303 matches
-
de ani, dar Desdemona era o văduvă bătrână, cu părul alb, care aștepta să moară, În timp ce Lina, cu totul alt gen de văduvă, era o roșcată care conducea un Firebird și purta fuste de blugi cu centuri late și catarame turcoaz. După viața din contracultura sexuală, heterosexualitatea părinților mei Îi părea Linei ciudată și artificială. Acneea Capitolului Unsprezece o alarma. Îi displăcea să folosească același duș cu el. În casa noastră, cât a stat Sourmelina cu noi, a fost o atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tămâie. Mișcându-se Încoace și Încolo, preoții arătau ca niște bărbați la baia turcească. Apoi Începu reprezentația. Un preot apăsă pe Întrerupător. Șirul de lumini din partea inferioară a imensului candelabru se aprinse. De după iconostas apăru părintele Mike. Purta o sutană turcoaz aprins, cu o inimă roșie brodată pe spate. Străbătu soleea și veni printre enoriași. Fumul din cădelniță se ridica și se Încolăcea, Înmiresmat de vechime. ― Kyrie eleison, cântă părintele Mike. Kyrie eleison... Și, deși cuvintele nu-mi spuneau nimic, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Într-un colț, un pat de campanie, Întins pentru mine. Mi-am aruncat geamantanul pe el. Geamantanul meu era un măr al discordiei Între mine și Tessie. Mi-l cumpărase Înainte de excursia noastră În Turcia. Avea un model floral, cu turcoaz și verde, care mi se părea hidos. De când eram la școala particulară - și de când umblam cu Obiectul -, gusturile mele se schimbaseră și, mi se părea mie, deveniseră mai rafinate. Sărmana Tessie nu mai știa ce să-mi cumpere. Orice-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca lacrimi de ușurare, după toate prin câte trecusem. În holul Îngust, Întunecat și pieziș, decupat dintr-un fost apartament, ne-am Îmbrățișat și am plâns. După ce au plecat, mi-am scos geamantanul din dulap. Apoi, uitându-mă la florile turcoaz, l-am schimbat cu geamantanul tatălui meu, un Samsonite gri. Fustele și tricoul Fair Isle le-am lăsat În sertarele de la scrin. Mi-am Împachetat numai hainele Închise la culoare, o bluză albastră, cu gâtul drept, cămășile Lacoste și reiații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
deschid, trape cedează. în cuști de fier - muritori 255 sfârtecați, trași în țeapă, răstigniți pe ziduri însîngerate. Fiecare nouă odaie e înțesată cu demoni. Sânt doar o Armă care carbonizează. Și viclenie. Acum caut cheile. Cea de opal, cea de turcoaz și cea de malachită. Sângerez din sute de răni, dar nu mi-e frică și nu mă pot opri. Sânt întocmai ca Ei. Dar bun. Nu-i timp pentru alte gânduri. Mă atacă viespi mecanice. M-am rătăcit pe culoare
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lavă care-mi ard tălpile. Am Cheile. Ucid hoarde de căpcăuni până dau de prima poartă. Aici cristalele sânt mai rare. Aproape că-mi dau duhul prin mațele astea de piatră. Trec de poarta de opal, apoi de cea de turcoaz. N-o pot găsi pe a treia. Viața îmi scade mereu. Monștrii mi se furișează prin spate și mă frig cu ghearele lor. Alunec disperat pe esplanade de fosfor. Deodată, arma-mi dispare și-mi văd acum înainte doar brațele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sa era învelită într-un veșmânt feeric, de neuitat. Fiecare segment de la fiecare picior îi era colorat altfel, în cele mai iridiscente, mai carnavalești, mai nebunesc de vesele culori. Toracele îi era de purpură viorie, chelicerii din cel mai scîn-teietor turcoaz, pântecul de culoarea delicioasă a ciclamei, cu perișori ca acel verde care abia se-ntinge în galbenul lămâilor, cu filiere roze și aproape invizibile inele frez. Aluniul, ultramarinul, galbenul-canar, ocrul și acajuul, verdele-albăstrui trecând lent, cu ape nesfârșite, în albastru-verzui
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pachete și copiii înfofoliți, cu fularele peste nas și gură. Câte o femeie îmbujorată de frigul umed, zgribulită în haina de blană, își trăgea prietenul sau soțul în fața vitrinelor cu cizme și cu eșarfe, care puneau pe fața lor umbre turcoaz, azurii, violete. Drumul meu spre casă trecea pe lângă parcul copiilor, unde un popor de prichindei mânjiți de acadele se opreau năuci în fața căsuțelor unde se vindea limonada și turtă dulce. Un tată gros îmbrăcat, care trăgea după el pe ghețuș
