5,770 matches
-
când strângând-o lung la piept,Și după el venea încet un câine...Mergeau tăcuți, urmându-și drumul drept.Căsuța cu cerdac îl aștepta tăcută,Acoperită de nămeți ca un moșneag,În curte năvălise crunta iarnă,Și așezase neaua din uliță în prag.Pe-aici cândva săreau în sus copiii,Tot chiuind de dragul albei nea,Acum ograda stă nemăturată,Și parcă tot omătul a căzut în ea.Ia uite! Prispa stă să cadă!S-a scorojit și varul pe ... XXVII. IARNĂ
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
singur, despre care a scris și subsemnatul, în „Actualitatea drăgășăneană”, adevăr consemnat și în lucrări lingvistice, acela că radicalul DRAG, de origine slavă, inseamna PLĂCUT, IUBIT (v. cuvântul DRAGOBETE, sărbătoare ; vresus Valentyn Days. Și uite așa, autorul ne spune „Povestea Uliței Martirilor, „Povestea grecilor din Drăgășani”, „Povestea cărților, „Povestea scriitorilor italieni, născuți și școliți la Drăgășani”, „ O poveste adevărată: Prietenii lui Gib. I. Mihăescu. De fapt, Gib Mihăescu este în centrul „Serialului romantic”, prin capitolele: „Gib I. Mihăescu-mereu printre noi” și
TEODOR BARBU DRĂGĂŞANI ÎNTRE LEGENDĂ ŞI ADEVĂR , CRONICĂ DE PROF. D. PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383726_a_385055]
-
ca o persoană onestă: “Am auzit că oamenii cu funcții înalte când ajung printre străini sunt asemenea mie, slugi, nu angajați așa cum ar fi normal. Cu ce se deosebesc ei de mine? Cu superioritatea ce o afișează pe la colț de uliță? Eu sunt mai bine decât ei. Simt pământul țării sub picioare. Eu nu părăsesc locul din care îmi adăp rădăcina. Fără rădăcină sunt un nimeni, sunt o frunză desprinsă de pe ram care nu-și mai găsește copacul”. De fapt, Sera
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
Dulce graiul românesc Cu mult drag eu îl doinesc, De m-ar asculta lumea, Ar uita de viața grea. Dulce graiul românesc Îl cânt, pân’ mă prăpădesc! "Amintirile" lui Creangă Le port de o viață-ntreagă. Cu Eminescu subsuoară Băteam ulița pân’ la moară Și, de acolo, prin pădure, Recitam sub rug de mure Câte-o doină dulce, grea, Ce-mi împlânta inima. Curgeau ape de izvor, Murmurând un vers de dor. Iarba tremura pe prund, În surdină ascultând Dulce grai
DULCE GRAIUL ROMÂNESC de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380156_a_381485]
-
și mă gândesc că poate acolo îmi este mai bine. Aud clopotele cum se zbat în fiecare dimineață, la fiecare oră care imi anunță mijlocul zilei. Mă bucur când le aud. Sufletul meu tresare și mă îndruma să merg pe ulița care mă duce spre lăcașul sfânt. Citește mai mult Text scris de Claudia Vaszko (17 ani):Stau și mă privesc în oglindă. Tot ceea ce văd este un chip de șaptesprezece ani. Bine conturat, rotunjit și rumen în obraji. Oglindă îmi
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
și mă gândesc că poate acolo îmi este mai bine. Aud clopotele cum se zbat în fiecare dimineață, la fiecare oră care imi anunță mijlocul zilei. Mă bucur când le aud. Sufletul meu tresare și mă îndruma să merg pe ulița care mă duce spre lăcașul sfânt.... XVII. FII PUTERNIC, OMULE!, de Corina Lucia Costea , publicat în Ediția nr. 1916 din 30 martie 2016. Text scris de Delia-Alexandra Semaca: Încă de la începutul lumii — nici noi nu mai știm exact — omul a
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
