554 matches
-
gândurilor ce avea despre boala lui, monologului nesfârșit cu sine. De i se vorbea pe când el recapitula ceea ce simte în acel moment, îi trebuia o dublă încordare; de i se cerea să privească ceva, atunci când el supraveghea mișcări lăuntrice, era turburat. Acel lăuntric îi da mereu de lucru, prin nesfârșite senzații ce se înmulțeau pe măsură ce boala progresa. Maxențiu era un bolnav prea adevărat, dar, cu grija 170 de a-și ascunde boala, adăoga suferinței și ipocondria. Avea, negreșit, de ce se teme
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
împiedica aerul să treacă prin sifoanele parcă îngustate ale pieptului, încît respirația nu-și putea ridica supapele. Așadar, femeia alergase încălzită prin tot orașul și-și găsise în uliță amantul ales tot de pe uliți! Văzîndu-i înaintînd spre el, i se turbură sângele. N-o iubea pe Ada; nu era gelos! Era, pesemne, urma acelei mișcări atavice de indignare masculină în astfel de împrejurări; era apoi mânia de a se fi turburat și grija de a-și opri turburarea. 172 Lăți pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ales tot de pe uliți! Văzîndu-i înaintînd spre el, i se turbură sângele. N-o iubea pe Ada; nu era gelos! Era, pesemne, urma acelei mișcări atavice de indignare masculină în astfel de împrejurări; era apoi mânia de a se fi turburat și grija de a-și opri turburarea. 172 Lăți pe dinții rari buzele violete, și ochii cu pete galbene îi închise ca să se apere de vederea lor supărătoare . . . Mizerabila! De ce nu-1 păstrase ascuns ca să nu-1 vadă, ca să se poată face
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
comision: acela de a preveni pe Lina . . . Despre ce? Nu avea nici o idee precisă. Ridicol argument! Cine se conduce după presimțiri, deși sunt semnale superioare? Nu era rolul ei să se amestece în treburile casnice ale Rimilor pentru a le turbura liniștea, care pentru moment era o realitate precisă. Totuși Mini nu se putea astâmpăra. Fu bine servită de împrejurări. La coafor, într-o dimineață, auzi un glas strident care o striga: pentru a curma zgomotul acelei voci, Mini se grăbi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
desfătare. Le pândea, se bucura de încurcătură, inventa dificultăți; emitea pretenții, cuteza amenințări deghizate, înainta în strategia lui, perfid și fricos totodată, si visul lui era să poată într-o zi pune Adei o astfel de întrebare ineît s-o turbure cumplit, s-o . . . omoare! Căuta febril care ar putea fi acea întrebare, apoi se temea: ea odată moartă, ce devenea el? Și tot porțelanul din jur, sanatoriul acela improvizat îl emoționau ca și cum ar fi trebuit să le părăsească pentru un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu simplicitatea cu care se adapta oricărei situații; nu cerca să se amestece cu oameni și lucruri ce nu i se potriveau, dar îi se alătura fără stîngacie. Toată stângăcia lui era sufletească. Pe când sta acolo cordial și discret, era turburat de grija de a nu fi displăcut Elenei, prea atenționată către el pentru a-1 lăsa să ghicească dacă a nemulțumit-o. Elena îl primea cu o mișcare din cap de bună-venire și Drăgănescu se așeza deoparte, ca o gazdă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
aceea Drăgănescu simțise mai puternice acele lovituri în piept, cu o amorțeală în brațe și o îngreunare a respirației, pe care se silea să o potolească, cu buze strânse, din cauza muzicei pe care i se părea că ar putea-o turbura cu răsuflarea lui agitată. Elena fusese vădit nemulțumită de prezența sorei ei și credea, desigur, că el a adus-o acolo pe mica nesocotită. De atunci înainte fu conștient de emoția iui, ceea ce nu putea decât contribui să o întrețină
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ce farsă îi putea face. Lică, de un timp, era preocupat în privința Siei. Nu pentru devenirile ei, pe care credea că le-a rezolvit, instalînd-o la Rimi, ci pentru rolul ei în viața lui nouă. Problemele traiului civilizat începeau să turbure pe Trubadur. Într-o zi Ada îl zărise pe stradă de vorbă cu Sia. Ei lăsase pe fată în drum, furioasă, firește. Abia după câteva zile Ada îi spusese: - Vorbeai deunăzi cu o femeie urâtă și de rând. Atît! ... Ce
