370 matches
-
ca și eroii romanului lui Lodge, tot de o moarte (Marcos, ajuns pictor celebru, dar instabil emoțional, se sinucide!). Jose și Jaime suferă deasupra sicriului său, exprimîndu-și neputința de escaladare a circuitelor închise, imuabile, ale existenței. Dincolo de împietrirea lor, ghicim, ultimativ, resemnarea a mii de generații din trecut în fața singurei certitudini dăruite nouă în această lume aceea că, odată, vom dispărea. "Castelele de carton" ale persona jelor nu au fost astfel decît o luptă donquijotescă, ridicolă (deși eroică în intenția sa
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
scriitor sfîrșesc în tragedie, întrucît încearcă, aproape convulsiv, să evadeze din deruta identitară. Soții din "The Music Teacher"/"Profesoara de muzică" (1967) cîntă, exas perați, la pian, partituri grotești, pentru a-și scoate soțiile din blazare și a-și recupera, ultimativ, identitățile descom puse. Naratorul din "The Fourth Alarm"/"A patra alarmă" (1971) și soția sa, Bertha, iau parte la experimente teatrale, cu iz valpurgic, în speranța (deșartă) că fiorul orgiastic îi va elibera de depresie. În sfîrșit, castitatea Clarissei nevastă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vor fi reuniți în final!) duce la o tragedie cumva previzibilă: din neglijența mamei (băute și singure din nou), nou-născuta fiică a lui Harry, Rebecca, moare înecată în cadă. Ne-am aștepta, prin urmare, ca teribilul examen existențial să reprezinte, ultimativ, pragul maturizării (violente) a protagonistului. Romanele următoare infirmă însă presupunerea. În Întoarcerea lui Rabbit, Angstrom (acum părăsit el de soția Janice) intră într-un straniu proces "paideic", sub "maieutica" unei tinere bogate, fugite de acasă, și a unui traficant de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
texte, depășind, prin impor tanță, simpla funcționalitate tehnică sau decorativă. Lunar Park nu face excepție de la regulă. Privit de la distanță, el e un horror halucinant (cu filiație în romanele și scenariile lui Stephen King), dar intriga propriu-zisă ar putea fi, ultimativ, imaginată doar de către Bret Easton Ellis (personajul, "ficțiunea", naratorul, "hașuratul"), consu mator notoriu (în carte) de alcool și stupefiante. Căsătorit cu actrița Jayne Dennis, el (Bret, personajul) nu se poate adapta la viața domestică și intră, treptat, în criză psihologică
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
că personajele Donnei Tartt sînt experte în limbi și culturi clasice, elenismul ocult făcînd parte, așa-zicînd, din anatomia lor intelectuală), alții s-au referit la contextul subliminal al ambelor scrieri (axat pe dilemele etice ale naratorului de "istorie secretă", condamnat, ultimativ, să vorbească, măcar prin intermediul cuvîntului scris!). Nici una dintre ipoteze nu a putut fi susținută însă cu argumente viabile din roman. În ciuda erudiției autoarei americane, articulată credibil în The Secret History, o bună parte a criticii a crezut de cuviință să
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de critică) nu se împacă deloc cu tăcerea absolută din jurul enigmei criminale, fiind împinși, de forțe transcendente către confesiune. Richard Papen, naratorul din The Secret History, cu rădăcini tipologice în Salinger, dar și în Dostoievski, scrie un roman unde dezvăluie, ultimativ, "crima perfectă", exorcizînd-o, în timp ce Harriet, o fetiță de doisprezece ani, din sudul măcinat de tensiuni al Americii (Donna Tartt însăși s-a născut în Mississippi), naratoarea din The Little Friend, crede, după un deceniu de la evenimente, că îl poate identifica
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
niciodată descoperit al fratelui ei, Robin (găsit spînzurat pe cînd avea doar nouă ani). Asemenea lui Richard, Hariett nu reușește să-și asume rigorile unei existențe aflate sub presiunea misterului neelucidat. Recurența temei deconspirării sau, mai corect spus, a revelării ultimative a adevărului vine, la Donna Tartt, pe filiera redactării "romanului complet". Deși cu structuri de thriller și, pe alocuri, chiar de policier, atît The Secret History, cît și The Little Friend sînt mult mai mult decît atît. Primul este o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
unei plimbări pe munte (cînd Henry îl împinge într-o prăpastie). Atît șantajul, cît și presiunea psihologică a crimelor sînt studiate cu metodă de către Donna Tartt. Dilemele morale ale lui Richard Papen (complice fără voia lui la terifiantele întîmplări și, ultimativ, narator al lor, asemenea lui Horatio în Hamlet) reprezintă esența sofisticatei investi gații psihologice oferite de roman. Eroii parcurg, intens, traseele agoniei și extazului, fiind în permanență urmăriți de necesitatea asumării responsabilității propriilor acțiuni. Ideeea de bază însă rămîne aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mare companie vine ca musafir taciturn. Personalitățile soților sînt reprimate pînă la inhibiția cea mai adîncă, orice tentativă de interrelaționare fiind sortită eșecului, întrucît trece drept "exces" și nepermis "libertinaj". Totuși, copii soților Lambert produc mutația de identitate ce formează, ultimativ, și mobilul epic-metaforic al Middlesex-ului lui Eugenides. Gary, Denise și Chip sînt mesagerii unei noi istorii care în ritm alert și neconcesiv le îndepărtează părinții. Singurul dintre ei decis să păstreze o doză din formalismul promoției anterioare în postură de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
