294 matches
-
românului, cu spiritul său inventiv și fantazia proprie"6, câtă vreme societatea însăși nu își are precizate dezideratele. Problema răspunsului la modernism este una reactivă: dacă va fi să fie un stil național, acela va fi răspunsul local dat modernității ubicue: "Vrând, nevrând, participăm la o civilizație unitară care se întinde pretutindeni în lume.(...) Din efortul acesta de adaptare și mai ales de asimilare se vor preciza, poate, în luptă cu forțele străine, și mai mult adevăratele însușiri ale sufletului românesc
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
sunt influențați foarte mult de setul de idei și opinii în interiorul cărora acționează. Forța puternică a „societății internaționale”, cum o denumea școala engleză, se face simțită chiar și în rândul celor mai materialiști dintre decidenți, tocmai fiindcă este atât de ubicuă, încât e dificil de observat. Este în mod special eficientă în limitarea liderilor de a solicita, în numele interesului național, cât de mult posibil. Morgenthau a putut discerne această flexibilitate a interesului național datorită definiției în două părți date de el
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
evidentă în special în sfera economică, unde un grup poate cere o parte a produsului economic pe care alt grup poate refuza să o acorde. Această problemă a distribuției produsului economic reprezintă numai un singur exemplu al unui fenomen social ubicuu. Partidele politice, grupările religioase, grupurile etnice, regiunile și localitățile se înfruntă în mod asemănător. Cum se previne degenerarea acestor conflicte în violență? În primul rând, cetățeanul A, care, ca membru al grupului economic E1, se opune cetățeanului B, ca membru
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
oamenilor, șșiț este astfel inseparabilă de însăși viața socială”6. Plecând de la o interpretare augustiniană a naturii decăzute a omului, Morgenthau sugera, citându-l pe Luther, că „nu poate fi biruită concupiscența” și, în consecință, că dorința arzătoare de putere, ubicuă condiției umane, trebuie recunoscută ca „sursa corupției și a păcatului care inserează și în cele mai bune intenții măcar un pic de rău și deci le murdărește”7. În cele din urmă, politica ar fi rea numai deoarece constituie o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
gestionarea tradițională a comunicării, ci tind să se identifice unul cu celălalt. Luînd exprimarea drept reprezentare și reprezentarea drept exprimare, comunicarea devine confuză și e diagnosticată drept tautism. Universul atins de o asemenea boală este fără ierarhii, încîlcit; comunicarea este ubicuă însă moare prin exces de comunicare: mereu se comunică fără a se ști originea emiterii mesajului și fără a se cunoaște destinatarul; realitățile de gradul II formate de emițători sau realitățile de gradul III formate de către receptori sînt luate realități
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
potrivește”, printre contemporani bolnavi de-o mediocritate infinită. C A P I T O L U L I I (Libertateaă Divagațiile noastre de mai sus În jurul „pozei”, a ratării (a „pozei ratării”!Ă, a sinuciderii ne duc, oarecum logic, la ubicua idee de libertate. Toate acestea „trei” - ca și altele, bineînțeles - sunt forme ele libertății; iar „Exilul”, supratemă a acestui volum, este și el o astfel de „formă”. De altfel, cine caută, cine este obsedat de libertate, o găsește, nu-i
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
curajul, minima bărbăție de a ne părăsi definitiv, de „a muri”, cum se spune. A, ai să-mi replici că „voi, zeii”, sunteți dotați cu nemurire ca și... materia, nu-i așa? A, te-am jignit, zeule, comparându-te cu ubicua și „inferioara” materie, dar am să te Împac spunându-ți că, după cum am aflat din ultimele lecturi filozofice, materia, substanța poate fi și „altceva” decât „ceea ce ne cade sub simțuri”; Kant, marele Kant ne Învață că materia este o „categorie
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de Îndrăgit și disprețuit În același timp, apare un... alt Eu? Numit cu felurite nume, printre care: panică, nebunie, lașitate neînțeleasă sau, pe dos, curaj nebunesc, curaj pur și simplu, cel care face din risc o armă?! Eul familiar și ubicuu este pur și simplu dat la o parte și intervin alte forțe, care, cu decizia și răceala zeilor, desăvârșesc opera de distrugere sau de salvare, poate chiar de glorificare a persoanei. Pentru a da un exemplu de acest infra-Eu sau
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
se concentrează voința și predestinarea, istoria ce prinde chip uman, deși acest chip nu e decât o figură purtată pe lectici, pe brațe viguroase și anonime sau reflectată de cartoane șlefuite și Încadrate solemn sau de o sticlă, servilă și ubicuă. Egipul vechi și popoarele Asiei au avut nevoie, se pare, de o asemenea formă de „organizare” și „Înaintare” În istorie, o istorie care - o vedem azi, când sute de milioane de musulmani vor să respecte codul civil și penal al
