1,087 matches
-
Perioade critice Martie - iulie 6. Cerințe de habitat Acvila de munte poate fi întâlnită în terenuri deschise sau semideschise, de la nivelul mării până la altitudini de 4000 m și chiar 6200 în Himalaya, în habitate diverse, care includ: tundră, tufărișuri, terenuri înierbate, păduri de foioase sau de conifere. Această specie este asociată cu zonele montane, preferând pădurile foarte întinse ce prezintă zone de stâncărie și chei. Păsăre răpitoare foarte puternică, vânează de la înălțime de unde se aruncă cu viteză
PLAN DE MANAGEMENT din 23 ianuarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284152]
-
loc un fals rotit. Masculul delimitează un teritoriu care este apărat cu multă agresivitate de intruși. Mărimea teritoriului poate atinge până la 15 ha. Perioada rotitului de primăvară are loc în luna marte-aprilie. Femela își amenajează cu cuib în tufărișuri, bine camuflat, depunând 8-12 ouă, în lunile aprilie, mai, pe care le clocește timp de trei săptămâni. Puii își iau zborul la câteva zile după eclozare. Masculul nu participă la cuibărit sau la îngrijirea cuibului, dar după ce năpârlesc, când
PLAN DE MANAGEMENT din 23 ianuarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284152]
-
august 6. Cerințe de habitat Specia cuibărește la marginea pădurilor de foioase și conifere, în poienile din interiorul acestora, precum și în tăieturile ce prezintă arbori înalți, izolați, din zonele colinare și cele de munte. Apare și pe pajiști cu tufărișuri și arbori, de la nivelul mării până la înălțimea de 2.300 m în Alpi. Deși cuibărește și își caută hrana pe sol care este formată preponderent din nevertebrate, la fel ca și celelalte specii de fâse, este unică prin preferința
PLAN DE MANAGEMENT din 23 ianuarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284152]
-
este închisă la culoare determinând un contrast puternic cu partea mijlocie și bazală a primarelor (de culoare deschisă). Șorecarul comun începe, de regulă, cuibăritul în al treilea an calendaristic. Cuibul poate fi amplasat pe stânci, în râpe, pe sol, în tufărișuri sau în arbori, dar în acest ultim caz preferă marginile de pădure sau arborii răzleți. Ponta este depusă în perioada martie – aprilie. Depunerea pontei se face mai devreme la altitudini mai joase, iar perioada medie de incubare este de 34
PLAN DE MANAGEMENT din 23 ianuarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284152]
-
aferente intravilanelor; respectiv terenuri cu destinație specială. La rândul lor, fiecare dintre cele cinci categorii majore de teren fac trimitere la următoarele categorii de folosință: – terenuri agricole: arabil, vii, livezi, fânețe, pășuni; ... – terenuri cu destinație forestieră: păduri, terenuri destinate împăduririi, tufărișuri și mărăcinișuri, perdele de protecție, terenuri care servesc nevoilor de cultură, producție și administrație silvică, cele destinate hranei vânatului din unitățile silvice, precum și cele date în folosință personalului silvic; ... – terenuri aflate permanent sub ape: ape curgătoare, ape stătătoare (inclusive
PLAN DE MANAGEMENT din 23 ianuarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284152]
-
Să fie lumea cât mai frumoasă, să vină copiii cu drag s-o vadă ! Căpriorul dispăru în desiș. Dar ceva foșni printre tufe. A, nu fusese decât o pasăre, un sturz. Pasăre vioaie, pestriță, se topi și ea repede în tufăriș. Mai încolo, copilul se aplecă și luă în mână ceva de jos. - Ce e asta, bunica ? - E un melc. Vezi ce căsuță are pe spate? Când se sperie, se ascunde în cochilie, adică căsuța asta, împreună cu căpșorul și cornițele pe
CU BUNICA LA FRAGI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379963_a_381292]
-
slăbiciune. În fapt, se cumulaseră durerea, oboseala și-ngrijorările. Cel mai grozav o asuprea impasul că nu știa din ce bani avea să plătească tratamentul recomandat... * -Tată! Mamă! Veniți degrabă! Veniți! Veniți! se-auzi copilul dinspre un loc de dincolo de tufăriș. Declanșați ca de-un resort, chemații se conformară. Nu alergară cine-știe-cât. Ajunși, descoperiră ce-l uluise pe băiat: un morman de arginți strălucind în soarele amiezii - o adevărată comoară! Iar, mai spre lăuntrul întunecos, trona o hârcă pe-un tumul
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
de smârcuri de copaci, între care, cel mai sus se înălțau palmierii. În lagunele de la marginea fluviului răsăreau vegetații încântătoare de lotus, înflorind maiestuos. Mai erau și pâlcuri de papirus cu coroane armonioase, lucitoare, reflectând bunătatea și lumina soarelui. Dincolo de tufărișul înfrățit cu ape, se vedeau maluri înalte, galbene precum spicele grâului, pe care creșteau pâlcuri de pomi mândri, veșnic verzi, de palmieri și livezi de măslin ori de rodii. Dacă urcai dinspre fluviu malurile înalte, arse de soare, rămâneai uimit
