361 matches
-
Nu m-am putut abține să verific dacă tabloul din fața patului putea culisa în perete. Am răsuflat ușurată constatând că era agățat de perete simplu, în două cuie, iar zidul din spatele tabloului era intact și nu conținea nici un fel de ușiță sau spărtură. Sigur, totul fusese doar un vis ! Din fericire traficul a mers bine și am ajuns în timp util la aeroportul Dorval, unde se făcea le dernier appel pentru îmbarcarea la cursa Air inuit spre Puvirnituq. Tukalaq, care mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
apoi se închise în salon, încuind ușa cu cheia. Acolo merse de-a bușilea, să G. Călinescu privească pe sub mobile, suspectă orice fotoliu și canapeaua, apăsîndu-le cu mâna să vadă dacă fâșâie, întoarse tablourile pe dos, ciocăni scândurile, deschise chiar ușițele de la sobă și, negăsind nimic, începu să meșterească broaștele sertarelor scrinului cu o sârmă îndoită, pe care și-o pregătise din vreme. Însă limbile broaștelor erau lungi și bine strânse în arcuri, și toată meștereala lui Stănică fu zadarnică. Atunci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gură, dansând și ridicîndu-și poalele chiar mai sus decât îndrăznește s-o facă și acasă, Dorina. Pe partea cealaltă a biroului, pisica rânjește și ea, își freacă spinarea de cotoarele celor mai penale dosare și apasă cu pernița lăbuței fiecare ușiță. Deodată, zgomotul sec și așteptat se produce. Fir-ai a dracului, tu, Baby, că ți-am spus să te comportezi ca o femeie cinstită! "Fir-ai a dracului, tu! Dorinuțo, turbato!" îi zâmbește dezarmantă felina, care se comportase ca o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a cărui cheie o primeau de la Robin. Doi: să nu producă cel mai firav zgomot. Trei: să-l aștepte pe Robin într-o ținută convenabilă ungerii, vîrîndu-și deja (pentru a fi purificate) absolut toate veșmintele în interiorul unor cufărașe, ale căror ușițe (constatau ele, mai apoi, cu disperare) se blocau automat după prima întrebuințare. După aceste instrucțiuni, Robin s-a așezat la masa de joc și nu s-a mai clintit de acolo două ore bune. La jumătate de ceas după ce salonul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Bucureștiul interbelic. De îndurările Smalțului își ascuțiseră ei hoții cosoarele și din ugerul încuviințărilor lui supseseră ei cu buza și Gigă Muci și Paranghielie Indianul și Marțafache și Gărgăriță. Din jeepul milițienesc, zăbrelit și mânjit cu șapte litere albe pe ușița din spate, de la marchiză, nu se înghesui însă să debarce nici un caschetar. Fierul milițienesc adulmeca mai curând cu nara ciulită la gloata nehalită, tălăzuind cam fără aprobare și grupa mare, spre Sinistrat. Decât la Sinistratul în persoană, șezând și el
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
convingă de faptul că ar putea copia realul?”3. În „Efectul de realitate” („L’effet de réel”4), de pildă, Barthes, stăruie, după cum știm, asupra prezenței redundante a detaliului insignifiant (barometrul amintit de Flaubert în povestirea sa, Un cœur simple, ușița lui Michelet etc.), pentru a nega ficțiunii literare orice dimensiune referențială. Aceste notații nu ar avea alt rol decât acela „de a întrerupe înaintarea intrigii și de a conota prezența amorfă a realității”5: Reziduurile ireductibile ale analizei funcționale au
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
stări de lucruri reale sau imaginare, deoarece, de fapt, așa-zisa referință este reglementată de convenții rigide care fac ca acele stări de lucruri să nu fie decât efectele unui joc iluzionistic cu totul arbitrar”2. Barometrul lui Flaubert și ușița lui Michelet, nu ar vrea să spună, după Barthes, decât atât: „suntem realul”, conotând, prin simpla lor prezență, realismul 3. Interesante și utile în combaterea acestei perspective antimimetice ni se par argumentele lui Antoine Compagnon care consideră, printre altele, că
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
o să ieși din schimbul de noapte. Urcăm pe creneluri. O să vezi ce n-ai mai văzut... Aurica se opri, încurcată. Ajunsese la cabină, Petrache sui până în dreptul ei, lățind brațele cât s-o încapă, așa lipită de scară, și deschise ușița. Se strecurară înăuntru. Nu încăpem... chicoti ea. — Întoarce-te cu fața la mine... spuse Petrache, făcându-și loc pe scaun. Pune piciorul ăsta aici și celălalt în partea cealaltă, cum ar veni să mă încaleci... — Ba uite că încăpem, șopti ea, luându
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
