298 matches
-
creație (1976) și Eminescu și romantismul german (1986), o sinteză a preocupărilor sale de eminescologie fiind volumul din 1989, Eminescu. Viață, creație, cultură. Zoe Dumitrescu- Bușulenga s-a îndreptat deopotrivă spre cultura și umanismul Renașterii, ca în Valori și echivalențe umanistice (1973), Sofocle (1974) și Umanismul artelor (1975), reprezentând dezvoltarea unor sugestii generoase preluate de la Tudor Vianu. În ultimul deceniu la conducerea Institutului s-a aflat Dan Grigorescu, personalitate descinsă tot din „mantaua” lui Tudor Vianu. În Institut au continuat să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287561_a_288890]
-
Milano), „Suflet românesc” (Roma), „Cuget românesc” (Buenos Aires), „Buletinul Bibliotecii Române” (Freiburg im Breisgau), „Filología” (Buenos Aires), „Logos” (Buenos Aires), „Revue des études roumaines” (Paris), „Humanidades” (La Plata), „Orbis” (Louvain), „Románica” (Buenos Aires) ș.a. Personalitate de formație enciclopedică, cu preocupări în mai toate domeniile umanisticii, autoritate internațională indiscutabilă în aria filologiei romanice, G. a simțit o continuă atracție față de sferele literaturii, relațiilor interculturale, comparatismului literar și folcloric, izvoarelor istorice și istorico-literare. Beneficiind de extraordinara sa pregătire filologică și de posibilitatea de a avea acces la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]
-
și caracterele etniei românești. Sunt cazuri când acestea capătă expresii cu valoare de unicat, explicabile doar prin condițiile locale. D. sugerează direcțiile pe care vor avansa în viitor cercetările din literatură comparată pentru a împlini majore finalități integratoare în cultura umanistică. SCRIERI: Tradiționalismul lui Mihail Eminescu, Turnu Severin, 1929; Aspecte și atitudini ideologice, Turnu Severin, 1933; Motive hegeliene în scrisul eminescian, Sibiu, 1934; Al. Odobescu (Privire sintetică asupra operei și personalității), Sibiu, 1935; Zăcăminte folclorice în poezia noastră contemporană, București, 1936
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286767_a_288096]
-
puțin pentru centrul uman, sufletul uman, esența umană” (ibidem). O nouă concepție despre învățare ar trebui generată - considera în anii ’60 Maslow - de această nouă filosofie umanistă. Simplu formulată, o asemenea concepție afirma că funcția educației, scopul ei - scopul uman, umanistic, scopul ce privește ființele umane - este, în definitiv, actualizarea de sine a persoanei, devenirea complet umană (becoming fully human), dezvoltarea la cotele cele mai mari pe care omenirea le poate atinge sau la care poate ajunge un individ. Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
formal, filologia apare ca disciplină universitară la 8 aprilie 1777, cînd Friedrich August Wolf se Înscrie la această disciplină, la Universitatea din Göttingen (devenind studiosus philologiae). Denumirea a cunoscut numeroase variante ( În sensuri mai largi sau mai restrînse): humaniora; studii umanistice; erudiție clasică; literatura veche sau cla sică; științe frumoase; cunoașterea Antichității. Termenul cel mai cuprinzător rămîne Însă filologia. Cum definirea lui a rămas laxă, nu s-a putut determina cercul domeniului, care este lărgit sau Îngustat. Îngustarea domeniului poate merge
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
număr de ligaturi și de abrevieri de orice tip. A fost o epocă de decadență pentru cultura clasică și codicele gotice au fost adeseori deformate prin inter polări. Umaniștii au privit cu dezgust acea scriere a „barbarilor“, iar scrie rea umanistică ce i-a urmat se poate defini ca minuscula carolingiană repusă În uz În secolul al XV-lea. Aceasta are Încă și mai puține abre vieri decît carolingiana și a servit ca model tipurilor de caractere de tipar. Cunoștințele noastre
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
