271 matches
-
Uite-l și pe tipul care a venit să-l dezlege cum se chinuie să descurce nodurile lanțului, mormăind parcă niște ocări în contul cui le-a strâns și a încurcat zalele, în timp ce câinele îi latră în ureche cu glas tunător. Ăsta vrea să fure câinele sau ce naiba face? S-ar putea să fie totuși a lui javra asta de lux. Pare să fie o convenție în sfada de lătrături și ocări, un fel de ceartă în familie, și Rafael apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Însă deținutele au blagoslovit-o cu diminutivul de alint Diri. „După ce a primit raportul gardienilor, ținu să ne facă o primire de pomină. Cu timpul aveam să ne obișnuim cu faimoasele «careuri» și cu discursurile urlate peste ziduri cu voce tunătoare. Destul de repede aveam să le descifrez ambiguitatea, dar atunci, la primul contact, directoarea ni s-a Înfățișat ca prototip al teroristei bolșevice și ne-a Înfiorat. Aveam În fața noastră o femeie căpitan, luptătoare din ilegalitate, care ne vorbea cu voce
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
în râs de spectatori=, acolo putea într-adevar artistul să pună cu drept cel mai mare pont pe aprobarea zgomotoasă a spectatorilor entuziasmați. Cine iese în public se supune printr-asta și judecății poporului, într-astă privință suveran. Însă valurilor tunătoare de aplauzuri a poporului atins electrice stătea în preajmă antiteza asprei telince de păstor, prin care poporul manifesta sistematice dezaprobarea sa. Cicero chiar nu-și ascunde bucuria când se zice că la spectacole publice ce se dădeau înainte vreme au
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
coadă care începe în foaier și urcă până la scenă, pe unul dintre cele două culoare ale sălii. Bătrânul își înalță privirea către lojile de la etaj, care acum sânt goale, ridică, scuturîndu-le, brațele în sus, începe prima strofă cu o voce tunătoare și îndeamnă publicul imaginar să-l urmeze. Nu îl urmează nimeni, fapt care însă nu pare să-l deranjeze. Zbiară la rampă fericit, vreme de vreo trei minute, după care se întoarce către mijlocul scenei unde ședința de semnături continuă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
e o simplă șarlatanie, un spectacol prost regizat. În momentul în care Oedip întreabă dacă e adevărat că nu ar fi copilul lui Polybos și al Meropei, suveranii Corintului care l-au crescut de mic, totul se schimbă : cu vocea tunătoare a unui bărbat, Pythia, care continuă să și miște buzele, ca și cum ea ar vorbi, îi anunță soarta cumplită de a deveni ucigașul tatălui său și soțul mamei sale (I, p. 31). În acest context, cuvintele inițiale ale corului privitoare la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
izbeau În pardoseală și conjurau semne funeste. Mi-am ridicat ochii și am Încrucișat o privire cu tata. Pașii se opriră pe palierul nostru. Tata se ridică, neliniștit. O secundă mai tîrziu, am auzit bătăi În ușă și un glas tunător, mînios și parcă familiar. — Poliția! Deschideți! Mii de pumnale Îmi străpunseră gîndul. O nouă serie de lovituri făcu ușa să se clatine. Tata se Îndreptă spre ușă și ridică căpăcelul vizorului. — Ce doriți la ora asta? — Ori deschideți ușa, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
oile lui, la ferma lui, la biserica lui, la atât de îndrăgitele sale predici. Și la Clara Sampson, care avea acum aproape 15 ani și era mai potrivită ca niciodată pentru ce voia el. Și îngerul strigă cu vocea sa tunătoare că măritul Babilon a decăzut și a devenit sălașul tuturor diavolilor și păcătoșilor... Se gândi la familia lui Grady. Soția procurorului nu făcuse nimic greșit. Să trăiești cu un păcătos sau să decizi să lucrezi pentru unul nu era același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în toată splendoarea ei în lumea în care degradarea, înjosirea, chinuirea omului erau la ordinea zilei păru să îi fi blocat pe cei doi ofițeri. Tânărul ofițer și-a căutat cu grijă cuvintele și și-a uns cu miere vocea tunătoare când i-a adresat, cu un sentiment vizibil de jenă, întrebările care i le adresase și lui Vasili. Celălalt ofițer, pronunța fără ca măcar să aștepte răspunsurile doar : "Harașo ! Harașo devușca ! Oceni harașo !" La sfârșit i-au spus cu vorbe însoțite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Sătenii, cei mai vârstnici, firește, și-l amintesc și astăzi: spătos, cu privire blajină și ochi calzi, cu suflet blând și cu o voce care știa a fi, la nevoie, atât de mângâietoare ca susurul unui pârâu, dar și viguroasă, tunătoare chiar, când posesorul ei se considera îndreptățit să treacă la o schimbare de registru. Nu era lacom, deși nu s-ar putea spune nici că era filotim; primea cât voiai să-i dai pentru botez sau pentru o înmormântare, pentru
