312 matches
-
începerea unui spectacol. se înălță pe vîrfurile picioarelor și făcu cîteva piruete perfecte în lumina farurilor ca și cum ar fi dansat pe o scenă în lumina unui reflector. — Ce bine că se poate respira... Betty se opri cu o expresie de uluire pe față întrucît descoperi cerul doldora de puncte luminoase, o imensitate de corpuri misterioase pulsînd cu un fel de febrilitate, de parcă și-ar fi transmis niște mesaje. Ce noapte ! nu mă miră că aricii vor să facă dragoste. Ken se
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
își scupa plămînii în fața noastră continuînd însă, cu o dexteritate de admirat, să conducă mașina. La un moment i-am sugerat că ar trebui să bea niște apă, ceea ce șoferul a și făcut ca și cum ar fi așteptat sugestia mea. spre uluirea mea, insul avea o sticlă cu apă pe bancheta din dreapta, din care a început să tragă cu nesaț cîte un gît, continuînd să conducă mașina cu mîna stîngă. Ceea ce avea el în gît sau în piept sau în plămîni părea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nu-ți place? continuă. O să-i spun lui Miron să te pună chiar pe tine să scrii nota. - Și ce, zise uriașul, ai vrea s-o înjur? - Cum s-o înjuri dacă nici n-ai citit cartea! Avea o falsă uluire stăpânită și se uită la noi toți luîndu-ne martori: am zis că trebuie înjurată? Asta e cam într-o ureche, îți interpretează cuvintele cum i se năzare lui! Citește-o întîi și pe urmă faci nota. Îți place, nu-ți
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
împrăștie cafea în jur, așa că trebui să plece să caute un șervețel. — Știam că ai pus dinadins nunta aia pe prima pagină, îl acuză Fran, uitând că își propusese să fie calmă și disprețuitoare. — Aiurea. Jack făcu ochii mari mimând uluirea. — Nunta lui Adrian Blake a fost un eveniment de mare interes local. Mulți oameni din partea locului lucrează pentru tatăl lui. Fran avea impresia agasantă că se amuza pe seama ei. De fapt am venit să te felicit. Zâmbetul lui Jack era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mișcări. Atunci când le povestesc niponilor că, în țara mea de dor, sunt unul dintre cei mai de pe urmă "descurcăreți" și că, prin consecință, ceea ce admiră ei este un sărman iepure șchiop, sunt întâmpinat invariabil cu onomatopee traducând mirarea sau chiar uluirea. Dezvoltarea economico-socială conduce, neîndoielnic, la o viață de invidiat, însă te reduce la condiția deloc măgulitoare de individ asistat, dependent în totalitate de ceea ce ți se oferă din exterior. Apendice: Domnului Sugiyama nu-i place mâncarea olandeză Domnul Sugiyama este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
întorcând totodată capul, căci Heracles se grăbise să adauge: „ca și cum i-ai reteza capul Gorgonei”. Abia atunci Heracles va ridica vălul și îi va cere lui Admet să o privească în ochi pe femeia care nu e alta decât Alcesta. Uluirea și nesiguranța lui Admet în fața indeterminabilei imagini care i se arată se traduc printr-o întrebare mută: e adevărată sau e o amăgire, o capcană întinsă de zei, o fantomă fără consistență, fără viață (phasma nerterôn)? Bărbatul ezită să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
însă, forța viselor rămâne aceeași, intactă: Ațipisem o clipă mi-am văzut dragostea de-atunci mă încred în ceea ce alții vise numesc. Iubita lui Kiyotsune reafirmă astfel puterea visului ca putere de întâmpinare a spectrului. În clipa întâlnirii cu fantoma, uluirea că o vede apărând la căpătâiul ei se împletește cu o întrebare al cărei răspuns rămâne de ordinul indeterminabilului: dar el viața și-a luat-o atunci de nu e vis cum aș putea să-l văd. Și totuși: dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
înnoadă în ultimul act al piesei - „actul Paulinei”, așa cum am mai spus -, actul tuturor magiilor, al tuturor revenirilor la viață ale unor morți adevărați sau doar crezuți ca atare, al efectelor produse de prezența fantomelor; în sfârșit, actul în care „uluirea”, stupoarea chiar, ating apogeul. Este și apogeul întregii povești, poveste care o înlocuise treptat pe aceea începută de Mamillius în prima scenă din actul al doilea și rămasă neterminată: o poveste de iarnă, cu „duhuri și stafii”, cu arătări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
