1,469 matches
-
a ieșit din cameră. Imediat ce s-a închis ușa, bărbatul a început să tremure, apoi să plângă - da, să plângă - și s-o implore pe nevastă-sa să se întoarcă. Când femeia a revenit, s-a liniștit ca prin farmec. Uluit, am înțeles că acel om făcuse dependență de soția lui. Prezența ei îi diminua spaima, pe care singur n-o putea controla. Cât de mari erau ravagiile provocate de spaimă, dacă sufletul lui făcuse o regresie până la stadiul primei copilării
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
a ridicat capul, m-a privit un timp cu neîncredere, după care i-a spus soției: — Draga mea, poți să mergi acasă. E inutil să te chinui și pe tine. Mă voi descurca singur. Femeia ne-a privit pe amândoi, uluită, apoi a dat un telefon, a început să-și facă bagajele și în mai puțin de o oră a plecat. Am ieșit și eu, pentru că venise ora la care îmi făceam plimbarea. Am mai avut timp să văd cum, la
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
aparate pe omul de acolo și l-au scos, în tăcere, din salon. M-am gândit că venea rândul meu. Că era imposibil să rezist acelei insuportabile dureri, care amenința să nu înceteze vreodată, și atunci am început să urlu, uluit că sunt în stare să scot asemenea sunete neomenești. A venit o asistentă. I-am cerut să facă ceva ca să diminueze durerea. A răspuns imprudent: Dar v-am făcut morfină. Nu mai avem ce să vă facem, domnule. Am fost
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
Am, dar... — Ești concediat începând de azi. Poți să-ți păstrezi hainele. — Și, din bunătatea stăpânului, îți mai dăm și asta, adăugă vânzătorul, întinzându-i sarea și legătura de haine. Nu e nevoie să-l saluți, așa că poți pleca imediat. Uluit, Hiyoshi simți că-i năvălea sângele în față. Furia din ochii lui păru să se repeadă spre Ofuku. Făcând un pas înapoi, Ofuku luă sarea și bocceaua din mâinile vânzătorului, le puse pe podea și ieși grăbit. După expresia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cal remarcabil, cu zăbală sclipitoare. În șaua bogată, cu intarsii de sidef, stătea Nobunaga, ținând frâul împletit din curelușe purpurii și albe. Sporovăia vesel cu suita. — Ce-i asta? fură cuvitele care se desprinseră încet de pe buzele lui Dosan. Părea uluit. Înfățișarea lui Nobunaga lua ochii. Auzise că seniorul din Oda circula îmbrăcat bizar, dar ceea ce vedea acum întrecea pe departe tot ce auzise. Nobunaga se legăna în șaua calului pur-sânge, având părul legat în creștet într-un coc de general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
direcția focului de muschete, ca o săgeată trasă din arc. — Eu sunt! Hideyoshi! Nu mă recunoașteți? În timp ce se apropia de castel, scoase de la cingătoare bastonul auriu de comandă și îl agită spre soldații din castel. — Sunt eu, Hideyoshi! Nu trageți! Uluiți, doi oameni săriră din armureria de lângă poarta principală, deschizând batantele. — Senior Hideyoshi? Acea întorsătură a evenimentelor părea complet neașteptată și îl salutară cu oarecare jenă. Hideyoshi îi recunoscu pe amândoi. Descălecase deja și mergea spre ei. — Seniorul Inuchiyo nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
stând cu toată demnitatea de care era în stare, își părăsi taburetul și, complet singur, porni în grabă spre dânsul. — A, Senior Nobuo! dădu el din ambele mâini, ca și cum ar fi fost o întâlnire neașteptată și complet întâmplătoare. Nobuo rămase uluit, în timp ce servitorii din jurul lui, care arătau atât de impunători cu lăncile și armurile lor, se uitau cu gura căscată de uimire. Dar acesta nu era singurul lor șoc. Hideyoshi îngenunche la picioarele lui Nobuo, prosternându-se la pământ, astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
deci unde se putea dormi. Jandarmii care Însoțeau această coloană aranjau cu populația ucraineană din diverse localități să ne lase să dormim. La un moment dat lângă noi a oprit un camion german, cu doi soldați germani, și erau foarte uluiți că noi eram vorbitori de limbă germană. Fratele mamei mele a avut curajul să aranjeze cu cei doi soldați germani și să le Încredințeze doi copii, În plin război. Și soldații germani ne-au luat pe mine și pe vărul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
