2,252 matches
-
zise, cu o mică sclipire În ochi: — Când nu vorbesc eu serios, iubito? M-am gîndit puțin. Dacă mă gândeam bine, adevărul era că Hunter nu-și Încălca promisiunile. În cele din urmă, am spus doar: Niciodată, iubitule. Hunter păru ușurat și Își ridică mâna ca să mă mângâie pe obraz. Apoi zise: —Nu suport ideea că ai văzut-o pe Sophia purtând colierul acela superb. O să-ți iau ceva și mai frumos, iubito. —De fapt, Îmi place la nebunie... —Ei, ghinion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai trage un timp de spate într-o parte, ca un cal nărăvaș, pînă la un moment dat, cînd roțile mușcă puternic din buza șanțului, aruncînd colosul pe șosea și trece în viteză pe lîngă camionul răsturnat. Pasagerii toți oftează ușurați, reluîndu-și somnul. În stînga și în dreapta încep să se ghicească maluri tot mai înalte, semn că muntele e undeva, în față. Concert simfonic la radio. Șoferul schimbă programul: un om de știință vorbește despre viitor în cadrul unei emisiuni destinată tineretului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-i trîntească telefonul în nas "măcar pentru simplul motiv că n-am ce-i oferi". De data aceasta cînd, în sfîrșit, Paula i-a interzis să-i mai telefoneze, are senzația că a scăpat de o povară; se simte ușurat și-și dă seama că va fi într-adevăr senin, fără umbra altor gînduri, cînd o va întîmpina, peste cîteva momente, pe Sorina. Salut! I-ai și uitat numărul rîde Mihai Vlădeanu apropiindu-se dinspre gară. Nu-i acasă răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Țevile de sub canapea încep să se răcească, iar dinspre geam coboară valul de răceală. Aura se mută pe locul din mijloc, strîngîndu-și blana la piept, cu o ciudă mereu crescîndă că a scăpat cursa rapidă. Dumnezeule mare! exclamă șoferul, răsuflînd ușurat, trăgînd frîna de mînă. Am ajuns la restaurantul Sălcii spune, întorcîndu-se spre interior. Propun să rămînem aici. Pe vîntul ăsta nu se mai poate înainta. Aici, măcar, sîntem la adăpost. De ce n-ai tras mașina lîngă ușă? întrebă o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spatele, preocupat de etanșarea ferestrei în care lovește viscolul -, ba am impresia că la el au dispărut cîteva din interfoanele "I.T.T." primite pentru uzină, recepționate de mine. Cînd am semnalat lipsa, mi-au fost luate de pe inventar și-am răsuflat ușurat. De curînd, l-am prins pe-un tehnician că mi-a șterpelit un aparat telefonic. M-a luat la o bere, cum că "vedeți, dom' inginer..., un cumnat..., băiatul i-a făcut bucăți aparatul...", dar cînd s-a îmbătat, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
viscol. Cînd a intrat în sală și l-a văzut pe Runca asistat de Tudoriu, s-a pierdut o clipă, vrînd să se retragă, dar gestul autoritar al bătrînului l-a adus pînă lîngă masă. Abia începuseră operația așa că, răsuflînd ușurat, s-a grăbit să-l înlocuiască pe bătrîn, să nu-i observe greșeala făcută în ajun. "Nici patruzeci de ani măcar și încep să fac greșeli de rutină, din grabă..." E-o tîmpenie să ții asemenea animale pe lîngă casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cafea și o tavă cu prăjituri. Proastă îngrijire! a arătat el cu capul spre copil, iar femeile au înlemnit. I-am găsit pe toți uzi, murdari, iar îngrijitoarele stăteau la povești, în bucătărie... a continuat Săteanu și femeile au răsuflat ușurate, că nu despre îngrijirea dată de ele ar fi vorba. Fetița a stat tot timpul în brațele lui, iar dacă încerca să o pună pe pat, țipa și se ținea cu mîinile de guler, că, mult timp, pînă spre seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mi-a spus clar că-i exclus să mai rămînă gravidă; o fi făcut ea ceva după prima naștere; toate activistele au cîte o pilă, vreun doctor care să le lege trompele... Începuse să-i placă al naibii de mine; am răsuflat ușurat cînd s-au terminat cursurile..." Pașii lui Mihai lunecă încet, monoton, egal, de-a lungul secției finale, unde zeci de femei sortează și ambalează marfa pentru expediție. Constată că totul este în regulă, termină de inspectat și se întoarce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din băieți, făcînd dintr-o dată ochii mari, mari și senini cît două zorele. Dormi, Vlăduț, dormi îl culcă tatăl lui la loc. Ham face nani. Am, nána? întreabă copilul încet, să se convingă. Da, face nani. Am nána... oftează copilul ușurat și-și întoarce capul într-o parte, adormind la loc. Tatăl se ridică încet de pe scaun și merge la sobă să mai pună cîteva lemne pe foc. Nina sărută prin somn palma de sub obrazul ei, caută instinctiv cu genunchii genunchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