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
vâneze. Iată așadar de la bun început o definiție a războiului ca nobilă expediție vânătorească! Marcius însuși, închis în cetatea Corioli, unde luptă singur cu dușmanii, are parte de un portret elogios făcut de comandantul Titus: privirea îi e cruntă, glasul tunător, loviturile pe care le dă par niște bubuituri și fac să se cutremure pământul (ceea ce nu înseamnă că nu îi vom vedea și pe Marcius, și pe Aufidius mânjiți de sânge din cap până-n picioare, ca niște măcelari). Când, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
iscusit ofițer de artilerie la trageri, datorită pregătirii sale matematice și ingeniozității, depășind în acțiunile sale pe ofițerii activi. Despre privațiunile indurate, dramele și nenorocirile din război, profesorul Traian Galan povestea adesea cu groază. Cu o statura atletica, o voce tunătoare și o privire de vultur, profesorul Traian Galan își pironea adesea interlocutorul într-un ring imaginar și numai bună credință și pregătirea acestuia îi confereau un partenariat de invidiat dintre cei doi. El ură minciună și pe cei care o
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93281]
-
ajungea la poantă. Fima, care auzise deja până la saturație de ce Întârziase mortul la Înmormântare, reuși totuși să scoată un râs ușor, fiindcă Îi era drag acel tiran cu inimă de aur. Wahrhaftig ținea tot timpul prelegeri cu vocea lui autoritară, tunătoare, despre tot felul de subiecte, cum ar fi legătura dintre deprinderile alimentare și concepțiile de viață sau constrastul etern dintre artist și omul de stiință, sau economia socialistă care Încurajează lenea și frauda și e inadecvată unei țări civilizate. Wahrhaftig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Împins cu grosolănie de un polițist mai În vârstă, transpirat, cu șapca dată pe spate Într-un unghi comic. Fima protestă: —Bine, bine, nu e nevoie să mă Împingi, m-am Împrăștiat deja. Polițistul țipă la el cu o voce tunătoare, cu un accent românesc: Încetează s-o faci pe deșteptul cu mine Înainte s-o Încasezi! Fima se abținu și porni În direcția spitalului Bikur Holim. Se Întrebă dacă va continua să se Împrăștie până În ziua când va cădea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
atunci la Rătești, intrînd În sat pe jos și amuțind pe toată lumea. Cu nările, Încerca să simtă dacă aerul e demn de respirația lui. Autoritățile române reinstaurate În comună printr un frontist al plugarilor ca primar, un moț cu glas tunător și pumnul greu, l-au repus degrabă În drepturi, i-au dat Înapoi casa și prăvălia. Nimeni nu i-a putut da Însă Înapoi soția și pe cei trei băieți. Numai Clara, prima lui fiică, avea să reapară după alți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
poem, Sunt cam poet, declară cu totul altceva: „M au admirat femeile nătânge / Și doar de ele m am lăsat corupt.“ Nu ne rămâne decât să credem că aceste femei nu purtau minijupă...) Străduindu-se mereu să aibă o voce tunătoare, de tribun, autorul scrie uneori în stilul lui Adrian Păunescu (fără să aibă însă forța acestuia): „E lumea întreagă nebună de stres, / Au loc sinucideri și multe și des, / Climatul se schimbă în oricare zi / În viața aceasta anostă și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un ban, fiindcă acasă n-ai găsit de lucru și îți mor copiii de foame? Bărbatul cel ponosit tăcu. — Așa-i? Spune-mi! Așa-i?! — Așa-i, oftă bărbatul arestat. — Să-ți spun eu de ce ai venit! începu cu glas tunător comisarul, ridicându-se și începând să umble nervos prin spatele biroului. Ai venit ca să furi. Poate că ai și furat deja. Poate că ai și omorât pe cineva. De unde să știu eu? Unde ai dormit? lătră el repede spre bărbat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
