902 matches
-
telefoanelor, striviți de pașii funcționarilor. Pauză de ceai tocmai se termină când pe biroul secretarei se aprinse un beculeț roșu și femeia îi făcu semn că poate intra. Of, Doamne! Directorul avea sprâncenele foarte groase, o mustață zburlită și părul tuns perie. Și o voce obișnuită să comande: - Șezi! Marcu ocupa un colț de scaun. - Așadar, rosti vocea, dumneata ești Marcu de la sectorul bărbați... - Da, mărturisi Marcu. Directorul verifica un dosar deschis, cu privirea mohorâtă. - Necăsătorit... Născut la, dată de naștere
ATATA PAGUBA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384483_a_385812]
-
trăită în aerul curat de la el de la țară, de pe malul Dunării și hrănit de soția sa numai cu produse naturale, culese din curtea lor. Avea părul cărunțit și cu un început de chelie pe la tâmple. Mustața era una subțire și tunsă scurt. Mâinile lungi și cu degetele un pic descărnate ca un om ce abia s-a întors de pe o altă lume, unde nu și-ar mai fi dori să revină, aveau un ușor tremur, datorat poate mai mult emoțiilor că
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384542_a_385871]
-
pipăi simultan epoleții, zâmbind satisfăcut olfactiv de fina boare de Obsession - parfum pentru VIP-uri msculine - pe care și-o activă prin mișcarea corpului. Alungă repejor imaginare fire de praf de pe antebrațe, își trecu apoi degetele răsfirate larg prin părul tuns și gelat en vogue - tâmple râse, creasta de cocoș - cum îl persifla bunică-sa. Doar după aceste preparative, ieși în hol poftind persoana, unica solicitantă de servicii la Secția lor. O chestionă cumva fragilizat de apariția diafană a femeii, deși
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
mi-ai fost verde, pe care pământ? Că-i îngălbenita pajiștea de vânt, Și tu stai, buratic, într-o altă lume. Unde-mi ești pădure ce țineai haiducii Sub umbrarul rece, de ciocoi ascunși, De-o mâna haină sunt copacii tunși, Și-n poalele tale nu mai cânta cucii. Unde ești bădie, unde ești lelița? Zace bancă goală, putrezind sub nuc Și de-așa pustie-îmi vine să mă duc, Scuturându-mi praful tălpii, pe ulița. Fuge peste dealuri azi copilăria Și
FIRULE DE IARBĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383879_a_385208]
-
șantaj ! Cu gândul ăsta necurat , Mădălina se apropia mai tare de perete. Însă în seara aceea,n-a mai aflat nimic. * Personajul lui se transformase peste noapte din „Maurice, romanticul incurabil ” în „Mikos ,exoticul seducător ” . Ușor grizonat,cu o bărbuță tunsă scurt , „grecul excentric ” trebuia să alunge din sufletul lui „ Jenny ” toată tristețea pricinuită de infidelitățile și activitățile necurate ale „soțului” . Dar este un cuceritor și știe cum să capteze atenția unei femei. Plimbările din timpul zilei pe serpentinele mirifice ale
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
Și, când se certau, femeia îi arunca bocceluța peste gard. Atunci dormea aici, în atelier, lângă nea Ghiță, alt pripășit fără familie și fără cuibul lui. Al treilea, căruia i se spunea Neamțul, un lungan blond, voinic și cu părul tuns scurt era singurul așezat la casa lui, cu nevastă, un copil și...o soacră. Dar astăzi, nici el nu avea chef să meargă acasă, așa cum le spusese „șefu’”. Avea poftă să joace cărți și să bea un păhărel cu vin
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
unul din băieți m-a anunțat, că de mâine se mută. Așa că au rămas doar cei doi și fata. Hai la etajul doi la fată. Când au urcat scările, au văzut un chip angelic, tras la față, palid, cu părul tuns scurt, băiețește, cu ochii mari negrii, sprâncenele frumos conturate, dar care nu mai fuseseră de mult pensate. -Nu mai veneați odată, credeți, că am timp, să stau, să vă aștept toată ziua? Timpul meu e limitat și el trebuie să
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
mult, luați loc vă rog, stați aici în fotoliul de lângă mine, vreau, să simt un suflet aproape. Inginerul Augustin Zincă, era un bărbat la aproape 40 de ani, șaten cu ochii căprui-verzi, mari și frumos conturați, cu sprâncene faraonice, părul tuns scurt, fața întotdeauna proaspăt rasă, înalt și legat, fără burtă, era un bărbat frumos. De regulă cât timp stați în apartament pentru curățenie? -În mod normal 2 ore, dar ultima dată când ați venit, știți dumneavoastră cum, am stat aproape
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
