1,307 matches
-
umană de viață și de iubire, nimic mai mult, nimic mai presus - se ilustra aceasta în oglinzile privirii fiecăruia dintre spectatori și se ivea și în lumina safirului ochilor artistei; în adâncul ei sufletesc sunt scufundate tainele multor răniri și tumultul unei vieți neîncetat zguduite când de una, când de alta, dar n-au să vadă asta niciodată decât acei care au fost în urma pasului ei mereu, știindu-i cărările destinului și-o iubesc, înțelegând-o și atunci când unele încordări ale
MARIA ŞALARU. LINA MELODIE, ALINĂTOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385246_a_386575]
-
oglindea natura Printre ale codrilor cărări Își rătăcea făptura . În poezie cu nesaț Visa la nemurire , Pe lăngă plopii fără soț Tănjea după iubire . Trecu’un veac,ba chiar mai mult De cănd ești printe stele Ai stins al inimi tumult ... Citește mai mult Luceafăruldupă Mihai EminescuA fost odată ca-n poveștiA fost ca niciodată ,Născut demult în Ipotești“Băiet “cu fruntea lată .Nu era singur,frați aveași măndru-n toate cele ,Dar dintre toți ,doar el cătaCu fruntea către stele . În
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
stele . În ochii mari și visătoriSe oglindea naturaPrintre ale codrilor cărăriîși rătăcea făptura .În poezie cu nesațVisa la nemurire ,Pe lăngă plopii fără soțTănjea după iubire .Trecu’un veac,ba chiar mai multDe cănd ești printe steleAi stins al inimi tumult... XXXI. CASCADA, de Adriana Papuc, publicat în Ediția nr. 1822 din 27 decembrie 2015. Cascada Acolo sus ,unde odihnesc norii Cerul se împletește cu pământul , Tăcerea-ți răscolește toți fiorii Albul mirific îți alungă gândul . Poteci ca niște fire de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
nemărginire, În gânduri, răsfoiesc acuratețea viselor promise Și îmi unesc cu tine, al zbuciumului pătimire. Un val ce se apropie de mal, mi-aduce orizontul Și-mi pune la picioare, covorul sidefat de perle, Eu, în cuvinte triste îți mărturisesc tumultul, Iar tu în noapte, îmi dăruiești rochița ta de stele. Apoi, tu m-ai înfășurat în spuma unui val Și m-ai purtat departe, în abis, O lume a tăcerii cu palate de cristal, Făcându-mă pentru o noapte, regină
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
Cuprind albastra ta nemărginire,În gânduri, răsfoiesc acuratețea viselor promiseși îmi unesc cu tine, al zbuciumului pătimire.Un val ce se apropie de mal, mi-aduce orizontulși-mi pune la picioare, covorul sidefat de perle,Eu, în cuvinte triste îți mărturisesc tumultul,Iar tu în noapte, îmi dăruiești rochița ta de stele.Apoi, tu m-ai înfășurat în spuma unui valși m-ai purtat departe, în abis,O lume a tăcerii cu palate de cristal,Făcându-mă pentru o noapte, regină-n
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
visări, de cântări Și de dor Ea naște ceva ce e nemuritor. Lumina în palme, Iubire a strâns Și peste toate cu haruri a nins ... Sunet cu sunet, Îmbrățișatu-s-au strâns... Și de iubire întruna au plâns. Și din tumultul durerosului zbor, Făcut-au minutul nemuritor. Cluj Napoca, 12 noiembrie 2015 În urmele mele În urmele mele Tăcutele temeri Își ard anotimpurile Și-și mărginesc ursitele. Aripile vieții Fălfâie steagul alb Țesut de privire Ca un stindard, Am ochii deschiși Către
MINUT NEMURITOR de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342735_a_344064]
-
Tolstoi îi citează ea însăși; îl adaug eu pe Stendhal), nașterea și maturizarea sentimentului de dragoste (conform, parcă, celebrei teorii a „cristalizării”), trecerea lui la o trăire mai complexă, mai evoluată - intimitatea - și revărsarea acesteia, în cele din urmă, în tumultul și în noaptea înstelată a pasiunii. Eu unul, în ignoranța mea (relativă, totuși), nu știu o carte de proză mai originală, mai complexă, mai problematizantă (în afara oricărei infatuări retorice), mai elegant și mai convingător scrisă, mai novatoare, ca fond și
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
impozite și taxe pe care mediul de afaceri o resimte, Ioana Petrescu s-a mulțumit să privească ofuscată în tavan. A preluat comanda dl Ponta, care - simțind tonul de arțag al propriei consiliere - a domolit-o, spunându-i că înțelege tumultul vârstei, dar că nu e cazul să continue dialogul cu acel ton. Scăpase din vedere, pe lângă ton, viziunea noului ministru de Finanțe", povestea Adriana Săftoiu într-un articol de pe blogul "Adevărul", scrie știripesurse.ro.