masă halbele înspumate de bere Pilsner, în care alcoolul sclipea cu lucirea cristalină a zahărului din care fusese extras nu de mult. Pe Bull nu-l deranjau glumele cu pizde în timpul liber, dar la muncă erau un chin. Se simți ușurat că nu o invitase pe Juniper, o tipă de la Get Out! de care era interesat, să-l însoțească. Era sigur că Razza Rob nu ar fi amuzat-o. În cele din urmă, Bull trebuise să plece. În barul minuscul domnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în picioare pentru a-și termina treaba. Privindu-l pe Bull, aplicase strat după strat de bandaj, pansându-l strategic. După fiecare strat, îi ceruse lui Bull să-și miște piciorul ca să vadă dacă nu cumva îl incomoda. Bull, din ce în ce mai ușurat, era cuprins de liniștea pe care ți-o dă doar convingerea că o persoană este capabilă să-ți ofere tratamentul adecvat. Când, în cele din urmă, se ridicase de pe canapea și își trăsese pantalonii, simțea că e din nou aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
rezemată de perete, părea Îngrozită de-a binelea. — Într-o bună zi, o să Înțelegeți! spunea individul. Era un bărbat scund și oacheș, cu niște umeri diformi și trupul contorsionat, de pe urma unei paralizii infantile. — A, domnule Rowe, spuse doamna Purvis răsuflînd ușurată, dumnealui ar dori să audă ultimele știri și i-am spus că dumneata o să-i Îngădui, poate, să asculte... Poftim Înăuntru, zise Rowe deschizînd larg ușa În fața musafirului - primul care-i călca pragul. La ora asta, camera lui era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la examen, și ar da vina pe membrii comisiei... — Acum, vă las Între patru ochi, zise doctorul. — E și el aici? Vrei să spui ea... 3 Digby se temuse că va da ochii cu Întregul său trecut. De aceea, răsuflă ușurat cînd văzu intrînd pe ușă o fetișcană necunoscută, firavă și nostimă, cu părul roșcat - o fetiță prea mică pentru a-ți rămîne În memorie. Era sigur că n-avea de ce să se teamă de ea. Deși avea sentimentul că politețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
supără? o Întrebă. După o lungă tăcere, o voce uscată Îi răspunse: Nu. — Nu-i așa că eram Îndrăgostit de dumneata? Ea nu-i răspunse. SÎnt sigur că eram Îndrăgostit de dumneata, urmă el, pentru că deunăzi, cînd ai venit, am răsuflat ușurat, ca și cum m-aș fiu așteptat să văd pe altcineva. Cum aș fi putut să nu te iubesc? — Pare neverosimil. — De ce? — Ne cunoșteam atît de puțin! — Prea puțin, desigur, ca să poți avea vreun sentiment pentru mine. Din nou o pauză lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
uitau, deși se vedea cît de colo că le era silă. — Aici e! strigă omul care săpa, lăsînd cazmaua și Începînd să scormonească țărîna cu degetele, foarte Încet, ca și cum ar fi așezat niște răsaduri. E doar o lădiță! răsuflă el ușurat. Apucînd din nou cazmaua, se opinti și scoase lădița din pămînt. Era una din acele lădițe În care se țin de obicei alimente. Omul Îi săltă lesne, cu vîrful cazmalei, capacul bătut În cuie și un săpător se apropie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din nou. Rowe se simț, brusc, copleșit de o neliniște ciudată: uscăciunea gîtlejului și bătăile repezi ale inimii Îl avertizau că o dată cu glasul pe care-l va auzi ar putea afla un adevăr Îngrozitor. PÎnă acum fuseseră cinci morți... Răsuflă ușurat cînd auzi: — Aici Societatea de Gaz și Electricitate. Mai putea Încă să iasă din cabina telefonică și să lase totul În seama domnului Prentice. La urma urmei, de unde putea să știe că glasul pe care-l căuta nu era chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Radu Bădescu, și nici Alexandru Verghelea nu i se păru demn pentru acel post. Și căzu în genunchi deznădăjduit și strigă: Doamne, pe cine să iau? Și Dumnezeu îi șopti la ureche: ș...ț. Și avocatul Marinescu se simți tare ușurat și jură că așa o să facă. 125. Și avocatul Marinescu le trimise tuturor angajaților un e-mail și acolo scria „Minunați-vă, căci anul acesta firma va avea o petrecere de Crăciun și eu îmi voi numi înlocuitor. 23.12., orele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