treptată a Hermionei. Deznodământul Poveștii de iarnă se va baza, în întregime, pe îmbinarea temei „minunii” cu tema înfruntării fantomelor: frumusețea „fără pereche” a statuii ca imagine moartă („her dead likeness”), comparabilă cu frumusețea la fel de „neasemuită” a modelului în timpul vieții; uluirea în fața statuii dezvelite („you wonder”), care nu numai că-i amuțește pe privitori, dar îi și face să rămână înmărmuriți, încremeniți, metamorfozați parcă în stane de piatră. Shakespeare pare să ne conducă aici în însuși miezul ambivalenței imagine neînsuflețită/imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
calibru: ea avusese efectul înfricoșător al apariției unui spectru. Într-adevăr, scena a treia din actul al treilea este, pentru Alonso, o veritabilă scenă cu fantome. Scena întoarcerii fantomei lui Prospero, pe care îl crezuse mort. Un amestec de fascinație, uluire, stupoare, frică îngrozitoare - aceasta este starea regelui (ce se căiește acum) în fața „miracolului” la care asistă, când valurile par să vorbească cu vocea lui Prospero, iar vântul să-i rostească numele, care-i amintește lui Alonso de complicitatea lui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
titlul Trei mici drame pentru marionete. O invitație implicită la a nu uita recurența figurii de ceară în Prințesa Maleine, Intrusa și Orbii, trei piese din perioada debutului. În fața tuturor acestor figuri ale interstițiului se află o spaimă amestecată cu uluirea produsă de săvârșirea unei minuni neașteptate, întocmai ca în Poveste de iarnă. În fața indeterminabilului moarte-viață, ca și în fața indeterminabilului fantomei, a mortului care vorbește, a neînsuflețitului care se animă - aceeași ambivalență a terorii și/sau a miracolului. Poate că, odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
despărțit brutal de ele și Kutuzov deschise ochii mari, invadat de o singură imagine. Cea a chicinetei în care fusese părăsit de primadona și dănțuitoarea Nanone. Și acea imagine îl lovi cu puterea unei ghilotine. Se văzu stând înțepenit de uluire, în costum de gală, cu toate decorațiile pe piept, un biet bătrânel rămas singur, un mort copleșit de mormanele de flori ale cântăreței. Mai apucase să-i vadă spatele gol, abia acoperit de blana pe care și-o punea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
s-a abandonat plăcerii de a privi cum Kerry se distrează pe seama lui 12 Univee. Au umplut patul evreiașului cu plăcintă de lămâie; au stins În fiecare seară gazul din toată casa, suflând În arzătorul din camera lui Amory, spre uluirea doamnei Doisprezece și a instalatorului local; au expus În baie avuția bețivilor plebei - cărți, tablouri, mobilă -, spre deruta totală a celor doi, care au descoperit transmutarea, prin aburii alcoolului, la Întoarcerea din Trenton, de la o beție strașnică; au fost peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și-l juca pe lordul Henry, urmărindu-l pe Amory prin casă și adresându-i-se cu „Dorian“, prefăcându-se că-i Încurajează poftele destrăbălate și atenuând tendințele lui spre ennui. Când a introdus această comportare și la cantină, spre uluirea celorlalți comeseni, Amory s-a Înfuriat, s-a rușinat, iar după aceea n-a mai compus epigrame decât În fața lui D’Invilliers sau a unei binevenite oglinzi. Într-o zi, Tom și Amory au făcut o experiență: și-au recitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în misterele dionisiace. Acesta susține că acoliții zeului Dionysos beau vin amestecat cu iederă. Starea celor care beau acest amestec - notează scriitorul grec - „nu poate fi numită beție”, cum e cea provocată doar de vin, ci este „o tulburare, o uluire a spiritului, asemenea celei produse de măselariță [Hyoscyamus niger ] și de alte plante care provoacă un soi de furie” (Quaestiones conviviales, III, 2). „Dionysos putea fi beat fără ca totuși să semene cu oamenii beți”, își nota Mircea Eliade în jurnal
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
umeri. Apoi mi-a povestit ce-a pățit el la prima lui piesă. În text exista de pildă o replică: "Ce mai faci, Ilie, nu te-am mai văzut de mult". Pe scenă actorul o spunea în felul următor, spre uluirea tânărului dramaturg: "Ia ascultă, mă Ilie, da' ce crezi tu, că eu sânt caraghiosul tău? Te caut la telefon și tu umbli așa teleleu, nu te mai vede omul cu lunile!" Trebuie să recunoaștem că ideea e aceeași, dar... exprimată
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