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de lângă dânsa ca să n-o compromită. Față de rezultatul bun, Elena, prin aprobare, se făcuse complice cu dulcele secret și cu drama imaginară a prințului. Maxențiu plecase apoi pe loc, luând arbitrar pe Ada nedumerită și refuzând întrebările lui Marcian. Era turburat de o închipuită mare scenă, agitat de tot felul de simțiri exaltate și diafane totuși și mereu misterios. în felul acesta poetic se decisese plecarea, așa de vulgar disputată cândva, a lui Maxențiu. Fusese însoțit până la frontieră de Ada, care
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sau a vorbelor . . . sau poate că totul se va îndrepta încă . Lina credea deci totul amânat; în așteptare se învenina tot mai tare. Rim, socotind totul lichidat, sta mai mult pe la facultate, plictisit că bunul mers al lucrurilor a fost turburat și plin de o prudență înțeleaptă. După două . . . cinci. . . opt zile ... în care fiecare ieșea, intra, mânca separat, cu demersuri ascunse, Lina apucase pe Sia în sufragerie și, lovind cu pumnul în masă, îi poruncise să plece. Fata dase din
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
rezonabile ... și Lina, reculeasă, pătrunsă, plină de conștiința faptelor, de răspunderea lor și de grija consecințelor, se dusese în biroul lui Rim, care n-o aștepta deloc. Doctorul se ridicase de pe scaunul lui văzînd-o, surprins, nemulțumit, cu aerul unui om turburat în ocupații grave, și, solemn, cu ochii pe buvard, așteptase mut. în prevederile Linei probabil, intrase ca Rim să-i pună vreo întrebare. Cum n-o întreba nimic, ceva se întorsese în ea pe dos, de la început, dar stăruise în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
spre realizare. Rim lua parte și el cu mare regularitate la repetiții. în situația anormală din menajul lui, Rim se conducea normal. Probabil numai fericirea îl făcuse inexact. Negreșit, duelul dus ru Lina și transferarea sentimentelor în strada Minervei îi turburau programul fericirii oarecât. In schimb, programul Linei era acum mereu același. Casa să fie a ei și Rim să plece unde știe! între ei nici un schimb nou de vorbe. Aceeași mocnire a răului. într-o după-amiază, când gemenii ieșeau de la
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
audiții viitoare pentru a nu rupe firul. Marcian simțea cu drag intenția simpatică a planurilor; ceea ce nu cunoștea era felul de a fi ai Elenei de mai înainte, calmul ei pe atunci inalterabil și aspru către oameni și lucruri, acum turburat. Timpul era minunat de frumos. Un aprilie precoce și strălucit. - Ne face concurență! se plângea Marcian. Jumătate din efectul muzical e furat de simfonia primăverii. Cu toată dorința de a fi atent a publicului, o parte din fiecare auditor va
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ipnoza muzicei risipită, toți se strecurau lin spre ieșire. își reluau cu grabă bucuria zilei minunate. Indiferenți către ceremonie, o uitau repede și porneau ca o ceată molcomă spre primăvară. Automobilele așteptau lenoase. Nici un bufnet de motor, nici o claxonare nu turbura liniștea. Afară din biserică asistenții se opreau în curtea verde în grupuri domoale, care vorbeau de soare, de căldură, de muzică. Ieșind printre cei din urmă, Mini apucă pe Nory de mînă: - Cine e domnul acela ... de după stîlp? Nory, mioapă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
facă ceea ce ar fi fost mai plăcut Elenei. O înapoie nedeschisă. - Du-o în salonașul doamnei. De se întoarce cu domnul Marcian are s-o găsească! In automobil, Elena ședea între Mini și Marcian, liniștită că plecarea, a cărei grijă o turburase un minut, fusese orânduită. Frumusețea zilei și ecourile plutitoare ale muzicii de adineaurea o acopereau cu învelișuri calde, de subt care nu simțea nimic din tristețea convoiului mortuar. Moleșită, vorbea puțin și cu glas tărăgănat despre Maxențiu, fără ca să lege
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mă odihnesc de câteva zile, din prudență. Sărut mâinile frumoase și darnice." Buletinul doctorului, sumar și categoric, de la aceeași dată, suna: "Stare extremă. In orice moment poale fi sfârșitul. Avizați." Nu avizase nimeni. Cine ar fi fost destul de stângaci ca să turbure cu demersuri omenești vulgare o agonie așa de senină în drum spre divinitate? Elena acum tăcea. Mini, pe care vocea de azi a doamnei Drăgănescu o importuna pentru ceva schimbat, alintat parcă, tăcea și ea cu gândul la vitraliul vioriu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ce cresc a Cererei daruri Pe neîmpărțite ogoare; iar munca lor e împărțită Astfel că unii înlocuie pe alții la finele anului. Acolo muma păzește pe nevinovata copilă; Iar neînzestrată femeie bărbatul nu-și stăpânește Nici adulteriul cel neted nu turbur’a casei odihnă.” Cu toate că Horatius, mai mult în scopul de a ocărî moravurile corupte ale Romanilor timpului său, arată într-o așa frumoasă lumină traiul casnic al Geților (Dacilor), totuși trebuie să admitem că tabloul cel făcea el despre virtuțile