În teci de argint de o parte și de alta a șeilor. Spadasinii francezi ai lui Yves. Curând, Angelo distinse, la mijlocul coloanei de spadasini, statura impozantă a francezului care scoase spada În semn de onor. - Mon commandant! se auzi vocea tunătoare a lui Yves, urmată de strigătul celor o sută de spadasini: - Vive le commandant! Vive la France! Noii veniți se alăturară coloanei care urca pe Valea Moravei, spre Dunăre. Yves sosi la galop lângă comandantul Apărătorilor, salutând luptătorii din avangardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Atotputernicului și Îi spun „Ia-mi, Doamne, viața, și iartă-mi păcatele cele pământești și cruță-mă de durerea asta și de noaptea asta fără sfârșit”?! Ștefan ridicase glasul, iar călugărul Îi răspunse, la rândul lui, cu o voce aspră, tunătoare: - Dar cine ești tu, umil muritor, să-i ceri Domnului tău din ceruri să te cruțe? Cine ești tu ca să dai Înapoi din fața greutăților pe care chiar el, Dumnezeu, ți le-a pus În față? Cine ești tu, pribeagule, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
arme și fornăitul cailor. Voievodul ieșea din ceața misterioasă ca dintr-un vis. Și, doar ascultând rumoarea pădurii, Înțelese că nu mai poate rămâne acolo. Forțele lui erau infime În raport cu armata care aproape că Îl Înconjurase. - Retragerea! porunci cu glas tunător, Întrebându-se dacă nu cumva făcuse o greșeală fatală așteptând un miracol. Nu fusese nici un miracol. Fusese doar ceață. * - Nu se poate... murmură Erina, cu ochii măriți de uimire. Oană se opri și el, ascultând zgomotele din jur. Pădurea fierbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
amiral al flotei. O sumă de fireturi multicolore îi ornau pieptul, în vreme ce bicornul se adăuga uniformei de un albastru închis. — Bine ați venit în Azania, patria celor liberi și harnici ! Poporul meu vă primește cu brațele deschise ! Vocea președintelui-mareșal era tunătoare, iar masi vitatea sa era mai amenințătoare decât în fotografii. Speriat de aceasta efuziune stridentă, Milou se dăduse un pas înapoi, ascunzându-se în spatele lui Tintin, iar Haddock își ștergea cu batista fruntea pe care se adunaseră broboane de sudoare
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
PE SCAUNE ȘI ZDROBIȚI-MĂ! PORUNCIȚI SĂ VI SE ADUCĂ NIȘTE CUȚITE ȘI ȚINTUIȚI-MĂ LA PERETE! DAR INDIFERENT CE VEȚI FACE, DOMNILOR, TOT VĂ AȘTEAPTĂ UN ȘOC. ȘI, PE BUNĂ DREPTATE, ÎI VEȘTEJI CU PRIVIREA PE CONSILIERI. VOCEA LUI TUNĂTOARE RETEZĂ ÎN FAȘĂ ÎNCERCAREA FOARTE SERIOSULUI DEAM LEALY SĂ SCOATĂ O VORBĂ. ACUM EU VORBESC! CONSILIUL E SUPUS JUDECĂȚII, NU EU. DEOCAMDATĂ MAI ARE ÎNCĂ POSIBILITATEA DE A OBȚINE ÎNDURARE PENTRU ATACUL CRIMINAL ÎMPOTRIVA PALATULUI IMPERIAL DACĂ RECUNOAȘTE ACUM, PE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
-ntinse nisipuri și dumbrăvi Veți colinda prundișuri fierbinți, veți trece ape Și munți pentru-a vă pierde în negrăite slăvi... V-o spun: Dăruitorul Beției e aproape! Dar ascultați cum crește ascuns sub orizon Tumultul surd de glasuri mereu mai tunătoare, Se clatină în tremur al înălțimii tron; Și iat-o, înspumată, sălbateca splendoare. O! nesfârșită hoardă și hohotul sonor! Un viu puhoi coboară colinele Heladei, Un clocot peste care strident, străbătător, Vibrează-nfricoșata chemare a Menadei. "El, El aprinsa torță
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
intrat în jocul lui... Mă analizează. Am să mai spun vreo două fraze, beau cafeaua și plec. - Ți-am spus de delirul lui egiptean, nu? Odată, tot la o chestie în hol la Bibliotecă, a început să recite, cu glas tunător, din poemele lui Tutankamon traduse de el însuși... Îți închipui ce-a fost... Aș putea încerca și eu, nu? Glumesc... - Ștefane, ce-i cu tine? Nu e flatant, dar arăți ca dracu’, un drac bolnav de ulcer... Ce-i? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe o palmă. Își frecă lăbuțele supărat și ridică ochii. Uriașe cât cerul, treisprezece mii de nasuri, douăzeci și șase mii de ochi albaștri ca cerul, treisprezece mii de guri de femeie de o frumusețe antică. Cine ești tu? strigă tunător ca la orele de matematică Moș Eveniment. Dar își auzi singur vocea, un zumzet firav. Zeița Palas Atena căci ea era privi zâmbind cu milă trântorașul modificat și suflă peste el Duh Sfânt. În clipa aceea Moș Eveniment se simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sau ca un copil bolnav să trăiască și să se joace. Acești oameni au motivele lor ca să obiecteze. Religioase, etnice sau chiar „pragmatice“. Dar, oricare ar fi aceste motive, ei sunt de partea morții. Și nu vor triumfa! Alte aplauze tunătoare. Vasco aruncă o privire fugarului, lui Tolman. Tânărul își verifica din nou telefonul. Era evident că aștepta un mesaj. Și îl aștepta cu nerăbdare. Asta însemna oare că persoana de contact întârziase? În mod sigur, acesta ar fi fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]