SEMNIFICAȚIA ACESTUI FAPT VIBRĂ ADÂNC ÎN EL. ERA CA UN OM CARE SURPRINDE TIMP DE O CLIPĂ IMAGINEA UNEI REALITĂȚI ASCUNSE, CA UN ȚĂRAN AFLAT PE O PAJIȘTE VERDE ÎN CARE SE DESCHIDE O FISURĂ, PRIVIND CU OCHII MĂRIȚI DE ULUIRE FLĂCĂRILE VIOLENTE ALE MIEZULUI FIERBINTE AL PLANETEI. RĂMASE MULT TIMP GÂNDINDU-SE LA IMPLICAȚIILE EVENIMENTULUI, ÎȘI AMINTI CE ÎI SPUSESE SLATER REFERITOR LA METODELE DE CONTROL AL MINȚII PRIN APLICAREA DIRECT PE CREIER A CIRCUITELOR ELECTRONICE. NU ASTA SE ÎNTÂMPLASE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ascultat o poveste pe care Rodica i-a spus-o la telefon lui Vulturaș cu o seară înainte. Rodica zice că dimineața s-a plimbat pe malul Mosellei, la Trier, unde era la un colocviu și a privit mută de uluire la ce se întâmpla pe râu: mii de păsări se pregăteau de migrare. Brusc, un stol de gâște sălbatice s-a ridicat și a zburat în V. Numai una n-a avut putere și a rămas jos. A început să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
fără efort. Nici o caznă, nici o poticnire, ființa ei doar unduire și adiere. Privirea acestei femei nu poate fi niciodată Încruntată, e curgătoare, sinceră sau nu, ajunge expertă În scenariile mirării. Se pricepe de minune să intre În jocul uimirii, al uluirii și al perplexității... Și să-și revină Îndată, Împrospătată de surpriza contemplării insolitului. Sufletește, frumoasele se mișcă liber, iar această libertate le Înrourează și cu inteligență. E istețimea fermecătoare a gesturilor mărunte, nu a mizelor capitale. „Frumoasă și proastă“, am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pentru una, sau pentru alta. Doar n-o să-și ia viața, uite așa, din senin. Fără să mai spună nimic, se întoarse, ieși din cabină și se îndepărtă de Mașină. Tot restul zilei fu un om chinuit de disperare și uluire. Abia către seară înfierbântarea agitației sale se mai potoli. Se simțea obosit și nefericit, dar în același timp, și mult mai capabil să se concentreze. Mașina nici măcar nu-i sugerase să încerce să pună mâna pe distorsor; poate nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
a fost și nu este explicat. Era viu și în asta consta victoria sa. Se aplecă și inspectă buzunarele bătrânului, fără însă a găsi ceva. Tocmai voia să se ridice, când: "Dumnezeule.., dă-mi arma aceea, prietene..." Gosseyn încremeni de uluire, dându-și seama că nu auzise nimic, ci recepta gândurile unui mort. Neâncrezător mai întâi, apoi tot mai hotărât, începu să-i scuture cu blândețe corpul inert. Celulele creierului uman sunt extrem de fragile, dar ele nu mor imediat după stopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
strălucește în locurile sălbatice ale Pământului. Apropierea de zona în care localnicii evocă prezența unor străvechi dragoni de foc (un nume antic pentru navele spațiale ale celor de dincolo de galaxii) este anunțată de apariția unor mutații ce provoacă perplexitate și uluire. Jungla își modifică consistența sub efectul acțiunii unor agenți extratereștri, iar plantele carnivore pândesc din umbră spre a ucide pe călători. Încrucișările de specii dau naștere unor monștri ce combină genele feroce ale leului și tigrului. Decorul pământean începe să
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
La fiecare pas, pericolul îl pândește, la fiecare pas, o organizație malefică conspiră spre a-i distruge pe el și pe prietenii lui. Viața argentinianului va fi dominată, din acest moment al revelației, de o succesiune de descoperiri și de uluiri. Obiectele pe care le întâlnește nu mai sunt cele familiare, iar logica realității se modifică sub presiunea unor forțe misterioase. Aventura sa îl conduce către locul în care inteligența umanității se dedică, în secret, celui mai nebunesc și nobil scop
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
siamezi schimbaseră priviri încărcate de miez și exclamaseră, simultan : „Ceea ce avem aici este o evadareă Da, dragul meu, aș spune și eu că avem un caz de evadare”. La fel de laconici, Dupont și Dupond părăsiseră locul evadării, lăsând în urmă doar uluirea celor care-i întâlneau pentru prima dată pe acești atleți ai științei detectiviste. În tot acest timp, Olrik se îndepărta din ce în ce mai mult de închisoarea sa - elicopterul misterios aterizase pe țărmul oceanului, acolo unde din valuri se zăreau luminile discrete ale
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de cicli, zise el, și uimirea nu-i era întru totul contrafăcută. Dar de cînd are o navă de mai puțin de 300 de metri nevoie de două asemenea superreactoare ― ca să nu mai vorbim de 17? Văzu că Greer savurează uluirea lui: ― Nava este o invenție nouă, zise el încîntat de sine. Sînt pe cale de a o vinde. Negociez ― de vreo cîteva săptămîni ― cu însăși Împărăteasa. Strînse din buze și apoi continuă: m-am hotărît să-ți spun asta în timp ce coborîm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]