durerea crescândă, mi-am scos bricheta din buzunar și am aprins țigara, imaginându-mi că fumul o să îmi iasă prin burtă. - Alo? Ați murit? mă întrerupse fata din gânduri. - Nu, nu încă, mi-am aprins o țigară. - Aha, zise. Părea ușurată. - Cum te cheamă? am întrebat-o. - Annie. - Și câți ani ai, Annie? - Șaisprezece. Am încercat să mi-o imaginez: brunetă, un metru șaișopt, ochi căprui. Frumoasă, buze bine arcuite, nasul drept, urechi cam mari, fără cercei. M-am întrebat cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
face ceva. Din câte știu din fișa ta, ai un unchi sau văr de gradul doi în America. Trebuie să faci o cerere de reîntregirea familiei și vorbesc eu cu cine trebuie ca să ți-o aprobe. I-am mulțumit răsuflând ușurat. - Cu plăcere, zise. Aprobarea pentru America va veni în patru-cinci zile. Ne întoarcem la hotel? Ne-am întors și ne-am așezat la o masă în restaurantul hotelului. - Mișto fată Ecaterina Teodoroiu aia, mi-am amintit eu studiind meniul. - Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
el? Ne-am uitat. Erau. O fată care privea pe geam dintr-un tren, o câmpie, o râpă, un vultur în zbor. - Șterge-le, m-a sfătuit Luca. Am apăsat pe un buton și pozele au dispărut. Am respirat amândoi ușurați. Taxiul intră în 2 Mai. Noaptea era pe terminate. În spatele unui petrolier ancorat în port, soarele se pregătea să-și arunce leneș primele raze. 12-13 septembrie 2004 DUPĂ-AMIAZĂ ÎN L.A. Avionul companiei KLM aterizase la 15:05 pe LAX. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
te interesează, Joacă F.C. cu Verdy, pe Ajinomoto. Suki șovăi. „Aualeu, sper că nu-i pe stop“, gândi Shuoke în japoneză, pentru că nu știa cum se spune „pe stop“ în engleză. „Oh, bine că nu-s pe stop“, gândi Suki ușurată, tot în japoneză, din exact același motiv ca și Shuoke. „And I hope she doesn’t hate soccer“, își continuă Shuoke gândul. „Soccer... what a silly idea. At least it’s not baseball“, se împăcă Suki cu propunerea lui Shuoke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
contacta pe dvs. probabil. - Ok. Vă mulțumesc foarte mult, domnule inspector. - N-aveti pentru ce, îmi fac doar meseria. După plecarea lui Lantz, îmi turnai restul de whisky în pahar. Îmi tremurau mâinile. Mă durea capul. Dar eram fericit, sau ușurat, deși nu puteam înțelege cum și de ce acest om, în aparență inteligent, nu bănuia nimic. Mă dusei la fereastră și mă uitai afară. Ningea în continuare, bineînțeles. Îl văzui pe Lantz pe o bicicletă, dispărând într-un vârtej de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sustrag. Din cauza asta, oricum s-ar fi desfășurat conversația noastră, la douăsprezece fără un sfert aveam să spun: „Ah, era să uit, trebuie să mă grăbesc spre observator, căci e ora preluării datelor.“ Și mi-aș fi luat rămas-bun, poate ușurat, dar oricum cu certitudinea de a nu putea face altfel. Cred că am intuit încă de ieri, în mod confuz, când domnul Kauderer mi-a făcut propunerea, că această obligație avea să-mi dea curaj să vorbesc cu domnișoara Zwida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ramotswe râse: — Eu nu-mi amintesc niciodată ce visez, spuse ea. Dar dacă mi-aș aminti, sunt sigură că visul ar fi despre mecanicul de primă mână care va fi într-o bună zi soțul meu. Domnul J.L.B. Matekoni zâmbi ușurat. Nu se răzgândise și erau încă logodiți. — Azi trebuie să prânzim la Hotel President, o invită el. E necesar să sărbătorim acest eveniment important. Mma Ramotswe fu de acord. Va fi gata la ora douăsprezece, iar după aceea, dacă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
următoare, după ce Mma Ramotswe termina de trecut în revistă corespondența de la Agenția de detective, urmau să meargă la magazinul de bijuterii Judecata de Apoi să aleagă un inel. Era o perspectivă îmbietoare și până și domnul J.L.B. Matekoni, care răsuflase ușurat la ideea unui inel pe care și-l putea permite, se trezi nerăbdător să pornească la cumpărături. Acum, că mai rumegase ideea, găsea că diamantele au ceva aparte, ceva ce până și un bărbat e capabil să înțeleagă dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]