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și era în clasa a cincea. Livia avea părul tăiat rotund, "cu castronul", anticipând cu câțiva ani moda Mireille Mathieu. După baie, părul ei castaniu căpăta sclipiri roșietice. Era zveltă, foarte grațioasă și bine crescută, în rochița ei favorită, un turcoaz nețipător, părea o mică domnișoară. Traian se învîrtea toată ziua pe lângă ea. Din spirit de emulație, alți câțiva băieți mai frumușei își găsiseră și ei câte o prietenă din același detașament cu Livia. În timpul liber, tot acel grup se izola
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
măcrișului și duhoarea aricilor morți pe cărări se amestecau într-un sentiment ciudat, care începu să-mi îngreuneze inima. De câteva ori mă surprinsesem privind-o pe furiș pe Livia. Părul ei roșcat, atât de deosebit de al celorlalte fete, pata turcoaz, pe care o percepeam cu coada ochiului înainte de-a o privi, a rochiei, mersul ei, toate astea, am înțeles cu groază, mă atrăgeau, mă făceau să doresc s-o mai văd. La focul de tabără, printre scânteile incandescente ale
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bijuterii. Am luat toate instrumentele lui, le-am curățat și le-am adus acasă. Am făcut rost de cărți pentru a afla cum să procedez ca să iasă ceva bun și frumos. Într-o cutiuță am găsit o perlă ciudată, un turcoaz, un lapislazuli, granat, pietre semiprețioase, pe care îmi închipuiam cum trebuie să le montez. Desenam, cream bijuterii! Mi-am făcut rost de un creuzet în care topeam metalele. Am strâns penițe de la stilourile vechi. Le-am topit, am tras fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cum stă treaba. Lu’ Perkins Îi place să mă sperie de moarte, așa că am decolat și am ajuns aici, În bomba asta. Dom’le, tre’ să mă crezi! Străfulgerări colorate: Dublu Perkins, vicios pînă-n măduva oaselor. O culoare clipea În turcoaz: mîinile lui Spade. — De unde ai inelele alea? Cooley Își Înfășură mijlocul Într-un prosop. — De la Dublu. El le face. CÎnd plecăm În turneu, ia cu el la o trusă d-aia de amator. De ani de zile Îl aud cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
regelui pentru câte un credincios de-al lui care-și dă sufletul, dar totul e ca și cum ar fi turnat În culori, printre valtrapuri roșii, harnașamente aurite, fulgerări de coifuri și de spade sub soarele galben al deșertului și În fața mării turcoaz, și cine știe dacă Templierii nu-și trăiau astfel măcelurile lor de zi cu zi. Privirea lui Joinville se plimbă de sus În jos și de jos În sus, după cum el cade de pe cal sau Încalecă din nou, și scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Nast Traveller (da, numai Dumnezeu știe ce căuta o revistă de genul ăsta Într-un cabinet medical) și, pînă am terminat de citit, nu Îmi mai stătea mintea decît la plaje cu nisip alb și ape calde, În nuanțe de turcoaz. Din fericire, am ieșit din cabinet direct În Finchley Road, unde aproape că m-a călcat un autobuz 113, ceea ce m-a readus rapid cu picioarele pe pămînt. Orice fantezie legată de nisip și soare a fost dată uitării. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mașina demarează către restaurant, ne prăpădim toți de rîs. Nu știu sigur cum de-a reușit Michael să obțină cea mai bună masă de la restaurant, dar arată de-a dreptul spectaculos. SÎntem pe platforma de la etaj, cu vedere la marea turcoaz, iar vremea, peisajul și Întreaga ambianță sînt perfecte pînă În cele mai mici detalii. Orice sfori va fi fost nevoit să tragă, oricît Îl vor fi costat seara și excursia asta, e sigur că totul merită fiecare bănuț, căci n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Hassinger avea să vină s-o ia la șapte treizeci. Avea mai puțin de o oră și jumătate la dispoziție ca să se pregătească, lucru care Însemna de fapt să facă un duș și să-și pună o rochie, poate cea turcoaz despre care toată lumea spunea că Îi stătea foarte bine. Cam asta era tot. Nu machiaj, nu bijuterii. Nu avea de gând să se gătească pentru Întâlnirea asta și cu siguranță nu avea de gând să aștepte cine știe ce de la ea. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
minute dinaintea venirii lui Matt Hassinger au fost marcate de o teamă crescândă din partea tuturor În afară de Armanoush. Au pus-o să Încerce mai multe rochii și să defileze Îmbrăcată așa prin fața lor, până când au ajuns la o decizie unanimă: rochia turcoaz. Ținuta a fost completată cu niște cercei asortați, o poșetă purpurie cu mărgele, despre care mătușa Varsenig a pretins că ar adăuga o notă de feminitate, și un cardigan albastru Închis și foarte pufos, În eventualitatea că s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
