276 matches
-
prietenoasă. — Cum a mers prima dimineață ca șef la Omucideri, flăcău? Danny știa că știe - cuvânt cu cuvânt. — A mers bine, locotenente. — Spune-mi Dudley. În câțiva ani o să mă întreci în grad și va trebui să te obișnuiești să tutuiești tipi mult mai în vârstă. — Okay, Dudley. Smith râse. — Băiete, ești un Don Juan. Nu-i așa că e un Don Juan, Malcolm? Considine își trase scaunul lângă Danny. — Să sperăm că și Claire De Haven crede la fel. Cum merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
rămână necunoscut. Conform instruirii militare, îi vorbeam, fie în pădurea de pini în bezna nopții, fie în pivnița bogată în borcane cu alimente conservate, cu „domnule caporal“. El era superiorul meu care, de îndată ce mă poticneam într-o direcție greșită, mă tutuia, ce-i drept, dar care mă chema la ordine adresându-mi-se cu „tunar“. Tonul lui nu tolera familiarisme. De aceea ezit să dau crezare amintirii mele conform căreia îl chema la fel ca pe eroul acelui cântec pentru copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ori, și abia la al patrulea sunat l-am ridicat, rostind un "allo" nepăsător! ― Pot vorbi cu Grig? ― Chiar el e la aparat! ― Bună dimineața! Știi cine e aici? ― Știu... Bună dimineața! ― Ce faci? ― Bine, mulțumesc... dar tu? (Hm... o tutuiam fără nici o reticență, și ea la fel!) ― Sânt curioasă, dar știi, foarte curioasă, să aflu ce e cu descoperirea de ieri! ― Și vrei să-ți spun la telefon? ― Nu, vino la 11 să mă iei. Mă aștepți în colț, la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Noul director era un om foarte corect, foarte serios și de o severitate extraordinară! Sta veșnic încruntat, vorbea rar și apăsat și era cu noi, elevii, de o revoltătoare politeță. Nu ne spunea niciodată pe nume și nici nu ne tutuia, cum obișnuiau Barbă și ceilalți profesori. Nu ne scotea din "domnule elev" și ne vorbea întotdeauna la plural, oricât de supărat ar fi fost. Asta ne impunea extraordinar, bineînțeles: însă era o atitudine care nu ne convenea deloc, pentru că ne
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mai văzuse o vreme împreună, doar de câte unul singur. Ea se așază la masă cu ei, ca de fiecare dată, și-i întrebă: -Ce mai faceți dumneavoastră, adresându-se astfel, pentru că era și Radu de față, altfel ea se tutuia cu Angela. Angela, care se pricepea la vorbe, îi spuse zâmbind, privindu-l pe Radu, profitând de prezența Evei: -Uite, nu știu cum să-l invit pe Radu la mine acasă de Crăciun. -L-ai și invitat. Domnul inginer, sigur va fi plăcut
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
putea fi o bună ieșire pentru indiscreția mea. Atunci o să am Încredere În tine, fiindcă eu nu știu cum arăt, a replicat ea, fără să-și abandoneze zîmbetul parțial. Dar, dacă Îți par mai tînără, cu atît mai mult trebuie să mă tutuiești. Cum spuneți dumneavoastră, domnișoară Clara. Am observat pe Îndelete mîinile ei deschise ca niște aripi În poală, talia fragilă insinuîndu-se pe sub cutele de alpaca, desenul umerilor, extrema paloare a gîtului și linia buzelor, pe care aș fi doit să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ca într-un spectacol, fiecare încerca să profite la maximum de mintea celuilalt, chiar se simțeau geloziile intelectuale dintre ei, dar erau atât de mascate încât de abia se broda o catifea pe o relație intelectuală de excepție. Nu se tutuiau, dar se pârjoleau din priviri și în jur "mirosea a creier ars", cum spuneau fascinați și invidioși colegii lui Aide. Toată Agronomia se hrănea din această poveste de dragoste intelectuală. Dar pe Aide a costat-o cariera universitară. Târziu și-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
asta?" Aide râde din toată inima, un râs molipsitor. "V-am adoptat ca pe fiul meu, și pe el aș vrea să-l am lângă mine". "Ia-o înainte, am să mă țin coadă după tine, cu condiția să mă tutuiești". Femeia aceasta îi dă senzația că este un fel de dumnezeu al acestor locuri. Un dumnezeu blajin, care controlează oamenii mai abitir decât unul cu biciul în mână. Se uită la silueta ei, perfectă, niciun gram de grăsime, fața ușor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de unde mă așteptam să întâlnesc două găuri de spaimă, am dat peste o privire ușor distrată. Am ieșit afară din vizuină numai pe jumătate, am rămas sprijinit de ușă cu un picior în interiorul mașinii. — Ce mai faci? — Bine, și dumneavoastră? — Tutuiește-mă. — Cu ce ocazie pe aici? Am uitat să plătesc mecanicul. Mi-a spus, m-a întrebat dacă vă cunosc... — Tutuiește-mă. — Bine. — Ce i-ai spus? Că nu te cunoșteam. Nu părea supărată, nu părea nicicum. Poate e obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
