275 matches
-
ferit de iscoade din camera vecină. Se amețise, se pare, sau se apropia, poate, momentul să schimbe tactica. Nu ești cazul cel mai interesant, ți-ai dat seama. Deținuta aștepta ; încerca să-și dea seama dacă a hotărât s-o tutuiască sau fusese o scăpare, pe care nici el n-o observase. — Ai însă o anume importanță pentru mine prin corelare. Ai importanță, ți-am spus, pentru că ți-o acord eu. Pentru că eu am găsit această corelare. Prietenul dumitale mă preocupă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
insuficientă pentru ceea ce fac, ar fi încă și mai murdari dacă nu mi-ar oferi, măcar din când în când, și plăceri. Nu doar momentane. Plăceri de lungă durată. Una dintre ele sper să fie Sia Strihan. — Mă iertați, vă tutuiesc. Din când în când. Sunt ușor grizat și indispus. Perfect lucid, totuși, vă asigur. Nu aș reuși, nici n-ar avea rost să împiedic cu totul să fiți, și pe mai departe, interogată. Uneori jignită, chinuită. Le place să macine
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
că numai mila lui Dumnezeu mai e în stare să te facă iar om ca oamenii... Pe urmă, când am aflat că ești pe cale de vindecare, tot Meyer a zis că trebuie să-ți fie nespus de dragă viața... Căpitanul tutuia parcă n-ar mai fi vorbit de un secol și ar ține să-și verse acuma tot sufletul. Apostol Bologa primi bucuros invitația la masă; era obosit de drum și nesomn, și-apoi acasă, obsedat de privirile stranii ale unguroaicei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai văzuse o vreme împreună, doar de câte unul singur. Ea se așază la masă cu ei, ca de fiecare dată, și-i întrebă: -Ce mai faceți dumneavoastră, adresându-se astfel, pentru că era și Radu de față, altfel ea se tutuia cu Angela. Angela, care se pricepea la vorbe, îi spuse zâmbind, privindu-l pe Radu, profitând de prezența Evei: -Uite, nu știu cum să-l invit pe Radu la mine acasă de Crăciun. -L-ai și invitat. Domnul inginer, sigur va fi plăcut
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
contururile videosferei 104. Un cinematograf este un loc public unde fiecare se simte singur; în fața televizorului, la care fiecare se uită acasă, te simți alături de toată lumea. Marele ecran îți vorbește cu "dumneavoastră", dar ca să faciliteze un tête-à-tête; cel mic te tutuiește, dar ca să cuprindă o masă. Există și excepții, Cele zece porunci într-o parte și Hervé Guibert în cealaltă*, dar să mergi la cinema în grup rămâne o sărbătoare personalizantă, în timp ce să deschizi televizorul este o plăcere solitară, dar depersonalizantă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
devină tot mai lungi. Tiberius percepea fizic prezența lui Germanicus și, ca să-i sporească ura, spionii îi raportau zilnic unde se ducea și cu cine se întâlnea acesta. Calpurnius Piso, marele său elector, care avea rarul privilegiu de a-l tutui, îi spuse: — Pe malul Rhenus-ului, în mijlocul legiunilor, Germanicus era o primejdie îndepărtată. Aici e un rival așezat pe scările de la Palatinus. În acea tristă primăvară romană, mulți vedeau în Germanicus un pretendent irezistibil, destinat unei victorii apropiate, în care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
poliție - majoritatea însă se mulțumeau să manifeste un soi de condescendență, nicidecum sexism, precum acest „mascul feroce”. Sachs nu mai auzise „scumpo” sau „păpușă” de cel puțin un an. - Hai să ne limităm la „camarade”, dacă ții neapărat să ne tutuim. - Nu, nu. Poți să te relaxezi acum. S-a terminat testul. - Nu văd legătura. - Păi, când am zis „scumpo”, nu mai era parte din exercițiu. Nu trebuie să privești asta în mod oficial, profesional, chestii de-astea. Îți spuneam doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de unde mă așteptam să întâlnesc două găuri de spaimă, am dat peste o privire ușor distrată. Am ieșit afară din vizuină numai pe jumătate, am rămas sprijinit de ușă cu un picior în interiorul mașinii. — Ce mai faci? — Bine, și dumneavoastră? — Tutuiește-mă. — Cu ce ocazie pe aici? Am uitat să plătesc mecanicul. Mi-a spus, m-a întrebat dacă vă cunosc... — Tutuiește-mă. — Bine. — Ce i-ai spus? Că nu te cunoșteam. Nu părea supărată, nu părea nicicum. Poate e obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
