9,373 matches
-
ei băteau din palme, iar petalele i se ridicau și coborau în ritmul muzicii din mecanism. Ca să nu dispară și margareta, Levi o înghiți și pe ea. Acum brațele lui păreau crenguțe cu lăstari, iar corpul său se apleca precum tulpina florii în timp ce muzica venea de undeva dinăuntru. După margareta din burete, urmară bagheta de magician și cuburile. Burtica lui Levi se mărea pe măsură ce înghesuia acolo jucăriile. Un timp nimeni nu băgă de seamă, doar atunci când începu să-l doară burta
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
așezase cuburile în formă de casă cu ferestre, horn și acoperiș, așa cum sunt casele la bunica, că floarea din burete se făcuse mare și avea grijă de peștișorul albastru căruia îi plăcea la nebunie să alunece printre toate cuburile, în jurul tulpinii și al frunzelor din burete portocaliu. După două, trei sughițuri, ochii lui Levi, cu genele prinse în lacrimi, implorau să nu-i ia nimeni jucăriile, că burtica lui e destul de mare și nu vrea să supere nici floarea și nici
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
bizare, ca dinții de ferăstrău, de forme geometrice, cu ferestre întunecoase, de parcă erau părăsite, străjuiau drumul. Dar pereții revărsau aceeași lumină alburie și bolnavă ca a licuricilor. Copacii treceau înfricoșători, grupuri-grupuri, rânduri-rânduri, fugind unul după altul, ai fi zis că tulpinile de nuferi le puneau piedică și ei cădeau la pământ. Mă năpădi un miros de cadavru, de carne putredă. Un miros de cadavru, ca și când corpul meu fusese dintotdeauna impregnat de el, iar eu îmi petrecusem întreaga viață dormind într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
grăbit în direcția recipientului. Noroc că avea dopul desfăcut! M-am suit până în buza lui oarecum amețit de tăria mirosului de busuioc ce se degaja din cele câteva fire puse de menajeră în termos. Am coborât cu grijă chiar pe tulpina uneia dintre plante și am băut pe săturate. Apa avea un gust nemaipomenit, dincolo de subiectivitatea uscăciunii din gâtlejul meu. Mai întremat, am pornit spre cutia în care țineam pâinea. Am găsit bucata pe care o lăsasem cu o săptămână în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
gustam și eu, cât de cât, din beneficiile zeului. Prins în dansul lui, mai întâi eu și mai apoi personajele mele (aproape că nici nu mai erau parcă, ale lui Alexandru Ivasiuc), mă mulam pe trupul lui ca pe-o tulpină scorburoasă, dar trainică, de salcie bătrână, ca pe-o paradigmă la tot ce adusese vreodată teatrul. Umbra lui mă ajuta tot mai mult să ies din stereotipul deceniului opt; să înțeleg de ce e mai bine ca emisiunea la tvr alb-negru
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
adică cei mai mulți de pe strada paralelă, cu a lui Titi Americanu (a noastră). Trebuia ca învinșii să ridice mâinile sus sau să le pună împreunate pe creștetul capului, să stea aplecați cu toți ai lui, cu fruntea lipită de câte o tulpină de pin de pe dealul lor, cucerit de Titi și de Serghei Sovieticu’ (pe numele său adevărat Serghei Șchiopu’) care erau comandanții voștri supremi; să fie dezarmat și băgat în pivnița lui Serghei Sovieticu’ împreună cu toți capii naziștilor. Îi căutau părinții
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și populații, ci stăpânirea asupra Întregii lumi. Unele virusuri evoluaseră În așa măsură, prin mutații, Încrucișări și alianțe, Încât sufereau deja de propriile boli. Erau maladii care, În fața leacurilor, se retrăgeau În munți pentru a reveni după câteva săptămâni, cu tulpinile modificate, convingând antibioticele să Întoarcă armele, ca și cum tratamentul la care fuseseră supuse n-ar fi făcut altceva decât să le zgândărească orgoliul. Uneori, bolile Își uneau eforturile, de parcă, Într-o Întoarcere istorică a sorții, omul ar fi fost pus acum
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Înțeapă pământul. Bătute de vânt, tufișurile din spatele peretelui de sticlă se căinează, prinzându-și frunțile tremurătoare În palme de nuiele, iar foșnetele lor Îngrijorate se Împletesc cu miriadele de frunze care colportează zvonuri de furtună. Cu fracul scoarței tras peste tulpină, agitându-și coroana superioară, Încă păstrătoare de șuvițe verzi, salcia din grădină pare că ar dirija furtuna. În fața mea se ridică Încet un continent de beznă, populat de moriștile unor bigudiuri cu care nici Don Quijote n-ar fi cutezat să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