e liber să-și aleagă varianta de "preluare" care-i convine, în romanele lui Franzen. Poate citi "istoria mică" și, astfel, aprecia inventivitatea epică a prozatorului, dar, concomitent, poate citi acolo și "istoria mare", iar, de pe acel palier, are șansa, ultimativ, să sesizeze strălucirea literaturii adevărate. Eugenides și Franzen scriu după unii critici romane anti-consumerism, despre moarte și disoluție (îndeosebi în cazul Corecții-lor s-a spus că e creația prin excelență a unei societăți americane descompuse, ulterioară atentatelor tero riste din
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Chinaski suportă greu, de-a lungul epicului, rutina muncii alienante a biroului funcționăresc, refugiindu-se în alcool și relații erotice pasagere. Personajul rezistă, prin sarcasm și cinism ireductibil, sub presiunea unui sistem mutilant intelectual și sufletește, ce ar putea declanșa, ultimativ, delabrarea individului (angrenat mortal în mișcarea sa inexpugna bilă). Iminenta lui sucombare e atenuată numai de Betty (construcția ficționalizată a lui Jane Cooney Baker, iubirea vieții lui Bukowski), singura capabilă să dea sens lumii unui sociopat postmodern. Factotum, cartea următoare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
apăsat de nevroze, care ascunde un trecut terifiant), îi povestește o lungă istorie (compusă din propriile experiențe, scrisori de-ale lui și de-ale altora, documente, marturisiri ale diverselor personaje, și segmentată cu situații din prezent), istorie menită să lumineze, ultimativ, secretul insolitelor epistole. Țesătura narativă ne poartă mai întîi în America anilor 50, cînd Paul își pregătește doctoratul (despre negustorii olandezi din secolul al XVII-lea) sub îndrumarea unui profesor celebru, Bartholomew Rossi (venit peste Ocean de la Oxford, în condiții
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fi judecat și pedepsit. Soldații care îl păzesc pe parcursul călătoriei, tineri moderni, fără experiența Holocaustului, discută, în termeni filozofici și etici, despre sancțiunea meritată de teribilul dictator. Deși impulsurile punitive și revanșarde își fac simțită prezența, firesc, în discursurile lor, ultimativ, după o îndelungată reflecție, oamenii intră în subtilitățile unei soluții exemplare. Pedeapsa cea mai potrivită pentru "AH", conchid persona jele lui Steiner, rămîne păstrarea lui în viață și eliberarea sa pe străzile statului Israel. Astfel, Hitler ar fi nevoit să
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
acțiuni teroriste, ironic, din intenții pozitive (mediate de convingeri socialiste), sperînd ca astfel să-și descopere "spațiul interior". Deși mai sche matice, psihologic vorbind, decît Anna Wulf, toate aceste personaje o "egalează", așa zicînd, pe palierul "proiectului social" singurul care, ultimativ, contează. Lessing a reușit să redacteze în Carnetul auriu ceea ce s-a și numit, de altfel, "o biblie a feminismului", însă a pierdut ocazia de a plămădi un personaj inubliabil. Am chiar sentimentul că a făcut-o intenționat. Bibliografie Doris
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sclavul ei domestic. The Closed Circle este, prin urmare, romanul dezamăgirilor maturizării, urmărind, cu asiduitatea victorienilor Charles Dickens și George Eliot (daca ar fi să fac două filiații culturale, tot în spațiul anglofon) modul în care marile speranțe se transformă, ultimativ, în marile depresii. Dincolo de destinele protagoniștilor, The Closed Circle (metafora din titlu se referă, la prima vedere, la un fapt concret din interiorul romanului: Paul Trotter este membru al unui așa-zis "cerc închis", format din oameni de afaceri și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
să-și ucidă soția casnică, supraponderală și mereu nemulțumită și își urăște pînă la disperare studenții rudimentari. În sfîrșit, în urma unui lanț de evenimente suprarealiste, declanșate la o petrecere libertină (unde nu dorise să participe, dar a cedat la insistențele ultimative ale consoartei), Wilt reușește să fie arestat și anchetat, sub suspiciunea de omor. La bairamul amintit, protagonistul, în stare de ebrietate, fusese umilit public de amfitroană, o americancă postmodernă, femi nistă și nimfomană, care l-a înțepenit într-o păpușă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Gage reprezintă începutul teoriei localizării modelului comportamental al individului în lobul cerebral frontal. Neurologii au înțeles treptat că există un caracter uman, științific vorbind, iar el este rezultatul anumitor legături neuronale. Aceste legături i-au fost distruse lui Phineas, ducînd, ultimativ, la nașterea unei alte persoane. Astăzi, știința (post)modernă a certificat valabilitatea teoriei, cu mijloace tehnologice supersofisti cate (în anumite operații pe creier, cu pacientul în stare de trezie, neurochirurgii pot demonstra schimbări de compor tament și atitudine, prin simpla