revenise, de parcă n-ar fi înfruntat niciodată neantul. Ralph își încrucișă picioarele, lăsând să se vadă singura abatere de la normă. Una dintre șosete era din lână și avea o nuanță discretă, convențională; cealaltă era colorată într-un ton strident de turcoaz, și purta inscripția „La mulți ani“. Ultimul cadou pe care i-l făcuse Fran, cu numai șase luni în urmă. Ridică din sprânceană în direcția lor și Ralph își încrucișă din nou picioarele, ascunzând-o pe una în spatele celeilalte. — Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cuburi tencuite și dispuse în semicercuri săpate în dealurile din Hollywood. Numărul 1187 era o clădire din prefabricate, de culoarea piersicii, cu vopseaua deja spălăcită și armăturile din aluminiu brăzdate de rugină. Clădirea era flancată de replici identice - galben-lămâiță, lavandă, turcoaz, roz palid și roz aprins, alternând cum coborai din vârful colinei spre capătul marcat de pancarta ce anunța: VISTA VIEW GARDENS! LOCUINȚE CALIFORNIENE DE PRIM RANG! FĂRĂ NICI 1 $ AVANS PENTRU VETERANI! Buzz parcă în fața magherniței gălbejite, gândindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la un moment dat trebuie să privim toți lucrurile În față, până și eu. — și ce-i de făcut? — Nu știu. Chiar n-am nici o idee! Câțiva stropi de ploaie băteau ușurel darabana pe acoperișul de zinc dinspre grădină. Pata turcoaz a unui nor vagabonda În depărtare pe cerul Jakartei, altfel lipsit de culoare. Uneori, la sfârșitul anotimpului uscat, e o vreme ca asta, când sunt așteptate primele ploi. Pică doi-trei stropi grei pe brațe, cerul se Întunecă, s-ar zice
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-mă să regăsesc culorile! Mi-am trecut palmele prin deschizătura inimii ca un hoț, am atins sufletul cu o mișcare abilă și am cules tot ce mi-a venit în cale. Rând pe rând flori roșii, albastre, galbene, albe și turcoaz, au fost ademenite în palma mea, adulmecând aroma iubirii. M-am prins cu timpul ca într-un carusel, o alergare nebună, risipind frumusețea petalelor până la ultima, într-o disperare de neînțeles. M-ai privit cu genele strivite de milă și
S.O.S. culorile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83365_a_84690]
-
femeile în haine de blană. Toți sunt asasini Rolfing, spune ea. Asasini Reiki. Asasini prin irigarea colonului. În terapia cu pietre prețioase, spune Angelique, dacă pui un cristal de cuarț pe inima cuiva, apoi un ametist pe ficat și un turcoaz pe frunte, provoci o comă ireversibilă. E destul ca un expert feng shui să se strecoare în camera cuiva și să-i rearanjeze mobilierul pentru a provoca o afecțiune renală. — Moxibustiunea, spune ea, știința de a arde conuri de substanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o mărime enciclopedică pe care, după cum mi-a explicat servitoarea, Barceló Îi botezase Ortega și, respectiv, Gasset. Clara mă aștepta de cealaltă parte a acestui codru, Într-un salon ce dădea spre piață. Îmbrăcată Într-o vaporoasă rochie din bumbac turcoaz, obiectul tulburilor mele năzuinți cînta la pian sub ocrotirea unei adieri de lumină care se strecura prin prisma rozetei. Clara cînta rău, În contratimp și greșind jumătate din note, Însă mie serenada ei Îmi suna ca un imn de slavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
norocul cu cealaltă ușă. Am lovit În ea cu pumnul de trei ori. Dinlăuntru se auzea un radio dat la maxim care transmitea emisiunea „Momente pentru reflecție cu părintele Martín Calzado“. Mi-a deschis o doamnă Într-un capot matlasat turcoaz, În papuci și cu o cască de bigudiuri. În lumina slabă, mi s-a părut un scafandru. În spatele ei, glasul catifelat al părintelui Martín Calzado dedica o seamă de cuvinte sponsorului emisiunii, produsele de Înfrumusețare Aurorín, preferatele pelerinilor de la sanctuarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nevastă-mea, burtosule? Manlio era cel mai bun prieten al meu. Fusese și va rămâne, știi. Un contract pe viață, pe care inima mi l-a impus fără nici un motiv precis. Raffaella se dezlănțuise, clătinându-și șoldurile groase în caftanul turcoaz brodat de sus până jos, alături de Lodolo, stăpânul casei, cu privirea drogată și cămașa șifonată, ca un musafir sărac. Livia, complet dusă, cu părul căzut pe față, brațele ridicate, își zdrăngănea bijuteriile etnice, întoarsă cu totul spre Adele, strânsă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]