piedică; plec; pleca; a pleca; plimbare; poc-poc; portiță; protecție; restricție; revenire; rezistentă; rotație; schimbare; scîrțîi; scîrțîie; scîrțîit; scop; serios; solidă; sonerie; speranță; stăpîn; de sticlă; spre succes; suflet; șanse noi; școală; tablă; tare; termopan; trage; trîntește; trîntit; undă; ușă; uși; ușiță; ușoară; ușor; utilitate; veche; viață; vine; vis; viziune; vopsit; zăvor; 305 (1); 808/198/70/128/0 ușor: greu (147); pană (98); fulg (64); simplu (47); facil (32); lin (26); încet (13); lejer (11); puf (11); bine (10); repede (9
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Dinu și mitropolitul Theodosie, mereu atenți, îl povățuiau pe măria sa în așa fel încât de la Matei Vodă Basarabul nimeni nu mai domnise cu atâta strălucire ca Șerban. Focul, cântându-și cântecul, arunca pale aurii prin grilajul de fier forjat al ușiței, fermecând înserarea. În momentul intrării unui slujitor și a doctorului neamț, mitropolitul a cerut permisiunea de a chema un grămătic pe care să-l trimită cu porunci la Mitropolie. După un timp, în odaie a apărut un tânăr înalt și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la psalmul acesta. Luați voinicește masa de aici, cu tot ce este pe ea și lăsați-ne singuri, se adresă vodă celor ce-l serviseră la masă. Se sculă de pe scaunul incomod și-și trase un jilț în dreptul focului, deschise ușița sobei și ceru să se mai stingă din lumânări. — „Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioșilor”. Așa începe psaltirea. Oare ce să însemne asta? Eu Io Șerban Voievod n-am ținut oare sfat cu necredincioșii? Vizirul, marele vizir
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Suceava și Iașiul la poloni, pe Sobieski nu l-au putut scoate decât după ce moldovenii au pustiit totul în țara lor, ca altă dată când dădeau turcii. Șerban se opri, își drese glasul și oftă. Sfinția sa se ridică și închise ușița sobei. Voiam să știi că-mi pare rău că mi-am dat fata Bălenilor. Smărăndița tatii... Nici cincisprezece ani nu împlinise. Crezi că o fi murit de inimă rea? Nimeni un cuvânt nu spune. Doar Zamfira, nebuna Stancăi, aia de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să scuze. — Și atunci cum rămâne cu apostolii? Ei urmăreau cel mai înalt scop din câte se pot imagina vreodată, dar nu au pus în slujba lui nici un fel de compromis. Așa că... Vorbe din tinerețe, spuse vodă șoptit. Domnul deschise ușița unei firide din perete, luă o pungă, o cântări în mâini și o dădu prelatului tocmai când acesta deschidea ușa. — Să poruncești la meșterii argintari din Brașov un potir ca cel de la Cotroceni pentru biserica din Drăgănești. — Te aștept mâine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încă obișnuită cu locul. În lumina puțină pe care o făcea candela și lumânarea, desluși sipețelul de argint în care ținea lemnul de mirodenii. Îl deschise și luă un bastonaș. Îl apropie de lumânare, dar se răzgândi, deschise cu cleștele ușița sobei, scoase o bucată de jăratic pe lopățica frumos lucrată din fier forjat și puse bețișorul pe jăratic. Fumul subțire și parfumat se ridica spiralat spre înălțimea tavanului. Suflă în lumânare. Acum decorul se coloră în roșu de la lumina jarului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
plină cu jeratic, altul cu un braț de lemne. Aprinseră focul și în odaia de dormit și în soba mare cu cahlele verzi minunat smălțuite cu flori în relief din sala iatacului. Surcele albe de brad ardeau pocnind și prin ușița deschisă a sobei flăcările jucăușe făceau să pară că pâlpâie lumina lumânărilor. Vodă le spuse noapte bună și se retrase în cealaltă încăpere. Ștefan se ridică și stinse lumânările, apoi își trase jilțul în dreptul focului. Pe rând făcură la fel
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cal Țara Românească din mânăstire în mânăstire, așa cum faci sfinția ta, doar că eu găseam, în visul ăsta pe care-l simțeam aievea, toate porțile închise. În auz îmi spunea cineva: „La Sfântul Gheorghe cel Nou, la mânăstire, acolo, prin ușița cea tăiată scund în porțile cele mari, o să poți să intri”. — Doamne miluiește! — Nici foame nu mi mai este, mănânc pentru că așa se cade..., doar sete, aș bea apă rece și aș tot bea. Părintele Gherasim se șterse grăbit pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