numai pe jumătate, am rămas sprijinit de ușă cu un picior în interiorul mașinii. — Ce mai faci? — Bine, și dumneavoastră? — Tutuiește-mă. — Cu ce ocazie pe aici? Am uitat să plătesc mecanicul. Mi-a spus, m-a întrebat dacă vă cunosc... — Tutuiește-mă. — Bine. — Ce i-ai spus? Că nu te cunoșteam. Nu părea supărată, nu părea nicicum. Poate e obișnuită, m-am gândit, este una care o face cu oricine. Acum o priveam fără să mă mai tem de nimic. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu cele mai modeste, este o femeie emancipată, indulgența i se pare o datorie. Italiei nu, are un copil în burtă, sub fusta cumpărată din piață, ea nu este indulgentă. Elsa se întoarce: „Spune-mi, ce vrei?“ (de obicei le tutuiește pe fetele din clasele inferioare). Italia se simte rău, amețește, nu a dormit și nu a mâncat. „Nimic“, spune și se întoarce spre ușă. Apoi privirea îi cade pe plicul alb cu ecografia aflat în hol... Între prima și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ajungă cu rochia udă în clinică. Noroc că are pardesiul, îl ține pe umeri atunci când intrăm în holul de marmură închisă la culoare. Eu, în spatele ei, ducând cu sacoșa. Urcăm imediat. Bianca, ginecologa, ne așteaptă în fața liftului. Cu Elsa se tutuiește. — Cum te simți, Elsa? — Așa și așa... Eu am văzut-o de cel mult două ori, e o femeie între două vârste cu părul scurt și cărunt, înaltă, elegantă, practică sportul cu vela. Manlio s-a supărat când Elsa i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
luminez străzile pe socoteala mea! În plus, toată lumea știe unde e magazinul de pielărie al Armidei. Iar când trag oblonul, strada rămâne în întuneric și la revedere. — Tocmai de aceea ar trebui și tu să semnezi - îi spun ceilalți. O tutuiesc; toți se tutuiesc; vorbesc pe jumătate în dialect; e lume obișnuită să se vadă în fiecare zi de cine știe câți ani; orice discuție pe care o au e continuarea unor vechi discuții. Își aruncă glume, unele piperate: - Spune drept, întunericul îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
socoteala mea! În plus, toată lumea știe unde e magazinul de pielărie al Armidei. Iar când trag oblonul, strada rămâne în întuneric și la revedere. — Tocmai de aceea ar trebui și tu să semnezi - îi spun ceilalți. O tutuiesc; toți se tutuiesc; vorbesc pe jumătate în dialect; e lume obișnuită să se vadă în fiecare zi de cine știe câți ani; orice discuție pe care o au e continuarea unor vechi discuții. Își aruncă glume, unele piperate: - Spune drept, întunericul îți slujește ca nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mi-e ușor să corelez faptele. — Știți și unde trebuie să merg? Dacă dorești, te însoțesc la Uzzi-Tuzii. Ludmila sau e deja acolo, sau va întârzia. Tânărul acesta atât de extrovertit și bine informat se numește Irnerio. Poți să-l tutuiești, dat fiind că el te tutuiește deja. — Ești studentul profesorului? — Nu sunt nici un fel de student. Știu unde e, pentru că mă duceam s-o iau pe Ludmila de acolo. — Atunci Ludmila e cea care frecventează institutul? — Nu, Ludmila a căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Știți și unde trebuie să merg? Dacă dorești, te însoțesc la Uzzi-Tuzii. Ludmila sau e deja acolo, sau va întârzia. Tânărul acesta atât de extrovertit și bine informat se numește Irnerio. Poți să-l tutuiești, dat fiind că el te tutuiește deja. — Ești studentul profesorului? — Nu sunt nici un fel de student. Știu unde e, pentru că mă duceam s-o iau pe Ludmila de acolo. — Atunci Ludmila e cea care frecventează institutul? — Nu, Ludmila a căutat întotdeauna locuri unde să se ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Rămâi încremenit. Vânătoarea asta te pasionează pentru că o faci împreună cu ea, pentru că o puteți trăi împreună și comenta în timp ce o trăiți. Tocmai acum, când ți se părea că ați ajuns la o înțelegere, la o intimitate, nu numai