971 matches
-
feței era cadaverică și întreruptă de o despicătură negrie - gura. Doamne, gândi Mira, câtă suferință o fi îndurat biata! Apropie florile de capul mătușii. Mireasma lor umpluse încăperea, învăluind-o și pe Marieta. Ca semn că o bucurase, își mișcă ușurel degetele. Fluturarea lor nu-i aminti cu nimic degetele grosuțe și prielnice pregătirii bunătăților gastronomice, pentru care Marieta era vestită altădată. Nu! Acum, degetele aveau o subțirime imaterială, semn și ele al spiritualizării prin suferință. Mira își scutură capul de
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
vasul cu flori, dovedind o nebănuită putere. Rămase așa, aspirând mirosul florilor, până ce Mira termină de povestit. Trecuse timpul. Era mai mult de ora două. Mira întrerupse terapia rememorării cu gândul ca Marieta să mănânce. Când îi propuse, aceasta dădu ușurel, dar categoric din cap, a nu. Mira se așeză în fotoliul de lângă ușa camerei. O lăsă pe Marieta să opteze: ori somn, ori continuarea discuției. Se ocupă câteva secunde de ochelari, scoțându-i și punându-i iar. În vremea asta
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
nepoții și nora nu-i vorbeau. Degeaba avea de toate, dacă ceilalți uitau să-l întrebe de vorbă. Cum era mândru, nu se plângea oricui, nu! Îi spusese odată lui Costin, tatăl Mirei. Și ginerele îi zisese Aurei; fiica oftase ușurel, ducând mâna dreaptă la inimă și murmurase ceva de genul o să i se povârne! Atunci Mira nu înțelesese cine avea să reia suferința bunicului. Dar, fiindcă Artemie era mereu dus, copiii, cu învățatul, rămânea doar Marieta, pe care bătrânul o
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
Îmi poți spune despre metal? E aur? Vreau să spun aur natural... Flavio Îi azvârli o privire ironică, În timp ce apropia inelul de o lamelă de jasp negru aflată pe prichici și apucându-se să Îl frece de piatră lovindu-l ușurel. Parcă certitudinile domniei tale nu mai sunt atât de neclintite, priorule... Da, e aur, zise el apoi, privind cu luare aminte striațiile pe care metalul le lăsase pe lamelă. Cu totul lipsit de impurități. Însă nu Îți pot spune dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
soarta rapsozilor dunăreni, i se tăiase o bună bucată din limbăî, ajunseră în fața unui luminiș. Deodată, iapa spătarului Vulture sforăi și se ridică în două picioare. — Hooo, Laika, hooo, că nu dau tătarii! - își domoli iapa spătarul Vulture, bătând-o ușurel pe grumaz. — Ba uite că dau! - urlă atunci luminișul și zeci de tătari mascați în tufe îi înconjurară pe eroii noștri, ridicând arcurile. — Nu trageți, tovarăși! - strigă repede Vulture. Suntem oameni buni! — Mucles! - urlă la el o tufa mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ochii de la cadână. Când m-am trezit era acolo. — Să ne facem că dormim, poate pleacă - zise Barzovie-Vodă. — Fă-te dumneata, eu stau și mă mai uit puțin - spuse spătarul. Apoi. întorcându-se spre cadână: Nu ți-e frig așa ușurel îmbrăcată, drăguță? Cadâna îl privi curioasă și, fie că nu înțelesese limba, fie că înțelesese, îi zâmbi larg, copilărește. — Apără-mă, Doamne, că sunt om bătrân - mormăi spătarul în barbă. După care grăi din nou: Și... după câte văz eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
inelului ce-l purta pe arătătorul mâinii drepte, împături foița în piele și prinse sulul înapoi la picior. Mai ugui puțin cu porumbelul cât timp acesta ciuguli grâul, apoi îi dădu drumul. Uitându-se în dreapta și-n stânga, papa croncăni ușurel, cu o expresie de veselie pe chip, chemând corbul. De cum veni și i se așeză în poală, corbul începu să croncăne de mama focului, arătând spre răsărit. Papa prinse a râde, apoi scoase de sub sutană o bucată de cașcaval. Corbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vadă apărând din nou. Și dacă era acolo, pândindu-l, așteptând numai să iasă din mașină? După momente lungi de așteptare, mai încercă o dată să dea la automat. Motorul porni la sfert, torcând rotund la ralanti. Aprinse farurile și porni ușurel la vale spre tabăra lor de la poale. Conducea atent, cercetând cu privirea de jur împrejur. Se aștepta să întâlnească ghemul de ceață în orice moment. Mergea încet tocmai pentru că văzuse de ce era în stare monstrul acela și nu avea chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care se infiltrase, disimulându-și propria natură. Într-acestea, simți cum cineva Îl Înșfacă de mânecă. Muta Încerca să Îi atragă din nou atenția asupra tablei de șah. Arăta spre micul pion, Încă ascuns după veșmintele reginei albe. Îl luă ușurel și Îl depuse În colțul extrem. Apoi, mai căută două piese negre decorate cu un soi de mitră, care aminteau de silueta unui episcop, și le așeză alături de el, ca pentru a-l apăra. - Fiul a fugit? Ascuns printre... clerici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