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Pietrarul numai c-o slugă. Cine trece lunca mare? - Iancu Pietraru călare Cu trei rânduri de pistoale, Cu carabina-n spinare, Cu cealmaua denspre soare, De nime frică nu are. 227 {EminescuOpVI 228} 206 - Oltule, râu blăstemat, Ce vii mare turburat Și cu sânge - amestecat? Or la coadă te-a ploat, Or v-un mal ți s-a surpat, Or pe mândra mi-a - ngropat. - Nici la coadă n-a ploat, Nici un mal nu'mi s-a surpat. Dar ți-e
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
din grai îmi grăia: - Bucuros că ți-aș cânta Dar mi-i portul femeiesc Și mi-i glasul voinicesc. Când oi prinde a cânta Munții s-or cutremura, Fagii mari s-or legăna, Pietrele s-or despica, Apele s-or turbura, Fântâna din Peșterea... 275 {EminescuOpVI 276} Potera ne-a auzi, Înainte ne-a eși, Că-i o matcă de voinici Peste patruzeci și cinci, Și-i o matcă haiducească Peste patruzeci și șase Și pre mine m-or lua Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
teme, mândra mea, Pînă-i fi pe mâna mea, C-oi fi eu de te-oi ține - Cântă, mândră, cântecul Că mi-i drag ca sufletul. Mîndra-ncepe a cânta, Munții se cutremura, Fagii mari se legăna, Pietrele se despica, Apele se turbura, Fântâna din Peșterea. Și potera i-auzia Înainte li eșia Și din grai așa grăia: - Alei, Viță Cătănuță, Ce ai cotat pe - aice De ne --ncurci tu florile, N-au hodină oștile. Ia dă-ți tu Viță vama! Viță din grai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Pe drum horea și doinea, iar buzduganul și-l arunca să spintece nourii, de cădea departe tot cale de-o zi. Văile și munții se uimeau auzindu-i cântecele, apele-și ridicau valurile mai sus ca să-l asculte, izvoarele își turburau adâncul, ca să-și asvîrle afară undele lor, pentru ca fiecare din unde să-l audă, fiecare din ele să poată cânta ca dânsul când vor șopti văilor și florilor. Râurile se ciorăiau mai în jos de brâiele melancolicelor stînce, învățau de la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mesenilor se posomorâră; căci pe miază-noapte călare, cu aripi vântoase, cu fața sbîrcită ca o stâncă buhavă și scobită de părae, c-o pădure-n loc de păr, urla prin aerul cernit mama pădurilor cea nebună. Ochii ei două nopți turburi, gura ei un hău căscat, dinții ei șiruri de pietre de mori. Cum venea vuind, Făt-Frumos o apucă de mijloc și o trânti cu toată puterea într-o piuă mare de piatră; peste piuă prăvăli o bucată de stâncă, pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
freamăt de frunze și de un urlet flămând de lupi. - Înainte - strigă Făt-Frumos calului, care sbura asemenea unui demon urmărit de un blestem prin negura nopții. Luna palidă trecea prin nouri suri ca o față limpede prin mijlocul unor vise turburi și seci. Făt-Frumos zbura... zbura necontenit. - Mă arde-n spate! - zise fata c-un gemăt apăsat, ca și când s-ar fi silit mult ca să nu spuie încă. Făt-Frumos se uită, și văzu o bufniță mare și sură din care nu străluceau
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de aur, așezată lângă ea, lacrimi curate ca diamantul. În grădina cu multe straturi, neudată și necăutată de nimeni, născură din pietriș sterp, din arșița zilei și din secăciunea nopții flori cu frunze galbene și c-o coloare stinsă și turbure ca turburii ochi ai morților, florile durerii. Ochii împărătesei Ilenei, orbiți de plâns nu mai vedeau nimica, decât i se părea numai că-n luciul băei, plină de lacrimele ei, vedea ca-n vis chipul mirelui ei iubit. Ci 327
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
prund. Dar cum auzi vuietul venirei lui, fața ei se-nsenină; ea luă o mână de lacrimi din bae și stropi grădina. Ca prin farmec foile galbene ale aleilor de arbori și ale straturilor se-nverziră ca smarandul. Florile triste și turburi se-nălbiră ca mărgăritarul cel strălucit - și din botezul de lacrimi luară numele lăcrămioare. Împărăteasa cea oarbă și albă umblă încet prin straturi și culese în poale o mulțime de lăcrimioare, pe care apoi așternîndu-le lângă baia de aur, făcu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]