795 matches
-
amăgindu-se, se pregătea pentru război; 85 Și-atunci cînd toate fost-au isprăvite, deodată printre stele făcu semn, Nimicitoarea-i mîna dădu aprigă comandă; asurzitoare goarne súnă, Și tot adîncul gol răzbubui în uimitoarea războire. Urizen însă marea să turbare o lasă sloboda în mijlocul adîncului. Scîntei de cruntă suferință ieșiră-n jurul mădularelor sale înghețate. 90 Oribile cîrlige și mreje-întocmi, răsucind corzile de fier Și-aramă, si turnă-n goale globuri metalele topite, si sfredeli Canale245-n dur oțel, si combustibili
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
împotriva Lumii lui Los și sfîșiata celor patru vînturi Pe Enitharmon să o dea, de-a viitorului nădejde părăsita. Tot viitorul Pare-nțesat de nimicire fără capăt care nicicînd nu va putea fi izgonita; Prezentul e-nghițit de disperată remușcare într-o turbare de nestins. 100 Uimit și îngrozit privit-a Urizen cum bătălia lua o-nfățișare Pe care nu o plănuise: hermafrodita Umbră, neagră și opaca; Soldații o-au numit Satan, dar era încă ne-ntocmit și vast. Hermafrodita deveni în urmă, Bărbatul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din ceruri și din ascunsele abisuri, Oriunde Explorat-a Acvila, sau Leu ori Tigru au călcat, 40 Sau unde Cometele nopții ori stelele zilei cei astrale 309 Și-au tras săgețile sau sulițele de lungi raze cu furie și cu turbare. Și-n toată-această vreme trîmbița súnă, din sîngele-nchegat și din golita hruba Pornesc nainte tremurînd ființe milioane în vîlvătăi de foc al minții, 45 Scăldîndu-și mădularele în luminoasele vedenii ale Veșniciei. Apoi, ca porumbeii de pe stîlpi de Fum, tremurătoarele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
alama". 106 NOAPTEA A TREIA: Descrie căderea lui Urizen. 107 (III, 9) veșnic schimbătoarele Fiice-ale Luminii: Vezi J. Böhme: figurile, fructele cerești, în perpetua schimbare. 108 (III, 16) Rege-al necazului: De remarcat jocul de sensuri prin originea cuvîntului: lat. turbare = a tulbură; turba = mulțime, ceața (de oameni); larma (acesta din urmă apare frecvent în scrierile lui J. Böhme). 109 (III, 21) Sămînță să pe fibre așezînd-o, ce în curînd va încolți: Este vorba de semințele pe care Vala-Natura (arhetipala) le
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
semnifică implicit mîntuirea trupului fizic: transformarea acestuia în trup spiritual, de Slavă, nemuritor, de diamant. 252 (VIII, 202) În versiunea Oxford, 1979: "blare by [...]" "răsúnă lîngă [...]." 253 (VIII, 205) perioade de extaz pulsînd: Latinescul furor are sensurile următoare: furie, nebunie, turbare; patimă; inspirație, delir; extaz, tranșă; există expresiile: furor loquendi (logolalie extaz al vorbirii, vorbire în extaz); furor poeticus (frenezie poetica); furor scribendi (dezlănțuire extatica a scrisului). Toate sînt legate de procesul de creație prin infuzie din planuri superioare, deșchideri extatice
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
devine o valoare În care totul se confundă, iubire și moarte, conștiință și culpabilitate. Într-un univers sărit de pe orbită, nu mai există altă viață decât aceea a abisurilor În care, după Alfred Le Poittevin, se rostogolesc oamenii „fremătând de turbare și Îndrăgindu-și crimele”, pentru a-l blestema aici pe Creator. Frenetica beție și, la limită, frumoasa crimă consumă atunci Într-o clipă Întregul sens al unei vieți. Fără a propovădui propriu-zis crima, romantismul se consacră ilustrării unei profunde mișcări
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sărbătoare calendaristică precum Sfânta Maria Mare (15 august) se Împart la biserică fructe și alimente și se țin praznice pentru sufletul morților. Se caută o anume insectă (goanda de câini) care, ascunsă sub icoana Maicii Domnului, va proteja câinii de turbare. Se culege o plantă numită năvalnic pentru diferite leacuri. Se mănâncă primul bob de strugure pentru a se asigura bogăția recoltei. Se urmărește trandafirul și, dacă acesta Înflorește, e semn că toamna va fi lungă. Și se coboară turmele din
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un umil muncitor, e preocupat numai de ameliorarea muncii prin inovații și invenții, lucru la care superiorii săi se opun din comoditate, când nu vor să devină coautori. Perseverența lui Spiridon Biserică e văzută de ceilalți ca un fel de „turbare”, dar „mielul” (personajul e construit cu sugestii caracterologice din Mitică Popescu al lui Camil Petrescu și Alexandru Andronic al lui Mihail Sebastian), ajutat și de întâmplare, înfrânge birocrația. Ziaristul Chitlaru, de la „Făclia vie”, luptă cu demagogia redactorului-șef ori cu