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
curmal, și începu să strige. Vocea lui se pierdea în întuneric, iar ecouri lungi și surde se reflectau de maluri și se întorceau la el, îngânându-l parcă. Era noapte neagră, sinistră. La un moment dat, auzi niște urlete. Dinspre tufărișul de maquis, pe maluri, venea o ceată de șacali, și prin noapte li se vedeau trupurile întunecate și ochii aprinși ca niște tăciuni. Urlau sinistru. Rameses era disperat și începu să strige și mai tare după ajutor. Deși era urcat
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
al prin- țesei induce letargie în tot mediul înconjurător : oameni, animale, dar și stihii (focul, vântul etc.). Doar vegetația (cea sterilă, bine- înțeles) crește nemăsurat, cotropind și izolând toată cetatea (imago mundi). „De jur- împrejurul palatului începu să crească un tufăriș de mărăcini, ca un gard viu !... Mărăcinișul se înălță tot mai mult și, în cele din urmă, cuprinse toți pereții... de nu mai puteai vedea palatul defel.” Este aceeași imagine alegorică, cu aceeași semni- ficație : regresiunea (micro-)Cosmosului în Haos
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ferea grupul de privirile celor care s-ar fi putut afla prin preajmă, chiar dacă aceștia se aflau mai la înălțime; totuși, călătoria cu caii pe o cărare atât de strâmtă, invadată, în mai multe locuri, de mărăcini ce ieșeau din tufărișul crescut printre copaci, se dovedi o întreprindere mai dificilă decât prevăzuseră. Pe când soarele apunea, Audbert și cei patru huni ieșiră într-o mică poiană, ce se deschidea chiar la picioarele pintenului stâncos pe care îl luaseră ca reper. Un gâlgâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Găsiți-l și omorâți-l. Imediat! Din câteva salturi, Odolgan și Khaba se repeziră în urmărire, apucând-o pe aceeași cărare pe care Audbert urca în clipa aceea dealul. Din cauza agitației pe care goana lor istovitoare o stârnea printre lăstarii tufărișurilor, marcomanului nu-i trebui mult să-și dea seama că îi avea pe urme și, răsucindu-se, putu chiar să întrezărească sub el, mișcându-se repede printre coroanele copacilor, bluza portocalie a lui Odolgan. Avantajul lui era neînsemnat, dar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în sfârșit pe creastă și își dădu drumul la vale pe celălalt versant, mai repede chiar, fiindcă, în mai multe rânduri, căzu și se rostogoli prin mărăcinișul prăfos. Apoi, doi dintre urmăritori îl zăriră traversând un mic platou acoperit de tufărișuri. Frica îi dădea aripi, ajutându-l să treacă în saturi uriașe peste orice obstacol, peste orice denivelare a terenului, fără să se mai îngrijoreze pentru zgomotul pe care îl făcea printre arbuștii răvășiți. Pentru început, nu-și pusese problema încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
domoală; după buza ei se deschidea o vale largă, acoperită cu vegetație de stepă, poate albia unui râu din vechime, dispărut acum ori deviat de către oameni. După ce ajunseră la malul opus și după ce-l urcară, intrară într-o zonă cu tufărișuri dese, unde cărarea - printre arbuști de mur, păducel. plini de flori acum, și soc parfumat - se făcu repede întortocheată și se îngustă până nu mai putură să meargă pe ea decât în șir indian. Răzbătură, în sfârșit, ieșind într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
am simțit că și pentru ea gestul meu împrumuta aceeași semnificație. Lăsarăm drumul obișnuit și ne coborârăm de-a dreptul. Dar ploile schimbaseră totul în atâția ani, și unde nu schimbaseră ele, era încă și mai rău: copacii răsturnați și tufărișul întins pe pământ prindeau picioarele cu lațuri ascunse. Era însă târziu să ne mai întoarcem după ce coborâsem atâta. Adela îmi puse șalul pe braț, fără să i-l mai cer, pe urmă își scoase și tulpanul, care se prindea în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
extinderea satului pînă la dimensiunile actualului oraș F. Zona era Înțesată de camioane mari. Vechiul sat, unde se află locuința domnului M, ține În prezent de circumscripția numărul unu și se Întinde spre vest, mărginită de un dîmb acoperit cu tufăriș, pe partea dreaptă a magistralei. Aveți, spre exemplificare, o schiță a orașului F. Aceeași zi, ora 16.28. Prima la dreapta de la a doua stație de autobuz de după PECO. Am oprit mașina În fața oficiului poștal și am Întrebat la tutungeria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