era un om cumsecade, dar era mai cumsecade decât niște kapo obișnuiți, tot verde cu vârful În sus. Unul blond, știam și cum Îl chema. Era călăul. A venit Lagerführer-ul și a spus o condamnare pentru fugă. Noi am rămas uluiți: „Pentru Înaltă trădare și trădare de patrie sunt condamnați la spânzurătoare”. Înțelegeam să-i condamni la moarte pentru că au fugit, că au omorât, dar cum puteai să condamni un cetățean rus pentru trădare de patrie? Că nu patria lui „a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
al căror erou credibil era el însuși, vârât în istorii cu văduve ale căror reacții în fața lui mă fac și acum să râd în celula mea, pe Asanache să înceapă să înjure discret în voce, dar plastic inventiv în conținut, uluit el însuși că suportase niște măgării ale unor colegi și chiar profesori fără să le zică nimic (se frământa furios pe scaun și parcă se desmeticea, se trezea la viață și devenea conștient că era un om prea bun, prea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ea, lovită ca o găină de dragostea strălucitului medicinist, mă uitase absolut, ca și când nici n-aș fi existat, un zero, deși știa că zero nu eram; dar iubirea înstrăinează cumplit, ne aruncă parcă într-o altă planetă și facem ochi uluiți când dăm de cineva cu care ne-am culcat în pat, de a cărui gură am lipit-o pe-a noastră. Cu astfel de ochi uluiți mă întîmpină Căprioara în toamnă când o căutai la facultate și ne întîlnirăm. Nici măcar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar iubirea înstrăinează cumplit, ne aruncă parcă într-o altă planetă și facem ochi uluiți când dăm de cineva cu care ne-am culcat în pat, de a cărui gură am lipit-o pe-a noastră. Cu astfel de ochi uluiți mă întîmpină Căprioara în toamnă când o căutai la facultate și ne întîlnirăm. Nici măcar nu-mi dădu explicații despre schimbarea ei, în trei minute totul se consumă fără cuvinte, fiindcă nu e nevoie de mai mult ca să-ți dai seama
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
faptul că am fi diabolici, ei prin humorul nostru distructiv demolator, al oricărei înălțări. Nu se poate rezista. E ca un viciu. N-am crezut niciodată că o să pot râde cu poftă cu un ticălos care îmi povestea zilele trecute, uluit el însuși, uimitoarea sa aventură cu o gagică..." " Dar chiar acum, în celula mea, nu mă pot stăpâni eu însumi, în fața perspectivei apropiate a morții, să nu râd de povestirea pe care Petrică ne-a relatat-o atunci după masă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
flautistul însă aiurea, tot așa cânta. Atenție, flaut, strigă dirijorul oprind, flaut, ce-i acolo? Păi ce dirijez eu aici? Atunci flautistul ieși în fața orchestrei, își dădu pantalonii jos și se îndoi: mie, zise el, să-mi dirijezi curul! Dirijorul, uluit, îl dădu afară (el era și director al Filarmonicii). Ce se întîmplase? Se află mai târziu, îl luaseră niște colegi, insistând mult, la o bere care se cam prelungise. Asta era tot. Flautistul se închise în casă și într-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dispărut din hol într-una din odăi. M-am ridicat și m-am dus după el. Când m-a văzut s-a precipitat spre șifonier, a deschis ușa și s-a vârât în el. Ăsta nu e bărbat, am gândit uluită, e încă în scutece. Are dreptate taică-său... Și m-am întors în hol. Ai dreptate, i-am spus, lui Petrică îi e frică de mine, s-a vârât într-un dulap. Să veniți după sărbători și să-i luați
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a dat seama că e pierdută, că o iubeam cum n-o iubise nimeni până atunci și că... Da, da, da, răspundeam din ce în ce mai furios și că atunci, o, da, atunci, dacă am fi fost singuri, relua ea. I-auzi, gândii uluit, ce-i trecea, prin cap în acele clipe, și nu-i mai ascultai șoaptele, trăsei exasperat de ce-avea pe ea și o violai acolo în fotoliu, căci se împotrivea ca o leoaică, realmente, și fu un viol nesfârșit înșurubat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
așa cum sânt proștii, adică atât de inexpresiv încît nu se mai putea ghici pe chipul lui nici o altă calitate. "O fi sensibil, gândii cu ironie, te pomenești." După el intră imediat numita Tamara, care mă făcu să întorc deodată capul uluit. Mă uitai în farfurie să-mi ascund o surpriză: era parcă Nineta Romulus, dar mai frumoasă, mai tăcută și mai... Tăcerea i-o ghicii dintr-o dată, îi era așternută pe chip ca o lespede, și nu neapărat pentru că gândea, ci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