și teologi sau prelați ca Sant'Antonio din Florența sunt ascultați și onorați de credincioși. În același timp însă, învățații umaniști se ocupă de problemele teologice și adaptează cunoștințele filologice și istorice noi la studiul și interpretarea scrierilor religioase. Viziunea umanistică asupra teologiei și scripturilor sfinte a dus, în cele din urmă, la apariția reformei protestante inițiate în Germania de către Martin Luther (1483-1546) fiind apoi răspândită în întreaga lume catolică. Apare un nou mod de a interpreta istoria și problemele statale
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
Nations); 32, 1963 (Defense of St. Augustine). Despre Cronică, cf. C. Molè, Prospettive universali e prospettive locali nella storiografia latina del V secolo, vol. col. La storiografia ecclesiastica nella tarda antichità. Actele Congresului... Erice (3-8 XII 1978), Centro di Studi Umanistici, Messina 1980, pp. 195-239; B. Luiselli, Indirizzo universale e indirizzi nazionali nella storiografia latino-cristiana dei sec. V-VIII, ibidem, pp. 505-533. 5. Hydațiu Nu e originar din Galia și nu aparține acelor cercuri din care provine Prosperus, un scriitor, autor
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
virginitate” di Venanzio Fortunato: un epitalamio mistico, Invigilata Lucernis nr.2 (1980), 75-128; A. Quacquarelli, Poesia e retorica in Venanzio Fortunato, în vol. col. La poesia tardoantica: tra retorica, teologia e politica, Atti... Erice (6-12 decembrie 1981), Centro di studi umanistici, Messina 1984, pp. 431-465. 4. Grigorie de Tours Contemporan cu Venantius Fortunatus a fost Grigorie, episcop de Tours, care ne prezintă în opera sa celălalt aspect al realității din epoca sa, adică mizerele condiții de viață ale plebei și ignoranța
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Sozomen, Theodoret and Evagrius, Beauchesne, Paris, 1977; M. Mazza, Sulla teoria della storiografia cristiana: osservazioni sui proemi degli storici ecclesiastici, în vol. col. La storiografia ecclesiastica nella tarda antichità, Actele Colocviului ținut la Erice (3-8 XII 1978)..., Centro di Studi Umanistici, Messina, 1980, pp. 335-389; L. Cracco Ruggini, Universalità e campanilismo, centro e periferia, città e deserto nelle Storie Ecclesiastiche, ibidem, pp. 159-194; idem, Pubblicistica e storiografia bizantine di fronte alla crisi dell’impero romano (A proposito di un libro recente
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sălbăticiei scriitorului, dedusă din dragostea lui pentru natura sălbatică. În realitate - observă Vladimir Streinu - Hogaș este „un orășean (...Ă care face 1 ibidem, p. 105 2 op. cit., p. 113 43 băi de primitivism”1, un cărturar știutor de mitologicale: „Reminiscența umanistică ocupă întâiul plan al producției literare...”2. Ca să-și scrie amintirile de excursionist, scriitorul se „documenta” umblând teleleu prin munți, dar și pe cale livrescă, răsfoind dicționare sau studii de floră alpină; homerismul, ca trăsătură morală, ca și primitivismul lui, este
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
și procesualitatea feluritelor lui întrupări, în capitole comparatiste despre poezie și artă, literatura platonizantă și cea burlescă, dezvoltate sub influența filosofiei umaniste, potrivnică păgubosului hybris. Metoda comparatistă a autoarei își delimitează mai precis sfera și scopul în Valori și echivalențe umanistice (1973), impunând trăsătura distinctivă, anunțată în subtitlu: excurs critic și comparatist. Organizată în trei diviziuni, materia își păstrează unitatea punctelor de vedere și a finalității, în pofida diversității tematice și a criteriilor interpretative aparent derutante. În fiecare studiu, tratând despre interferențe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