modelator în direcție estetică. Amestec singular de modern și arhaic, poetul caută cu febrilitate ceea ce Michel Foucault a numit "signaturile", începînd cu cea de căpetenie, indescifrabilă, care aparține creatorului suprem: "Fuseși în toate și te-ai dat în lături./ încerc tulpina: tu trecuși alături./ întreb plăpîndele verbine./ Ele răspund că știe pătlagina mai bine". Două sînt mărcile caracteristice creației argheziene pe care Lazăr Popescu le detașează și asupra cărora insistă în demersul d-sale. Prima este cea a violenței care se
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
roșie - Într-un buzunar al mesei de biliard, sau undeva pe jos. După Încă o oră de mers, părăsiră cărarea și Începură să urce o coastă abruptă, printre copaci. Înaintau anevoie, cu pași mici, răsuflînd din greu și ținîndu-se de tulpinile arbuștilor ieșiți În cale, pentru a nu aluneca pe stratul de pietriș instabil cărat la vale de viitură. Acolo unde nu Întîlneau pietre, solul era acoperit cu o mîzgă cafenie Încă și mai alunecoasă. Apoi, după ce trecură de coama acelei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
oricare dintre Evangheliile sexuale. Nici o orientare nu e irelevantă, nici o deviere nu e trivială! Apropiindu-ne, ne-am dat seama că avea dreptate: desenat astfel Încât să-și dezvăluie interiorul, organul semăna, Într-adevăr, cu o floare altoită cu un Înger. Tulpina era groasă și ieșită În afară, cu aripioare ascuțite, sub formă de frunză, iar bobocul avea un luciu sclipitor și un fel de guler pliat ce amintea de o corolă Încovoiată. — Desenat după o probă de-a lui Toldt. Testiculele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mele cele mai arzătoare! ...Sunt atât de mic încât aproape că nici nu știu cărui sex îi aparțin sau cam așa ceva. Suntem în primele ceasuri ale după-amiezei, în primăvara anului Patru. Pe straturile de pământ din fața blocului nostru se înalță flori cu tulpini timpurii. Ferestrele sunt larg deschise, lăsând să pătrundă în apartament aerul înmiresmat, plăcut al primăverii - aer încărcat de electricitatea pe care o degajă vitalitatea mamei: a terminat spălatul săptămânal și a întins rufele la uscat; a copt un chec marmorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Prin glasvandurile glisante se întrezărește o curticică interioară. De-a lungul peretelui îndepărtat al curții sunt aliniate vaze verzi de la florărie, pe care ploaia le-a umplut ochi, de unde atârnă și cad flori putrede și negre. Trandafiri maronii putreziți pe tulpinile negre îmbrăcate în mucegai cenușiu. Unul dintre buchete este legat cu o panglică lată de satin negru. Pe covorul îmbâcsit din sufragerie se desenează urma lăsată de o canapea. Mai e și urma unei vitrine, apoi micile adâncituri lăsate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vociferările lor pline de invidie! Știm tot ce e de știut despre labiile lor atârnânde, clitorisul de cetaceu și duhoarea de Moby Dick! Dar penisului lui Carol aș putea să îi închin un imn. Oricum, penisul e o armă puternică, tulpină solidă, prin care se scurge seva vieții... Ia stai așa! Îmi dau seama de un lucru, băiete. Îmi dau seama că tu te gândești la cu totul și cu totul altceva când eu îți descriu senzațiile celui mai nou membru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lui în regatul Chu a făcut ca prestigiul țării noastre să cântărească mai greu decât marele clopot din Zhou. Cu limba lui cât trei degete de lungă, Mao Sui a învins o armată de un milion de oșteni." Boabele și tulpinile de soia În Perioada Celor Trei Regate din istoria Chinei, Cao Zhi, prințul cel mai mic al regelui Cao Cao din statul Wei, era deosebit de înzestrat. El era tare iubit de rege, dar pizmuit de fratele său mai mare, Cao
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Zhi s-a întristat peste măsură și s-a revoltat totodată. Încruntând din sprâncene și meditând repede, într-o clipă, poezia fu gata. Cao Zhi a recitat-o pe loc: " Vând trist amărâte boabe de soia, Focul îl faci cu tulpinile ei. Din tulpini de soia amarnic bocesc în tigaie. Din aceeași rădăcină ne-am tras noi doi, De ce oare mă prigonești cu atâta neomenie!" Regele Cao Pi a înțeles că frățiorul său, Cao Zhi făcea în poezie aluzie la el
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
întristat peste măsură și s-a revoltat totodată. Încruntând din sprâncene și meditând repede, într-o clipă, poezia fu gata. Cao Zhi a recitat-o pe loc: " Vând trist amărâte boabe de soia, Focul îl faci cu tulpinile ei. Din tulpini de soia amarnic bocesc în tigaie. Din aceeași rădăcină ne-am tras noi doi, De ce oare mă prigonești cu atâta neomenie!" Regele Cao Pi a înțeles că frățiorul său, Cao Zhi făcea în poezie aluzie la el, așa că s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
