561 matches
-
l-am întrebat. „Pe vară“, mi-a spus, „să fie două luni de atunci, de când s-a prăpădit aia albă. Dar să știi că se mai arată la unii și-și plânge soarta... Mai rău e când se arată ca uliu, cu pene, că te ciocănește în cap până la sânge, nu știi ce zace în ea...“. „Uite-o !“, am spus (râdea la mine, pe ostrov). Omul s-a uitat, pe urmă s-a întors spre mine. „N-o văd, ți se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
neliniștit. Doamna Margulis avea impresia că bărbatul ei are un văz mult mai dezvoltat decât al oamenilor normali, fiindcă cea mai mică schimbare a feței, a culorii tenului, orice cearcăn, orice semn dat de trup era perceput cu ochi de uliu, de la mare distanță și, chiar dacă voiai să-l maschezi în vreun fel, tot nu reușeai să-l faci să treacă neobservat. Așa că îi puse necăjită un ziar sub ochi - era de sâmbătă -, iar doctorul citi, în grabă și pe sărite
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai mic. Ei doi, judecați laolaltă, făceau cât jumătățile aceluiași fruct. Când venise, Omar îi plantase caiși și o salcie lângă iaz. Acum toți erau pomi cu coroană și doar labirintul de iederă se vedea ca o inimă sfârtecată de ulii în câmp: îți spunea despre cum îi mințiseră zilele, nopțile, anii și cum dincolo de speranță nu fusese nimic. Intraseră pe sub o boltă gătită cu buchete mari de verdeață și ieșiseră într-un ținut desfrunzit. Isabelle și Mémé crescuseră și plecaseră
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un creștet pleșuv. Morții întru Islam contau mult mai mult decât templul octogonal, cu trei caturi și cupolă turtită - o cutie a blestemelor pentru mulți. Nu-l dărâmă, că le e frică, le spusese Baroun, încruntând din sprâncene ca un uliu deasupra prăzii... Că de-aici au plecat, duși de stea, magii alchimiști ai Clarvăzătorului... Luminau încăperile cu lanterna și copilul simți, prinse în beznă, mii de duhuri ale celor plecați. Nu păreau arhangheli ai binelui, ci închipuiri osândite ale unor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fost mâinile celor doi băieței, trăgând scaunul morții de sub tălpile Shahlei. Când orbi de tot înțelese că orbirea era o noapte perlată și de scânteieri de noroc: uneori îi zărea cercelul iubitei, legănându-se în ureche, sclipirile soarelui sau un uliu în zbor. Într-o dimineață, văzu în clar locomotiva și trenul, și pe urmă cortina căzu la loc. Locuia într-o ceață irizată și albă, care câteodată devenea gri ori se albăstrea ca hârtia de turnesol. Respira sub un voal
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cel ce se duce fără nici un nume, lesne se uită. 320Se uită ca ceea ce intră-n pământ. 321Ca în oglindă se uită. 322Ca copilul ce se uită l-ale maicii sale brațe. 323Ca la semn chiorâș se uită. 324 Ca uliul, când aleargă iute după porumbi, s-aruncă și-i ia în ghiare pe cel ce poate prinde și-n vânt îl sfâșie, fără nici o milă, unde mațele le vezi că-i atârnă după el. 325Umblă ca miresele. 326Umblă ca pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să facem este să parașutăm acolo o sută de mii de psihiatri, să Îi băgăm pe toți la terapie, să Îi facem pe toți să asculte Rolling Stones. Poate că după treizeci, patruzeci de ani mielul va face pace cu uliul. Ascultă, prietene, succes diseară! Trebuie s-o șterg. Ceea ce este cu adevărat Înfiorător este că Zamyatin nu se Înșeală niciodată, nici măcar atunci cînd sună total dus cu pluta. Wakefield simte dorința irepresibilă de a asculta „Paint It Black“, care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
PEISAJ TRECUT Castelul e-același în aer și-n apă. Trecutul pe poartă copoii și-i scapă. Crini umblă pe-un drum de căutări jucăușe parcă-și duc în potire viitoarea cenușe. Scăpat dintr-o stemă tăiată în poartă, un uliu tâlcuiește rotire de soartă. Stuparul ceresc peste ciuturi se-ndoaie, în mierea fântânilor barba și-o-nmoaie. Zăbovește prin rostul grădinilor pajul. Un zbor de lăstun iscălește peisajul. [1926] * PEISAJ TRECUT Castelul e-același în aer și-n apă. Trecutul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
PEISAJ TRECUT Castelul e-același în aer și-n apă. Trecutul pe poartă copoii și-i scapă. Crini umblă pe-un drum de căutări jucăușe parcă-și duc în potire viitoarea cenușe. Scăpat dintr-o stemă tăiată în poartă, un uliu tâlcuiește rotire de soartă. Stuparul ceresc peste ciuturi se-ndoaie, în mierea fântânilor barba și-o-nmoaie. Zăbovește prin rostul grădinilor pajul. Un zbor de lăstun iscălește peisajul. [1926] * TRISTEȚE METAFIZICĂ lui Nichifor Crainic În porturi deschise spre taina marilor