numai pe jumătate, am rămas sprijinit de ușă cu un picior în interiorul mașinii. — Ce mai faci? — Bine, și dumneavoastră? — Tutuiește-mă. — Cu ce ocazie pe aici? Am uitat să plătesc mecanicul. Mi-a spus, m-a întrebat dacă vă cunosc... — Tutuiește-mă. — Bine. — Ce i-ai spus? Că nu te cunoșteam. Nu părea supărată, nu părea nicicum. Poate e obișnuită, m-am gândit, este una care o face cu oricine. Acum o priveam fără să mă mai tem de nimic. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu cele mai modeste, este o femeie emancipată, indulgența i se pare o datorie. Italiei nu, are un copil în burtă, sub fusta cumpărată din piață, ea nu este indulgentă. Elsa se întoarce: „Spune-mi, ce vrei?“ (de obicei le tutuiește pe fetele din clasele inferioare). Italia se simte rău, amețește, nu a dormit și nu a mâncat. „Nimic“, spune și se întoarce spre ușă. Apoi privirea îi cade pe plicul alb cu ecografia aflat în hol... Între prima și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ajungă cu rochia udă în clinică. Noroc că are pardesiul, îl ține pe umeri atunci când intrăm în holul de marmură închisă la culoare. Eu, în spatele ei, ducând cu sacoșa. Urcăm imediat. Bianca, ginecologa, ne așteaptă în fața liftului. Cu Elsa se tutuiește. — Cum te simți, Elsa? — Așa și așa... Eu am văzut-o de cel mult două ori, e o femeie între două vârste cu părul scurt și cărunt, înaltă, elegantă, practică sportul cu vela. Manlio s-a supărat când Elsa i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Mi-am imaginat că soția mea se trezise de-a binelea și trăia ca un adevărat jăratic. Cealaltă, cea care trăia cu mine, și-a dat seama de ceva și m-a întrebat: „Ce-i cu tine?“ Conveniserăm să ne tutuim, de dragul fetiței. „Lasă-mă!“, i-am răspuns. Am sfârșit însă prin a-i mărturisi totul, iar ea, ascultându-mă, tremura. Și cred că am molipsit-o de gelozia mea furioasă... — Și, evident, după asta... — Nu, s-a întâmplat ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mi-a apărut din nou în vise. Și când zic că mi-a apărut în vise, ca lui Iosif îngerul Domnului (Matei, 1, 20), vreau să zic că am visat că-mi apărea. Și de astă dată mi-a spus, tutuindu-mă: — Iată-mă din nou. Vin ca să te ajut. Știu că din călătoria pe care ai făcut-o pe meleagurile tale natale te-ai întors cu un soi de sterilitate mintală și nimic nu se mai leagă în tine. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
rămână necunoscut. Conform instruirii militare, îi vorbeam, fie în pădurea de pini în bezna nopții, fie în pivnița bogată în borcane cu alimente conservate, cu „domnule caporal“. El era superiorul meu care, de îndată ce mă poticneam într-o direcție greșită, mă tutuia, ce-i drept, dar care mă chema la ordine adresându-mi-se cu „tunar“. Tonul lui nu tolera familiarisme. De aceea ezit să dau crezare amintirii mele conform căreia îl chema la fel ca pe eroul acelui cântec pentru copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lui - chestii din astea. Omul de afaceri s-a dovedit a fi o persoană încântătoare. Am discutat despre cartea pe care o citea. I-am mai recomandat vreo câțiva scriitori. Și, până când am aterizat pe Heathrow, am ajuns să ne tutuim. Ne-am strâns mâinile, ne-am declarat că a fost o plăcere să ne cunoaștem și ne-am urat, cu căldură, să avem în continuare călătorii ușoare. După care am rămas din nou singură. Singură cu gândurile mele, cu fricile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Căutători în dragoste pe Internet Vreau să ne tutuim, email-urile tale sunt ciudat de precise, folosești puține cuvinte, însă la obiect, blândețea ta îmi dă încredere, speranțele tale îmi dau speranțe, nădejdile tale se vor metamorfoza! Tu... nu ești tu? Îmi place îmbrățișarea ta din ultimul răspuns. Bizar
C?ut?tori ?n dragoste pe Internet by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83918_a_85243]
-
biserică, familiarizați su Sfintele Taine; mai era socialismul nostru utopic, care Însemna doar grija pentru aproape, nu ne interesa să schimbăm lumea, să Îmbunătățim viața unor necunoscuți, ci doar pe cea a omenilor din preajma noastră, a celor pe care-i tutuiam. Elitismul paznicului de plajă Leac nu era de natură morală, ci estetică, În rest se arăta filantrop și plin de solicitudine când venea vorba de copiii din grija lui Sorin. Sorin era de fapt și campionul socialismului nostru minimal, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
