923 matches
-
Întreg cu un singur punct de sprijin. — Ce vrei să spui? — Vreau să spun că fiecare victimă Își alege propriul călău și creează condițiile crimei, care se dovedește a fi modelată după el, nu după asasin. Victima e legată de ucigătorul ei precum stelele de cerul lor. Așa cum În mișcarea cerească, potrivit lui Ptolemeu, aparentele inversiuni ale corpurilor pe fundalul Primului Mobil se recompun În ordonata interconexiune a epiciclurilor, tot astfel, cele mai infime mecanisme ale asasinului rămân legate de orbita vinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Tensiunea spori. O umbră se coborâse, ca un văl funebru, peste expresia tuturor. În cele din urmă, Cecco d’Ascoli rupse tăcerea. — Oroarea... printre noi? Vrei să spui ferocitatea oarbă care i-a lovit pe cei doi exponenți ai Studium-ului? Ucigătoarea dispoziție a cerurilor, care a provocat o asemenea pierdere? — Vreau să mă refer la cel care, dintre voi, i-a ucis pe Ambrogio și pe Teofilo. Care, cu viclenie vinovată și cu forța unui intelect Înclinat spre rău a curmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Te rog, messere, murmură ea. Nu adăugă nimic, mărginindu-se să Îl fixeze cu privirea aceea a ei, din depărtări. Însă o breșă părea să se fi deschis În zidul de umbră care o Înconjura. — Te rog, repetă ea. Furia ucigătoare a lui Dante se potolise ca prin farmec. Coborî pumnalul. Sub mâna lui, trupul lui Veniero zvâcnea vlăguit. Slăbi strânsoarea, lăsându-l să respire, iar apoi se ridică, făcând doi pași Înapoi. Ea Îi luă locul, aplecată peste trupul bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a avut o istorie zbuciumată... Episodul 143 NOAPTEA DE POMINĂ VĂZUTĂ îNTR-O NOUĂ (ȘI ULTIMĂÎ PERSPECTIVĂ Mai șopotiră ei ce mai șopotiră, căci somnul nu le da ghes, apoi, fiecare în parte și cu toții în general, avură un cumplit, ucigător sentiment de jenă. „Căci oare ce mă ține pe mine treaz - gândi Barzovie-Vodă, punând degetul pe rană - dacă nu apropierea acestei june cu miros de palimpsest? Se cade oare ca un Domn să coboare din augusta lui seninătate până acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce, dom’le - se întoarse ei spre ceilalți, luându-i martori - suntem tapiri?! Femeile dădură repede din cap că nu, nu sunt. — Ce-s ăia tapiri? - întrebă bătrânelul numai pielea și osu, din colțul lui. Mustăciosul îi aruncă o privire ucigătoare, că adică acuma avea el chef de explicație? — Unde s-a mai văzut una ca asta? - continuă el în culmea mâniei. Unde? — întrebarea dumitale, căpitane Tresoro, e pur retorică - spuse deodată un domn destul de slab care până atunci stătuse liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu-i plăcea să citească, așa că marchizul de Camposanpierro, ca s-o scape de pofte, o închise-n bibliotecă. Episodul 164 VISUL LUI IOVĂNUȚ Pe la trei noaptea, după ce preacuviosul Metodiu se răsuci în sfârșit într-o poziție surprinzătoare, terminând cu ucigătorul lui sforăit, începu să viseze și novicele Iovănuț. Visă că ajunsese la Porțile Raiului, după un zbor vertical și lin ce-i umpluse urechile cu bobițe de rouă, căci trecuse prin nori-albi și pufoși în care vedea dispărând în răstimpuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nisip, în cortul improvizat, dar rezistent, este în stare să aștepte să treacă orele cele mai călduroase ale amiezii, în mijlocul întinderii celei mai neprimitoare, fără ca focul dogoritor de afară să-l afecteze prea mult. Dar cea mai modernă și mai ucigătoare dintre armele automate fusese concepută astfel încât să ocupe cât mai puțin spațiu posibil, iar mărimea cămășii unei uniforme nu se putea nicicum compara cu cea a unui jaique beduin. Rezultatul a fost că cei paisprezece oameni se văzură obligați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Takadjiev, dar nimeni nu râse. În grup se discuta aprins. Nimeni nu apuca să spună ceva până la capăt, fiind întrerupt, contestat și contrazis cu înfrigurare. Unii spuneau că Burkeviț are dreptate, că războiul nu-i folosește nimănui, că, dimpotrivă, e ucigător, fiind convenabil doar pentru generali și intendenți. Alții afirmau că războiul e ceva eroic, că fără războaie n-ar fi fost nici Rusia, că n-are nici un rost să te smiorcăi, trebuie să lupți. Iar alții considerau că, deși războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și nici nimic altceva, iar ființe supranaturale nici atât. Ți-am mai spus că acolo poți să-i privești pe zei în ochi, spuse ea absentă. Numai că și ei, la rândul lor se uită la tine și, privirea lor e ucigătoare. Nu, te rog! Nu mă contrazice și, mai ales, nu zâmbi pe sub mustață. Știu foarte bine ce spun. E un secret acolo, o taină, ceva ce noi nici nu suntem în stare să ne închipuim. Unii vorbesc despre blestemul aurului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