SCRIERI: Contemporanul și vremea lui (în colaborare cu Savin Bratu), București, 1959; Ion Creangă, București, 1963; ed. București, 2000; Mihai Eminescu, București, 1963; Surorile Brontë, București, 1967; Renașterea. Umanismul și dialogul artelor, București, 1971; ed. București, 1975; Valori și echivalențe umanistice, București, 1973; Sofocle și condiția umană, București, 1974; Eminescu. Cultură și creație, București, 1976; ed. (Eminescu. Creație și cultură) București, 2000; Periplu umanistic, București, 1980; Itinerarii prin cultură, București, 1982; Eminescu și romantismul german, București, 1986; Muzica și literatura (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
Surorile Brontë, București, 1967; Renașterea. Umanismul și dialogul artelor, București, 1971; ed. București, 1975; Valori și echivalențe umanistice, București, 1973; Sofocle și condiția umană, București, 1974; Eminescu. Cultură și creație, București, 1976; ed. (Eminescu. Creație și cultură) București, 2000; Periplu umanistic, București, 1980; Itinerarii prin cultură, București, 1982; Eminescu și romantismul german, București, 1986; Muzica și literatura (în colaborare cu Iosif Sava), I-III, București, 1986-1994; Eminescu. Viață, creație, cultură, București, 1989; Eminescu și muzica (în colaborare cu Iosif Sava), București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
să ofere aprecieri ușor mai favorabile; corelațiile scăzute Între mărimea clasei și evaluările studenților arată că mărimea clasei nu constituie o sursă Îngrijorătoare de distorsiune. d. Disciplina Caracterul favorabil al evaluării scade treptat Începând cu cursurile din domeniul artelor și umanistic, continuând cu științele biologice și sociale, business, informatică, matematică, inginerie și științe fizice. 3. Caracteristicile cadrului didactic a. Gradul didactic Profesorii primesc evaluări mai favorabile decât asistenții. b. Sexul Nu există corelații semnificative Între genul instructorului și evaluarea sa globală
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
grup mic de studenți Împreună cu un cadru didactic orientate spre un obiectiv practic, formele de activitate de tip „laborator" care capătă acum o mare extindere, pătrunzând și În domenii În care Înainte nu Își aveau locul, În special În aria umanistică și a științelor sociale. Se stabilește astfel un tip de relații student profesor bilaterale, reciproc active, participative, reușind să Înlocuiască pe cele preponderent unilaterale, unidirecționale intrate În tradiția academică. c. Un alt tip de activitate care capătă acum o nouă
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
Francesca Y. Caroutch, La licorne. Symboles, mythes et réalités, Éditions Pygmalion, Paris, 2002, p. 19-25. 4 Bruno Faidutti, Images et connaissance de la licorne (fin du Moyen-Age XIXeme siècle), Tome I, teză de doctorat la Universitatea Paris XII (Științe literare și umanistice), Jury: Lucien Bely, Denis Crouzet, Frank Lestringant, Michel Pastoureau, 30 novembre 1996, p. 68. 5 Iov, traducere de Iulia Cojocaru, Francisca Băltceanu și Monica Broșteanu, în vol. Septuaginta, vol. 4/ II, volum coordonat de: Cristian Bădiliță, Francisca Băltceanu și Monica
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mele: și el un model plin de contraste, burghezul cult și formal, dar și intelectualul anarhist, nonconformist, pe care îl reprezenta. Apoi a venit momentul școlii, experiența fundamentală în termeni de gen. În ciuda provenienței familiale, nu am urmat un liceu umanistic (școala anumitor burghezi în Italia). Condiția economică familială nu-mi permitea. Mama mea m-a obligat, fără să țină cont de protestele mele, să urmez un liceu tehnic (în Italia nu se numeau licee, ci "institute"), în mod exclusiv numai
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
favorizat criteriile propriu-zis școlare de selecție, amplificând din ce In ce mai mult concurență. Acest proces, fundament al constituirii unei meritocrații socialiste, a favorizat extinderea unui sistem de pregătire particulară (meditațiile), funcționând ca niște cursuri pregătitoare informale. Un Învățământ cu pondere sporită a științelor umanistice și a științelor economice. Existau În Rusia, la Începutul lui 1994, 184 de școli superioare particulare, reprezentând 25% din ansamblul universităților. Numai 141 dintre ele erau recunoscute de stat. Marea majoritate a școlilor superioare privatizate erau specializate, 90% dintre ele