străveziu, ca și cum soarele atotbiruitor ar fi izbutit să străbată prin grămezile de sare. N-aveam lampă, dar dacă mergeam pe bâjbâite de-a lungul zidurilor atingeam mănunchiurile uscate de frunze de palmier care împodobeau pereții, și, tocmai în fund, o ușiță, cioplită grosolan, cu o clanță pe care o ghiceam pipăind cu vârful degetelor. După multe zile, la multă vreme după ce mă aduseseră aici, pierdusem socoteala zilelor și a ceasurilor, dar nu azvârliseră pumnul de grăunțe de vreo zece ori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pentru ochi. În urma lui veneau muzicanții și femei îmbrăcate în rochii bălțate, cu falduri grele, care le ascundeau trupul. S-au pornit să danseze în fața ușii din fund, un dans primitiv, abia ritmat, doar se mișcau, apoi vrăjitorul a deschis ușița din spatele meu, stăpânii rămâneau neclintiți, privindu-mă întruna, iar eu m-am întors și am văzut idolul, i-am văzut cele două capete în chip de secure și nasul de fier, răsucit ca un șarpe. M-au dus la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în scaun și adăugă, cu vocea caldă: - Povestește, dragul meu. Și soțul ei începu să-și depene povestea: - Când aveam zece ani, mă fascina pendula cea mare din hol. O s-o vedeți, la plecare. Într-o bună zi, am deschis ușița de jos și mă jucam cu pendulul. Atunci, am văzut că pe el erau scrise niște numere. Primul se afla la capătul de sus al tijei și era 1840. Și tot așa, câte un număr, până jos. Ultimul era 1970
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
important era faptul că nici unul din ei nu se afla în hol, lângă pendulă. M-am furișat în casă, tremurând, fără să știu exact ce am să fac în continuare. M-am apropiat de ceas, în vârful picioarelor, am deschis ușița de jos și am reașezat greutatea în dreptul lui 1950. Am acționat ca un automat. Eram înmărmurit de spaimă. Următorul lucru de care îmi amintesc este vocea cuiva, care țipa la mine. O voce cunoscută. Când m-am uitat, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
Auta. - Străinul cel tânăr îl duse pe prietenul pământean în spatele ușii turnului unde era deschisă o firidă mare, pe măsura acelei bărci înaripate. Cel mai tânăr dintre străini, cel mai bătrân dintre ei, încă unul și Auta intrară pe o ușiță îngustă și se așezară pe scaunele care se desfăceau din podea, până atunci nevăzute. Al patrulea străin și femeia rămâneau în turn. Când se așezară, legîndu-și pieptul și picioarele cu anumite curele pe care le avea fiecare scaun, Auta auzi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
atât de frumos în țara Ta Kemet. Acum se puteau strecura fără grijă din oraș, până în locul unde-i aștepta luntrea. Pe drum nu-i mai privi nimeni. Se întuneca repede. Când ajunseră în apropierea luntrei, cârmaciul scoase capul pe ușița deschisă și le strigă: - Veniți repede să vedeți ce descoperire am făcut! Intrară întîi Auta și străinul celălalt, apoi Nefert; ceilalți doi se fereau să intre. În luntre, pe unul din scaune, ședea o frumoasă femeie rome, de neam după
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dezaproba faptul că-l plăteam pe Stock pentru crâmpeie de bârfă interesantă despre ceea ce se mai Întâmpla pe la Alex. Cu atâția ofițeri de poliție Învârtindu-se prin localul lui Într-un du-te-vino, auzea adesea destule chestii. Femeia se duse la ușița liftului pentru mâncare și strigă comanda mea În josul coloanei, spre bucătărie. Stock se strecură din spatele barului și veni Încet către mine. În mâna-i grasă avea un exemplar din Beobachter, ziarul Partidului. — Bună, Bernie, mă salută el. Ce vreme groaznică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
eu am început să tremur în pijamaua prea mare pentru mine... Am intrat în cămăruța de culcare hiper-încălzită, unde doar lampa de pe masă tăia un cerc de lumină peste hârtiile și cărțile mele, restul rămânând în penumbre groase, am deschis ușița înroșită a sobei și am privit fascinat, multă vreme, flăcările ver-zui-gălbui-albăstrui, arlechinești, care jucau acolo cu neobrăzare. Am stins focul, apoi și lampa. Pe fereastră a apărut atunci luna, rotundă, tăioasă, scânteietoare, aler-gînd pe cerul întunecat. M-am ghemuit în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de baie cu o cadă roză, netedă și ovală, ocolită însă de o dungă groasă de jeg. "E și so-ră-mea asta o figură, niciodată nu-și spală cada", îmi ziceam, trecîndu-mi vârful degetelor peste buza lucioasă, răsfrântă, a căzii. O ușiță îngustă, stacojie, cu geam pe care parcă aruncase cineva un lichid suspect, alburiu și vâscos, se deschidea în peretele îmbrăcat în faianță de lângă cadă. Am intrat acolo și m-am regăsit în aceeași mizeră cabină de closet, strâmtă de abia
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]