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
consecință estetică. Într-o scrisoare din 1871, această idee apare clar exprimată: „Incendierea Parisului este o mostruozitate: «N-am reușit, atunci să piară lumea, căci comuna e mai presus de fericirea lumii și de Franța». Însă lor (și multora) această turbare nu li se pare o monstruozitate, ci, dimpotrivă, o frumusețe. Așadar, în sînul noii omeniri, ideea estetică a devenit tulbure (s.n. - E.I.). Temelia morală a societății (luată din pozitivism) nu numai că nu dă rezultate, dar nici nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
zgomotul a unei lumi murinde, {EminescuOpVIII 43} În țipet, vaiet, în suspin, în moarte Ei reci decid: Cartagina să moară. Ei erau slabi, pierduți, bătuți, învinși. Întreab': Unde-i Cartago? - Urmă nu-i. D[ECEBAL] Taci, admirarea ta e o turbare, Nu sânt dator să cruț turbarea ta. Tu uiți cui îi vorbești... lui Decebal, Al Romei inamic neîmpăcat. Nu fă să uit ce eu respect în tine: Pe prinsul - nu... pe oaspetele meu. I[AROMIR] Nu-s prinsul tău... Căci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
43} În țipet, vaiet, în suspin, în moarte Ei reci decid: Cartagina să moară. Ei erau slabi, pierduți, bătuți, învinși. Întreab': Unde-i Cartago? - Urmă nu-i. D[ECEBAL] Taci, admirarea ta e o turbare, Nu sânt dator să cruț turbarea ta. Tu uiți cui îi vorbești... lui Decebal, Al Romei inamic neîmpăcat. Nu fă să uit ce eu respect în tine: Pe prinsul - nu... pe oaspetele meu. I[AROMIR] Nu-s prinsul tău... Căci pentru a mă prinde În luptă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fără de fine, Ăst rege mândru ea a lui păduri, Rece ca cremenea stîncelor lui, Și-a-nfipt odată gheara lui de fier În ăști titani ai Romei și a supt Din sângele lor crud... și-a-nnebunit, A-nnebunit de ură și turbare Și viața lui [e] un vis fioros: În veci îl urmărește umbra Romei, În veci i-e sete de-acest sânge lui. Taci, inimă, -n curând ți-i stinge setea. CELS[US] Da, da! Și-a stinge setea... dar cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sânt crud... Cum să fiu dară, Pot să fiu altfel? Dacă aș putea... Nu, nu! Un demon inima mi-o strânge Prin aste sângiuri, prin aste ruine. În lupta mare... în furtuni-oceanici Caut ceva să semene departe Măcar cu-acea turbare ce consumă Sufletul meu... și, fără ca să-l stingă, Este nestins... Vai mie! e etern! De-aceea mân popor contra popor, De-aceea zdrobesc țară eu de țară Și secol sfarm de secol. Poate că, speriat, Sufletul lumii, - oricât de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
unui popol mort de suflete Lungi caravane... Asia-mbătată De visuri vechi, d-icoane de imperii, În fiece copil îmi naște-un dușman Și marea strigă, Nordul m-amenință Mișcând din codri roiuri de popoare Și-n acest vuiet, în astă turbare A vechiului pământ... când zeii mor, Când evu *-apune cu a lui gândiri, Când se-nroșește cerul de-nserare, Când ziua unui ev cedează nopții, Când timpul nevăzut e în cutremur, Când am pierdut ideea-eternității, Eu singur stau s-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lume, cer și fire, Au cîntecu-i, visarea-i, o lacrimă, -o privire. Și-n lumea asta-ntreagă sânt eu și numai eu, Ce n-am neci o atomă din tot cugetul său Și tocmai de-asta mintea îmi seacă de turbare, Căci n-am neci o privire, fie omorâtoare, Căci nu am neci un atom din însu-i diafan. Neci partea nopții palizi, neci partea lui Satan. De-aceea urăsc lumea c-o patimă atee, De-acea blăstem pe mama, fiindc-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și fire {EminescuOpVIII 170} Au cîntecu-i, visarea-i, o lacrim', - o privire? Și-n lumea asta-ntreagă sânt eu și numai eu Ce n-am neci o atomă din tot cugetul său, Și tocmai de-asta mintea îmi seacă de turbare, Căci n-am neci o privire, fie omorâtoare, Căci nu am neci un atom din însu-i diafan, Neci partea nopții palizi, neci partea lui Satan. De-aceea urăsc lumea c-o patimă atee Ș-aș blăstăma pe mama fiindc-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
eolicul prelud - Eu glasul tău cel dulce îmi pare că-l aud. L-aud or nu? [M[AIO] Da, Doamne! L-auzi! Sfărmata liră Odată-ncă din visuri, din fum, din vin se-nspiră Și-ți cântă furtunoasă ca marea în turbare, Ca viscolul ce-o sapă cu brazdă lungă, mare, Și valurile-i rumpe și fundu-i răscolește De-n el cântare mândră gândiri adânci găsește. Ascultă! ȘT[EFAN] Cântă june cu inima nebună. Gândesc precum gândește pe mare-o blondă lună