frumos, măi ascuns, tăinuit și totodată folositor pentru viețile semenilor noștri, cu speranța că vom contribui la găsirea unei căi juste, demne de urmat nu numai pentru pentru căutători, ci și pentru “cei ce se uită după garduri, sunt pe ulițe sau în piețe și silește-i să intre ca să mi se umple casă”(Luca 14-23) Ideal este că omul să fie toată viață sănătos și pentru aceasta trebuie să aibă: -o moștenire genetică sănătoasă -viața petrecută cât mai mult în mijlocul
Puterea rugăciunii în fenomenul vindecării [Corola-blog/BlogPost/94202_a_95494]
-
Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 2069 din 30 august 2016. Când ai fost fericit ultima dată? Îți mai amintești? Când ai avut mulți bani? Nu. Te înșeli amarnic. Amintește-ți când, copil fiind, alergai desculț prin noroaiele de pe ulița. Sau când mama te îmbrățișa mândră, auzind de la doamna cât de cuminte erai. Ori când găseai cadourile de la moșu' sub patul părinților. Tăceai chitic. Chiar dacă știai adevărul, emoția o păstrai și încă mai credeai în minunea darurilor. Sau cand iti
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
lumii. Erai și tu de seamă cu "aia cool ". Citește mai mult Când ai fost fericit ultima dată? Îți mai amintești? Când ai avut mulți bani? Nu. Te înșeli amarnic. Amintește-ți când, copil fiind, alergai desculț prin noroaiele de pe ulița. Sau când mama te îmbrățișa mândră, auzind de la doamna cât de cuminte erai. Ori când găseai cadourile de la moșu' sub patul părinților. Tăceai chitic. Chiar dacă știai adevărul, emoția o păstrai și încă mai credeai în minunea darurilor. Sau cand iti
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
să mă superi? - Daa! Am șoptit și eu misterios, măgulit că frumoasa zână dorea să-mi fie prietenă. - Sst! A ridicat degetul misterios domnișoara Iulia. - Acum scrie pe tăbliță bastonașe. - Bastonașe? M-am mirat eu. Îl văzusem deseori trecând pe ulița noastră pe moș Iordan târșiindu-și pașii sprijinit în baston și-mi închipuiam că știu precis cum să-i desenez bastonul. Am întrebat, totuși: - Îl fac și pe moș Iordan? Domnișoara Iulia a rămas perplexă. - Care moș Iordan? După ce s-a
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
de sudoare, pe la orele trei dimineață, pe când pruncuța sugea netulburată la sânul ei. Tălmăcit de către bătrânele din sat ca o veste a necuratului, visul acesta a dat curs făptuirii unui ritual după care se tămâiază prin casă, prin curte, pe uliță, iar fata să poarte nume de sfântă. Unii au vrut Parascheva, alții Elena, Alții Maria, dar i s-a dat nume de mucenică: Filofteia! Avea să i se menească a fi artistă, alinătoare cu glasul ei și plânsă în floarea
FILOFTEIA LĂCĂTUŞU. SUB MORMÂNTUL CONŞTIINŢEI NEAMULUI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378255_a_379584]
-
și toloaca din apropiere, unde-i plăcea să se joace de-a mingea cu prietenii... 20. Hotelul Moldova, interbelic. 21. Biserica Parascheva, Knap, anii 1860 21. Casa generalului, 1900 (1780) 22. Hotelul Lemberg, prima jumătate a sec. XX. 23. Cernăuți, Ulița Mare - acuarelă de Franz Xaver Knapp (1809-1883) În etapa cernăuțeană a lui Eminescu un rol însemnat l-a avut teatrul. În 1864 Alexandru Costin, un descendent din neamul vestiților cronicari, este inițiatorul și organizatorul reprezentațiilor teatrale ale trupei conduse de
O călătorie virtuală prin Cernăuţii lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93714_a_95006]
-