Adriana Săftoiu, dezvăluiri din culise. Ioana Petrescu, prințesa balului, desființată by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/28394_a_29719]
-
visători Se oglindea natură Printre ale codrilor cărări Își rătăcea făptura . În poezie cu nesaț Visa la nemurire , Pe lângă plopii fără soț Tânjea după iubire . Trecu’un veac,ba chiar mai mult De când ești prințe stele Ai stins al inimi tumult Iubindu-te cu ele. În nopți senine și bizare Clipesc pe bolta sori Și cad în marea lângă care Ți-ai fi dorit să mori . De câte ori pe cer privim Pe bolta înstelata , Luceafăr drag ,ne amintim Ai fost....că niciodată
LUCEAFARUL de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385111_a_386440]
-
Dar în zadar! Aceștia îngroșau grupul dornic să intre-n posesia tainei ascunse. Dinspre centrul insolitei întruniri se-nălțau spre cerul dimineții vernale când și când luciri argintoase care se-adăugau grozav de atractiv atmosferei însorite. -Ce să fie, Sandule, tumultul ăsta? interogă mai mult retoric Gabi realizând totuși în sine că nici întrebatul n-ar fi avut habar. Ce să se fi întâmplat? mai adaugă el clipicios din spatele ochelarilor săi cu sticle groase. -De-unde să știu? se arătă vexat fără
MIRAZA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385146_a_386475]
-
Pe furiș, intrăm în dans ca romanii în văile dacilor, la furatul feciarelor, intrăm din întuneric în viață, născuți din “întâmplarea clipei”. Începem în ritm de tango: “Ritmurile sufletului adună melodii și le supune. Gândul dispare. Și locul lui, străbătând tumultul sufletului, îl preia momentul. Timpul stă în loc. Acum e dansul” (“Primul tango cu el”). Trandafirul roșu ne-a înflorit deja pe buze, ritmul este iubire, iubire, iubire... Prin vrajă intrăm în ritm de vals: “Să nu sfidezi iubirea. Să nu
MAGIA VISURILOR –ÎN PAŞI DE DANS de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385165_a_386494]
-
de fapt, fără să renunțe la folosirea metaforei acolo unde a hotărât că-i este locul: „Doar timpul/ își pierde secundele/ în genele răsfirate/ ale nopții de catifea,/ într-o zare/ de lumină tăinuită,/ ca o naiadă/ ce-și poartă/ tumultul vieții/ spre un țărm îndepărtat.” („Introspecție nocturnă”). În același timp, în cadrul acestui capitol și nu numai, cu toate exigențele specifice versului clasic, Olguța Luncașu Trifan își descoperă suficiente resurse pentru a se folosi de el, la fel de plăcut și explicit: „Cândva
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
mai întâi a umplut tot satul și dup-aia mi-a zis și mie. Auziți tâmpenie, că mă țin eu cu dumneavoastră... Și, spunând asta, mă privea cu oglizile sufletului deschise, în care se puteau citi toată pofta nebună și tumultul dorințelor ei deșănțate, dacă te pricepeai să citești în alfabetul năzuințelor. Mai întâlnisem de-a lungul timpului genul ăsta de „victimă” și, acum ca și atunci, la fel ca și în acele cazuri, am expediat-o delicat pe cucoană: —Doamnă
DIN CICLUL: ÎNTÂMPLĂRI REALE DIN LUMEA SATULUI- ÎN AUDIENȚĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384679_a_386008]
-