și briceagul sub formă de pește, legat cu zale de curea, un pachet de țigări ”Naționale” pe jumătate plin. Gheorghe primi țigara de la Ion, îi mulțumii pentru tratație, apoi îl privi mai atent pe tânărul blond cu ochii albastri , părul tuns scurt și sprâncenele blonde. -Să-i transmiți tatălui tău noroc și să fie apărat de rele! Cum o duce cu sănătatea? -Nu e bine,pentru el am plecat pe așa vreme, să-i cumpăr doctorii de la oraș. Felcerul din sat zice
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
aici trecuse Mihai, Viteazul Vodă, Frații Buzești, dar și Domnul Tudor. Cu inima cât un purice, emoționat, ca de fiecare dată când se întâlnea cu istoria, a plătit la ghișeu, apoi custodele, o femeie între două vârste cu ochii albaștrii, tunsă scurt, părul castaniu-blond, corp frumos, ”o femeie bine”, l-a întâmpinat, cu un zâmbet profesionist. -Bine ați venit! Vă aflați... -Bun găsit, sunt un vizitator aparte, voi vizita muzeul în etape, nu voi trece în fugă pe lângă exponate. În câte
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
la operă ținem ca la ochii din cap, că ei ne-au mai rămas. Lunecăm deci mai departe, mai spre dreapta, trecem la Iovănuț ce privește cu coada ochiului carnea rumen-maronie a tătăroaicelor care serveau forfotind, trecem și de tătarul tuns scurt, cu urechile atente, pe care l-am zărit o clipă la începutul povestirii noastre și care, deși n-a participat la acțiunea propriu-zisă, s-a învârtit mereu în preajma ei, și ne așezăm în sfârșit în dreapta lui Broanteș, rapsodul căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la confuzie. Pe la amiază, În fața acestei stranii biserici, se adună și azi, după datină, nuntașii. Convoaie Întregi se revarsă din ulițele Învecinate. În față, mirele țeapăn și mireasa frumoasă ca un crin de hîrtie, ținîndu-se de mînă. Nașul și nașa, tunși, rași, frezați, bîzÎind ca doi bondari Într-o plasă de beteală. Apoi socrii mari și socrii mici, cavalerii și domnișoarele de onoare În rochii sclipitoare, Închiriate din Obor, și restul lumii, mai cu șepci, mai cu basmale, mai cu genți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vîscoase de ciment Miron Daniel Virgil Marius Leonid și deodată masca aceea vulgară pătată de muște freza ei năclăită și mîna de ipsos agitînd biciul făcînd să pornească malaxoarele betonierei stîrnind trîmbe de praf și acolo În biserică preoții grași tunși scopiți asmuțind corul lîngă coarnele altarului făcînd să răsune osanale un spectacol pentru ochii obosiți nu toate cuvintele pot alerga unele se tîrăsc ca un maratonist istovit picioare de lemn Înaintînd În pietrișul zgrunțos și două străzi mai Încolo În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Baby reprezenta mai ales designeri de modă și era mereu îmbrăcată extravagant. în seara aceea avea o jachetă strâmtă de lycra cu vârtejuri psihedelice portocalii, galbene și verzi, jambiere verde închis și pantofi uriași. Fardul era portocaliu, iar părul ei, tuns scurt într-o manieră tranșantă, era vopsit într-un galben lămâie pal. Destul de ciudat, dar efectul per ansamblu era reușit. —L-ai văzut undeva pe Tom? a întrebat, uitându-se în jos la mine. A fost o greșeală din partea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lucrase Lee înainte să moară. Fiecare avea o statuetă pe vârfurile în formă de dom. Mi-am trecut degetele peste una din ele. Era imaginea unei arcașe, cu arcul încordat în mâinile ei puternice, cu o săgeată fixată. Avea părul tuns scurt și dat uniform pe spate și, deși liniile corpului erau minimale și musculoase, era ceva în poziția ei, calmul de pe fața ei, ce sugerau că nu era o fată, ci o femeie. Stătea în vârful coloanei și la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
politicoasă cu mine. Era extrem de frumoasă; înaltă și slabă, foarte slabă, cu pielea măslinie și cu o pereche de ochi fascinanți, migdalați, de un gri deschis. Avea pomeții pronunțați, iar sub ei se făceau niște găuri abisale. Părul, castaniu și tuns scurt, era ușor îndepărtat de față. Era îngrijită cu un maxim de simplitate: puțin machiaj, unghii naturale, singura bijuterie fiind o pereche de cercei de aur. Purta un superb costum Yves Saint Laurent, bleumarin cu pantaloni în dungi întunecate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