te așteaptă cu vinul pus la rece și tu împarți celula cu încă alții, zece! pledează avocații și trag sforile pentru bunăvoința care să vină de la centru; aceasta se petrece în biata noastră urbe că n-are bulevarde ci doar ulițe curbe Citește mai mult acesta e un hering, acesta-i un carasdar n-o să știi vreodată din care ți s-a tras:de la un țipțer sau de la vreun șef obscur,nepotul lui Arvinte care-l chema Arturși te trezești apoi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
de joi;nevasta te așteaptă cu vinul pus la receși tu împarți celula cu încă alții, zece!pledează avocații și trag sforile pentrubunăvoința care să vină de la centru;aceasta se petrece în biata noastră urbecă n-are bulevarde ci doar ulițe curbe... XXIV. IZVOARELE ȚÂȘNESC NUMAI DE SUB PIETRE, de Ion Untaru , publicat în Ediția nr. 1756 din 22 octombrie 2015. vremea ni se scurge, rămânem în urmă că ne copleșește spiritul de turmă căutăm plăcere, căutăm confort fiecare poartă în spate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
din poartă-n poartă și începeau să recite o poezioară, agitând clopoțeii: Câțu-Mâțu, Două ouă-ncondeiete, Puse bine pe perete. Unul mie, unul ție, Unul de tovărășie. Așa m-am pomenit și eu mai mulți ani, cu coșul și clopoțelul pe uliță, la Câțu-Mâțu. După ce strigam de câteva ori ciudatele versuri și scuturam clopoțelul cât mă ținea mânuța, ieșea gospodina la poartă, zâmbind. Mă mângâia pe creștet... pe obraji...îmi spunea vorbe de alintare și îmi punea în coș unul sau două
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
Puse bine pe perete...Mama le săruta și le aducea un coșuleț cu ouă. Și toată lumea era fericită. Vineri, mama ne spăla, ne-mbrăca frumos și ne spunea: -Hai! Acum mergem la biserică să treceți pe sub masă! Când ieșeam pe uliță, toate drumurile erau pline de mame cu copiii primeniți, pe care-i duceau la biserică. Pe drum, înainte să ajungem la biserică, mama ne spunea: -Auziți, voi? Când treceți pe sub masă, aveți grijă să nu vă împiedicați! Să nu vă
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
noi. Așa mi s-a întâmplat într-un an, să cad în ispita necuratului, fără să vreau, fără să știu. Să fi fost în clasa a doua?.. Sau a treia?..Nu mai țin minte. Aveam un coleg, vecin pe aceiași uliță, unul, Mărin al lui Papin. Cum Săptămâna Mare se apropia, îi spun: -Vrei, Mărine, să mergi cu mine după Câțu-Mâțu? -Îhî!a spus bucuros Mărin. Înarmați cu clopoței și un coș de răchită, am plecat pe uliță strigând la fiecare
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
vecin pe aceiași uliță, unul, Mărin al lui Papin. Cum Săptămâna Mare se apropia, îi spun: -Vrei, Mărine, să mergi cu mine după Câțu-Mâțu? -Îhî!a spus bucuros Mărin. Înarmați cu clopoței și un coș de răchită, am plecat pe uliță strigând la fiecare poartă cunoscuta cimilitură. Încet, încet, coșul se umplea. Aproape se apropia de jumătate. Gospodinele veneau la poartă zâmbitoare și toate ne dădeau cuvenitele ouă. Cum s-ar zice azi, afacerea mergea șnur. Când, deodată, ca din senin
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
Să-l taie. Însă nu îl vor găsi: C-am ticluit un plan pe înserate Să-l scap pe Godăcel de la măcel Și dimineață, chiar cu noaptea-n spate L-am luat în brațe și-am fugit cu el. Pe uliță zăpada e cât casa Și Godăcel se uită speriat Nu știe că, de doamna cea cu coasa Și de tăiere doar ce l-am salvat. Și am să-l duc o vreme la bunica, Că ea nu taie porcul de
SALVAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382271_a_383600]
-