relatări. Ea mi-a povestit că a mai fost odată cu soțul la Neptun și a vizitat și Mangalia, îi place cum arată acum, este un oraș plăcut și liniștit, ideal pentru cei ce iubesc marea și doresc să scape de tumultul marilor orașe, cum este și Timișoara. Eu i-am relatat pe scurt despre munca mea pe șantierul naval și despre prima mea iubire din tinerețe. Discuția curgea plăcut și sinceră, iar eu aveam în față o figură deosebit de agreabilă. Îmi
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
blănuri sofisticate pe umerii doamnelor din anii antebelici? Culoare, savoare, liniște și aer, mult aer! Respiri solfegiul naturii cu plămânii intoxicați de gazul de eșapament, sau de azotații ce migrează de la gropile de gunoi la cartierele de locuințe din oraș... Tumultul vieții cotidiene îngheață într-o clipă, eliberându-ne de orice toxicitate și făcând loc unei clipe de serenitate. Mira ieșise pe balconul pensiunii la care se cazaseră în acea dimineață. Admira panorama munților și simțea din nou că trăiește! Avea
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
INIMA TA, PĂMÂNT Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2031 din 23 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Ascult cu al meu suflet inima ta, pământ Și simt așa, un vuiet de vijelii, trecând O fierbere cumplită, un clocot, un tumult, O veste de războaie cum n-au mai fost demult. Sub talpă mea vibrează torid, al tau nucleu În trup îți simt prezenta, îl simt pe Dumnezeu Zvâcnind în tot ce este, ce-a fost și va mai fi Și
ASCULT CU AL MEU SUFLET, INIMA TA, PĂMÂNT de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382541_a_383870]
-
dorește el e potrivit?! Din luciul oglinzii reflectându-și chipul, Juniorul se face că pică pe gânduri... Apoi, izbucnește: -O știu pe Geraldine, o știu prea bine! Copil precoce, talentat la multe, dar mult prea singuratic... Nu-i prea plăcea tumultul, nu-ndrăgea mulțimea picilor de-o seamă! Făcea triou ferice cu genitorii săi... Nimic și nimeni nu le-ar fi tulburat credința că vor fi așa în veac! Se bucurau atât de ce trăiau... Și-avea copila un drag să-nșire
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
fără stele, pe gânduri cade bruma ca-ntr-un frumos și desuet pastel. Pâraiele din mine au înghețat de mult, șuieră trist un crivăț crunt prin oase. Cad ierburile mele sub nemiloase coase, dar eu visez și-aștept un nou tumult ! Moirele Aproape sau departe, în propriul meu destin, Moirele îmi torc iar rostul vieții din caierul pe care înfășură nămeții ce sunt în existența mea din plin. Atropos învârtește întruna fusul meu pe care firul soartei se așează. Din când
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382659_a_383988]
-
fă-mă să mă simt zi de primăvară... -Nu pot! Noaptea din adâncul meu zâmbetu-l-omoară. -BUZE, murmurați cuvinte dulci, auzul să-l încânte... -Nu putem! Tremurul nostru se zbate-n spasme frânte. INIMĂ, te rog, să-mi dai iubire, alean, tumult... -Nu pot!...Muritorule... Ai suferi prea mult. Referință Bibliografică: DORINȚĂ / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1880, Anul VI, 23 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DORINŢĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383956_a_385285]
-