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
În Rusia, la Începutul lui 1994, 184 de școli superioare particulare, reprezentând 25% din ansamblul universităților. Numai 141 dintre ele erau recunoscute de stat. Marea majoritate a școlilor superioare privatizate erau specializate, 90% dintre ele propunând o pregătire În științele umanistice În sens larg. Jumătate din ele pregăteau În economia Întreprinderii sau În științele economice. Dacă disciplinele tehnice continuau să dețină majoritatea - 37,2% dintre studenți urmând o facultate sau o școală inginereasca (43,2% dacă Îi adăugăm și pe inginerii
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Înregistrate scăderi importante ale efectivelor În primul an de studii În facultățile de ingineri și agronomi. Din 1965 până În 1993, proporția facultăților tehnice a trecut de la 48% la 35%. În același timp, proporția de studenților În economie și În științe umanistice a trecut de la 10% la 17%. Condițiile de privatizării. Retragerea statului s-a manifestat În Rusia prin faptul că partea rezervată În bugetul de stat școlilor superioare a scăzut din 1988 până În 1993 cu mai mult de jumătate (de la 3
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
mai multe propuneri de intervenție directă În câmpurile universitare naționale și de flexibilizarea programelor de mobilitate, În scopul de a le adapta cererii și a evita dezinserția. Integrarea transdisciplinară și transnaționala față cu procesul de profesionalizare a științelor sociale și umanistice. Raporturile dintre științele umanistice și științele sociale au fost redefinite În noul cadru instituțional. Poziția dominantă a științelor sociale s-a transformat, conservându-și În același timp o puternică legătură cu spațiul politic. Mai multe noi discipline, precum istoria culturală
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
intervenție directă În câmpurile universitare naționale și de flexibilizarea programelor de mobilitate, În scopul de a le adapta cererii și a evita dezinserția. Integrarea transdisciplinară și transnaționala față cu procesul de profesionalizare a științelor sociale și umanistice. Raporturile dintre științele umanistice și științele sociale au fost redefinite În noul cadru instituțional. Poziția dominantă a științelor sociale s-a transformat, conservându-și În același timp o puternică legătură cu spațiul politic. Mai multe noi discipline, precum istoria culturală sau științele culturii (cultural
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
o puternică legătură cu spațiul politic. Mai multe noi discipline, precum istoria culturală sau științele culturii (cultural studies, cercetări asupra identității) sau științele politice ocupă prin excelență o poziție transdisciplinară. Acestei dihotomii de origine politică dintre științele sociale și științele umanistice i se adaugă diferențe legate de tradițiile culturale naționale, ceea ce explică probabil sub-reprezentarea științelor sociale la NEC, din București. Problemă raporturilor interdisciplinare ar merita să fie analizată mai În profunzime, În particular În ceea ce privește locul științelor politice, legăturile și rupturile dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Vasile Pop, I. Costea, E. Murgu etc. sunt la curent cu cuceririle disciplinelor științifice și ajung profesori în Moldova. În Moldova , învățământul grecesc, în floare încă în primele decenii ale secolului al XIX-lea, avea o temeinică și veche tradiție umanistică. Înființarea Academiei Mihăilene marchează o etapă superioară în evoluția spiritului științific în Moldova. Presa timpului a lucrat și ea, cu stăruință, pentru consolidarea spiritului științific. Deși o gazetă politică și literară, „Albina Românească” face loc, în paginile sale, și informațiilor
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]