat, ce treabă-i aia, nouă contra unu și, pe de-asupra, înarmați cu cărămizi, ca tuciuriii, o să-i pună el cu botu’ pe labe, să se-nvețe minte. Și cum stătea acolo și striga, fața-i ciupită de vărsat semăna cu o lavă de ceară galbenă, bolborositoare, era mai mult straniu decât înspăimântător, ei, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de la Ufficio Stranieri; ele aveau de obicei ceva să-i dea dacă mergea să cerșească de mâncare. Își părăsi biroul și coborî pe scările din spate până la parter, croindu-și drum În birou prin masivele uși duble. Sylvia, scundă și tuciurie, și Anita, Înaltă, blondă și răpitoare, ședeau la mesele lor față În față, frunzărind hârtiile ce nu părea niciodată să le dispară de pe pupitre. — Buona sera, ziseră amândouă când intră, apoi Își plecară Înapoi capetele spre dosarele cu coperte verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cu cea pe care o avusesem odată la duș, În baia comună a fetelor din căminul studențesc. Atunci m-am simțit deodată privită de deasupra. Am ridicat instinctiv ochii și am zărit o mogâldeață negricioasă, cu pielea măslinie și ochii tuciurii, care a dispărut imediat ce mi-a Întâlnit privirea. Era un voyeur care venea din când În când În baia din rezidența fetelor ca să le spioneze, și mai multe fete depuseseră plângeri Împotriva lui după ce fuseseră surprinse În costumul Evei de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cu cea pe care o avusesem odată la duș, în baia comună a fetelor din căminul studențesc. Atunci m-am simțit deodată privită de deasupra. Am ridicat instinctiv ochii și am zărit o mogâldeață negricioasă, cu pielea măslinie și ochii tuciurii, care a dispărut imediat ce mi-a întâlnit privirea. Era un voyeur care venea din când în când în baia din rezidența fetelor ca să le spioneze, și mai multe fete depuseseră plângeri împotriva lui după ce fuseseră surprinse în costumul Evei de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
obiecte care apucau umanitatea de bărbie și-o înfiorau. Pe de alta, cel mai jalnic talcioc. Cine scotea la antrenament, în fiece dimineață, pălăria de pai și bastonul lui Maurice Chevalier?" le parodia el, în gând, pe bătrâne. "Găinii acesteia tuciurii cine i-a smuls toate penele, minus cele din fund, până când a devenit săraca orătanie Joséphine Baker? Pe Winston Churchill cine încerca, în fiecare weekend, să-l învețe (fără succes) subjonctivul limbii engleze, și nu dezarma, chiar dacă se gândea că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îi veni, după înălțime, la îndemână : — Șefu’... șopti. Rușii ăia nu erau mai blonzi ? Întrebare nu lipsită de temei, căci arătarea părea plămădită din funingine, cu părul ca niște ghemotoace de câlți, cu ochi negri, scăpărători, cu pomeți trași și tuciurii, sprijinindu-se pe două buze lăbărțate și vinete. Vocea, ca o drujbă îndesată în gâtlej, era pe măsură : — Kali benga, socares ? Iadeș, care se ghemuise, făcându-se una cu moșu-su, nu- și putea lua ochii de la arătarea aceea despre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
noi Astă vară, astă-vară La oraș dar și la țară Gripa aviară. Foaie verde foi de brad, Au venit dinspre Bârlad Patru cocostârci în sat Și pe case s-au lăsat Dar nu au adus copii - Nici albi dar nici tuciurii - Ci-au adus necaz în Țară, Au adus boala bizară. Toți din sat se speriară... Moș Ion, mai supărat, A plecat la crâșmă-n sat, El și cu baba Ilinca Au băut toată palinca. De-or simți că vine iară
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
localitățile menționate și multe altele, de pe cuprinsul patriei, au făcut din asta o meserie, în timp ce pentru alții, fierul vechi a devenit pur și simplu, o sursă de titluri „nobiliare". Așa s-au născut „regii" și „împărații" României celei noi, cam tuciurii ei dar cu coroană veritabilă, din aur, pe frunte. Oare contează pentru aceștia, că, aceeași marfă vândută pe nimic la export ni se returnează, ca import, la preț dublu? Nu căutați aici nimic deosebit, sau vreun chichirez ascuns, ci e
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
colo, chiar de-a dreptul meschin. Acest plan, propunea chiar de la lansarea lui, exercitarea unui control comun asupra producției de cărbune și oțel, materiile prime cele mai importante pentru industria armamentului. Ideea de bază nu era ca să dea posibilitate românilor tuciurii să invadeze Europa, ci era aceea, că o țară care nu deține controlul asupra producției de cărbune și oțel, nu va avea mijloacele necesare pentru a provoca un război. Aici e chichirezul, deci să le fie luate țărilor, posibilitatea de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]