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
se remarcase prin calități morale și profesionale excepționale, „jignind” bunul-simț al maselor care nu aveau decât un singur loc pentru excepționalitate; și acel loc era ocupat mereu de aceeași persoană, ce devenea iute o Figură și apoi o fantasmă rigidă, ubicuă și aproape nemuritoare. (În ce mă privește, am trăit cunoscuta dimensiune a tragicului aristotelician, catharsis-ul, eliberarea absolută de tensiunea „groazei și a milei”, prima oară În viață, când am zărit cuplul prezidențial În situație ordinară: momentul când fostul dictator
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a capitalismului drept „capita lism karaoke“: muzica e a altuia, cuvintele sunt ale altuia, tu te mă rginești să cânți (fals), cu ochii la adevărații protagoniști. Rezultatul acestui exercițiu periferic e lumea în care trăim. Și o tipologie umană nouă, ubicuă, dezamăgitoare. Iată, spre exemplifi care, trei versiuni autohtone ale capitalistului de împrumut: 1. Proaspătul îmbogățit. Un fel de Al Capone du pauvre, încă perplex că e așa bogat, capabil mai curând să-și arate banii decât să-i folosească. În loc de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
generalizarea particularului), tratează la modul familiar probleme de politică, se bate pe umăr cu personalități ale timpului, vorbește cu simulată modestie despre Întruniri și Întâlniri strategice la nivel Înalt etc., dar - evident - suferă de grandomanie, mistificând realitatea. Amicul X pare ubicuu, prezent și În saloanele elitei bucureștene și la „sindrofiile modeste de mahala, la Capșa, la Gambrinus, la Zdrafeu, la Jockey și la cafeneaua Schreiber din Lipscani, În Orient-Express, În tramcar, În cupeu pe roate de cauciuc, pe jos În galoși
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
în pelerinaj ? Care este impactul asupra votului în sine ? Acestea și multe altele își așteaptă răspunsul, reflex al unei fascinante teme de studiu asupra politicului în societatea contemporană postcomunistă. Postfață Un pelerin la pelerinaje Pelerinajul este un fenomen străvechi și ubicuu, abundent atestat de monumentele și documentele istoriei, precum și sugerat de urmele, oricât de enigmatice și vagi, ale preistoriei. Tocmai de aceea, este considerat de mulți o constantă a condiției umane. Bibliografia acestei abordări anistorice/ transistorice este vastă și variată, aflându
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ci în alianțe strategice numai cu "forțele progresiste" și partidele comuniste. Și în acest caz, raporturile trebuiau să aibă loc exclusiv prin intermediul partidului, adică sub supravegherea directă a lui Ceaușescu însuși, deoarece pericolul intruziunii ideologiei "burgheze" în RSR era considerat ubicuu, atât în plan extern cât și în plan intern. Citatele de mai sus o dovedesc cu prisosință. Tocmai de aceea, neavând "conștiința socialistă" suficient de dezvoltată, nici majoritatea membrilor de partid nu era considerată aptă de a gestiona cu succes
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
1989a, 3). Iar unul dintre principalii dușmani era desigur Ungaria vecină și populația maghiară de pe teritoriul RSR. Putem considera "comunismul xenofobic" în sensul unei contractări fascizante a leninismului romantic, percepută ca o ultimă formă de profilaxie în fața invaziei de acum ubicue a realității "burgheze". Situația s-a deteriorat atât de puternic încât în vara anului 1989 Ungaria nu mai considera Occidentul drept principalul inamic, ci România (Devlin: 1989, 1). Cu un an înainte, Gorbaciov primise o scrisoare de protest din partea unor
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
viața în provincie, domnule Ovidiu Genaru? Cum traduceți sintagma provincia literară și care este însemnătatea ei? O.G.: Cum să fie? Ca-n restul lumii, normală, răbdătoare cu cei vii. Cu o bibliotecă bună și cu Internetul poți fi chiar ubicuu, poți evada oriunde, fără limite. Din tine, e mai greu să fugi când te plictisești de tine. În rest, e O.K. Provincia literară ar fi, mură-n gură, literatura scrisă în provincie sau, cu sens depreciativ, o literatură mărginașă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
preoți și teologi. Cel de al doilea, a fost omul în care am perceput fibra morală genuină a țăranului român. Au fost singurii, o spun cu regret, dintre profesorii mei la care nu am perceput acea teamă care era atotprezentă, ubicuă, în România ultimilor ani ai lui Ceaușescu. Primul este părintele profesor Ioan Glăjaru, un om de o modestie și de o decență impresionantă, care și-a încheiat cariera universitară retrăgându-se la o parohie modestă din zona Brașovului. Celălalt a
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