Publicat în: Ediția nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului LA ULTIMA CASĂ Mătură vântul frunza pe cale, Luna stă agățată în vârful de fag; Cu pasul măsor îngusta cărare, Pe care o urc de-o vară cu drag. Ulița e-n beznă și pare pustie, Doar pomii aruncă umbre pe cer; Înainte-mi parc-a trecut o stihie, Că toate din juru-mi-s vrăjite și pier. Mă ghidez după steaua polară Și bâjbâi ca orbul cu albul baston În noaptea
LA ULTIMA CASĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382291_a_383620]
-
adună!/ Căci e tatăl tău cioban/ Și eu fac parte din neam.”. Fior dramatic, stopat înainte de a deveni, abrupt, siropos, melodramatic, depistăm în cele trei strofe ale basoreliefului din ,,Dorul de sat”: ,, Din sat, plecăm amândoi,/ Rămâne drumul înapoi,/ Rămâne ulița pustie... -/ Peste ani, ce-o să mai fie ?” Unul dintre poemele izbutite ale volumului ,,Izvoarele” se intitulează ,,Stâlpul” și este un autoportret, abia întrezărit, al delicioasei autoare, Cristina Mariana Bălășoiu. Cu vibrații fierbinți, roș-galbene-portocalii, specifice ochilor ce te privesc din celebrele
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
de chiuituri oltenești sau de țâpurituri oșenești: vocea I. ,,Să treceți, voinici, prin foc,/ Fetele s-aibă noroc!; vocea a II-a. ,,Focul dragostelor mele/ A ajuns până la stele.” Sau ...I. ,,Carul Mic și Carul Mare/ Luminează pe cărare”; II. Ulița ori poarta mea/ Zâmbește, când vin la ea.” În poema cu înfiorări de doină: ,,Pe strada Robenilor”, la casa bunicilor, climatul este feeric: ,,Noaptea-i blândă și mă lasă/ S-o admir ca pe-o crăiasă,/ Ea mi-i mumă
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
cu bunicuțele la câmp, la săpat și recoltat. Sper că această atmosferă va rămâne, iar prezența lor în sat va dăinui. Să nu uităm că la noi lumea mai face petreceri de mare sărbătoare, se mai căsătorește cu alai pe ulița satului, se mai adună la parastase, iar familia mai este adăpost și refugiu, nu este atomizata că în Apus. - Credeți că satul va putea rămâne sat, iar țăranul, țăran? - Satul va rămâne matcă spiritualității românești ortodoxe - care va fi o
„TIN LA ACEASTA TARA SI STIU CA DUMNEZEU MA VREA AICI. AICI MA CUNOASTE DUMNEZEU DUPA NUME” [Corola-blog/BlogPost/93118_a_94410]
-
care galopează prin mijlocul satului... Vedem două fețe care merg pe drum, una cu mâna trecută peste umărul celeilalte... Vedem doi băieți care se joacă de-a calul și vizitiul, folosind drept haturi o sfoară... Vedem că te duci pe ulița și ești deja în mijlocul vieții...” Ceea ce eu completez: nu mă poate trimite soția în vecini după lapte, ca, pana cand viu înapoi, s-a acrit; trebuie să stau de vorbă, să povestesc cu fiecare sătean, chiar dacă l-am vazut numai
„TIN LA ACEASTA TARA SI STIU CA DUMNEZEU MA VREA AICI. AICI MA CUNOASTE DUMNEZEU DUPA NUME” [Corola-blog/BlogPost/93118_a_94410]
-
Mihai Eminescu. Dumbrăveni (Suceava) devine an de an - un frumos loc de Omagiere a marelui Poet. Și nu doar în fața bustului din ciment alb (sculptor, Marcel Mănăstireanu), plasat în fața Primăriei din localitate, ci și vizualizând muzeul „Mihai Eminescu” sau străbătând ulițele satului și ale împrejurimilor, acolo unde - în secolul al XIX-lea - a locuit și familia căminarului Gheorghe Eminovici și acolo unde Mihai Eminescu și-a petrecut frumoase clipe ale copilăriei (tradiția șoptind, că acolo, chiar s-ar fi născut; afirmație
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93150_a_94442]