pentru că vă tutuiți, ci pentru că vă simțiți complici într-o acțiune pe care poate nimeni altul n-o poate pricepe. — Dar de ce nu vrei să vii? — Din principiu. Ce vrei să spui? — Există o linie de demarcație: de o parte sunt cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Rambert a descoperit că meseria calului era fotbalul. El însuși practicase mult acest sport. Au discutat deci despre campionatul Franței, despre valoarea echipelor profesioniste engleze și despre tactica în W. La sfârșitul mesei, calul se însuflețise foarte tare și îl tutuia pe Rambert încercând să-l convingă că nu există loc mai bun în echipă decât acela de halfcentru. "Înțeles tu? spunea el. Halfcentrul, el este acela care primește și trimite mingile. Jocul halfilor, ăsta e fotbalul. Rambert era de aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Mi-am imaginat că soția mea se trezise de-a binelea și trăia ca un adevărat jăratic. Cealaltă, cea care trăia cu mine, și-a dat seama de ceva și m-a întrebat: „Ce-i cu tine?“ Conveniserăm să ne tutuim, de dragul fetiței. „Lasă-mă!“, i-am răspuns. Am sfârșit însă prin a-i mărturisi totul, iar ea, ascultându-mă, tremura. Și cred că am molipsit-o de gelozia mea furioasă... — Și, evident, după asta... — Nu, s-a întâmplat ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mi-a apărut din nou în vise. Și când zic că mi-a apărut în vise, ca lui Iosif îngerul Domnului (Matei, 1, 20), vreau să zic că am visat că-mi apărea. Și de astă dată mi-a spus, tutuindu-mă: — Iată-mă din nou. Vin ca să te ajut. Știu că din călătoria pe care ai făcut-o pe meleagurile tale natale te-ai întors cu un soi de sterilitate mintală și nimic nu se mai leagă în tine. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cuptorul, dacă, într-adevăr, asta îi spusese glasul ginerelui, acum i se părea că vorbele au fost altele, și mai enigmatice, Dumneata n-ai de ce să te sacrifici, de parcă Marçal crezuse că socrul lui, pe care, de fapt, nu-l tutuise, se hotărâse să încerce pe propriul trup puterile focului, înainte să le dăruiască lucrarea mâinilor sale. E nebun, murmură pentru sine olarul, ginerele meu trebuie să fie nebun de legat să-și imagineze asemenea lucruri, am intrat în cuptor doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
adevărat. Mai bine-i aruncăm noi... Nu sunt banii voștri. — Dar ai cui? — Ai acționarilor. Cum s-ar spune, ai nimănui. Și asta-i adevărat. Trebuie spus că Sami și Claude se cunosc de ani de zile, de-aia se tutuiesc. Sami trage o primă concluzie defavorabilă lui Claude. — Sistemul pare cam putred... — Tot sistemul de asigurări e putred. La câte miliarde de euro ați pierdut în ultimul timp, ce mai contează trei sute de mii de euro? — Și asta-i adevărat
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
eu că ăștia au actele în ordine, se enervează Clovis. Unde sunt ceilalți? Cineva a sifonat! Pun eu mâna pe șobolan. — Clovis, nu te enerva, știi că ai tensiune. Pur și simplu nu mai sunt clienți. E criză... Claude îl tutuia și pe Clovis așa cum, de altfel, tutuia pe oricine care intrase măcar o dată în cârciuma lui. Clovis se enervează și mai tare: — Îți bați joc de mine? Duminica nu mai sunt bețivi? În Angers? — Bețivi sunt tot timpul. Dar lunea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se enervează Clovis. Unde sunt ceilalți? Cineva a sifonat! Pun eu mâna pe șobolan. — Clovis, nu te enerva, știi că ai tensiune. Pur și simplu nu mai sunt clienți. E criză... Claude îl tutuia și pe Clovis așa cum, de altfel, tutuia pe oricine care intrase măcar o dată în cârciuma lui. Clovis se enervează și mai tare: — Îți bați joc de mine? Duminica nu mai sunt bețivi? În Angers? — Bețivi sunt tot timpul. Dar lunea până și bețivii trebuie să meargă la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o oloagă la drum de seară și... Și aseară, o femeie cu un picior în ghips mi-a tăiat calea. Și... - Lionel ezită îndelung - mi-a mai spus că până la urmă o să ți-o trag. Scuză-mă că te-am tutuit. — Nu e grav. Și eu voiam să-ți propun. Liliane vede privirea interogativă a lui Lionel și adaugă, pentru a evita orice echivoc: — Să ne tutuim. De acord. Asta înseamnă că ghicitoarea se mai și înșală. — Pe ce te bazezi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]