la respect 401 Song Yu și slăbiciunea lui pentru femeile frumoase 402 Excepționalul arcaș 403 Rușinea trăită de Han Xin 404 De pretutindeni răsună cântecele Chu 406 Descurcărețul Dongfang Shuo 407 Cum s-a remarcat Mao Sui 409 Boabele și tulpinile de soia 411 Din gura a trei persoane poate ieși un tigru 412 Scriitorul Zuo Si a scumpit hârtia la Luoyang 413 Pentru o plată de mizerie să nu-ți îndoi șalele 414 Refacerea oglinzii sparte 415 Visul de la Nanke
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de navigație prin satelit. Merse pe Dunăre până la Viena, unde luă barcastrada B9. După Köln trecu pe B33. Dar în fața muzeului observă că mâncase toate petalele. Firea lui de gândac de Colorado triumfase din nou. „Asta e“, își zise, aruncând tulpinile în cutia poștală a celebrei instituții. Vâsli în continuare înspre Denver, unde locuia un bunic pe care nu-l mai vizitase de mult, poate chiar niciodată. Nu se grăbea; vremea era bună, valurile mici, norii rotunzi și soarele galben. CUMPĂRĂTURI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
clipă sfârcul stâng al fiicei și cel drept al mamei, și trebuia să-mi adun toate puterile să nu pierd contactul minunat și să apreciez cele două senzații simultane, distingându-le și comparându-le. — Îndepărtați frunzele, spuse domnul Okeda, și tulpina florilor se va apleca spre mâinile voastre. Era în picioare, în spatele grupului nostru de trei, întinși deasupra nuferilor. Avea în mână bastonul lung cu care i-ar fi fost ușor să aducă la mal planta acvatică; în schimb, le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în torente albe, ca o cascadă, acoperind pământul. Solul, uscat de lunile de secetă, înghițise cu sete bălțile sclipitoare pe care le formase potopul și, în câteva ore, o nuanță verzuie se așternuse peste maro. Smocuri de iarbă, floricele galbene, tulpini agățătoare se ițiră prin pământul acum afânat și transformară totul într-un verde luxuriant. Bălțile secate, depresiunile pârjolite fură, dintr-o dată, inundate cu apă maronie ca mâlul, iar apa curgea din nou în albiile râurilor, până mai ieri fâșii uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o purta, prin frumusețea sufletului și a gândului, căreia îi era înzecit datoare pentru răbdarea și fidelitatea cu care o aștepta. Lui îi datora viața. El era responsabil pentru speranțele ei renăscute. Privirea visătoare, umbrită de tristețe, îi alunecă peste tulpinile înghețate ale copacilor și-i căzu pe trupul gârbovit, aplecat de gânduri, al nefericitului Radu Noia. Stătea pe gărduțul din jurul blocului cu haina descheiată, fluturată de vântul rece al începutului de iarnă. Părul frumos, de culoarea castanei, în care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cabină. Praful stârnit de mașină plutea cu gustul sălciu pe deasupra spicelor. Curând avea să coboare spre rădăcini lăsând în loc nemișcarea. Într-adevăr, liniște, lanul a înghițit în adâncul lui mașina. Doi oameni, patru, șase, lanul înghite oricât. Și totuși, tragic, tulpinile porumbului sunt seci, parcă fără vlagă, știuleții mari sunt puțin dezveliți. De câtva timp lumina nu mai cunoaște decât două culori. Ziua e zi, noaptea e noapte. Lanul nu vrea altceva. El a înghițit totul și zile și nopți. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi crezut că mai este încă vară. E fain, nu? a întrebat el și a zgâlțâit din genunchi. Cafeaua și-au propus s-o bea mai târziu după o plimbare prin împrejurimi. Păduricea era tânără, plantată de curând. Numai sălciiș, tulpinile subțirele miroseau intens, incitant. Fără să ezite s-au oprit într-un luminiș unde era multă iarbă și frunze căzute din pomi și s-au iubit. Carmina vedea în răstimpuri cerul și i se părea foarte ireal și de neatins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
În lan zăresc o mulțime de femei și fete, bătrâni și copii. Munca e în toi. E drept, nu fiecare se pricepe să lege snopi, dar de lucru se găsește pentru fiecare. Cei pricepuți strâng cât pot cuprinde cu brațele tulpinile aurii ale grâului și le leagă bine cu o legătură făcută din paie. Cu asta snopul este gata. Femeile așează deoparte snopii gata legați. Flăcăi iscusiți clădesc snopii grei în căpițe. Oliver-Arthur Petrișor, clasa a III-a B Furtuna E
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]