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-te și răcnește, scoală-te și ucide, Lasă lumea să plângă când inima ta râde. * Hahaha! Acum vie și Arbore să zică Că eu nu sânt nepotul a lui Ștefan cel Mare, De nu și în mărire, cel puțin în turbare. TEXTE AFERENTE 1 2254 ACT I SCENA I BOIER INTRIG[ANT] ȘI DOMNUL Domnul se plânge că de când și-a pustiit sufletul cu vicii a căzut moralminte, că simte cum se smulge inima lui cea bună din el și că
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
l-a condamnat pe el. Și cât vor crește brazii pe-ntunecatul munte Stânca va cloci vulturi pe-ncremenita-i frunte. Pîn-atunci sufletul mândru din vechiul meu popor Va crește gânduri regii pline de viitor. În van conspiră neamuri în oarba lor turbare, În van dumică câmpul copitele barbare. 2257 În van învinuirea de ceru-n nori s-anină, Nu el - adânc seninul - ci noi suntem de vină. {EminescuOpVIII 272} 2291 În van învinuirea-i de ceru-n nori s-anină, Nu el
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
orologiu ce îblă înapoi - 2254 Un orologiu care în loc de-a-mbla-nainte S-ar tîrîi-ndărăt. O, nu esistă crime Căci toate, toate-s fapte unei gândiri pe dos, Unei simțiri perverse, amare... Taci, taci suflete mândre, nu răscoli cu-atîta Grozavă ușurința titanica turbare Ce-n așchii sclipitoare gândirea mi-o sfaramă. Stinge, puternic Doamne, cuvântul nimicirii, Adânc, demonic, rece, ce-n sufletu-mi trăiește, Coboară-te în mine, mă fă să recunosc C-a ta făptură slabă-s. Nu mă lăsa să sper
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de nu mă-nșel... Nu mă mai cunoști, paciente? [ȘTEFAN] O, dragă doctore, cine nu te-ar cunoaște! (strîngîndu-i mîna) D-ța... care mi-ai cârpit de atâtea ori sănătatea... care m-ai lecuit de amor... D[OCTORUL] (apart) De turbare si nebunie, dragă, nu de... (tare) Dar: bine..,.. în Baden? D-ta? Cum? Ce fel? {EminescuOpVIII 317} [ȘTEFAN] Ce fel? Trec. Trec, doctore, la Italia și m-am abătut și pe-aici... știi, așa, din plăcere. D[OCTORUL] Par plaisir
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rog pe director ca să-ți mai lase secăturile astea de scris, da' ia ascultă, iese și pentru mine ceva, vro dobândă, ceva? HISTR[IO] (apart) O, ce mai suflet!... Ce mai tocmeală de creștin încît mi se varsă fierea de turbare! (tare) Bine, primesc, vrei tu însă ca-n fiecare zi să-ți scurg o picătură de sânge ca să nu mai cumpăr cerneală roșie? Ce, nu vrei? Aida de! nu-i și asta crestinește? Dragoste pentru dragoste, ai, dă mîna-ncoa, știu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
O nebun ce sunt!... Aplaudă ei artea, nu aplaudă ei numai zdrențele strălucite și împestrițate, numai spoiala albă și roșie, numai lumina orbitoare a lampelor? Asta aplaudă ei, asta li-ntărîtă simțirile, asta duce favoarea într-o vijelie sălbatecă, într-o turbare sălbatecă. Și daca unul din noi, prin gloria sa, prin favoarea sa, ajunge în cercuri mai nalte și aci trebuie să se obicinuiască de-a fi spre petrece[re], de-a li fi păpușa lor. Și când a ieșit din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pretindeau demoniaci și cari fuseseră câștigați pe sub mână pentru planul național. Cu gene pline de sânge și dîndu-și ochii peste cap, cu pletele încîlcite fâlfâind sălbatec, acești oameni știură cu scop să facă așa de bine ș-așa de amăgitor turbarea religioasă și spumegândă că în stadiile intermediare a accesului, adică în așa-numitele momente lucide, vorbele lor, rostite cu strigăt, înfierbîntau repede mulțimea lesne-crezătoare. Ei strigau că Dumnezeu hotărâse libertatea poporului bulgăresc ș-a celui românesc și că aprobă scuturarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
plănuite în secret, grecii știură să implice în luptă pe cei mai cumpliți dușmani ce-i avuseră ei, pe bulgari, români și cumani, o luptă în care ei din parte-le se aruncară cu o mare oțărâre și cu neomenoasă turbare. Fugarii întorși puseseră la cale răscoala în mai multe orașe din Tracia și Macedonia și cu ajutorul românilor o împinseră la cea dintâi ocazie bună să izbucnească pe deplin. În urma acestei răscoale latinii pierdură orașele mai de samă, Didymotichos (acum Demotica
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]