hotărât să stea aici și să-i împiedice pe străinii aceia să treacă mai sus. Până la pârâul Bolii, poate să urce fără teamă oricine, nu i se întâmplă nimic. Mai sus însă, privirea zeilor deja e prea puternică și devine ucigătoare. Pe mine nu m-a ucis. Tare mai ești tu trufaș! Într-adevăr nu te-a ucis. În loc să te bucuri că ai fost iertat te încăpățânezi să te întorci iarăși aici. Și eu mă întreb cum de nu ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
am zis: astea-s pentru domnii Sempere, spuse ea pe un ton sclifosit. Că știu eu că dumneavoastră, intelectualilor, vă plac merele, ca lui Isaac Nepom. — Isaac Newton, bobocel de micșunea, preciză Fermín cu solicitudine. Merceditas Îi aruncă o privire ucigătoare. — Ia te uită, istețul. Să-mi mulțumești că ți-am adus și dumitale unul, și nu un grepfrut, cum meriți. — Dar, femeie, pentru mine ofranda mîinilor dumitale feciorelnice, ăst fruct al păcatului originar, mă-mboldește năvalnic a... — Fermín, te rugăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nimic nu lăsa să se înțeleagă că ar fi de față. Am spus mai devreme că știa foarte bine cum să vorbească. Am văzut chipul lui Josăphine făcându-se roșu ca un bujor, în timp ce în ochi îi apăru o scânteie ucigătoare. Cu siguranță că, dacă ar fi avut în mână o flintă sau un cuțit, Mierck ar fi ajuns numaidecât pe lumea cealaltă. Ucidem mult într-o zi, fără să ne dăm seama, în gând și în cuvinte. Prin comparație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu fuge speriat, ai mai auzit asta? — Nu... Îîî... — Mie așa-mi sugera: un înger - că era blondă, subțire, aeriană - care nu fuge speriat. Învăța ușor tot ce îi sugeram, ți-am mai spus asta, nu fugea adică, mă fermeca ucigător de încet, devenise o femeie, fizic, eu o făcusem femeie, doar fizic, pentru că ea avea în sânge femeia, când o vedeai răsuflând doritoare, pe brațele tale, te pierdeai. Cine poate să-nțeleagă, înțeleagă, cine nu, nu, Cui nu-i place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
spre Zecheru, care stătea cu mâinile în sân și se făcea că privește aiurea), nu este a voastră (Zecheru stă tot așa, nepăsător, iar Calboreanu pare a se enerva, strânge din buze și tună), ci a urmașilor urmașilor voștri (privire ucigătoare, Zecheru nepăsător) în veacul (liniște în sală, nu pleacă aplauzele, privire spre Traian care își rodea unghiile), în veacul (idem și maestrul răcnește), în veacul vecilor, bate tablele, Traiane (Zecheru le bate, publicul pornește în aplauze furtunoase), amin! Ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cu cel religios și pune în antiteza caracteristicile fiecărui animal necurat cu trăsăturile de caracter ce ar trebui să îl definească pe adevăratul creștin. Astfel, despre șopârlă, Petru Lascău ne spune: „Unul din cele mai mici animale, dar cu limba ucigătoare. Este ușor de neglijat prin micimea ei, dar periculoasă prin otrava limbii sale. Lovește fulgerător cu exactitate și cu venin. Nu are alte resurse. Corp mic și vulnerabil. Își lasa coada ruptă și fuge la cel mai mic zgomot. Doar
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > URME DE DRAGOSTE - CAP.II / 1 - Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 384 din 19 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Pasiuni ucigătoare Violeta a ieșit mulțumită, liniștită, împăcată cu sine, despovărată parcă de griji. Zâmbea în mers și își făcea planuri de viitor. Se simțea eliberată de multă supărare adunată-n timp. După mulți ani, vedea și saluta oamenii pe care-i
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
din față! Te pomenești că cele din față sunt mult mai periculoase decât cele din spate!? Sau invers. Cercetătorii muncesc zi și noapte! Concluzie. Când particulele nominalizate ajung în organism, în celule se formează radicali liberi, care exercită o acțiune ucigătoare asupra ADN-ului, sporind, astfel, riscul de afecțiuni canceroase. Neuronul arșice. Igen, țugulanilor? Breaking news. Un nou cutremur a zguduit România! Cinci cutremure într-o singură zi? Vai, ce ne facem? Nu suntem pregătiți! Guvernul doarme, autoritățile locale nu se
TABLETA DE WEEKEND (38): APOCALIPTICII DE SERVICIU de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363916_a_365245]
-