adevărata lui viată? gîndi. Ce se Întîmplă În substanța ființei lui? Nu se poate să trăiască numai printre legi și dosare. „Cine ești cu adevărat?” Îl Întrebă, dar el rămase mut. „Ești tînăr - n-ai iubit niciodată? Iată, acum te tutuiesc. Să-i spui domnului Pavel, dacă nu, Îi spun eu. O să rămînă uluit, iritat, el care e atît de protocolar. Doamne, ce-o să se mire!” Încheind vorbirea Întinse mîinile - culcată cum era - chemîndu-l să se aplece să-l sărute, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
indivizi infatuați care țin, dintr-o pornire irezistibilă, să vorbească numai ei, deși astfel nu exprimau decât marea nerozie, și aceea nesărată, fiindcă există și nerozii interesante, a întregii lor personalități, indivizi având de obicei un vocabular inacceptabil, frizând nepolitețea, tutuind oameni pe care abia îi cunoșteau, legîndu-se de fizicul lor, care ar exprima că nu stăteai prea bine cu nu știu ce, agitîndu-se pe scaun, surzi la ceea ce li se spunea, puteai să-i înjuri și de mamă fără să-i clintești
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zise țiganul. "Ia ce vrei, îi spusei, nu fac cinste cu mâncare, numai cu vin." " Da' zgârcit mai ești, dom' șef! se vaită el, păi să am eu banii tăi de la facultate..." Mă făcui că n-am auzit că mă tutuise și-i spusei bufetierului că eu vreau brânză, unt și salam de Sibiu. Țiganul fluieră a pagubă și se holbă la mine, dar fără respect, parcă ar fi vrut să spună că dacă am chiar atâția bani să comand salam
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de director al unei mari uzine, ca pe urmă să-l lași să plece așa cum a venit. "Uite, Petrini, îmi spuse el apoi, după ce își aprinse o țigare și îmi oferi și mie una (și nu mă supără că mă tutuia, o făcea cu aceeași naturalețe cu care vorbise pesemne și cu tata), în cazul tău o să procedăm în felul următor: te angajăm bibliotecar, asta e sigur. Dar! E un dar aici peste care o să trecem nu prea greu. Nu te
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că știți foarte bine ce făceam acolo!" "Și ce-ai zis tu, mă Petrini, așa ca filozof, când te-ai văzut cu roaba în mînă?" își continuă el, ca și când n-ar fi auzit ce-i spusesem, interogatoriul său incredibil (mă tutuia ca și când am fi fost vechi prieteni, sau el ar fi fost un foarte mare ștab care nu mai poate concepe că un subaltern atât de mititel s-ar putea simți ofensat și să-i răspundă). "Un universitar la filozofie, îi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
N-ai fotocaina, n-ai toată mișcarea; câmpul vizual e incomplet. Așa apar accidentele de mașină.“ „Vorbind de-accidente...“, am prins momentul. „Ce s-a-ntâmplat la Covasna, în 1972?“ „Chiar nu știi? Sper că-mi dai voie să te tutuiesc,“, a insistat inginerul, „acum aproape ne cunoaștem.“ „Evident.“, l-am încurajat, fără să mă deranjeze adverbul. Ultimul lucru pe care vroiam să-l fac era să-l contrariez. „M-aș bucura să aud povestea. Să am măcar două «monede» de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
treaba lui.“ „Știm cine, bineînțeles.“, am încercat să parez, conștient că greșisem. Nu mergea. Gafa scăpase pe fir și săpa distanțe din ce în ce mai mari între noi. „Apropo, când ați pus ultima oară mâna pe un calculator, domnule Robe?“ Nu mă mai tutuia. Situația devenea îngrijorătoare. „La propriu.“ Am stat și m-am gândit. În camera hotelului, Mihnea mă amețise cu poveștile lui cu algoritmi și grafice de predictibilitate. Dar nu eram sigur că mă lăsase să mă apropii. Oricum, mă certasem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
spumegat scriitorul, dintr-odată agitat. În câteva secunde, îi pierise tot entuziasmul. Tremura cu tot cu scaun. „Dați-mi drumul!“ „Nu înainte de-a ne spune cum se termină.“, l-am mințit. „Kaputt! Și tu, și Mihnea!“ De nervi, începuse să ne tutuiască. L-am lăsat în pace, deși merita să-l pocnim. „Degeaba l-ați eliminat pe Lupu. Ștergerea nu mai poate fi oprită! Dați-mi drumul!“, a încercat scriitorul să se mai calmeze. Nu reușea. Închieturile îi tremurau în continuare, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]