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
a duce tot mai adânc până unde se-nchid toamna șerpii subt stâncă. Va să desferece duhul pădurii și șipote negre cari cântă. N-o să-1 mai vadă nimeni cu anii. Numai de sus pretutindeni 1-a dovedi cu țipăt uliul și buha cu scurte jelanii. [1931] * ȚARĂ Pe dealuri se-nalță solare podgorii albastre și sonde. Râuri spre alte seminții duc slava bucatelor blonde. Țara și-a-mpins hotarele toate până în cer. Pajuri rotesc - minutare în veșnicul ceas - peste câmp
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Vin singure, câteodată, Dar, vin și cu puii mici. Vulpea vine din poiată, Încet, că este șireată, Să pândească păsărele, Din desele rămurele. Zboară sturzul pe crenguțe, Să mai caute grăunțe, Să mănânce a lui pui, Ca să fie toți sătui. Uliul de sus privește, Cu privirea ageră, Ca să prindă rozătoare, Să aibă un festin mare. Veverița prin copaci, Caută ghinde mai multe, Că îi plac ei foarte mult, Și la iarnă s-o ajute. În mijlocul codrului, Se adună animale, La izvorul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Într-o primăvară, Kemuel, fiul cel mare al lui Laban, n-a mai păzit caprele care se împerecheau și cel mai bun țap a murit bătându-se cu un altul. Când Beor se îmbătase foarte rău, într-un rând, un uliu a răpit un miel pe care Iacob îl însemnase pentru sacrificiu. Cel mai rău a fost când Laban a pierdut cei mai buni doi câini ai lui Iacob - cel mai deștept, unul dintre ei, iar celălalt, preferatul lui Iacob. Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și ea om ca toți oamenii. Eram fermecată. Le-a mulțumit mamelor mele pentru vasul cu măsline, brânză și pâine proaspătă care-i fusese lăsat. Înainte de a mânca, a spus o rugăciune într-o limbă care suna ca țipătul de uliu. Am râs la auzul ei, crezând că glumește din nou, dar femeia cu părul roșu mi-a aruncat o privire plină de mâinie. M-am simțit de parcă aș fi luat o palmă și obrajii mi s-au făcut purpurii ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a auzi ce aveam să ne spunem, în caz că am fi avut ce. Nu ne-am recunoscut, așa că gardienii s-au văzut nevoiți să ne prezinte. Eichmann își scria povestea vieții, exact cum scriu eu acum povestea vieții mele. Acest bătrân uliu jumulit, care are de explicat șase milioane de omoruri, mi-a adresat un zâmbet cucernic. Se arăta cu candoare interesat de opera lui, de mine, de paznicii din închisoare, de toată lumea. S-a uitat la mine zâmbitor și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
aveau încă legitimație, dar doreau să se bucure pentru o oră sau două de pîntecele cald al restaurantului, de atmosfera sa boemă și mai ales de produsele sale ieftine și de negăsit pe piața obișnuită. Șapira se repezea ca un uliu la intruși și le cerea imediat să se identifice și să prezinte dovada că erau membri ai Uniunii... singura șansă a acestor aspiranți la viața literară era aceea de a spune „sunt invitat aici de cutare sau de cutare scriitor
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
stângaci. Se mișca greoi. - Uite, ia-te după mine, îi spusese, așa: un-doi, unu-unu, un-doi, încet, încet, așa, vezi că-i ușor? Ei, haide, puțin curaj... Un-doi, un-doi, unu-unu, un-doi... Bine, așa, încet, că mă calci pe picior... Uliu, da țeapăn mai ești, mai cu îndemînare, așa, bine... Studentul se învîrtea supus, condus de brațele ei. Fata fl simțea aplecat peste ea, cu gura aproape de păr. Îl auzea cum râde când pașii 269 i se încurcau și parcă nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pășune, păscute de-un om călare. Încolo nu se mai vede nici o ființă viețuitoare, doar câte o cocoară or vreun cocostârc singuratec care se leagănă într-un picior pe vro mlaștină acoperită c-o coajă de natron sau câte un uliu care sus, din aer, caută pradă. Cea mai adâncă tăcere domnește în pustiu și, dacă o-ntrerupe strigătul unui păstor sau mugetul unei turme, tonul * te sperie care, adus de aripele vântului în ureche, nu știi de unde vine. {EminescuOpVII 325