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pionierat la convingerea că, în interiorul creierului, siste me neurale diferite sînt responsabile pentru emoții și, respectiv, pentru rațiune, identitatea emoțională a indivi dului fiind una, iar identitatea lui rațională fiind cu totul altceva, așa cum trupul și sufletul rămîn două entități ultimativ disjuncte (o tradiție culturală, ce își are apogeul în romantism, susține practic aceeași ipoteză!). Descartes credea că mintea (suprapusă, filozofic, cu un așa-zis "centru al sufletului", reperabil noțional, de asemenea, ca "intelect" sau "rațiune") își are sediul într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și societate, între actul artistic și cel social. El acceptă că arta se naște în societate, ajungînd însă ceva total opus celei din urmă. Se impune, dacă vrem, ca un construct revelator al "dialecticii negative", al efectului care-și respinge, ultimativ, cauza, i.e. propriul nucleu ab origine, și care funcționează autonom (într-o zonă a "esteticului pur" și "necorupt" de legile concreteței ființiale). Era, desigur, ceea ce așteptam eu însumi de la estetică la vremea cînd am început lectura lui Adorno, în interiorul diversificatului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
într-un univers măcinat de moarte. Prin exemplul lor de refuz al ocultării, triumfă ideea invincibilității rațiunii, se transmite mesajul optimist că pînă și într-o lume a disoluției morale, a dezintegrării psihice și a iraționalității aparent nemărginite individul poate, ultimativ, supraviețui, fără a-și mutila, în structura sa de adîncime, personalitatea. Moartea pingui nului se încadrează, în opinia unanimă a comentatoriilor (cu precădere occidentali), în profilul estetic al unei "comedii negre", unde morbidul și umorul interacționează cu rafinament. Aș spune
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Liderului poate fi citită ca "moartea" barthiană a "scriitorului") și invadînd existența. Oamenii Mici sînt mesagerii săi enigmatici într-o lume anihilată pe care o clonează și apoi o dizolvă. Tengo și Aomame în postură de prizonieri ai ficționalului înțeleg, ultimativ, aceasă lecție. Dar noi?, pare să întrebe, indirect, Haruki Murakami. Bibliografie Haruki Murakami. 1Q84. Traducere din limba japo neză și note de Iuliana Oprina și Florin Oprina. Iași: Polirom, 2012. Literatura și existența. Deschiderea portalului Faptul că scriitorul japonez Haruki
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sau altul, între realitățile și ficțiunile propriilor noastre vieți. "Texistența" lui Mircea Cărtărescu (atît de vizibilă în romanul lui Murakami) e, în postmodernitate, aș constata, prin urmare, un concept mult mai viabil decît sîntem pregătiți să acceptăm la prima vedere. Ultimativ, materialul trăit al istoriei se descompune, încet, în materialul textual al literaturii. În răstimpuri seculare, cîte un Ushikawa încearcă să descopere "tunelul secret", "gaura neagră", ori "portalul" prin care ele comunică. Bibliografie Haruki Murakami 1Q84, volumul III. Traducere din limba
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sticlă separat de prefigurările lui epice, Siddharta (din Siddharta) și, res pectiv, Harry Haller (din Lupul de stepă). Ca și Knecht, cele două personaje se află într-o căutare patetică a identității proprii. Dacă Siddharta, un prinț indian, își descoperă, ultimativ, sinele (chiar numele lui sugerînd, metaforic, în sanscrită, personalitatea inițiată a "celui care a aflat sensul existenței" -, compunîndu-se din siddha/aflat, obținut, descoperit și artha/sens, semnificație, finalitate), Harry Haller revelă o arhitectură psiho-morală convulsivă, suicidală în fond (Hesse însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
asume. Contextul istoric general al Iranului islamizat nu apare în roman decît fragmentar, prin imagini sporadice, desfășurate haotic precum piesele unui puzzle incomplet. Intuiția cititorului și "narațiunea" reală, a istoriei propriu-zise, neficționale, pot uni aceste puncte disparate, pentru a alcătui, ultimativ, un tablou înfricoșător. La 1 aprilie 1979, Iranul este proclamat republică islamică (printr-un referendum), punîndu-se capăt revoluției de proporții începute cu un an mai devreme. Șahul Mohammad Reza Pahlavi, ultimul repre zentant pe tron al vechii monarhii persane, părăsește
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mai rea datorită: o ascensiunii Germaniei; o ostilității URSS-ului; o revizionismul Ungariei și Bulgariei; o capitulării Franței la 22iunie 1940. -Anul 1940 a fost unul tragic în istoria României, deoarece au avut loc importante cedări teritoriale: o în urma notelor ultimative din 26-27 iunie 1940, adresate de Moscova guvernului român, acesta a fost nevoit să cedeze: Basarabia, partea de Nord a Bucovinei și ținutul Herței, însumând o suprafață de 50.762 km2, cu o populație de 3.776.309 locuitori; o
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]