Romeo Tarhon De Mărțișor Iubito, azi, de mărțișor, Fiind plecată-n lume-n zbor Precum un obosit cocor Din toamnă-n iarnă călător, Precum un mânz rătăcitor Într-o taiga cu alb decor, Mereu cu spaima lupilor Și în galop ucigător, Precum un leu începător De victime căutător Amenințat și temător De-un leu bătrân necruțător, Precum un eșuat vapor Fără busolă plutitor, Pierdut în spuma apelor Într-un ocean amețitor Precum un biet nevăzător Într-un oraș amăgitor Silit să
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI DE 1 MARTIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362820_a_364149]
-
de la viață! urla Rază Fierbinte. - Vă spulberăm, mă, vă spulberăm! țipa Vânt Fierbinte, cu ochii ieșiți din orbite și foalele obrajilor încinse. Urla și sufla, sufla și urla. Infernalul Rază Fierbinte alerga turbat, dând din mâini, din care țâșneau raze ucigătoare și arunca flăcări din gură, din nări și din ochi. În furia turbată se împiedică, transformându-se într-un vârtej de foc. Mărțișor văzu cu cine are de-a face, dar Norocel țipa înspăimântat: - Văleleu! Ne pârlește, ne omoară! Aoleu
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
ești aici? - Ce să fac, Măria Ta? - Cum ce să faci, neghiobule? Marș la luptă și ucide tâlharul! - Îl fac praf, Măria Ta, scrum îl fac! Se umflă, turbă și începu să arunce în jur jeturi de flăcări și raze ucigătoare. Pocnea, urla, sufla, trosnea, bubuia, într-o atmosferă apocaliptică, înfricoșătoare. În vremea asta, Mărțișor se plimba fălos pe lângă cuptoare, căpcăunii Cap Pătrat fugind speriați din calea lui. Norocel chihotea în cârca lui: - I-ai făcut praf, nenicule, zob i-ai
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
să facă salturi uriașe, aruncând și el țipete războinice, prea slabe ca să acopere zgomotul infernal ce venea de la Uragan de Foc. Turbatul deschise ușa și începu să alerge hăbăuc pe întortocheatele coridoare, tunând, trăsnind și aruncând cu flăcări și gaze ucigătoare, căscând gura cât o peșteră. - Unde sunteți, nenorociților, că vă termin! Acuș vă spulber, vă fac scrum! Și Mărțișor îi făcu pe plac. Îi spulberă în ochi un munte de nisip. Dar, mai ales, în peștera de gură căscată, în
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
puterea spirituală a neamului se întrupează în opere mărețe, care arată și vestesc tuturor vrednicia poporului român. Astăzi se încheie o epocă de rătăciri și asupriri istorice și începe alta de ispășiri istorice. Stăpânirea vremilor trecute a fost o stăpânire ucigătoare a sufletului românesc, stăpânirea care intră și se sălășluiește acum în acest nou Palat trebuie să fie o stăpânire care aduce învierea și înălțarea acestui suflet. Noul Palat Administrativ va ispăși și va șterge prin ceea ce va realiza fărădelegile Palatului
DESPRE EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360812_a_362141]
-
treceau trenuri de călători și marfare lungi, interminabile, care când mă prindeau chiar dedesupt, în stradă, mă paralizau. Spaima n-am uitat-o... nu mă puteam elibera din acel spațiu terifiant, energii nefaste mă încorsetau și-mi opreau suflarea, ritmul ucigător al roților înfiorau întreaga-mi ființă, un sentiment de neputință mă stăpânea cum nicăieri în alte împrejurări nu simțeam, era un alt tărâm de care-mi aduc aminte cu strângere de inimă, uneori visez sonoritățile unui colos ale cărui roți
INTERSECTĂRI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364151_a_365480]
-
are regrete, nici nostalgii... Auzii șuieratul trenului, semn că intra pe Pod, tocmai când mă aflam angajată în traversare. Cu iuțeala fulgerului , trenul luă în stăpânire Podul, iar eu încremenii dedesupt în stradă, incapabilă să mai percep altceva decat țăcanitul ucigător al roților, sus, deasupra mea. Veneau mașini din toate direcțiile, eu îmi pierdusem suflul, picioarele mi se îngreunaseră , un vârtej cenușiu, în care intrasem, îmi întuneca privirea. Îmi trecu prin minte versul lui Nichita, „Cu spăimântătoare viteză / am trecut prin
INTERSECTĂRI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364151_a_365480]
-
simțit, ce s-a abătut ca o mare nenorocire asupra Bisericii, totalizând mii și milioane de ani de închisoare, adunați de cei 2280 de preoți ortodocși trecuți prin pușcăriile comuniste, care erau deja până în anul 1964 în suferințe umilitoare și ucigătoare, apoi miile de dosare întocmite românilor ce stau ca mărturie că holocaustul asupra libertăților elementare și fundamentale ale românilor s-a comis, totuși mesajul general al celor cinci volume de memorii este unul plin de credință, de nădejde și de
ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP CALINIC AL ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI, ACUM, LA ÎMPLINIREA A 73 DE ANI DE VIAŢĂ PILDUITOARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/363102_a_364431]