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ni se pare chiar extremistă. În Europa bătea un vânt neoliberal puternic. Chiar Suedia, cu tradiția ei social-democrată consolidată, a ales, e adevărat, pentru o perioadă scurtă de timp, o guvernare liberală. În mod special Fondul Monetar Internațional, dar și „uliii” din Banca Mondială (cum erau numiți „economiștii duri” de către gruparea adversă din aceeași instituție) exprimau precepte neoliberale radicale. E clar că dacă o asemenea opțiune este inadecvată pentru țările în tranziție reprezintă o temă important de discutat. Dar o asemenea
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Iar cînd Își propune să „scuture din somnul” inerției „oamenii Îngrășați de tenebre”, - cum se Întîmplă, de exemplu, În Zodiac - poetul o face sub același impuls către universala deschidere a ființei, solicitată de toate orizonturile: Iată: avîntați-vă acum ochiul asemeni uliului peste șesurile Europei Rătăciți pe drumurile somptuoase ale Babilonului Scăldați-vă În fluviile galbene ale cerescului imperiu Stați la pîndă cu haiducii bronzați de pietrele pleșuve ale Abisiniei Legănați-vă pașii În dansul cu pene și măști de groază ale
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În trame sîngeroase gîndirea-i e perdută. Orcine-l vede crede că au văzut o ciumă, Și dacă scapă teafăr, cu păr de lup s-afumă, Căci fruntea lui apare sinistru luminată De-a focului ce-l arde văpaie-nflacarată; Dar vulturii, și ulii, și bulinele, și corbii, Precum tot spre lumină cu jale cată orbii, Țintesc cu neclipire spre dînsul ochi sălbatici Ce noaptea printre arbori s-aprind ca roși jaratici. Ei zboară pretutindeni alăture-mpreună, Formîndu-i pe sub nouri cu zborul o cunună
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
rece!” Citind aceste versuri, un fapt se observă: poezia, ieșind de sub regimul solarului, grațiosului, devine mai puțin evazivă, indistinctă. Stimulată de sentimentul ororii, fantezia inventează imagini pline, de o materialitate puternică. Haosul alecsandrian este populat de păsări rău prevestitoare: vulturi, ulii, buhne și corbi. Umbrele groase, ceața densă, „fantasmele tupilate”, vedeniile mari, tăcute” dau impresia de vitalitate monstruoasă. Poemul are o Încheiere morală. Satanicul Grui Își ucide tatăl, Codrul fără viață se face scrum, iar un glas din altă lume pronunță
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
apropiere. Ce vreți? Sunt un simplu zidar. Zicând acestea, Ioanide, după civilitățile de rigoare, plecă, lăsând pe Pomponescu stăpân pe câmpul de bătaie. Acesta nu se simțea totuși biruitor și șezu multă vreme stânjenit. Dezinvoltura lui Ioanide, ochirile lui de uliu spre Ioana, aprige și sigure, calmul ironic, toate astea indispuneau pe ministeriabil. Prezența arhitectului la faivoclocul doamnei Valsamaky-Farfara, organizat ca un simplu pretext pentru tratativele sale sentimentale cu Ioana, i se păru foarte neconvenabilă și chiar jignitoare. Fusese surprins în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
venit? Aceasta-i vrerea ta? Vorbește, dom'le! Pregătiți-mi caii! O, nerecunoștința! Tu, vrăjmaș Cu inima de piatră! Mai hidos, Atunci cînd te arăți într-un copil, Ca monstrul mării! ALBANY: Te rog, șir, mai blînd. LEAR (Către Goneril): Uliu afurisit, tu minți. Suita mea-i din înși aleși și rări, Ce datoria-n amănunt își știu Și-n modul cel mai nobil își susțin Cinste și nume. O, prea mică vină, Ce-urîtă în Cordelia-ai apărut! Că fierul de tortură
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
rădăcini groase care se încolăceau ca niște șerpi monstruoși. „Știu că ești acolo, ieși afară, altfel vin eu la tine și- ți rup oasele.” Se auzi un foșnet de frunze uscate și când capul copilului apăru, se repezi ca un uliu și-l apucă de gâtul subțire cu degetele lui butucănoase ce parcă aveau niște noduri ciudate. Strânse până se auzi ca un fel de chițăit mărunt iar băiatul se făcu deodată moale ca o cârpă. Îi dădu drumul ca pe
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
odată cu o haraba plină de saci cu grâu la târg să-i vândă. La intrarea în Botoșani, situat la 18 km de sat, se aflau în zilele de târg mulți angrosiști de cereale, care se repezeau ca un stol de ulii asupra căruțelor ce trosneau sub povara încărcăturilor. Cu niște sonde metalice scoteau probe de grâu din sacii țăranilor, se tocmeau la sânge asupra prețului, și după ce cădeau la învoială, conduceau căruțele la depozite. Acolo, țăranii erau păcăliți la procentul de
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]