colonia de spioni și sabotori capitaliști din filmele polițiste ale anilor 1970. Prezența tentaculară din Cântecul libertății, domnul Pepper, are conturul reptilian al unui prădător. El este samsarul de pe Broadway, omul în mâinile căruia se adună toate firele. Agitat și ubicuu, el este un pontif al cultului profitului. Tabloul lui Baranga recuperează o întreagă linie de critică anticapitalistă americană. Ceea ce se schițează este o Americă divizată, ruptă între exploatatori și masa celor ce muncesc. În acest spațiu normat de goana după
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
se poate face doar în măsura în care ironia se supune hotărârilor de partid. În nici o ocazie, tezele partidului nu pot fi puse sub semnul întrebării. Erorile sunt umane, imputabile carieriștilor, birocraților și sabotorilor. Partidul este entitatea situată dincolo de eroare, infailibilă, omniscientă și ubicuă. Mielul turbat este, dincolo de epiderma atractivității comice, o piesă dedicată uzinei ca spațiu cosmogonic. Omul nou, la care visează regimurile de democrație populară, se naște în acest mediu, spre deosebire de întreprinderea capitalistă, dominată de mirajul profitului, unitatea de producție în comunism
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
administrativă / managerială / curatorială) de abordare a practicii artistice contemporane, creând astfel posibilitatea unei comunicări între lumea academică (universități, centre de cercetare) și cea non-academică (galerii, centre de artă, muzee, organizații non-guvernamentale). Din perspectiva lui Roger Seamon 120, ca activitate umană ubicuă, critica este o parte inerentă a culturii în general. Obiectele criticii pot fi instrumente (artefacte cu scop specific), fapte (acțiuni judecate din perspectivă morală), teoreme (presupoziții cu privire la ceea ce este adevărat) și acte performative. Dacă în trecut critica de artă făcută
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
care, mai mult, o dată realizat, va genera propensiunea spre consolidarea poziției privilegiate obținute, precum în cazul oricărei practici a dominării. În schimb, încheie McKerrow, Michel Foucault, care nu privilegiază absolut nimic, pare scutit de o astfel de amenințare. În ce privește caracterul ubicuu al puterii, McKerrow semnalează faptul că analiza lui Foucault nu se concentrează exclusiv asupra chestiunii legitimității statului. O astfel de opțiune este, cu siguranță, una limitatoare, în orice analiză a puterii. Foucault, în schimb, își propune să urmărească caracterul insinuant
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
fi parcursă în mod independent. Aceasta deoarece, reamintește McKerrow, "într-adevăr, puterea statului există, este represivă și este disponibilă criticii. Și, în aceeași măsură, este adevărat că puterea este nu numai represivă, dar și, potențial, productivă, că efectele sale sunt ubicue, în viața socială și că aceste efecte sunt disponibile analizei"763. Cu toate că, remarcă McKerrow, practica critică nu trebuie să se concentreze asupra amândurora, fiecărei dimensiuni trebuie, totuși, să i se acorde un minimum de atenție, pentru a nu eluda anumite
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
sau a revoltelor, efect generat tocmai de lipsa ei de corporalitate, de calitatea ei de a fi peste tot, fără a putea fi identificată ca atare undeva. Deși oportunitățile de a-i rezista par mult mai numeroase tocmai pentru că este ubicuă -, într-un sens foarte real nu este nicăieri, mai mult, devine echivalentă cu o forță a naturii, care este și aparența pe care puterea disciplinară și-o asumă, instalată fiind în cadrul relațiilor cu care negociem lumea 23. Efectul puterii disciplinare
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
de performanță care trebuie atinse (în fond, chiar examenele de admitere și de licență pentru instituțiile de învățământ superior nu reprezintă altceva decât standarde care controlează intrarea și ieșirea din sistem). În concluzie, Kohn este unul dintre acei "experți" educaționali ubicui care propun tot felul de schimbări în educație, mai ales atunci când ei nu mai fac parte din sistem. Așa cum pe toate drumurile se găsesc falși savanți sau falși ingineri care propun modalități "uimitoare" de îmbunătățire a curriculumului la matematică (de
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
undeva, mai prin zonă. Da' ce să facem noi acolo? Unde găsim noi ziariști așa veseli și fericiți când se suspendă Președintele țării? Unde mai găsim noi o Doamnă Dragostescu atât de drăguță, atât de haios îmbrăcată și atât de ubicuă, încât de oboseală, nu e capabilă să spună două vorbe la locul lor, îl toacă două ore pe Băsescu, într-o analiză psihologică cu care și ea ar pica bacul, apoi întreabă cu ochi mari și candizi: Dar de ce ziceți
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]