apucă-te cu mâinile de pat, trage-ți răsuflarea și adu pe lume un nou deștept, care să facă pe urmă pe nebunul cu tine și să uite cine s-a chinuit cu el... "Chiar așa le vorbea, spuse Matilda uluită, nici dumneata, nici dumneavoastră, oricine ar fi fost, țărancă simplă sau nevastă de ștab! Dar cine își mai aducea aminte când îl vedea pe urmă pe ăla micu orăcăind, când același medic i-l arăta triumfător, jalnic de îți venea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mărit, mi-ajunge!), iar el poate să plece cu ea și în Patagonia, dacă în chibuț n-o să-i placă. Parcă îi pasă lui de copil! Când i-am spus că sânt însărcinată, știți ce-a zis, dragă?! exclamă ea uluită. Că o să mi-l lase mie! Așa fac cei care se iubesc, aveți un copil, trebuie să vă înțelegeți, mai lasă unul, mai închide ochii altul, sînteți tineri, aveți sângele fierbinte, n-aveți minte deloc... Făcui bunicului un semn să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a fost alungat Mihai I... Atunci el a spus ceva extraordinar, ceva foarte popular, foarte simplu și am izbucnit cu toții în rîs: "Și ce dacă? s-a mirat el. Or fi fost prieteni!" Adică Gociman cu Mihai I. Am rămas uluiți! Așa era! Gociman lucrase ceva pentru Mihai I, da, da, așa era, în timpul războiului... Mircea a continuat: "Lui Marx i-a făcut un prieten o figură, mi se pare că Lassale, i-a tipărit Manifestul cu modificări făcute de el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
popular orășenesc, să mă prezint imediat la serviciul numărul... tovarășul Istrate, pentru perfectarea formelor de angajare. Mă prezentai de îndată. Istrate ăsta era un tinerel cu o înfățișare plăcută și meditativă, dar se uită la mine cu o privire parcă uluită când auzi cine am fost și ce studii am. "Ăștia sânt nebuni, zise el. Am posturi libere la echipa de deratizare a orașului. Primiți un asemenea post?! mă întrebă el uluit. Probabil că e o greșeală, ia să vedem..." Și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar se uită la mine cu o privire parcă uluită când auzi cine am fost și ce studii am. "Ăștia sânt nebuni, zise el. Am posturi libere la echipa de deratizare a orașului. Primiți un asemenea post?! mă întrebă el uluit. Probabil că e o greșeală, ia să vedem..." Și puse mâna pe telefon. Nu, nu era nici o greșeală. Și începu să formuleze aceleași întrebări pe care ași fi vrut să le formulez eu. Altceva nu mai găsiseră? E vorba de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
imperiul unei gelozii derezonabile și disproporționate, era liniștită, și nu mai puteam, ca atunci, să n-o cred. Aveam câteva fire groase în mână, de fapt grosolane, ale gândirii ei ascunse, care îmi scăpaseră timp de atâția ani, le simțeam, uluit, realitatea. Așadar, o atrăsese un individ total străin de firea ei, dacă ar fi să admit că, fără să știu eu, astfel arătam, asta era imaginea pe care i-o oferisem? Insensibilitate, cinism în sentimente, brutalitate în manifestările zilnice ale
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vrusei s-o întreb de ce, dar renunțai, mă întorsei în rezervă, luai cheile din sertarul noptierei și i le adusei. Le vîrî în poșetă, dar nu plecă, așa cum mă așteptam. Atunci îi spusei: "De ce îmi iei tu cheile?" Tresări parcă uluită: "De ce?! zise. Tu n-o să mai ai nevoie de chei pe acest pămînt!" Și ochii i se albiră ca odinioară și încrucișîndu-se ca un fulger cu ai mei nu mai știui dacă ură sau iubire țâșnea din privirea ei parcă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tot mai mult și de acel timp și de mine. Da, după, va putea să se lamenteze în voie, mai gândii și începui s-o mângâi pe chipul ei în care privirea îi juca rătăcită, ca și când ar fi fost surprinsă, uluită, că după atâția ani și după ce eu însumi trecusem prin atâtea, n-o uitasem și mai aveam pentru ea atâta tandrețe, deși experiența ar fi trebuit să-i spună că semănăm în acele clipe cu flăcăul de la țară care copleșit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]