mi-a fost cumplit de dor să-mi stâmpăr setea în răcori de tihnă la al iubirii limpede izvor. Poate-am dorit adeseori prea mult și n-am luat în seamă-al vieții zbucium ce se-arunca asupră-mi în tumult și răsuna în mine ca un bucium. Poate vrăjit de fulgerul iubirii ce sufletul atunci mi l-a străpuns eu am crezut că-n lumea nemuririi pe scutul biruinței am pătruns. De-atunci printre regrete umblu trist cu traista amintirilor
PE SCURTUL DRUM CA UN CAIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383955_a_385284]
-
a suspinului etern. O îngenunchere aruncată parcă în ruga deplină a credinței, îi acoperea pe ei învăluiți în puterea de nedeslegat a iubirii care împlinise deplinul cerului. Si revărsate peste voințele lor negândite și nemăsurate, iubirea și încrederea, dorința și tumultul împlinirii, frumusețea chipului și trupurilor lor s-au topit cu totul în simpla mângâiere a palmelor căptușite de căldura iubirii. A fost un vis, a fost o clipă de viață, a fost cântecul Campanellei revărsat în tumulturi tot mai duse
LA CAMPANELLA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384024_a_385353]
-
încrederea, dorința și tumultul împlinirii, frumusețea chipului și trupurilor lor s-au topit cu totul în simpla mângâiere a palmelor căptușite de căldura iubirii. A fost un vis, a fost o clipă de viață, a fost cântecul Campanellei revărsat în tumulturi tot mai duse de valurile neînsetate ale oceanelor dornice de aventura înălțărilor spre cer. Nu opri avalanșa lansărilor către cerul nemărginit al iubirii. Lasă trupul să simtă mângâierea veșnicei iubiri a omului și sufletul să străbată cu el înălțimile fericirii
LA CAMPANELLA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384024_a_385353]
-
cu el înălțimile fericirii de-o clipă. Impreună. Noi doi. Voi doi. Ei doi. Străbătând nemărginitul în zborul chemat de Ingeri spre înălțimi, acolo unde mângâierea e împlinirea gândului de fericire, sărutul și privirea, leagănul veșniciei. Mai cântă inocența în tumultul notelor pianului reînviat de scara puterii. Si cântecul se revarsă peste chipurile care-și aruncă săgeți fierbinți din privirile pure și pline de speranță. Iubește. Iubește tot ce există. Tot ce te chiamă. Tot ce poate fi în visul tău
LA CAMPANELLA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384024_a_385353]
-
interogației, ...Viața?, pașii poetei conduc cititorul către marginile liricii. Subiectivitatea surprinde cromatici lirice iar stilistica iese în câștig: „Doar timpul/ își pierde secundele/ în genele răsfirate de catifea,/ într-o zare/ de lumină tăinuită,/ ca o naiadă/ ce-și poartă/ tumultul vieții/ spre un țărm îndepărtat” (Introspecție nocturnă), „Vorbim tăceri, ne ascultăm orgolii...” (Recurs la fericire), „mă contopesc cu vremea în abisul ei” (Rătăcire) ori „ne răspândim cuvintele-fluturi” când „beții de aripi lungi, ne cuprind” (Sensul vieții). E o pledoarie pentru
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
din 12 februarie 2017 Toate Articolele Autorului TE ROG... MĂ IARTĂ Te rog mă iartă pentru tot, mă iartă că nu știu să-ascult Citind frânturi printre cuvinte, n-am înțeles chiar rostul Și vorba mea ce greu apasă, provoacă doar tumult Ce se înșiră-n suflet scump, ce nu-i cunosc eu costul. Fără de vrere am jignit, cu sloboda mea gură Iscând mărgăritare-n ochi și ofuri nestemate, Dar oare omul nu-i și el greșeala lumii pură Și n-are
TE ROG... MĂ IARTĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383468_a_384797]