căldura toamnei și seva ferigilor. Avea la picioare doi săculeți de piele maronie ale căror fermoare de cupru păreau să ascundă mari mistere. Ținuta ei era simplă, fără efecte sau înflorituri. Se aplecă puțin, ridică cele două trăistuțe și dispăru ușurel din raza privirii noastre, cu silueta ei delicată pe care seara o învăluia într-un abur albăstrui, roz, cețos. Fata avea un prenume, am aflat mai târziu, în care dormita o floare, Lysia, iar acest prenume i se potrivea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
el un nume? M-am gândit bine o clipă și apoi mi-am scos carnețelul din buzunar: — E în regulă, l-am asigurat eu. Mi l-am notat. — Un detectiv cu memoria paradită. Grozav, ce mai. — Hei, ia-o mai ușurel, că-l am, nu te înfierbânta. Îl cheamă Klaus Hering. — O să verific dacă la Alex există ceva despre el. Ridică receptorul și dădu telefon. Nu dură decât două minute. Plăteam un polițist cu cincizeci de mărci pe lună pentru acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fată de spatele dezgolit și răsucindu-l spre fața mea, netezindu-l cu palma: Are două vertebre în plus, așa încât fundul ei e la mare distanță de mijloc. Foarte frumos, nu crezi? — Foarte frumos, am întărit eu și am bătut ușurel cu mâna, politicos, fundul rece ca marmura al fetei. Dar ca să fiu sincer, eu sunt de modă veche. Îmi place ca fata să se gândească doar la mine și nu la portofelul meu. Evona zâmbi: Nu, nici n-am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cap cu un aer mohorât. Weisthor a fost ultimul care s-a ridicat în picioare. Se clătină pentru un moment ca și cum ar fi fost cât pe ce să cadă, iar Rahn îl prinse de cot. Weisthor îi zâmbi și lovi ușurel mâna prietenului său, cu recunoștință. — Îmi dau seama după chipul dumneavoastră, draga mea doamnă, că fiica dumneavoastră a venit. Hildegard aprobă din cap: — Vreau să vă mulțumesc, Herr Weisthor. Vă mulțumesc foarte mult că ne-ați ajutat. Își trase nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o lucrătură ca de la Brigada de Moravuri. — Da? Cât de dură? — Ca un vals îndrăcit. Becker rânji și își termină băutura: — Să-l obosesc? Pricep ideea. Își deschise haina și scoase un scurt baston de cauciuc cu care se lovi ușurel cu nerăbdare în podul palmei. — O să-l mângâi cu asta. — Ei bine, sper că știi mai multe despre cum se folosește ăla decât știi despre Parabellumul ăla pe care-l porți. Îl vreau pe tipu’ ăsta viu. Speriat de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
S 23. — În cosmosul mare? zise pedagogul, apoi zâmbi: Mai sunt, dar foarte, foarte departe de noi. Mă îndoiesc c-o să ajungeți vreodată la ele. Atunci - oftă Felix S 23 - îl lăsăm aici. Se întoarse spre copil și-l împinse ușurel spre pedagog: Hai, Benga, du-te cu domnu’... Episodul 44 Zona „Robertson-Kudașvili” Există în infinitul spațiu cosmic anumite zone, anumite perimetre, nu tocmai numeroase, pe care cosmonauții au învățat să le cunoască foarte bine și pe care, în genere, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
iar o umflă... Frumos vorbi și subțirel Lapona dreaptă, Enigel, Dar timpul, vezi, nu adăsta, Iar soarele acuma sta Svîrlit în sus, ca un inel. - Plângi, preacuminte Enigel! Lui Crypto, regele-ciupearcă. Lumina iute cum să-i placă? El se desface ușurel De Enigel, De partea umbrei moi, să treacă... Dar soarele, aprins inel, Se oglindi adânc în el; De zece ori, fără sfială, Se oglindi în pielea-i cheală. Și sucul dulce înăcrește! Ascunsa-i inimă plesnește, Spre zece vii peceți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
al râpelor de smalt, Hai în zbor de șoarec sur La ăl ciur Des și rar Clătinat la râul nopții De Țiganul Aurar, Ciuruitul prapur sur Ce-n azur străvechi întinge Îngălatul de azur: Rupta lumilor meninge! Pîn' la el, Ușurel, Pe arc tors fără cusur, Îndoiește și întinde Zborul tău de șoarec sur... Și cu pumnul dus mosor Pîn' la sita din tărie, Treieră șuierător Spart descântec din fetie! f) Buhuhù la luna șuie, Pe gutuie să mi-l suie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sufletul și pielea de pe om! Că și din cele două se face avere, pentru cel ce a luat, un fel de lume nouă! - Cum, ne jupoaie? Vai de mine și de mine! Vreau ca mami să mă ducă la mamaie! - Ușurel, puiul meu, bunica ta și a mea au plătit deja. Pe vremea comunismului, șapte piei, când de pe una, când de pe alta. Ăștia de acum, cu democrația tăbăcesc deocamdată tineretul, adică pe noi, însă și nici de la generația mea nu se