timp adormi și Nick. După două ore Îl trezi lumina dimineții. Nick Înconjurase de cîteva ori tufele pînĂ s-o ia pe poteca pe care se transportau buștenii. — SĂ nu lăsĂm urme direct de pe drumul principal, Îi explică soră-sii. Tufărișul se-ntinsese așa de tare peste potecă, Încît fură nevoiți să se oprească de cîteva ori ca să evite crengile. — Parcă sîntem Într-un tunel, spuse soră-sa. — O să se lărgească mai Încolo. Am mai fost vreodată pe-aici? — Nu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pușca, o punea pe buștean, după care o trăgea și pe soră-sa, și după ce treceau peste buștean ea se lăsa jos sau se lăsa el Întîi, lua pușca și după aia o ajuta și pe ea. Au tot ocolit tufărișuri cînd n-au putut trece prin ele, și era foarte cald, și polenul pufulițelor se depunea pe părul fetei și o făcea să strănute. — Al dracu’ drum, spuse ea. Se odihneau pe un buștean inelat, acolo unde fusese tăiat. Urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să se târască, cu trei săgeți valahe înfipte în spate, care-i penetraseră apărătorile omoplaților și plămânii, aducându-i șiroaie de sânge pe gât, până în pragul unei văgăuni adânci, crăpată strategic într-un mal de pământ, acoperit cu buruieni și tufărișuri. Continuînd a se târâi în grotă, cavalerul depusese, pe un bolovan aplatizat, cu pioșenie, o cutie cizelată în filigran de aur și argint, nădăjduind fanatic, cu ultimele sale forțe, că obiectul aflat în interior nu-l va lăsa să se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
spus asta. Aproape mă hotărîsem să cobor din camion și s-o iau pe jos spre casă. — Ești mult prea serios. Camionul o luă pe străzi largi, între grădini năpădite de buruieni, apoi intră pe o alee care cotea printre tufărișuri. în lumina farurilor pelice de promoroacă luceau prin frunzișul întunecat. McPake claxonă, apoi opri în fața unui conac impunător și toți coborîră. Conacul era o clădire pătrată cu două etaje, cu acareturi și o seră pe laturi. Tufișurile de zahă, ilice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
șase mii de ani, priviți cu ochi mai ageri decît ai vulturului mingea aceea albăstrui-verzuie și umedă a celei de-a treia planete. Deșerturile sînt mai mici decît azi, junglele și pădurile mai întinse, pentru că acolo unde solul e gros, tufărișul înfundă fluviile și astfel ajung să se întindă în pămînt mlăștinos. Nu există poteci largi sau cîmpii împrejmuite cu garduri, nu sînt nici drumuri și nici orașe. Singurul semn de om este acolo unde marginea vestică a globului se rostogolește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu floricele micuțe pictate cu culori deosebite în felurite parfumuri. Scufița Roșie se așeză pe iarba moale și începe să culeagă florile. Și eu, la rândul meu, după ea. Și strângem noi ce strângem și deodată aud un foșnet în tufărișurile înfrunzite. Copila își continuă treaba, dar eu, cum mă ridic de-o mare presimțire mă ascund după un stejar secular ce-și făcea veacul în pădure. De pe drumul șerpuit apare un lup lățos, cu ochi strălucitori țintiți spre fetiță. Eu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
torent, fremătau în pomul vieții ... Nimic nu se întinase... nimic nu îmbătrînise Zile pure! Nimic nu sîngera sub unghie, sub dinte Viețuitoare fericită era nevinovăția... Hugo evocă în Legenda secolelor Edenul, paradisul pierdut, "vremurile dintîi ale pămîntului", atunci cînd în tufăriș "mielul și lupul pășteau alături". Vremuri ale fericirii, ale grației neprihănite, ale strălucirii celei dintîi aurore. "Primul soare deasupra primei dimineți", va spune Péguy la rîndul său, evocînd memoria Evei, cea dintîi femeie "născută în cea dintîi grădină". Dar, de
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
este Lignon, ce șerpuiește chiar de-a lungul ei [...]. Malurile sale, umbrite pe alocuri, sînt răcoroase și atît de plăcute văzului încît nu se poate să-ți aducă plictiseală. Undele-i limpezi și cristaline se zăresc de aici, iar din tufărișul de pe maluri se aud mii de triluri de păsări felurite. Se află aici fîntîni cu ape atît de reci și limpezi încît și cei cărora nu le e cîtuși de puțin sete se bucură de răcoarea lor. Honoré D'Urfé
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
locurile acelea atunci. Eram două verișoare, ea era mai mare decât mine, avea vreo doisprezece ani, atotștiutoare, chipurile. Trebuia să trecem peste o râpă care despărțea bordeiul lui Creangă de alte case. Râpa era adâncă, cu arbuști înlănțuiți într-un tufăriș pe alocuri de netrecut, iar în fundul ei, era acea apă rece și limpede care curgea, cum am spus mai sus, în vale, la poalele dealurilor Ciricului și Șorogarilor. Era înspre seară iar sălbăticia locurilor înfiorau cele două mici ființe, cărora
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]