bine. Câteva mașini au trecut prin apropiere. De cealaltă parte a străzii era o femeie care își plimba câinele. Purta o haină căptușită, Barbour, și o eșarfă din mătase pe care o înnodase în jurul gâtului. Câinele era un pudel mic, tuns ca să pară că e un musculos într-un costum de lână. Mergea la pas în fața ei, cu fundul încordat. Au traversat strada și se întreptau spre pub. Femeia căuta ceva în buzunar. —Stai, Daisy, a spus, făcând câinele să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ochii de comandant și se lipiră de perete, încercând să-i facă loc. Să trăiți! Ce-i cu voi? întrebă Pop luat prin surprindere. Unde vă grăbiți așa? Cel care salutase, un bărbat tânăr cu fața oacheșă și un părul tuns scurt se grăbi să raporteze: Tocmai primirăm un telefon de la Pinforest. Iarăși găsiră un camion fără șofer în pădure... Mai încet, măi ficior! se auzi din spatele său vocea gravă a lui Anton Mureșan. Nu vezi că șeful nu e singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nici nu băgase de seamă cât de multe flori avea bătrânul. De-a lungul aleii pietruite ce se întindea de la intrare până la ușa casei, în hârdaie de lemn, creșteau oleandri albi și roșii. Dincolo de acestea, curtea era plină de iarbă tunsă scurt. Din loc în loc, dispuse fără nici o simetrie, se aflau straturi rotunde cu petunii, cârciumărese și tufănele. Jos, lângă cerdac, se întindea un covor de salvie roșie ca sângele, în timp ce zorelele albe și violet se încolăceau în jurul stâlpilor de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
scaunul tare din fața sa. Era un tip mărunțel, nu mai înalt de un metru șaizeci și cinci, îmbrăcat într-un costum alb cu cămașa descheiată la gât. Avea fața îngustă conturată de o mustață roșcovană subțire ce se continua cu un cioc tuns scurt. De sub fruntea încrețită ce se termina într-un început de chelie, te priveau doi ochi negri, a căror privire vicleană nu zăbovea mai mult de o clipă într-un singur loc. Tot nu te-ai răzgândit? De ce ții morțiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
precauție și, evident, în unele locuri, a folosit și arcanul. Tânărul prins pentru armată și cu ajutorul autorităților locale (vornicii, vătămanii, jurații) era dus departe în Imperiu pentru 9-12 ani, lăsând în urmă mare jale pentru mame care-și vedeau feciorii tunși „chilug”, ceea ce constituia o rușine, o înjosire, de unde și zicala: „Nu mi-i ciudă că l-au dus / Cum mi-i ciudă că l-au tuns.” Mulți părhănceni și-au găsit locă pe moșia lui Ștefan Roset, alături de cei veniți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
orașul Vatra Dornei. Mai jos de primărie locuia Maftei Vasilaș, apoi familia Pușcuță, iar în continuare familia Iacobeanu. Primul din această familie care a venit în Lunca a fost Ioniță Iacobeanu, poreclit Tunsu, fugit din armata austriacă cu tot cu cal, dar tuns chilug, cum era obiceiul în armată, motiv de mare supărare în familiile românilor. Iacobenii, Dumitru Iacobeanu , Vasile Iacobeanu (Vârtosu), Vasile Iacobeanu („câcărează”, avea oi multe!) s-au așezat pe partea stângă a podului de peste Dunavăț, numit mai târziu Podul lui
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe o piatră mare, un bolovan care, dacă s-ar fi desprins, dărâma trei case, așa era de mare, fata asta dormea ca o găină, făcută ciuci, el se uita la fetița aia cu buze roșii și cu părul galben, tuns castron, copilă de oameni săraci, foarte săraci, în familia ei erau vreo optsprezece persoane, aveau o singură cameră, nici nu pot să-i spun cameră, era un bordei săpat în coasta muntelui, și acolo dormeau toți, soț, soție, bunic, bunică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mi-au trecut suficiente femei prin mână ca să știu chestia asta. — Păi, așa ești, bătrân și bețiv, nu te mai compătimi, că ai să mă faci iarăși să plâng... Se uită împrejur, ca trezit, e cu Tina pe gazonul bine tuns, între straturile de lângă gard, Tara a rămas în casă, întinsă pe blana din fața șemineului, privirea ei de curvă e acolo, lângă focul mocnit. Era sfârșit de primăvară, dar bărbatul știa că Tina e friguroasă și făcuse focul pentru eas dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a putut uita atent la cea care se afla lângă el, pe căpița plină de apă, la trei metri deasupra pământului. Dar fata Își acoperise fața cu mâna, așa că n-a văzut decât o siluetă subțire, cu părul ud, negru, tuns scurt, și mâini mici, cu degetele mari curbate Înapoi, ca ale sale. - Stai jos, i-a propus ea amabilă când Întunericul i-a Înghițit iar. Dacă șezi vizavi de mine În gaura asta, poți beneficia de jumătate din haina mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]