IERTĂTORI ŞI IARĂŞI DE LA CAP, DE N.BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361347_a_362676]
-
nu stăteam seara târziu că ne era urât. După el a rămas până în ziua de azi denumirea drumului de lângă casa lui: coasta lui Ilie al Ioanei. Acordurile cavalului nu s-au mai auzit niciodată, în acel sat, uitat de lume, Ușurei. Copacii din bătătură nu au mai ajuns niciodată casă. Au putrezit fiind folosiți ca bancă pe care ne adunam mai mulți copii și povesteam tot felul de trăsnăi. La început, când nea Ilie al Ioanei cânta, pe copacii tăiați din
AM LUAT CU ÎMPRUMUT...FOC, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361482_a_362811]
-
Eram încordat ca un arc gata să plesnească. - Ha, ha, ha!, izbucni ea în râs de sub cearceaful ce-i mai acoperea coapsele! Mi-am tras pantalonii și am țâșnit în picioare cu bustul dezgolit, repezindu-mă ca turbat asupra individului. - Ușurel, băiatule!, mai apucă el să rostească, înainte de a-i închide gura cu dosul mâinii. A căzut. Din colțul gurii o pată sângerie se lățea tot mai mult. Refuză să se ridice. - Nenorocitule, crezi că tatuajul îți dă drepturi suplimentare?, bolborosi
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
mai mult. Plecau și ei să doarmă pe la casele lor. Când oaspeții se risipiră, cei ai casei se puseseră pe sforăit adânc, până se lumină de-a binelea a ziuă. Copiii dormeau duși în continuare, în timp ce Moș Mihuț se sculă ușurel, se îmbrăcă și se duse în grajd să îngrijească animalele. La fel de harnic ca și Moș Minuț, era și vătuiul, care se trezi primul, și se uita după Moș Mihuț să-i dea niște otava de ronțăit. (sfarsit) PS - Acest foileton
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
bereta, Bastonul, pipa din lemn tare, Scoatem maneaua, dăm concert de vioară. Care-i problema? Mă întreabă un jegos. Problema e că am ajuns prea jos. De din vale-n Cișmigiu, Îți scriu, Doamna, iti tot scriu, Dar în aer, ușurel, Un parfum curat, Chanel, Că iubirea stăruie, Psihicul mi-l năruie și mă-ndeamnă să visez la un vals pur vienez. BORIS MARIAN Referință Bibliografica: Pe faleză din BĂLI / Boris Mehr : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1376, Anul IV
PE FALEZA DIN BALI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362394_a_363723]
-
despre muzica sau poezie, cu blogul pe scări sau nu, plimbându-ne sau doar descoperind ce minunați sunt copiii noștrii totul e matematică. Și scriind toate formulele, adevărata știință se relevează. Se începe prin elaborarea de strategii de-a dreptul' ”ușurele”, aparținând structurii universale. Se continuă cu calcule complicate până la necunoscute. Începem să cunoaștem din recomandări științe noi și devenim din ce in ce mai curajoși, fără negativisme, văzând și făcând. Acest domeniu de cunoștințe, mereu de actualitate și bazat pe logică, nu poate fi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
despre muzica sau poezie, cu blogul pe scări sau nu, plimbându-ne sau doar descoperind ce minunați sunt copiii noștrii totul e matematică. Și scriind toate formulele, adevărata știință se relevează. Se începe prin elaborarea de strategii de-a dreptul' ”ușurele”, aparținând structurii universale. Se continuă cu calcule complicate până la necunoscute.Începem să cunoaștem din recomandări științe noi și devenim din ce in ce mai curajoși, fără negativisme, văzând și făcând. Acest domeniu de cunoștințe, mereu de actualitate și bazat pe logică, nu poate fi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
meu, că drept să vă spun, m-am pomenint fredonând pe limba mea, apoi cântam (cât era ziulica de mare) în prispa casei, printre pomii din livadă, în grădina de flori, mă alintam și-mi plăcea cum îmi suna vocea. Ușurel, ușurel... am început să conștientizez ce mare valoare are creația populară în existența unui popor, fiindcă țăranul român, în permanență, și-a cântat dorul, dragostea, bucuria, tristețea prin bocet, doine de cătănie, de înstrăinare, de dor și alean, iar baladele
PARTEA A I-A ÎN CETATEA CÂNTECULUI ŞI DANSULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361208_a_362537]